Membrii Academiei Romane Originari Din Judetul Vaslui

PostfaŃă Am scris această carte cu credinŃa să ea era necesară! Nu doar dintr-un anumit punct de vedere, ci din mai multe şi bine întemeiate motive. Forul principal şi reprezentativ al culturii şi ştiinŃei din Ńara noastră, care a fost începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea Academia Română, a avut parte de o seamă de vicisitudini ale mersului vremii în urma cărora ceea ce trebuia să fie mândria întregii naŃiuni a ajuns să îşi ducă existenŃa departe de interesul poporului din mijlocul căruia se plămădise în acel început de aprilie a anului 1866. Apare de-a dreptul de neînŃeles faptul că de-a lungul anilor în absolut nici o ediŃie a manualelor de istorie a României, la capitolul rezervat culturii, ştiinŃei şi artei, înfiinŃarea academiei noastre naŃionale lipseşte cu desăvârşire. Această foarte îndelungată absenŃă a Academiei Române din memoria colectivă cauzase o sistematică necunoaştere şi chiar ignorare a savanŃilor noştri, dusă până la situaŃia generalizată pe Ńară de a nu se şti, decât cu rare excepŃii, cine au fost şi sunt învăŃaŃii deŃinători ai titlului academic din fiecare judeŃ în parte. Descoperitorii de legi ale Fizicii, de teoreme ale Matematicii creatori de şcoli medicale, personalităŃi ale căror contribuŃie figurează la loc de cinste în reputate tratate ştiinŃifice de peste hotare, în localităŃile unde s-au născut nu au nici măcar pe o ulicioară periferică înscris ilustrul lor nume. O atât de flagrantă necunoaştere la nivel de Ńară acelor oameni de seamă pe a căror gândire de mare profunzime se sprijină cultura, ştiinŃa şi artele din România este cazul ca în cursul secolului al XXI-lea să contenească. Semnalul acestei încercări de a risipi vălul de negură ce îi ascunde de privirile naŃiunii pe cei care au reuşit printr-o muncă intelectuală dificil de imaginat, dar mite de răsplătit, să contribuie la progresul ştiinŃific nu doar al României ci şi al omenirii, îl dă astăzi, prin această lucrare de pionierat în istoriografia din Ńara noastră, relativ modestul muzeu judeŃean al Ńinutului vasluian. De ce iniŃiativa vine din Vaslui, nu din alt oraş de tradiŃie universitară din Ńară, este dificil de explicat. Este tot atât de greu de a afla o motivaŃie, precum e dificil a găsi o logică în faptul că din localităŃile rurale ca Similişoara, Muşata, Şurăneşti, Vutcani, Arsura, Găgeşti, Valea Hogei, Murgeni, Codăeşti, Deleni, Roşieşti ş.a., au dat Ńării savanŃi care prin rezultate de excepŃie obŃinute prin cercetările lor ştiinŃifice s-au impus ca specialişti deschizători de drum în mai multe domenii ale investigaŃiilor menite să asigure progresul societăŃii umane. Cu toŃii s-au bucurat şi se bucură de o binemeritată recunoaştere internaŃională, numele lor figurând în renumite enciclopedii şi tratate de ştiinŃă. În contrast cu această reputaŃie în cercuri academice de peste hotare, în localităŃile în care iluştrii savanŃi ai judeŃului Vaslui s-au născut, nu au parte de o recunoaştere a valorii lor ca fii de excepŃie a respectivelor aşezări săteşti, comunale şi chiar orăşeneşti. Lucrarea de faŃă are unul din obiective scoaterea lor din conul de umbră în care nemeritat au fost ŃinuŃi atâta amar de vreme, eliminând în măsura puterilor şi capacităŃilor noastre dimensionările şi neadevărurile care au fost puse pentru a-i discredita pe seama unora dintre ei. Totodată această carte poate să fie o primară treaptă de documentare în vederea unei premiere în muzeografia de la noi, anume organizarea unei expoziŃii permanente, a unei galerii a academicienilor judeŃului Vaslui, în cadrul muzeului judeŃean de istorie. 1

De asemenea, într-un viitor pe care l-am dori nu prea îndepărtat de după apariŃia volumului nostru, devine realizabilă încă o premieră culturală naŃională: înfiinŃarea în cadrul bibliotecii judeŃene (sau de ce nu în biblioteca documentară a muzeului) a unui sector de sine stătător în care să se afle cât mai multe dintre publicaŃiile academicienilor vasluieni. Şi nu în ultimul rând lucrarea în sine este un germene al unor viitoare monografii ample despre viaŃa, realizările pe plan cultural şi ştiinŃific al membrilor Academiei Române originari din Ńinutul vasluian, fiindcă fiecare dintre ei a adus (şi aduc în continuare) contribuŃii ştiinŃifice a căror prezentare cât de cât detaliată se exprimă în cărŃi temeinic închegate într-un număr corespunzător de pagini. Dacă astfel de monografii ar fi putut să apară pe parcursul secolului al XX-lea o carte ca a noastră nu şi-ar fi avut rostul. Dar aşa, lucrarea o considerăm cât se poate de binevenită, acum în prejma aniversării a 140 de ani de la înfiinŃarea Academiei Române. Adresăm în aceste file de postfaŃă mulŃumirile noastre celor care ...

