Microbiologie C4

MICROBIOLOGIE C4. VIRUSUL

POLIOMIELITEI

Poliomielita = boală infecţioasă acută, transmisibilă; circa 1% din indivizii infectaţi fac boala clinic manifestată prin paralizii provocate de distrugerea unor celule nervoase motorii. Virusul poliomielitic DESCRIERE:

– – – – –

ARN virus;

fam.picornoviride; dimensiune: 28mµ; are o capsulă cu 60 de capsomere(moleculă cu proteine); nu are lipide; deci nu este sensibil la eter, alcool, etanol şi detergenţi; sensibil la UV, formol şi cloramină.

DIAGNOSTIC DE LABORATOR: se face prin inocularea produsului patologic la animale sau prin teste serologice care relevă prezenţa anticorpilor.Produsele patologice la vir. polio.sunt: lichidul de spălătură nazo-faringiană; materiile fecale; LCR(lichidul cefalo-rahidian); sau fragmente de ţesut nervos de la cadavru. EPIDEMIOLOGIC: se întinde pe toată suprafaţa globului pământesc. REZERVORUL DE VIRUŞI: omul bolnav şi purtătorii sănătoşi de viruşi. TRANSMITERE: agentul patogen se transmite pe cale fecal- orală, aerogenă, prin contact direct interuman, alimente contaminate,apă contaminată, mâini murdare, obiecte contaminate si muşte. IMUNITATEA : este solidă şi de lungă durată. PROFILAXIA: se realizează prin mijloace nespecifice care se impun- igienă personală, controlul igienei apei şi alimentelor. Şi prin mijloace specifice-vaccinul poliomielitic trivalent(injectat), vaccinul cu virus viu atenuat(oral). VIRUSUL VARIOLIC VARIOLA= este o boală infecţioasă contagioasă produsă de virusul variolic,care în istorie a provocat epidemii care au decimat omenirea. Astăzi variola a fost eradicată, ultimul caz inregistrat fiind în Somalia în 1977. Virusul variolic DESCRIERE:

-

fam. poxvirusuri;

– – – –

ADN virus; dimensiuni: 250 – 300mµ; se cultivă pe oul embrionat; formează incluziuni intracitoplasmatice; şi corpusculi Guarnieri; patogen pt. om şi maimuţă.

În prezent se găseşte în colecţiile microbiene din Rusia şi U.S.A. PROFILAXIA: vaccinarea antivirală. Vaccinul se obţinea din vir. vaccinei(ugerul de vacă), de unde şi înrudirea genetică dintre cei 2 viruşi. VIRUSUL RUJEOLEI RUJEOLA= boală acută infecţioasă, provocată de virusul rujeolic. SIMPTOMELE BOLII: manifestări catarale respiratorii, erupţie bucală, erupţie maculo papiloasă facială şi corporală. Virusul rujeolic DESCRIERE:

– – – – –

fam. paramixovirus;

ARN virus; diametrul 140mµ; în capsula sa se găsesc lipide, deci este sensibil la eter şi detergenţi; are un singur antigen; se inactivează în 60’ la 56°C şi la UV.

PATOGENIA: virusul pătrunde pe cale respiratorie prin mucoasa nazo-faringiană şi conjunctivală. Se multiplică în ţesuturile glicoide(ganglioni) şi prin sânge cuprinde tot organismul. IMUNITATEA: durează toată viaţa. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR: este rareori necesarpt.că simptomatologia clinică este foarte caracteristică. Izolarea se face prin izolarea virusului pe culturi de celule. Reacţiile serologice relevă prezenţa anticorpilor. EPIDEMIOLOGIA: endemoepidemica(naşte epidemii(cam la 23 ani)). Sursa de infecţie este omul bolnav. TRANSMITERE: direct: aerogen prin aerosoli; indirect: prin obiecte contaminate de bolnav. RECEPTIVITATEA LA BOALĂ: este generală. IMUNITATEA: durabila toată viaţa.

PROFILAXIA: imunizarea activă,sistematică a întregii populaţii infantlă. Vaccinul conţine virus rujeolic atenuat(injectabil). Gamaglobuline gata preparate.

VIRUSUL IMUNODEFICIENŢEI UMANE (HIV) SIDA(AIDS)=este de fapt cel de-al 4lea stadiu şi ultimul al evoluţiei infecţiei cu HIV, caracterizată prin depresia sistemului imunitar care face ca organismul să cadă pradă unor infecţii(altminteri banale pt. alte persoane). HIV DESCRIERE:

– – – –

fam. retrovirusuri;

ARN virus, posedă o enzimă de reverstranscriptază din ADN→ARN; sunt 2 tipuri: HIV₁ şi HIV₂; diametrul 100mµ; are o capsidă glicolipoproteică.

