New Microsoft Word Document (2).docx

In alimentatia omuluise folosec numai boabele, care pot fi consumate in faza de coacere in lapte, ca porumb fiert sau copt, in special porumbul zaharat, putand fi folosit in aceasta faza si sub forma de boabe conservate,boabele mature se folosesc fierte, iar anumite forme de porumb sub forma de floricele. Faina (malaiul), din boabele de porumb este lipsita de gluten, motiv pentru care nu se poate folosi singura la prepararea painii ci numai in ados cu faina de grau sau secara. Diferite sorturi de faina de porumb, se folosesc la prepararea painii, biscuitilor, budincilor, prajiturilor, etc. Din faina de porumb fiarta se obtine un aliment (mamaliga) apreciat si folosit la noi in tara, mai ales de populatia rurala in trecut. Din boabele macinate se obtin si crupe (pasat) si fulgi de porumb. Uleiul din germenii de porumb este un produs dietetic folosit pe scara din ce in ce mai larga si la noi in tara (nu produce colesterol in organism). Din boabele degerminate se obtine faina degresata,care se pastreaza mai bine. Porumbul este o materie prima valoroasa in industria spirtului si amidonului, glucozei si in obtinerea altor produse : sirop, pectina, dextrina, clei, substante plastice, acid lactic, acid acetic, acetona, coloranti, cauciuc sintetic, precum si ca mediu nutritiv pentru ciupercile din uzinele ce obtin produse antibiotice. Din amidonul de porumb, prin prelucrari speciale, s-au realizat numeroase produse noi : un material superabsorbant, care se poate utiliza in combaterea eroziunii solului si fixarea nisipurilor, materiale plastice biodegradabile nepoluante, dialdehida de amidon foarte rezistent la umezeala folosit in industria hartiei. Cea mai larga utilizare a porumbului este ca furaj sub forma concentrata, masa verde sau siloz.Porumbul este o excelenta materie prima in industria de carne, lapte, unt, boabele acestuia avand o mare valoare nutritiva. Reziduurile la prelucrarea boabelor de porumb (tarate, borhoturile de la fabricarea spirtului, turtele sau resturile de la extragerea uleiului) constiuie furaje foarte valoroase. Pondera porumbului in cultura este foarte mare, in economia tarii noastre el reprezinta cca. 50% din productia globala si ocupa cca. 45% din suprafata de cerale. Compozitia chimica. In boabe proteinele sunt in cantitate mai mare in endosperm (75-80%) si mai putin in embrion, pe cand grasimile se afla mai mult in embrion decat in endosperm.In tegument sunt 1-3% din proteine si 1-2% din grasimi. Proteinele boabelor intregi sunt formate din cca. 45% prolamina (zeina), 35% gluteline si 20% globuline, iar proteinele din embrion din 70% globuline. In compozitia zeaninei intra acidul glutamic, leucina, alanina si prolamina insa contin foarte putin triptofan , lizina si glicocol, fapt ce produce tulburari in organism, in cazul unei nutritii unilaterale cu porumb(la om pelagra).

Lizina este un aminoacid esential necesar cresterii organismelor tinere. Triptofanul este precursorul vitaminei PP, in lipsa caruia apar tulburari neurofiziologice grave, caracteristice pelagrei. Extractivele neazotate din boabe sunt compuse in cea mai mare parte din amidon (80%), depus in endosperm, cantitati mai mici de zaharuri aflate in embrion, dextrine, pentozani,etc. Grasimile din boabele de porumb sunt in procent mai mare ca la celelalte cereale. Ele sunt dispuse in cea mai mare parte in embrion fiid influientate in primul rand de biotip – marimea embrionului – si mai putin de factorii externi . Boabele de porumb mai contin in cantitati mai mici enzime, pigmenti si vitamine, dintre care amintim : B1, B2, E, si PP. Carotinele sub influienta carotinazei, se transforma in vitamina A. Cenusa este de asemenea in cantitati mai reduse decat la celelalte cereale si este dispusa in cea mai mare parte in embrion (peste 60%), fiind compusa din acid fosforic si apoi oxid de potasiu si oxid de magneziu. … Aplicarea de fungicide la porumb Condițiile din țara noastră nu duc la o nevoie stringentă de aplicare a fungicidelor, însă unele tratamente vor duce la o producție mai mare și de o calitate mai bună. Un astfel de tratament este OPERA® , din gama AgCelence®, ce oferă beneficii suplimentare și semnificative dovedite, precum toleranță mai bună la stres, recolte mai mari și de calitate superioară. De asemenea, odată aplicat, determină plantele să tolereze mai bine perioadele de stres de natură diferită (hidric, termic etc.). Fungicidul OPERA® manifestă puternice efecte fiziologice care conduc la îmbunătățirea fotosintezei, utilizarea mai eficientă a îngrășămintelor, creșterea rezistenței plantelor la stres și îndeosebi la secetă și frig, mai puține frunze îmbătrânite și tulpini mai rezistente la frângere. Tratamente cu insecticide la porumb Dacă s-au efectuat tratamentele adecvate la sămânță, nu este neapărat necesară aplicarea de tratamente cu insecticide. În unele situații, însă, porumbul este atacat de viermi sârmă (Agriotes), gărgărița frunzelor (Tanymecus dilaticollis), sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), sau viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera). Pentru a combate atacul acestor dăunători, se recomandă aplicarea de tratamente cu substanțe active precum thiametoxam, acetamiprid, sau teflutrin. Cultura porumbului: Irigarea Irigarea este extrem de importantă pentru obținerea unei producții de bună calitate la porumb. Numărul de irigări necesare culturii de porumb este de 3-4, la intervale de 12-14 zile, cu norme de udare de 700-800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună și 400-500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate mai redusă.