2

De la „grădina lui Academos” la academiile Europei Unul dintre eroii legendari ai Ńinutului grecesc Attica, în care luase fiinŃă cu circa un mileniu înaintea erei creştine oraşul Atena, era Academos, care, potrivit tradiŃiei orale, ar fi arătat fraŃilor Dioscuri, Castor şi Pollux, copii lui Zeus, locul în care Teseu, rege al Atticei o Ńinea captivă pe Elena, soră a fiilor divinităŃii supreme a grecilor. Atenienii ridicaseră în cinstea lui Academos un templu care în secolul al IV-lea î.Chr. ajunsese să fie înconjurat de o frumoasă grădină situată la poalele Acropolei. În acel loc, filosoful Platon (428-7 – 347 î.Chr.), unul dintre discipolii de filozofie, denumită Academia, instituŃie ce a dăinuit în Atena din secolul al IV-lea î.Chr. până în secolul ultim al erei antecreştine. După modelul antic de a se purta discuŃii pe diverse teme ştiinŃifice într-un anume loc, aşa cum fusese grădina ateniană de lângă templul dedicat lui Academos, diverşi învăŃaŃi din perioada medievală se întruneau pentru a discuta şi a schimba opinii în anumite asociaŃii ştiinŃifice cărora li s-a dat denumirea de academii. Conform datelor pe care le deŃinem din documentarea care ne-a fost accesibilă, rezultă faptul că cea mai veche grupare a unor învăŃaŃi europeni s-a constituit în oraşul italian Napoli, la anul 1560. Denumirea respectivului conclav al savanŃilor era Academia Secretorum Naturae (în traducere liberă: Academia descoperirii tainelor naturii). Peste 32 de ani, în „cetatea eternă”, Roma, cu larga încuviinŃare a papei Clement al VIII-lea (1592 – 1605) s-a constituit în anul 1603 Academia dei Lincei (în traducere liberă: Academia de Cultură). Situată ca dată de înfiinŃare pe locul al III-lea în Europa, Academia franceză (Académie française), fondată în anul 1634, îl are ca principal întemeietor pe cardinalul şi politicianul Armand Jean du Plessis Richelieu (1585 – 1642), alături de regele Ludovic al XIII-lea Burbon (1610 – 1643), personaj a cărei mamă a fost italiancă ce provenea din familia Medici. Înainte de a fi deŃinătorul tronului FranŃei, tânărul prinŃ şia petrecut mult timp în patria mamei sale, unde a urmărit cu interes lucrările celor două academii italice. Era deci logic şi firesc să îşi dorească existenŃa unei astfel de societăŃi a savanŃilor în regatul său. Suveranul FranŃei a fost cel care i-a încredinŃat Şefului Consiliului Regelui, funcŃia deŃinută de Richelieu, misiunea de a crea Academia franceză, sugerând ca obiectivul prim al noii instituŃii să fie elaborarea DicŃionarului Academic al limbii franceze. Academia franceză din Paris, despre care se răspândise vestea şi pe la alte curŃi regale din Europa a fost luată drept model în Sacrul Imperiu Roman de naŃiunea germană. Împăratul Ferdinand al III-lea de Habsburg (1637 – 1657) îl implicase pe moştenitorul tronului, cezarul Leopold, în înfiinŃarea, la Leipzig, important centru urban al landului Saxonia, în anul 1652 a academiei germanice, având însă denumirea de Academia Caesarea Leopoldina. Un susŃinător al ştiinŃei, este adevărat că nu total dezinteresat, a fost Marele Duce al Toscanei, Fernando al II-lea Medici (1610 – 1670). Aceasta îl aduse la FlorenŃa pe renumitul matematician şi fizician Evangelista Torricelli (1608 – 1647), savantul care determinase presiunea atmosferică şi o măsurase. La curtea ducală florentină Torricelli, finanŃat de către Fernando Medici, încerca să utilizeze în scopuri militare acŃiunea aerului asupra unor spaŃii în al căror interior se crease vid. Prin decesul fizicianului 3

experimentele au încetat, cauzând pierderea de către duce a investiŃiilor făcute. Spre a recupera paguba Fernando a apelat la alŃi fizicieni, între care şi la discipoli ai lui Torricelli, să continue cercetările savantului decedat. Le-a creat fizicienilor respectivi, în anul 1657, o amenajare în cadrul căruia aceştia să efectueze experimentele, denumite academice. Dar spre dezamăgirea ducelui acei cercetători nu erau capabili din punct de vedere ştiinŃific să continue cu rezultate aşteptate cercetările lui Torricelli. Ba mai mult, nu ştiau nici măcar stadiul la care a ajuns savantul originar din oraşul Faenza, care în avuse ca profesor pe însuşi astronomul Galileo Galilei (1564 – 1642), confirmator şi susŃinător al faptului dovedit de către Nicolai Copernic (1473 – 1543) că soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, la data morŃii sale timpurii. Pentru a se evita repetarea unei astfel de „scăpări” s-a luat hotărârea ca să se elaboreze un buletin al cercetărilor, tipăritură apărută sub titlul „Saggi di naturali esperienŃe”. A fost cea dintâi publicaŃie aparŃinătoare unui corp academic şi a rămas în istoria ştiinŃei ca fiind antecesoarea revistelor cu apariŃie periodică scoase de către institutele de cercetări şi universităŃile de pe întreg mapamondul . Nici regatul insular al Angliei nu a rămas în afara interesului de a avea propria sa academie de ştiinŃe. IniŃiativa cererii unei instituŃii de acest gen aparŃinuse unui grup de oameni erudiŃi ce se întruneau periodic în vederea comunicării pe cale verbală a rezultatelor obŃinute în activitatea de cercetare. Sub această formă de asociere particulară a funcŃionat din anul 1675. începând din 1683 s-a obŃinut din partea regelui Carol al II-lea Stuart (1660 – 1685) protecŃia suveranului şi ajutorul financiar necesar, luând denumirea de Societatea Regală (Royal Society), având sediul la Londra. Treptat, pe parcursul celei de-a doua jumătăŃi a secolului al XVI-lea aproape în toate monarhiile europene luaseră fiinŃă academii naŃionale. Ba mai mult decât atât, în unele state cercetările ştiinŃifice s-au diversificat într-atât încât au fost create şi academii ce se preocupau numai de anumite ramuri ale ştiinŃei. Aşa de exemplu, după numai 33 de ani de la fondarea Academiei franceze, abilul politician Jean Baptiste Colbert (1619 – 1683), membru al academiei create de Richelieu, a constituit în anul 1663 la Paris un consiliu ştiinŃific al cărui obiectiv îl constituia cercetarea istoriei şi a artei antice, având ca membri erudiŃi istorici şi arheologi. Peste doar trei ani de la constituirea acelui consiliu el a devenit Academia de inscripŃii şi arte frumoase (Academie des inscriptions et bells – artes). Deoarece descifrarea textelor antice înscrise pe diverse categorii de monumente (cele mai multe din piatră) nu era deloc uşoară, iar în afara FranŃei se mai aflau şi alŃi învăŃaŃi preocupaŃi de citirea şi interpretarea epigrafelor romane, cercetători ale căror rezultate ştiinŃifice era benefic să fie ştiute de colegii lor francezi, s-a născut ideea de a fi admişi în academie şi anumiŃi erudiŃi străini cărora li se oferă calitatea de membri corespondenŃi. Sistemul n-a rămas doar în cadrul academic francez, fiind preluat şi practicat şi de către academiile altor state. Din fericire putem exemplifica acest lucru printr-un exemplu legat de Ńara noastră. Dimitrie Cantemir, deŃinător al tronului Moldovei în perioada martie-aprilie 1693 şi în anii 1709-1711, fiind totodată un erudit istoric specializat în problematica Imperiului Otoman, s-a impus într-atât de mult prin scrierile sale şi vasta sa cultură încât a fost solicitat de către Academia din Berlin să scrie o istorie a imperiului sultanilor. Lucrarea, pe cât de amplă pe atât de documentată, Istoria creşterii şi descreşterii curŃii otomane, elaborată în limba latină l-a aşezat între savanŃii de renume ai acelui timp. Ca urmare academia berlineză l-a ales în dara de 11 4