Tulburările răspunsului imun după infectarea cu HIV se datorează distrugerii de către acesta a limfocitelor T₄, cu rol principal în reglarea imunităţii. Diagnosticul etiologic al SIDA se bazează pe punerea în evidenţă a anticorpilor antiSIDA sau prin detecţia virusului. Testul serologic folosit in mod curent este testul ELISA şi nu este concludent decât in 70% din cazuri; se mai foloseşte testul WESTERN-BLOT. EPIDEMIOLOGIA: nr. de persoane infectate cu HIV a crescut enorm de la descoperirea bolii,în România erau în 1992 peste 3000 de cazuri. SURSA DE INFECŢIE: omul infectat;boala declarată evoluând invariabil spre deces. CĂI DE TRANSMITERE: - inoculare cu sânge(transfuzii,inţepături cu ace nesterile,operaţii stomatologice); – – –

pe cale sexuală – hetero/homosexuală; de la mama infectată la făt – transplacentar; înţepături de insecte;

Până în prezent nu se beneficiază de un tratament eficace. MASURI DE PREVENIRE: educaţie sanitară; educaţie sexuală; personal de laborator instruit şi protejat; cercetarea atentă a sângelui donat;etc.

BACTERIOLOGIE MODUL DE RĂSPÂNDIRE AL INFECŢIILOR MICROBII=germeni de treaptă superioară, celule complete care n-au nevoie de un mediu organic proprice. PROCESUL EPIDEMIOLOGIC:este totalitatea factorilor care determină sau favorizează apariţia bolilor,extinderea, persistenţa sau stingerea lor în colectivul uman. FACTORI DETERMINANŢI: izvoarele de infecţie(om, animal, insecte); căi detransmitere(apă,aer, sol,obiecte,alimente,vectori/insecte);populaţie receptivă. FACTORI FAVORIZANŢI: factori naturali(climatici şi geografici); factori economicosociali(nivel cultural,nivel igienico-sanitar). FORME DE MANIFESTARE ALE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC: -forma sporadică: bolile sunt rare,distribuite pe teritoriu extins, fără legatură intre ele. - forma endemică: bolile apar pe grupe de populaţie, cazuri dispersate, a căror frecvenţă poate creşte în anumite perioade. - forma epidemică: bolile apar într-un interval scurt de timp, cu numar mare, de îmbolnăviri, sub formă de focare, cu legătură epidemiologică clară. - forma de mobilitate pandemică: apare un număr mare de cazuri într-o anumită perioadă,la populaţii pe arii extinse.

MICROBIOLOGIE SPECIALĂ GERMENII: - prima clasificare a fost facută in 1930 la CONGRESUL DE MICROBIOLOGIE ,Paris;stabilindu-li-se caracterele comune şi asemănarea. După coloraţie gram:- gram pozitiv(albaştri); –

gram negativi(roşii).

După formă: sferici – coci; cilindici – bacili.

COCII GRAM POZITIVI STAFILOCOCUL CARACTERE GENERALE: - foarte răspândit,saprofit in majoritatea cazurilor; se găseşte în aer, apă, pământ, tegumente, cavităţile naturale ale oamenilor şi animalelor, făcând parte din flora normală a acestora; se inhibă unii pe alţii pe un areal, unii sunt potenţiali patogeni; se elimină prin tuse, strănut, materii fecale. CARACTERE PROPRII: - germeni sferici;aşezaţi în grămezi neregulate,ciorchine; – – – – – – – – – –

diametrul 0,8µ; gram pozitiv; creşte pe medii de cultură uzuale(supa de carne,geloză); de obicei aerob; se dezvolă optim la 37°C; fermenteză unele zaharuri; sarea place stafilococului,inhibând alt germen; germene rezistent,moare la 60°C în 60’; în produsele uscate poate rezista câteva luni(puroi praf,secreţii); alcoolul de 70° îi omoară în 60’.

PATOGENITATEA: se datorează atât virulenţei cât şi toxinelor. Toxine: coagulaza; hibrinoliza;hialurinidaza. Provoacă hemoliza,moartea celulelor roşii. BOALA LA OM: Provoacă enterocolita stafilococică. AFECŢIUNI VARIATE:-cutanate – furunculul, folicilite,infecţii ale glandelor sudoripare din axile; în sânge – septicemia;bronhostafilomie. Stafilococul mortifică ţesutul şi la furuncul se face un bulbion sau inima furunculului. Stafilococul poate migra pe cale sanguină şi dă septicemie sau septicopioemie. Singur sau împreună cu alţii germeni, poate produce bronhopneumonie,sinuzite, otite; este deasemeni şi cel mai frecvent germene de suprainfecţie a plăgilor şi a tuturor leziunilor deschise/inclusiv plaga chirurgicală. Poate provoca toxiinfecţie alimentară cu: diaree,greaţă, vărsături, dureri. TRATAMENTUL: antibiotice şi chimioterapice;vaccin; autovaccin; ser cu anticorpi(anatoxina stafilococului). IMUNITATEA:-naturală;-dobândită; Anticorpii antistafilococici sunt – antimicrobieni(împotriva corpului stafilococic) –

antitoxici.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR:este în principal bacteriologic,dar dat fiind că există pe piele în mod normal,trebuie făcute teste pt.determinarea exactă. La examenul bacteriologic cu sau fără antibiogramă,se mai pot adăuga testele: testarea produselor; hibrinoliză; cercetarea coagulării; fermentarea zaharurilor. REZERVORUL DE INFECŢIE: omul bolnav cu stafilococi pe leziuni deschise;purtătorii sănătoşi. TRANSMITERE:directă(individ - individ); indirectă(apă,aer,praf,lenjerie). Infecţii nosocomiale= infecţii intraspitaliceşti.