În primăverile secetoase poate fi necesară o udare de răsărire și se face o irigare de 200-250 m3/ha. Cultura Porumbului: Recoltarea Recoltarea porumbului se face sub formă de boabe, mecanizat, la o umiditate a boabelor sub 25%. După recoltare, boabele trebuie uscate până la umiditatea de 14%. În cazul recoltării sub formă de boabe, pierderile trebuie să fie sub 2,5%, gradul de vătămare a boabelor sub 8%, iar puritatea de peste 98%.

Cultura porumbului: Producție la hectar Anul trecut, în țara noastră, producția medie la hectarul de porumb a fost 3,9 tone. S-au înregistrat însă și producții record în 2016, precum cea de 19,2 tone la hectar, obținută de un fermier din județul Sibiu, conform Agrointel. Cultura Porumbului: Depozitarea Porumbul se depozitează în silozuri, la o umiditate mai mică de 14%. Traderii caută în general porumbul care are o umiditate cuprinsă între 13 și 14% și cu un procent de boabe sparte de maxim 2%. Pentru ca porumbul să ajungă la umiditatea cerută de piață, în unele cazuri se utilizează echipamente speciale pentru uscare. De asemenea, pentru a păstra porumbul în stare bună în depozit, se pot aplica diverse produse fitosanitare concepute special în acest scop.

Cultura Porumbului: Cotații bursiere Porumbul se poate vinde atât la poarta fermei, din depozit, în portul Constanța, cât și la brokeri, direct pe bursă. Cotațiile porumbului depind de condițiile climatice și de nivelul productivității. În anii buni, când producția este mare, desigur că și prețurile scad. În vara anului trecut (2016) prețurile au fost de 650 de lei/144 de euro pe tonă în Banat, 749 de lei/167 de euro pe tonă în Muntenia și 590 de lei/131 de euro pe tonă în Oltenia. În portul Constanța, tona de porumb a avut un preț de 160 de dolari/tonă. După cum se poate vedea, cultura porumbului nu este la fel de pretențioasă precum a altor cereale, însă are, totuși, particularitățile sale. Datorită numeroaselor sale utilizări, este un produs care se vinde foarte bine și care poate aduce profituri substanțiale antreprenorilor.

Cerinte fata de clima si sol

Porumbul datorita plasticitatii ecologice si a lucrarilor de ameliorare, se cultiva in nord pana la latitudinea de 58oC (Suedia), iar in sud pana la 42oC (in Noua Zeelanda). Cerintele fata de temperatura. Semintele germineaza la 8-10oC. La temperaturi mai scazute in sol are loc putrezirea boabelor, datorita atacului ciupercilor saprofite, instalarea lor fiind favorizata si de procesul de exosmoza a produselor de hidroliza a amidonului. Dupa rasarire, la temperatura de 4-5oC, cresterea inceteaza, se degradeaza clorofila si plantele mor. Brumele tarzii distrug frunzele, iar la temperatura de -4oC, dupa 2-4 ore, este distrusa intreaga planta. Cresterea se desfasoara in bune conditii daca in luna mai temperaturile medii nu scad o sub 13 C, iar in iunie, iulie si august nu coboara sub 18oC. Cea mai ridicata viteza de crestere se realizeaza la temperaturi cuprinse intre 24-30oC. Dupa cercetatorii americani, cand temperatura lunii mai scade sub 12,7oC, productia de porumb se diminueaza cu 15%. O perioada critica o reprezinta inflorirea, cand temperatura trebuie sa fie cuprinsa intre o 18-24 C. Temperaturile ridicate, in aceasta faza, determina un pronuntat decalaj intre aparitia paniculelor si cea a stigmatelor. La temperatura 28-30oC scade viabilitatea polenului. Amplitudinile de temperatura de peste 30oC ziua si sub 10,0oC noaptea, ce survin in etapele a 6-a si a 7-a ale organogenezei impiedica formarea anterelor, implicit dezvoltarea graunciorilor de polen si desfasurarea normala a proceselor de fecundare (Muresan si colab., 1967). Socurile termice dupa fecundare deregleaza acumularea de substante de rezerva in bob si apare fenomenul de sistavire. Cele mai bune conditii termice pentru maturare, intre faza de coacere in ceara si cea deplina, sunt de 21oC. Walace si Bressmann (1954) gasesc ca optime pentru porumb in "zona Cordonului porumbului" din S.U.A. ("Corn Belt") urmatoarele temperaturi medii lunare: mai 18,3oC, iunie 21,6oC, iulie 22,7oC, august 22,7oC, septembrie 17,7oC, octombrie 11,1oC. Observatiile lui J. Humlum pentru tara noastra, in urma studiilor efectuate in Dobrogea, Muntenia si o parte din ransilvania, arata ca cele mai mari recolte sunt realizate la urmatoarele temperaturi: mai 16-20oC, iunie 19-21oC, iulie 20-23oC, auguste 19-22oC, septembrie 14-17oC. Rezulta ca, din punct de vedere practic, este deosebit de importanta zonarea atenta a hibrizilor de porumb, in functie de "disponibilul termic" din fiecare zona. Cerintele fata de umiditate. Porumbul rezista foarte bine la seceta, mai ales in prima parte a perioadei de vegetatie, datorita sistemului radicular puternic dezvoltat, consumului specific redus (233-445: S. Aldrich si colab., 1975), caracterului xerofitic al partii aeriene si lucrarilor de intretinere repetate.