iunie 1714 ca membru străin al acelui înalt for ştiinŃific şi cultural din capitala Prusiei, fiind întâiul român deŃinător al demnităŃii de academician. Momentul prin care s-a reuşit să se stabilească un rol ştiinŃific bine definit academiilor a fost înfiinŃarea în anul 1666, prin intervenŃia lui Colbert, a Academiei de ştiinŃe, cu sediul la Paris, în a cărei atribuŃii intrau cercetările matematice, fizice, chimice, biologice şi medicale, precum şi aplicabilitatea în practică a rezultatelor respectivelor investigaŃii. Ca urmare, până în secolul al XVII-lea academiile europene au pus pe primul plan al activităŃilor cercetarea fundamentală ştiinŃifică, creându-se bazele de la care vor fi generate în secolele al XVIII-lea şi cel următor a dezvoltării în ritm din ce în ce mai alert al tehnicii şi a modernizării ansamblului societăŃii din Europa, producând iradieri şi pe celelalte continente. Din extrem de numeroase cauze ce sunt specificate în istoria noastră naŃională – fiind deci inutilă repetarea în acest capitol al prezentei lucrări – în care cele trei Ńări româneşti din perioada evului de mijloc nu au existat condiŃii pentru înfiripări de asociaŃii ale unor oameni de cultură. Au existat însă scurte intervale de timp în care spiritul înnoitor al civilizaŃiei a pătruns şi în spaŃiul etnic românesc. Un astfel de episod este legat de venirea la scaunul voievodal al Moldovei a lui Iacob Eraclit Despotul (1561-1563). Fost student al unei „şcoli de medicină” ce a fost fondată în anul 1221, instituŃie care prin marea sa reputaŃie a făcut cunoscut lumii medicale europene (şi nu numai) modestul orăşel din sudul regatului FranŃei, Montpellier, Iacob Eraclit a intenŃionat să-i dea curŃii domneşti din Iaşi strălucirea culturală pe care o ştia că există în reşedinŃele regale sau ducale din Ńări ca Italia, FranŃa, Spania ş.a. În acest scop a adus la Iaşi mai mulŃi învăŃaŃi formaŃi în renumit universităŃi ale acelui timp, cum erau Ioannes Sommerus (1542-1574), filolog şi istoric format în şcoli superioare germane (este autorul lucrării ViaŃa lui Iacob Eraclide Despotul Moldovei), matematicianul şi arhitectul Gasparus Paucerus, geograful, astronomul şi astrologul Georg Ioachimus Rheticus, medicul chirurg şi farmacistul Hermodor Lestarch şi filosofii teologi Johannes Lusinius şi Franciscus Lismanianus. Cu ajutorul acestui grup de învăŃaŃi Despot Vodă a inaugurat o şcoală de nivel superior la Cotnari. Era denumită Schola latina şi funcŃiona pe lângă biserica ctitorită de către Ştefan cel Mare. Cursurile au început în anul 1562 sub direcŃiunea lui Johannes Sommerus, însă nu cunoaştem câŃi învăŃăcei erau în acel prim an de studii. Dacă Iacob Eraclide ar fi reuşit să se menŃină domnitor al Moldovei o perioadă de timp mai îndelungată, nu doar până în 1563, devenea reală posibilitatea înfiinŃării în jurul şcolii de la Cotnari a unei academii. Însă, la puŃină vreme după uciderea lui Despot, şcoala de la Cotnari a fost desfiinŃată iar dascălii acesteia s-au refugiat în Transilvania. Cea ce a realizat în Moldova Despot Vodă în privinŃa creării şcolii latine superioare, s-a petrecut peste circa două decenii în capitala łării Româneşti, Târgovişte. ObŃinând în anul 1583 Petru Cercel tronul statului feudal românesc din sudul lanŃului CarpaŃilor a înfiinŃat pe lângă curtea voievodală un colegiu la care au fost solicitaŃi ca profesori învăŃaŃi francezi (Berthier Lyonezul, Dominique Perot, Français Pobthus de la Planche) italieni (Franco Sivori, Francesco Pugiela), elveŃianul Mellier de la Constance şi grecul Elefterios Nadoli. Frate al lui Mihai Viteazul, Petru Cercel a petrecut câtva timp la curtea regelui FranŃei, Henri al III-lea (1574-1589). Suveranul francez, ultimul rege al dinastiei Valios, îl simpatiza pe prinŃul român într-atât de mult încât pe căi diplomatice a întreprins demersuri pe lângă sultanul de la Constantinopol pentru ca să-i 5

