Mihail Drumes

Numele meu este sefu_cos. Este mai degraba un pseudonim,in mod sigur un id yahoo. Id u meu. A citit careva dintre voi Drumes? M-a inpresionat in toate operele sale. Nu e mare lucru, nu am citit decat trei: Invitatie la vals, Elevul Dima dintr-a 7-a si Cazul Magheru. Si toate trei m-au impresionat, le-am devorat pur si simplu. Pacat ca primele doua se termina asa de trist. Cand am citit Enigma Otiliei a lui George Calinescu m-am mahnit de final, dar abia apoi mi-am dat seama ca tocmai acel final o facea o capodopera. Asa e si in cazul operelor lui Drumes. As fi vrut sa le cunosc pe Lotte si pe Aimee. Probabil una si aceeasi persoana. Nu, nu sunt nebun poate doar putin ghinionist. Desigur in ambele romane personajul principal este autorul dar cine sunt personajele feminine? Fiindca trebuie sa fi avut o sursa de inspiratie feminina,o muza sau mai multe. Asa face orice scriitor. Fura din viata de zi cu zi. Fura din sentimentul de iubire. Poate ca era sotia sa,desi ma indoiesc fiindca iubirea din cartile sale se termina prost. “Marile iubiri sunt acelea care nu se spun ‘’ e o fraza de-a sa . in fond o fraza ca multe altele din cartile sale dar aceasta zic eu ascunde ceva mai mult. Poate o iubire uitata sau moarta. Imi plac scrierile sale. Intr-un timp ma intrebam cum de cartile acestea nu sunt puse in lumina care trebuie,nu li se acorda aprecierea pe care o merita. Dar cartile astea prind doar la publicul tanar care iubeste sau a iubit recent. Nu o vad pe tanti Margareta de 50 si ceva de ani fiind la fel de impresionata de cartea aceasta cum am vazut ca a fost Cristina vecina mea de 15 ani. Cand mi-a inapoiat cartea am vazut in ochii mei ce impresie ii facuse Invitatia la vals. Uite sunt multi scriitori care au inteles ca finalurile mai putin fericite prind la public. De exemplu Maiteyi, Cel mai iubit dintre pamanteni, Ultima noapte de dragoste… a lui Camil Petrescu si multe altele. Acum nu mai conteaza nici asta : sunt atati de putini cei care mai citesc o carte,incat fiecare carte pe care o imprumut unui prieten imi provoaca o anumita multumire. Oricum sunt atati de putini cei care citesc carti , la fel cum sunt si atati de putini scriitori. Noroc cu trecutul.