Evapotranspiratia creste mult in lunile de vara, astfel ca un lan de porumb poate evapora zilnic, in lunile iulie si august, pana la 18 l/m2 de apa, iar o planta de porumb pana la 2-4 l.

Perioada critica se situeaza intre 10-20 iunie si 10-20 august, adica inaintea aparitiei paniculelor si pana la maturitatea in lapte, cand consumul de apa se ridica la 68-74% din totalul necesar pentru intreaga vegetatie. In aceasta perioada solul trebuie sa aiba 60-80% apa din capacitatea de camp. T. Angelini (1965) considera ca perioada critica inceputul infloritului si urmatoarele 10 zile, cand consumul/planta/zi este de 1,5-4,5 l. In perioada umplerii boabelor lipsa de umiditate poate provoca sistavirea acestora, intervalul critic fiind de 40-50 de zile. J. Humlum a stabilit ca productia de boabe la hectar depaseste media, in conditiile tarii noastre, cand se realizeaza urmatoarea repartitie a precipitatiilor: mai, peste 40 mm; iunie 60 mm; iulie 60 mm; sub 80 mm in august. Repartizarea optima a precipitatiilor, dupa acelasi autor, este urmatoarea: mai 60-80 mm; iunie 100-120 mm; iulie 100-120 mm; august 20-60 mm. W. Walace si E. Bressmann (1954) considera ca optima, pentru "cordonul porumbului" din S.U.A., urmatoarea repartizare: mai 87,5 mm; iunie 87,5 mm; iulie 112 mm; august 112 mm; in septembrie si octombrie precipitatii putine. Cunoasterea rezervei de apa a solului in primavara are mare importanta in stabilirea corecta a densitatii plantelor. Cerintele fata de lumina. Porumbul, fiind planta de zi scurta, creste bine la lumina intensa. Energia chimica din intreaga biomasa poate reprezenta 5-6% din energia solara incidenta pe sistemul foliar, din care circa 50% poate fin in boabe. Extinderea in cultura a hibrizilor cu pozitia frunzelor mai aproape de verticala si care se preteaza la densitati mai mari va conduce la ridicarea coeficientului de convertire a energiei solare. Cerintele fata de sol. Porumbul asigura recolte pe soluri foarte variate, insa rezultatele cele mai bune se obtin pe soluri adanci, fertile, luto-nisipoase, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil sa asigure apa si elementele nutritive. Cele mai bune rezultate se obtin pe solurile lutoase si luto-nisipoase, cu 3-5% humus, peste mg P2O5, Al peste 20 mg K2OA1/100 kg sol, gradul de saturatie 75-90% si pH=6,5-7,5. Pe solurile cu pH sub 5,8 este obligatorie aplicarea amendamentelor de calciu, pentru corectarea reactiei acide. Cele mai bune rezultate se obtin pe solurile aluviale, fertile, pe cernoziomuri, soluri balane si pe cele brun-roscate si brun de padure. Pe solurile nisipoase, prin fertilizare si irigare, se pot obtine recolte ridicate. Mai putin favorabile sunt solurile argiloase, care mentin mai multa umiditate, se incalzesc incet primavara, iar vara crapa, rupandu-se radacinile plantelor. Rezultatele modeste se obtin pe solurile tasate si compacte, cat si pe cele cu hardpan, care necesita lucrari de afanare adanca. Tehnologia de cultivare a porumbului