acorde domnia în łara Românească. La Paris şi la Blois, unde era frecvent regele, Petru Cercel a avut prilejul de a-i cunoaşte şi de a se împrieteni cu mai mulŃi dintre învăŃaŃii francezi şi străini cere se aflau în anturajul suveranului. Tot de acolo va fi preluat şi modelul de colegiu pe care în fondase în Târgovişte. Însă, aşa cum bine se cunoaşte, nici domnia lui Petru Cercel nu a fost de lungă durată, iar colegiul şi-a încheiat şi el existenŃa îndată după înlocuirea domnitorului. Cât despre cele petrecute în Transilvania cu privire la zorile învăŃământului de nivel superior academic, în anul 1581 principele Ştefan Báthori aprobase fondarea universităŃii catolice în oraşul Cluj. Dar această şcoală nu avea nici o tangenŃă cu etnia majoritară a principatului, românii deoarece aceştia nu erau cunoscuŃi ca naŃiune, având statutul politic de toleraŃi, ne admişi între stări şi nerecepŃi. La finele secolului al XVII-lea în Bucureşti, sub domnia lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), iubitorilor de cultură şi preŃuitor al oamenilor de ştiinŃă, a fost fondată Şcoala superioară domnească, cu predare în limba greacă. Pentru organizarea şi conducerea şcolii care funcŃiona în cadrul mănăstirii Sfântul Sava a fost chemat un experimentat dascăl şi renumitul cărturar grec, Nicolae Kerameus, care adusese cu el încă câŃiva profesori din Grecia. Această şcoală superioară destinată fiilor elitei boierilor munteneşti şi-a deschis porŃile în anul 1694 şi a mai fost cunoscută şi sub denumirea de Academia din Bucureşti. Cea de-a doua şcoală de rang superior din principatele româneşti în a cărei denumire a fost utilizat termenul de Academie a fost fondată în capitala Moldovei, Iaşi, în anul 1835, prin strădania lui Gheorghe Asachi (1788-1869), personalitate marcantă a culturii şi ştiinŃei din prima jumătate a secolului al XIX-lea. I s-a spus noii instituŃii de învăŃământ a Moldovei „Academia Mihăileană” datorită faptului că a fost fondată în timpul domniei lui Mihai Grigore Sturdza (1843-1849). La această şcoală superioară ieşeană a debutat ca profesor eruditul bănăŃean Eftimie Murgu (1805-1870). Acesta a fost chemat în capitala Moldovei pentru a preda dreptul, filozofia şi logica, el fiind un bun cunoscător al ideilor novatoare juridice germane enunŃate la acea vreme de exponenŃi de marcă ai dreptului Friedrich Karl von Savigny (1778-1861), creator al şcolii istorice germane, şi Wilhelm T. Krug, unul dintre adepŃii filosofului Emmanuel Kant (1724-1804). De notat faptul că la Academia Mihăileană s-au Ńinut de către Eftimie Murgu primele prelegeri de filozofie în limba română din istoria învăŃământului românesc. Aceştia au fost ce dintâi paşi, evident că încă timizi, pe drumul îndelungat şi dificil al apariŃiei ideii necesităŃii fondării instituŃiei academice panromâneşti.

