Napoleon Bonaparte

Napoleon Bonaparte

Napoleon Bonaparte s-a nascut la Ajacio intr-o familie modesta. Intrat in armata de tanar s-a remarcat imediat prin infrangerea miscarii regaliste din 5 octombrie 1795. Ajutat de Josephine de Beaufarnais cu care s-a casatorit, a obtinut in 1796 comanda armatei din Italia, unde obtine stralucite victorii. Dupa expeditia din Egipt din 1798-1799, revine in Franta unde situatia politica se deteriorase si ca prim consul, prin lovitura de stat de la 18 brumar, obtine victorii impotriva statelor europene coalizate impotriva sa. In 1804 s-a incoronat imparat si a jurat ca imperiul inseamna pace dar domnia sa (1804-1815) a fost un sir lung de razboaie. In 1815 dupa infrangerea de la Warerloo, a fost silit sa abdice si a murit pe insula Sf. Elena. Napoleon avea o uriasa putere de munca si o inteligenta sclipitoare sustinuta de o imaginatie aprinsa si de o nesabatuita sete de putere. A fost un mare talent militar, administrativ, legislativ si diplomatic. Tinea sa conduca si sa supravegheze totul singur. In general dispretuia oamenii, dar manuia cu dibacie arta de a-i conduce. La mese si mai ales printre soldati a stiut sa se faca popular. Napoleon a avut alaturi mari calitati si imense defecte. Era mofturos si egoist. A facut totul ca sa-si exercite stapinirea. Napoleon a reprezentat aspiratiile burgheziei franceze expasioniste. El a cazut cand societatea burgheza nu i-a mai putut suporta despotismul si cand fortele populare europene trezite la razboiul de eliberare nationala l-au infrant. Razboaiele purtate de el au pricinuit milioane de morti si au stors economiceste mari regiuni de pe

continent dar in acelasi timp au zdruncinat definitiv societatea feudala europeana si au netezit calea spre unire si formarea statelor moderne. Razboaiele nedrepte au strarnit razboaiele drepte, de eliberare, au ajutat la trezirea constiintei nationale si a luptei pentru libertate.

Anghel Andrei Cls. a VII-a