Conditiile climatice si cele edafice din majoritatea zonelor tarii noastre si potentialul productiv al hibrizilor de cultura, in conditiile aplicarii unor tehnologii moderne de cultivare, pot asigura realizarea unor recolte la nivelul celor mai avansate tarii ale lumii. Rotatie Porumbul este mai putin pretentios fata de planta premergatoare. Rezultatele cele mai bune se obtin dupa leguminoasele anuale pentru boabe si furajere, dupa care urmeaza, in succesiune, cerealele paioase de toamna, inul, canepa, cartoful, sfecla si floarea-soarelui. Lucerna, dintre leguminoasele perene, desi asigura importante cantitati de azot (120-160 kg/ha) si contribuie la refacerea structurii, datorita consumului mare de apa, nu este considerata o premergatoare potrivita pentru porumb in zonele mai secetoase, fara conditii de irigare. Rotatia grau-porumb este obligatorie, din cauza ponderii de circa 60% a celor doua culturi. In aceasta rotatie porumbul este favorizat, fiind cultivat dupa o premergatoare timpurie. In culturile atacate de fuzarioza, boala comuna ambelor specii, aceasta rotatie se intrerupe dupa 4-5 ani. Porumbul nu se poate cultiva dupa sorg si iarba de Sudan. Monocultura de porumb in tara noastra s-a extins pe solurile fertile, mai joase, cu apa freatica la mica adancime, supuse in primaverile mai ploioase excesului temporar de umiditate terenuri pe care graul nu le valorifica in aceeasi masura ca porumbul. In S.U.A. in "cordonul porumbului", cat si in sudul Frantei si in Italia, pe solurile fertile, permeabile, structurate, bogate in humus, cu pH=6,5-7,5, fertilizate rational si irigate, se practica monocultura indelungata, cu rezultate bune. Se poate aprecia, insa, ca prin monocultura prelungita se reduce continutul de humus, se degradeaza structura, are loc o acidifiere progresiva a solului, se epuizeaza solul in macroelemente si unele microelemente, se inmultesc bolile si daunatorii specifici, impunandu-se, deci, utilizarea unor doze marite de ingrasaminte si tratamente costisitoare. Rezultatele din tara noastra reliefeaza ca cele mai eficiente productii se realizeaza in asolamente de 4-6 ani. La randul sau, porumbul este o buna premergatoare pentru culturile de primavara si chiar pentru graul de toamna, caz in care se vor cultiva hibrizi cu perioada de vegetatie mai scurta. In rotatia porumbului cu alte culturi se va acorda atentie utilizarii erbicidelor triazinice si prevenirii infestarii cu gargarita. Fertilizare Datorita productiei mari de masa uscata la unitatea de suprafata, porumbul este o planta mare consumatoare de substante nutritive. F. Angelini (1965) apreciaza porumbul ca fiind o planta "vorace prin excelenta". Porumbul este o mare consumatoare de azot (18-28 kg/t) si potasiu (23-36 kg/t). Azotul este principalul element in fertilizarea porumbului, care asigura formarea unei mase foliare bogate, colorata in verde intens si care influenteaza favorabil acumularea substantelor proteice. Carenta se manifesta prin ingalbenirea limbului de la varf spre baza, de-a lungul nervurii mediane, care se deschide la culoare. Plantele raman firave, cu stiuletii mici. Excesul de azot