6

Astra – Societatea Literară – Societatea academică – Academia Română Secolul al XIX-lea s-a manifestat îndeosebi pe continentul european prin abandonarea în bună parte a deja de mult învechitele relaŃii feudale. NaŃiunile au început să devină din ce în ce mai conştiente şi preocupate de propria lor identitate şi manifestau puternice presiuni de a ieşi din cadrul imperiilor în care au fost înglobate cu secole în urmă. Propăşirea pe plan politic a fost precedată de o emulaŃie culturală naŃională concretizată prin fondarea de asociaŃii al căror obiectiv era cultivarea limbii naŃionale şi valorificarea tradiŃiilor culturale specifice fiecărei naŃiuni. Pentru români veacul al XIX-lea a adus o mare împlinire: unirea, săvârşită la 24 ianuarie 1859, a principatelor Moldova şi łara Românească. Cu toate că în noua formă statală au început totuşi să prindă contur unele premise ale unui viitor progres general, atât pe plan economic cât şi pe cel cultural. Un prim pas spre modernizarea vieŃii cultural ştiinŃifice l-a constituit fondarea universităŃilor, pe baze noi, moderne de învăŃământ, din Iaşi(1860) şi Bucureşti(1864). Unirea Principatelor a avut, în mod indirect, consecinŃe benefice şi pentru românii care rămâneau încă în interiorul imperiilor habsburgilor şi romanovilor, îndeosebi pentru cei din Transilvania istorică(noŃiune ce se referă şi la Ńinuturile Banat, Crişana şi Maramureş. În aceste părŃi în care de-a lungul secolelor masa etnică românească a fost în permanenŃă într-un procentaj ce-l depăşea pe acela compus din celelalte naŃionalităŃi conlocuitoare luate la un loc, s-au petrecut fapte de natură să o scoată din situaŃia deplorabilă în care a fost Ńinută vreme îndelungată. Un prim şi important pas a fost acela al intensificării fără precedent a strădaniilor româneşti de emancipare culturală. Mijlocul ales pentru realizarea acestui vechi deziderat era acela al fondării unei puternice asociaŃii culturale naŃională, organism care să fie reprezentativ şi în acelaşi timp capabil de a ridica naŃiunea română din Transilvania pe o treaptă superioară de cultură şi civilizaŃie. OpoziŃia faŃă de punerea în practică a acestei intenŃii a fost atât de acerbă şi diversificată ca mijloace de represiune încât e greu de admis că ar fi devenit realizabilă în absenŃă de pe harta europeană a statului românesc rezultat din unirea Moldovei cu łara Românească. Învingând multe piedici, la Sibiu, în 23 octombrie, (stil calendaristic vechi)/4 noiembrie (st. c. nou) 1961 ia fiinŃă AsociaŃia Transilvană pentru Literatură română şi Cultura Poporului Român – ASTRA. Deoarece aria teritorială pan – transilvană era foarte întinsă şi numărul românilor era mare, AsociaŃiunea din Sibiu nu avea capacitatea de a cuprinde în sfera sa de preocupări decât o parte mai restrânsă, delimitată la spaŃiul intercarpatic. Din acest considerent s-au pus bazele unei asociaŃii culturale româneşti pentru Banat, Crişana şi Sătmar. Era AsociaŃiunea naŃionale în Aradu pentru cultură şi conversarea poporului român, ale cărei obiective ale activităŃii (statutele) au fost „aprobat cu prénalt΄a ResoluŃiune a Maiestatei Sale ces.reg. şi apost., d΄in Septemvre 1862” (st. c. vechi). Cele două asociaŃiuni culturale româneşti din Transilvania s-au impus prin cele înfăptuite în anii care au urmat, prin prestigiul dobândit în urma acelor lăudabile realizări, în rândul instituŃiilor savante ale acelui veac din Ńările europene de veche cultură, făcând să graviteze în jurul acestor focare de civilizaŃie toată românimea. La rândul ei AsociaŃiunea ASTRA a constituit un imbold însemnat în luarea deciziei în Principatele Unite de a se creia o societate literară a tuturor românilor al cărei prin Ńel era elaborarea dicŃionarului limbii române. În mai multe rânduri „domnitorul 7

Unirii” Alexandru Ioan Cuza i-au fost înaintate solicitări de a da curs înfiinŃării SocietăŃii Literare Române, iar unul dintre principalii iniŃiatori al respectivelor „documentaŃii şi proiecte de activitate” fiind Vasile Alecsandrescu Urechia (1834 – 1901). Datorită faptului că Al. I. Cuza avea o serie de dificultăŃi în menŃinerea sa în fruntea statului, create în mod sistematic şi coordonate atât de către Austro-Ungaria cât şi de Rusia, a ezitat să îşi mai adauge un nou motiv de acuzare, acela că prin Societatea Literară Română ar urmări ca realizarea unităŃii culturale să devină un prolog al înfăptuirii aducerii românilor la hotarele vechii Dacii. Pus în faŃa actelor pe care se cerea să le semneze şi să dea domnescul consimŃământ pentru înfiinŃarea mult doritei de către intelectualitatea pan-românească SocietăŃi Literare Române, Cuza Vodă nici nu a dat în scris refuzul său, dar nici aprobarea raportului. Cu toată prudenŃa şi ezitarea dovedite principele Alexandru Ioan I n-a putut evita scoaterea sa din fruntea statului. La trecerea zilei de 11 spre 12 februarie 1866 i-a fost impusă abdicarea, urmată de părăsirea Ńării a cărei conducere a fost preluată temporar de LocotenenŃa Domnească. După ce agitaŃiile politice inerente oricărei lovituri de stat au început să se aplaneze, la Ministerul Cultelor şi InstrucŃiunii Publice s-a pus din nou în discuŃie necesitatea fondării unei societăŃi literare care să elaboreze DicŃionarul şi Gramatica limbii române. S-a solicitat să fie prezentat spre consultare Regulamentul pentru formarea SocietăŃii Literare Române. La întocmirea respectivului „regulament” una dintre sursele consultate consta din statutele AsociaŃiei ASTRA. Acestea din urmă au fost necesare să fie formulate într-o astfel de manieră încât pretextele invocate de adversarii înfiinŃării AsociaŃiunii să nu îşi afle sprijinul în paragrafele programului. Pe această linie s-au elaborat şi părŃile constitutive ale documentului de fondare şi de stabilire a atribuŃiilor viitoarei SocietăŃi Literare Române. Ca urmare, statutul ce fusese cu minuŃiozitate formulat, mai ales prin devotata contribuŃie a lui V.A. Urechia, a fost înaintat spre validare, la iniŃiativa şi stăruinŃa lui Constantin A. Rosetti (1816-1885), Înaltei LocotenenŃei Domneşti şi guvernului condus de Ion Ghica (1816-1897), aprobarea fiind acordată 1/13 aprilie 1866 prin Decretul nr. 581. Cultura românească a înregistrat prin respectiva decizie guvernamentală o foarte semnificativă realizare pentru toată suflarea românească de pretutindeni. Constituirea SocietăŃii Literare Române se dovedea a fi o adevărată apoteoză a unor mari eforturi de a învinge puternica opoziŃie venită din exterior, strădanii depuse cu tenacitate timp de peste 50 de ani de câtre cei mai valoroşi oameni de cultură ai naŃiunii române. Dar până la constituirea efectivă a SocietăŃii Literare Române şi începerea activităŃii pentru care a fost creată, elaborarea Gramaticii şi Glosarului (DicŃionarului, n.n.) a mai rămas o cale lungă de parcurs. Cu toate că la trei săptămâni de la semnarea decretului de înfiinŃare au fost numiŃi primii membri componenŃi ai SocietăŃii Literare Române, şi anume 14 personalităŃi ale culturii care vieŃuiau în afara statului român, de abia peste un an s-au adăugat membrii din fosta łară Românească (munteni) şi Moldova. Desemnarea celor cărora urma să li se acorde un loc în recent înfiinŃata Societate Literară era condiŃionată de îndeplinirea mai multor cerinŃe, şi anume: să fie o personalitate în cultura românească, să posede o operă substanŃială, să dea dovadă de înalte calităŃi morale, mai cu seamă, să îşi exprime disponibilitatea de a face parte din cadrul acestei societăŃi, cu obligaŃiile pe care le solicita noua calitate. Cel de-al patrulea articol al Regulamentului 8