intensifica transpiratia, cresterea este luxurianta, plantele devin sensibile la seceta si boli si intarzie maturitatea. Absorbtia azotului este intensa de-a lungul intregii perioade de vegetatie. Fosforul joaca un rol multiplu in cresterea si fructificarea porumbului. Insuficienta lui se manifesta prin inrosirea frunzelor de la varf spre baza, sistemul radicular este slab dezvoltat, ritmul de crestere este scazut, se accentueaza protandria. Excesul fosforului determina insuficienta zincului. Potasiul mareste rezistenta la cadere, seceta si boli. Carenta se manifesta prin ingalbenirea frunzelor de la varful lor spre baza, iar sistemul radicular ramane slab dezvoltat. Fertilizarea organica a porumbului. Gunoiul de grajd este indicat pentru toate tipurile de sol din tara, aplicat in doza de 20-40 t/ha. Dozele mai mari se aplica pe solurile erodate, luvisoluri, la culturile irigate etc. Aplicarea balegarului se face direct culturii porumbului, proaspat sau fermentat, o data la 4-5 ani, efectul resimtindu-se si in anul al treilea de la aplicare in conditii de monocultura. Fertilizarea organo-minerala. Mineralizarea materiei organice prin procese microbiologice si prezenta ingrasamintelor chimice conduc la obtinerea unor sporuri mari de recolta. Rezultate deosebite pe soluri nisipoase, cat si pe cele erodate s-au obtinut prin aplicarea impreuna a 20 t de gunoi de grajd + N32-48 P32-48. Ingrasamintele verzi au rol asemanator gunoiului de grajd, fapt pentru care sunt mult aplicate in S.U.A., Italia, Ungaria. Ele sunt mai economice cand se produc in culturi ascunse sau sunt cultivate in miriste. Pentru culturi ascunse se recomanda utilizarea sulfinei, iar pentru culturi duble se recomanda lupinul alb. Fertilizarea chimica. Rezultatele de sinteza reliefeaza ca, pe toate tipurile de sol, fertilizarea cu azot si fosfor se inscrie cu sporuri semnificative de recolta; potasiul asigura sporuri semnificative pe solurile luvice, pe cele nisipoase si in conditii de irigare. Sporul productiei de boabe la 1 kg ingrasamant este variabil, in functie de tipul de sol, conditiile climatice si hibridul cultivat. In ceea ce priveste hibrizii, se poate afirma ca hibrizii simpli, intensiv cultivati, pe fond nefertilizat, sunt depasiti in productie de catre hibrizii dubli extensivi, dar in conditii de fertilizare locurile se inverseaza. La stabilirea dozelor de ingrasamant se vor avea in vedere: tipul de sol, nivelul productiei scontate, rezerva solului, consumul specific, regimul precipitatiilor, hibridul cultivat, planta premergatoare. Fertilizarea cu azot. Dozele economice de azot, in conditii de cultura neirigata, sunt cu 3090 kg mai mici decat in cultura irigata. In functie de productia planificata consumul specific se modifica, determinarea dozei putandu-se realiza simplu, calculand: 24 kg N pentru fiecare tona de boabe N/t pentru fiecare tona de boabe la o productie sub 5 t/ha; 22 kg N/t la productii intre 6-10 t/ha si, respectiv, 20 kg N/t la productii de peste 10 t/ha.

Doza se reduce cu 20-50 kg N/ha cand porumbul urmeaza dupa leguminoase; de asemenea, se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tona de gunoi data direct porumbului si, respectiv, cu 1 kg N cand aplicarea gunoiului s-a facut la plante premergatoare; se reduce cu 20-30 kg N in cazul hibrizilor sensibili la frangerea tulpinilor. Doza se majoreaza cu 20 kg N/ha cand porumbul urmeaza dupa floarea-soarelui si cu 25 kg N/ha cand urmeaza dupa cartofii tarzii sau in anul al III-lea de monocultura. In functie de asigurarea cu apa, de precipitatiile din intervalul octombrie-februarie, doza se corecteaza cu +/- 5 kg/10 mm precipitatii peste sau sub medie; se mareste cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic si cand semanatul se face in primaveri umede si se micsoreaza cu 20 kg in primaverile secetoase. Aplicarea azotului trebuie efectuata fractionat, astfel: - 30-40 kg/ha azot sub forma de ingrasamant complex sau de azotat de amoniu, concomitent cu semanatul; -la prasilele a II-a si a III-a mecanice se aplica 30-70 kg/ha azot sub forma de uree, azotat de amoniu sau ingrasaminte lichide; - concomitent cu irigarea se vor asigura doze de 10-20 kg/ha, corelate cu dozele aplicate anterior si starea culturii. Fertilizarea cu fosfor. In functie de nivelul productiei scontate si starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor, Cr. Hera si Z. Borlan (1980) recomanda dozele economice inscrise in tabelul 3.39. Doza se poate calcula expeditiv, plecand de la calculul unui consum de 9 Kg P 2O5/ t boabe la un continut al solului de peste 6 mg/ 100g sol. Pe solurile cu continut sub 6mg P2O5/100g sol doza se va majora cu 15-20 Kg P2O5 pentru fiecare mg sub limita mentionata. Doza se reduce pentru fiecare tona de gunoi cu 1 Kg P2O5, cand aplicarea s-a facut direct porumbului si cu 0,5 Kg P2O5 pentru fiecare tona de gunoi aplicata plantei premergatoare. Ingrasamintele complexe cu fosfor se pot aplica primavara la pregatirea patului germinativ, incorporandu-se adanc cu grapa cu discuri, sau in benzi, concomitent cu semanatul (fertilizarea starter). Fertilizarea cu potasiu - dozele optime, economice si starea de aprovizionare a solului cu potasiu mobil au fost calculate de Gr. Hera si Z. Borlan in 1980. Pentru fiecare tona de gunoi doza se reduce cu 2,5 Kg K2O/t, cand gunoiul se aplica direct si cu 1kg K2O/t, cand gunoiul s-a aplicat plantei premergatoare. Aplicarea ingrasamintelor cu potasiu este similara cu aplicarea ingrasamintelor cu fosfor. Aplicarea microelementelor - pe cernoziomurile fertilizate repetat cu azot si fosfor mai multi ani (pH peste 7), este necesara aplicarea preventiva a sulfatului de zinc, o data la 4-6 ani, in cantitate de 8-10 kg/ha. Daca in vegetatie apar simptomele carentei cu zinc, se executa 1-3 stropiri, la intervale de 7-10 zile, incepand cu faza de 4-6 frunze, cu solutii de sulfat de zinc in concentratie de 1%. Amendamentele cu calciu - pe solurile acide, cu pH sub 5,9 si cu gradul de saturatie in baze mai mic de 75%. Folosirea acestor amendamente se face odata la 4-5 ani si este obligatorie in cultura porumbului.

Lucrarile solului Acestea incep imediat dupa eliberarea terenului de planta premergatoare si vizeaza incorporarea resturilor vegetale, maruntirea, nivelarea si realizarea unei rezerve cat mai mari de apa in sol. Dupa premergatoare timpurii se executa aratura de baza la 20-25 cm adancime, pe terenurile mai usoare si la 25-30 cm pe terenurile mijlocii si grele, cu plugul in agregat cu grapa stelata. Pana in toamna terenul se mentine afanat si curat de buruieni, prin lucrari cu grapele cu discuri. Efectuarea a doua araturi, vara la 20 cm adancime, si toamna la 30 cm, nu se justifica prin sporurile de productie obtinute. Dupa plantele recoltate tarziu se executa aratura de toamna la aceleasi adancimi ca si aratura de vara, cu plugul in agregat cu grapa stelata. In conditiile solurilor grele, compacte, cu exces temporar de umiditate, pentru imbunatatirea regimului aero-hidric se vor executa afanari adanci la 50-80 cm, o data la 4 ani. Pe solurile cu strat arabil subtire, adancimea araturii se va limita in functie de grosimea acestuia. Pe terenurile in panta araturile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel. Lucrarile solului din primavara asigura calitatea insamantarii, incoltirea si rasarirea porumbului. Daca terenul este nivelat, neimburuienat si fara resturi vegetale la suprafata, solul se va lucra in preziua semanatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri, in agregat cu grapa cu colti. Daca la desprimavarare terenul este denivelat si imburuienat, dupa zvantarea terenului se executa o lucrare cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, pregatirea patului germinativ urmand sa se faca in preziua semanatului, cu combinatorul perpendicular pe directia de semanat. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele, de la desprimavarare si pana la semanat. Patul germinativ e corespunzator atunci cand solul, pe adancimea de 3-6 cm, este maruntit si zvantat, iar dedesubt este "asezat" pentru favorizarea ascensiunii apei la bob. Pentru obtinerea de economii de combustibil si evitarea tasarii accentuate se recomanda efectuarea printr-o singura trecere a mai multor operatiuni: administrarea ingrasamintelor, administrarea erbicidelor si insecticidelor o data cu lucrarile de pregatire a patului germinativ. In prezent, in diferite tari, se practica sistemul de lucrari minime ("minimum tillage"), in doua variante: - cu o singura trecere se executa fertilizarea, aratul, discuitul, grapatul, erbicidarea si semanatul; - cu doua treceri: la prima trecere se realizeaza fertilizarea, aratura, discuirea si erbicidarea varianta posibila aplicata si in conditiile din tara noastra. Actualmente, in S.U.A., Franta si Italia s-au obtinut rezultate bune in sistemul "no tillage", adica prin semanatul porumbului in miristea plantei premergatoare, deci in teren nelucrat. Acest sistem se practica si la noi in cultura succesiva, pe terenuri irigate, prin insamantare in miriste cu MCSN-6 care la o singura trecere realizeaza lucrarea solului in zona randurilor, semanat si erbicidare. Samanta si semanatul Samanta. Materialul seminal trebuie sa aiba puritatea minima de 98% si germinatia minima de 90%.