prevedea ca viitorii membri să provină din „România de peste Milcov” (respectiv din Moldova, n.n.), patru membri din „România de dincoace de Milcov”, trei membri din Transilvania şi tot atâŃia din Basarabia, câte doi membri din Banat, Bucovina, Macedonia şi Maramureş. În articolul al 7-lea se preciza faptul că o primă fază să fie chemaŃi „acei bărbaŃi din Ńările locuite de români ce se deosebesc prin meritele şi lucrările lor literare, persoane cunoscătoare atât a limbilor statelor vecine, (limbi) care au avut influenŃă asupra formaŃiunii (formării, n.n.) limbii române, din Maramureş au avut cinstea de a fi menŃionaŃi în cuprinsul Decretului cu numărul 698 din 22 aprilie 1866, al LocotenenŃei Domneşti a Principatelor Unite Române, Iosif Hodoşiu (1829-1880), istoric şi jurist, împreună cu Alexandru Roman (1826-1897), filosof , matematician şi teolog. Întrunirea primară, solemnă, a avut loc la Bucureşti, în data de 1-13 august 1867, desfăşurată cu mare fast şi într-un unanim entuziasm al locuitorilor capitalei, iar presa a dat integral publicităŃii actele oficiale pe baza cărora s-a fondat Societatea Literară Română: decretul LocotenenŃei Domneşti, proiectul de statut şi obiectivele noului for cultural-ştiinŃific precum şi lista membrilor fondatori. Un ecou pe măsura importanŃei naŃionale a evenimentului din prima zi de august 1867 de la Bucureşti, l-a avut şedinŃa inaugurală a SocietăŃii Literare în gazetele româneşti din imperiul austriac. Deoarece acest subiect ar necesita, spre a fi tratat pe măsura importanŃei sale ştiinŃifice, un număr foarte mare de pagini, ne rezumăm la o singură exemplificare, care ni se pare îndeajuns de edificatoare în privinŃa receptării de ziarişti români transilvănenei a apariŃiei forumului cultural naŃional. Paleta informaŃională cea mai cuprinzătoare referitoare la însemnătatea pentru toŃi românii a SocietăŃii Literare, o aflăm în paginile periodicului politic şi literar care apărea la Viena, începând cu luna martie 1866, al cărui redactor responsabil era Georgiu Popa, „Albina”. Acest ziar, datorită interesului său conŃinut, de largă adresabilitate în masa populaŃiei româneşti din afara graniŃelor Principatelor Române Unite, a devenit în scurtă vreme de la difuzarea primelor sale numere una dintre cele mai căutate gazete în limba română din PărŃile Ungureşti şi Transilvania. „Albina” nu s-a limitat doar la simpliste relatări despre desfăşurarea festivităŃii de constituire a SocietăŃii Literare Române ci a reprodus, punându-le în circulaŃie în mediul cultural românesc, comentariile făcute în legătură cu menŃionatul eveniment de către ziarul „Politik”, ce apărea la Praga, şi exprimau opinia, ceea ce nu putea să afirme în paginile sale „Albina”, că „românii anevoie de vor mărgini la cele literare” şi că în curând vor da glas unor „declarări de unitate naŃională”. În prima şedinŃă a SocietăŃii Literare Române a fost aleasă conducerea colectivă, for diriguitor alcătuit din: Ion Eliade Rădulescu (preşedinte), Timotei Cipariu (vicepreşedinte), Alexandru Roman, Vasile Alexandrescu Urechia, Ion C. Massimu şi Ion G. Sbiera (secretari). Tot în cadrul şedinŃei inaugurale s-a mai luat hotărârea schimbării denumirii noii instituŃii în Societatea Academică Română, titulatură sub care a funcŃionat până în 27 martie – 13 aprilie 1879, când i-a fost dat numele pe care dintr-un început i se cuvenea acela de Academia Română. Nu a fost numai o schimbare de nume ci şi începutul unei noi etape de largă amplificare a atribuŃiilor sale în activitatea ştiinŃifică tot mai diversificată din România modernă. Totodată Academia Română a devenit un fervent 9