Impotriva agentilor patogeni din sol (Fusarium, Pythium, Penicillium, Aspergillus, Sorosporium holcisorghi) samanta se trateaza cu Tiradin 75 (3 kg/t), Metoben 70 (2 kg/t), Berlet MLX 360 (1,25 l/t). Se previn, astfel, fenomenele de "clocirea semintelor" in sol. Protectia impotriva daunatorilor din sol (Agriotes sp., Tanymecus dilaticollis etc.) se realizeaza prin tratarea semintelor cu Seedox 80 WP (12, 5 kg/t), Furadan 35 ST (2,5 kg/t), Diafuran 35 ST (25 kg/t), Carbodan 35 ST (35 kg/t), Sinolintox 10 G (20 1 kg/t), Terrafuran 350 FS (23 l/t). Perioada de semanat. Semanatul porumbului se realizeaza atunci cand, in sol, dimineata la ora 7, la 10 cm adancime, temperatura este de 8oC si vremea este in curs de incalzire. Calendaristic, cele mai bune rezultate se obtin in zona de campie, cand se seamana intre 120 aprilie si intre 15-30 aprilie, in celelalte zone. Semanatul timpuriu, de obicei, asigura umiditatea necesara germinarii, iar incoltirea si rasarirea se produc in timp scurt. Pentru fiecare zi castigata la rasarire se grabeste cu doua zile aparitia paniculelor si a stigmatelor: se reduce, deci, perioada de vegetatie. Daca semanatul se face prea timpuriu, se prelungeste durata rasaririi, ceea ce are drept consecinta o stagnare in crestere, existand si pericolul putrezirii boabelor in sol. La fel de mari sunt pagubele si prin intarzierea semanatului, cand se reduce umiditatea solului; perioada de inflorire-fecundare este impinsa in intervalul cu temperaturi ridicate si umiditate relativa a aerului mai mica, fapt care sporeste procentul plantelor sterile si reduce randamentul de boabe. Semanatul incepe cu hibrizii timpurii, mai rezistenti la temperaturile scazute, pe soluri cu textura usoara, care se zvanta mai repede. Densitatea. Constituie factorul tehnologic de baza pentru realizarea unor recolte mari, porumbul reactionand mai puternic la acest element tehnologic decat alte prasitoare. Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi, marirea nivelurilor de fertilizare, irigarea etc. au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului, respectiv cu cresterea suprafetei foliare la unitatea de suprafata. La densitati prea mari insa, frunzele interioare ajung la un randament fotosintetic scazut, accentuandu-se in lan protandria si reducandu-se continutul de substante proteice din boabe. Factorii obligatorii de care trebuie sa se tina seama la stabilirea densitatii sunt: hibridul cultivat, umiditatea si fertilitatea solului. Caracteristicile hibridului luate in considerare sunt: inaltimea plantelor, numarul de frunze, latimea frunzelor in raport cu tulpina si rezistenta la frangere sau cadere. Rezulta ca hibrizii timpurii care au talie mai joasa si un numar de frunze mai mic comparativ cu hibrizii tarzii se vor cultiva cu densitate mare. Hibrizii cu raportul productiei de boabe: aparat vegetativ circa 1:1 asigura productii ridicate la densitati mai mari decat cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ. Fertilitatea si umiditatea modifica densitatea doar la acelasi hibrid. In zonele umede gradul fertilitatii solului e scazut, iar factorul limita al recoltei il constituie nivelul de fertilizare. Pentru stabilirea densitatii se are in vedere aprovizionarea cu apa pe tot parcursul vegetatiei.

In zone cu precipitatii reduse (Campia Dunarii, Dobrogea) elementul de baza in stabilirea densitatii il reprezinta rezerva de apa acumulata in perioada toamna-iarna-primavara, pana la semanat. Atunci cand rezerva de apa are un deficit de peste 60 mm, densitatea se reduce cu 3-5 mii plante/ha, in timp ce suprafetele irigate au densitatea cuprinsa intre 10-15 mii plante/ha. Cantitatea de samanta la hectar variaza intre 15-30 kg, in functie de puritate, germinatie si MMB. Se mareste numarul de seminte cu 10-15% pentru realizarea densitatii dorite la recoltare si semanat pentru a impiedica pierderile ce pot aparea la rasarire si in intervalul rasarire-recoltare. Distanta intre randuri este de 70 cm pe terenurile irigate si pe cele neirigate prin aspersiune si de 80 cm pe terenurile irigate prin brazda. Reducerea densitatii intrde randuri la 50 cm a determinate realizarea unor sporuri de 510%, dar nu in toate cazurile; prin aceasta reducere se realizeaza o mai buna distributie a plantelor in lan. Adancimea de semanat variaza in functie de testura si umiditatea solului. In regiunile umede, cu soluri grele, semanatul se realizeaza la 5-6 cm. In zonele mai uscate, pe soluri cu textura mijlocie, adancimea de semanat se mareste la 6-8 cm. Fiecare centimetru in plus la adancimea de semanat, in functie de temperatura, intarzie rasarirea cu 5-30 ore. Semanatul se realizeaza cu semanatori de precizie tip SPC, obisnuit cu SPC 8 pe terenurile plane si cu SPC4 pe terenurile in panta. Viteza de lucru e de 5-11 km/h. Lucrari de ingrijire Combaterea buruienilor reprezinta principala lucrare de ingrijire a porumbului (la fel ca si sfecla pentru zahar) avand ritm lent de crestere in primele faze si densitate redusa la unitatea de suprafata, nu poate rezista in competitie cu cele 800-1500 buruieni care rasar la 1 m2. Cojocaru (1978) mentioneaza unele rezultate experimentare (dupa Bell, Hoeppe. 1972) privind efectul toxic al exsudantelor radacinilor de mohor asupra porumbului care, impreuna cu consumul mare de apa a mohorului, au redus recolta de porumb cu 317-495 kg/ha. Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrari mecanice si manuale, prin utilizarea erbicidelor sau combinat prin lucrari mecanice si folosirea erbicidelor. In prima varianta tehnologica fara utilizarea erbicidelor se executa urmatoarele lucrari: - grapat cu grapa cu colti, dupa 4-6 zile de la semanat pentru distrugerea buruienilor si a crustei; - grapat dupa rasarire, cand porumbul si-a desfacut prima frunza, dupa ce se ridica roua, ca tesaturile plantelor sa fie elastice. Lucrarea se executa perpendicular pe directia randurilor; - lucrarea cu sapa rotativa, cand porumbul are 3-5 frunze, executata la viteza maxima a tractorului; - prima prasila mecanica intre randuri, la adancimea de 8-12 cm, cu viteza de 4-5 km/h, pentru a nu acoperi plantele; - prasila a doua se executa dupa 10-14 zile, la adancimea de 7-8 cm, cu viteza de 8-10 km/h; - prasila a treia se executa dupa 15-20 zile de la a doua, la adancimea de 5-6 cm, cu viteza de 1012 km/h.