răspânditor de cultură, atât prin publicaŃiile sale cât şi prin conferinŃele pe diverse teme, manifestări ce făceau arhiplină de auditori aula academiei, din sediul central situat pe renumita arteră centrală a Bucureştiului, Calea Victoriei. În toŃi anii care au urmat soarta Academiei Române s-a împletit strâns de situaŃia politică internă şi internaŃională a statului român. Ca urmare şi în activitatea Academiei Române au alternat perioadele de bogate realizări cu altele mai puŃin favorabile pentru dezvoltarea culturală şi ştiinŃifică, de nivel academic. Momentul istoric care a marcat cel mai mult în evoluŃia sa Academia Română a fost acela al ieşirii României din cel de-al doilea război mondial, când asupra Ńării noastre s-a instaurat „protecŃia comisiei militare aliate”. DocumentaŃia referitoare la acei ani a fost inexistentă, iar ceea ce s-a întâmplat cu Academia Română în 1948 în afara afirmaŃiei că a avut loc democratizarea acesteia nu a mai fost posibilă nici o altă formă de prezentare a respectivelor evenimente. De abia, în anul 2000 au apărut în presa academică două materiale pe această îndelung tăinuită temă. Academia Română, chiar în această scurtă vreme după instalarea guvernului condus de dr. Petru Groza, la 6 martie 1945, s-a confruntat cu probleme extrem de complicate, derivate din consecinŃele participării României la campania din Răsărit, desfăşurată în prima parte a celui de-al doilea război mondial. ReprezentanŃii Anglia, U.R.S.S.-ului, şi S.U.A. din Comisia Aliată de Control l-au admonestat pe prim ministrul român pentru faptul că nu a întreprins nimic pentru arestarea criminalilor de război. Întâiul nominalizat pe lista înaintată lui Petru Groza, figura poetul Nichifor Crainic, membru al academiei din anul 1940. Ca urmare în cursul lunii mai 1946 membrii SecŃiei Literare au aprobat excluderea lui Nichifor Crainic (pe numele real Ion Dobre) din Academia Română. În pofida faptului că încă din 1945 Preşedintele Academiei Române precum şi Secretarul General al acestui înalt for ştiinŃific naŃional se consultau frecvent cu LucreŃiu Pătrăşcanu, Petru Groza şi regele Mihai I, „protector şi membru de onoare” al Academiei Române, felurite presiuni de natură politică deveneau tot mai dese şi din ce în ce mai virulente. În vara anului 1947 „Contemporanul” a publicat sub semnătura lui Mihai Şora articolul „Academicieni în livrea verde”, iar Valeriu Enăchescu într-un alt articol blamase mai mulŃi membri ai academiei. Ambele materiale constituiau denunŃuri publice axate pe denaturări ale adevărului şi pe acuzaŃii de natură politică neverificate şi vădit exagerate. La 12 august 1948 a avut loc sesiunea academică prin care pe lângă schimbarea denumirii în Academia Republicii Populare Române au fost efectuate numeroase excluderi din rândul academicienilor, urmate de arestări, condamnări şi întemniŃări dezlănŃuite pe parcursul anilor 1949-1950. În acea lună a lui gustar 1948 a fost creată „o nouă Academie”, prin scoaterea din rândurile ei a peste o sută de membri, îndeosebi ai SecŃiei Umaniste, cât şi prin alegerea de noi membri, între care un număr de „membri post – mortem” (în 28 octombrie 1948). Cu toate că o parte dintre membri academiei au fost cooptaŃi în diferite organisme importante ale Republicii Populare Române, ca de pildă în cadrul Marii Adunări NaŃionale, în al cărui Prezidiu preşedinte era acad. C.I. Parhon (membru corespondent din anul 1928, membru titular din anul 1939), vicepreşedinte fiind acad. Mihail 10

Sadoveanu (membru corespondent din anul 1916, membru titular din 1921). Şi exemplele pot continua. Intelectualii de marcă „incluşi în sistemul de stat al noii puteri politice ar fi trebuit să exercite un rol benefic asupra vieŃii cultural-ştiinŃifice româneşti, precum şi asupra instituŃiilor ştiinŃifice şi de învăŃământ, dar regimul politic totalitar, de „dictatură proletară” a limitat sau reprimat orice iniŃiativă şi decizie raŃională, de interes naŃional”. AfirmaŃiile din citatul de mai sus nu se confirmă în totalitate, ştiut fiind că cei rămaşi în academie după anul 1848, împreună cu cei ce au fost admişi în deceniile componente ale celei de-a doua jumătăŃi a secolului al XX-lea au contribuit la reorganizarea învăŃământului superior, fiind cu toate omeneştile temeri personale, dascălii care au format generaŃia de intelectuali care astăzi a ajuns aproape de anii senectuŃii, au contribuit la progresul culturii şi ştiinŃei naŃionale, care chiar dacă nu au fost înălŃate „pe cele mai înalte culmi”, aşa cum se afirma cu diverse prilejuri festive, au Ńinut totuşi pasul cu evoluŃia ştiinŃifică şi culturală din lumea actuală. Ulterior anului 1965, când la 21 august Marea Adunare NaŃională a adoptat noua ConstituŃie în care era proclamată Republica Socialistă România, şi academia şi-a schimbat denumirea în Academia Republicii Socialiste România. Din o serie de cauze a căror sorginte şi consecinŃe se cer de acum înainte a fi desprinse de către cercetătorii din documentele de arhivă, s-a ajuns la un conflict latent între academie şi conducerea partidului unic. Prin înfiinŃarea Academiei de ŞtiinŃe Socialiste şi Politice (1970) s-a încercat şi în parte reuşit, ca rolul adevăratei academii să fie din ce în ce mai diminuat. S-a pus în circulaŃie, de către serviciul special creat pentru influenŃarea opiniei publice epitetul de „academia bătrână”, sugerând că rolul acesteia a ajuns în faza crepusculară. Pe lângă o mai drastică restrângere a bugetelor anuale acordate academiei s-a recurs la o deliberată încetinire a ritmului de primenire a acestui for naŃional prin primirea de noi membri în rândurile sale. Ieşirea din conul de umbră a luat sfârşit odată cu adunarea generală a Academiei, Ńinută în 26 decembrie 1989, continuând cu cele din 2 februarie 1990 şi din 13 mai 1992. În cadrul celei de a doua din adunările generale menŃionate, pentru prima dată după un lung şir de ani, plenul academic a ales în mod liber, fără nici o ingerinŃă politică sau guvernamentală, noua conducere, demnitatea prezidenŃială revenindu-i inginerului de înaltă Ńinută ştiinŃifică, Mihai C. Drăgănescu (născut în 1929), membru corespondent din anul 1974, membru titular din 22 ianuarie 1990. S-a procedat şi la repunerea în drepturi a celor ce au fost excluşi din academie ulterior anului 1948, precum şi la scoaterea din rândul academicienilor a acelor membri care au desfăşurat activităŃi potrivnice intereselor Ńării şi poporului român, dovedite şi recunoscute public. Ca bilanŃ al unei existenŃe de mai bine de un secol, din 1866 până în 1999 au avut deosebită onoare de a fi membri ai înaltului for ştiinŃific şi cultural naŃional al Ńării noastre 980 oameni de ştiinŃă, cetăŃeni români indiferent de naŃionalitate şi 514 membri din străinătate.