Prasila a patra nu aduce sporuri in recolta. Pe terenurile cu multe precipitatii se face bilonarea porumbului. Utilizarea erbicidelor permite inlaturarea prasitului manual, dar nu exclude efectuarea a 1-3 prasile mecanice. Copilitul la hibrizii actuali, cu capacitate redusa la lastarire, nu este necesar. Combaterea daunatorilor in perioada de vegetatie poate sa apara ca necesara, daca nu s-a efectuat tratamente adecvate la samanta sau cand porumbul este amplasat pe terenuri prost arate, dupa pasuni, fanete, dupa leguminoase perene ce mentin solul reavan si favorabil atacului viermilor-sarma. Este de preferat ca acest teren sa fie evitat. Irigarea - in functie de zona de cultura si hibridul cultivat, consumul de apa al porumbului varaiaza intre 4800-5800 m3/ha. Perioada critica pentru apa se suprapune intervalului secetos dintre 20-30 iunie si 20-30 august. Necesarul de apa zilnic este de 15-25 m3/ha/zi in luna mai, 35-45 m3/ha/zi in iulie si 35-45 m3/ha/zi in luna august. Cand nu sunt intalnite restrictii de apa si energie se recomanda ca pe parcursul vegetatiei sa avem umiditate peste plafonul minim (1/3, 1/2 sau 2/3 IUA) pe adancime de 60-80 cm. In caz de restrictii de energie sau de apa, se va aplica o udare, in faza de 8-10 frunze cu 700 m3/ha; urmatoarea udare cu circa 10 zile inainte de aparitia paniculului, iar urmatoarea udare dupa fecundare in perioada umplerii boabelor. Influenta regimului de irigare asupra sporului de recolta (%) la porumb, dupa V. Birnaure (1972), este prezentata in figura 3.68. Udarea de rasarire (200-400 m3 apa/ha) este necesara in primaverile secetoase. Recoltare Recoltarea mecanizata a porumbului sub forma de stiuleti - incepe cand umiditatea boabelor ajunge la 30-32% si se incheie cand aceasta e cuprinsa intre 24-26%. Mai tarziu, "recoltarea in stiuleti" se executa manula pentru a preveni scuturarea boabelor. Dintre combinele si echipamentele fabricate in tara pentru "recoltarea in stiuleti" mentionam: - Combina autopropulsata C6P, ce executa o recoltare integrala, stiuletii depanusati fiind incarcati in remorca trasa de combina, iar tulpinile tocate intr-o alta remorca ce se deplaseaza in paralel cu combina; - Combina tractata C3P, ce recolteaza stiuletii pe care ii colecteaza intr-o remorca, taie si toaca tulpinile. Depanusarea stiuletilor se executa stationar cu instalatia DS-6; - Combina C12 + CS-4 - M70 si EDR reprezinta culegator de stiuleti, echipament de depanusare si combina de fabricatie straina cu echipament adecvat. Recoltarea mecanizata sub forma de boabe incepe cand umiditatea acestora scade sub 25%. Recoltarea sub forma de boabe se executa cu C12 + CS-4 -M70 + EZ sau C14 + CS-6 + ET sau alte tipuri de combine cu echipamente de culegere si taiere a stiuletilor. Boabele recoltate trebuie aduse la umiditatea de 14%. Recoltarea manuala - se poate efectua sub forma de stiuleti depanusati, ulterior taindu-se tulpinile si legandu-se in snopi.

In zonele mai umede din nordul Moldovei si din Transilvania se recolteaza plante intregi, se aseaza in glugi, urmand ca detasarea stiuletior sa se faca ulterior. Motivatia procedeului consta in discuirea mai rapida a terenului. Pastrarea stiuletilor se realizeaza in patule de diferite tipuri constructive. Raportul dintre recolta de boabe si recolta de "tulei" (tulpini) variaza intre 0,51-0,92, micsoranduse cu atat mai mult cu cat conditiile au fost mai putin favorabile culturii porumbului. Procentul de panusi poate fi apreciat la 1/8 - 1/10 din productia de boabe. Randamentul de boabe oscileraza intre 78-83%.