11

Academicienii judeŃului Vaslui Din datele pe care am reuşit a le acumula până în stadiul prezent al preocupărilor noastre de a face mai bine cunoscute în Ńară vieŃile şi realizările ştiinŃifice, literare şi artistice a acelor intelectuali de excepŃie din România care au fost aleşi membri ai Academiei Române, de la înfiinŃarea acesteia până la finele secolului al XX-lea, nu ştim să se fi făcut o grupare pe judeŃele din care au provenit cei ce au ajuns să deŃină un fotoliu academic în aula din clădirea situată în Bucureşti, pe Calea Victoriei nr. 125. mai mult din curiozitate personală decât din dorinŃa de a stabili unele priorităŃi sau de a face ierarhizări regionale discriminatorii, am încercat să însumăm numeric personalităŃile deŃinătoare a titulaturii de membru al Academiei (m. titulari, corespondenŃi şi onorifici) din judeŃele pe care le posedă Ńara noastră după cea mai recentă reorganizare administrativ teritorială. Iată rezultatul investigaŃiei noastre! Se disting cinci categorii de judeŃe, şi anume, cele care au fost loc de naştere de până la un număr de 10 academicieni, a doua grupă de la 11 la 20, a treia de la 21 la 30, a patra de la 31 la 40, şi se încheie cu a aceea care depăşeşte această cifră. Din grupul prim fac parte 12 judeŃe, din cel secund 15, din cel terŃ 7, din penultimul 5, iar în încheiere 1 judeŃ şi Municipiul Bucureşti. Cât despre judeŃul ai căror academicieni îi prezentăm succint în paginile acestei cărŃi de cultură popularizată (spunem succint deoarece ori şi câte pagini am acorda fiecăruia nu sunt suficiente, despre fiecare putând fi elaborate cuprinzătoare monografii), după parcurgerea acestui capitol cititorul îşi va da seama în care grupare se situează Vasluiul. Mai Ńinem să precizăm că dacă în secolul al XX-lea Ńara noastră ar fi avut parte de o evoluŃie fără zguduiri de foarte mari proporŃii, toate cu multiple consecinŃe dăunătoare mai cu seamă asupra vieŃii culturale şi ştiinŃifice, era logic şi firesc ca până la începutul mileniului al treilea să se fi realizat măcar câte o monografie despre creaŃiile fiecăruia dintre savanŃii noştri. Dar, spre paguba civilizaŃiei româneşti acest gen de lucrări nu au prea văzut lumina tiparului. Numai puŃini dintre membrii Academiei Române au avut parte de una, sau chiar câteva monografii, dar şi acelea erau trecute prin „sita ideologică”, lăsând nespuse numeroase aspecte din viaŃa celor prezentaŃi. JudeŃul Vaslui – dacă este sigur faptul că venirea pe lume a scriitorului şi traducătorului Constantin Stamati s-a petrecut în oraşul Huşi, şi nu la Iaşi, aşa cum se presupunea de către unii cercetători – se poate mândri că a dat Ńării pe unul dintre membri fondatori ai SocietăŃii Literare Române, respectiv ai Academiei Române. Deoarece grupul fondatorilor societăŃii literare de la anul 1866 a fost de numai 16 persoane (dintre care din Moldova cuprinsă actualmente în graniŃele României au fost două persoane) este un fapt deosebit deoarece puŃine judeŃe ale Ńării noastre pot să se mândrească cu faptul de a fi contribuit la fondarea celui mai înalt for al culturii şi ştiinŃei româneşti. Vasluiul se pare că are un astfel de átu cultural naŃional. De-a lungul celor 140 de ani ai existenŃei Academiei Române s-au afirmat „academicienii vasluieni” în domenii diversificate ca botanica, chimia, economia, entomologia, filologia (literatura), filozofia, fizica, geografia, geologia, istoria, ingineria, jurisdicŃia, matematica, sociologia, teologia şi zoologia. Pe primul loc de află însă medicina, cu cei şapte academicieni originari din judeŃul Vaslui, urmată de chimie, reprezentată prin trei deŃinători de fotolii academice. Un detaliu semnificativ este acela 12

că numărul membrilor titulari este dominant, ceea ce nu în prea multe dintre judeŃele Ńării se poate constata o asemenea onorantă situaŃie. Noi, în cele ce urmează, încercăm să schiŃăm cât ne este nouă în putinŃă, portrete ale academicienilor originari din perimetrul actual al judeŃului Vaslui, în adevărata lor lumină. Dacă nu reuşim să satisfacem cât mai pe deplin ceea ce aşteaptă cititorii de la această carte, vina ne aparŃine în totalitate.

13

Stamati, Constantin (1786-1869) Unul dintre cei mai de seamă 21 de filologi români din prima jumătate a secolului al XIX-lea, care au fost chemaŃi să pună bazele SocietăŃii Literare Române – acei oameni ai începutului de drum al Academiei Române – este originar din judeŃul Vaslui. Acel membru fondator al principalului forum cultural – ştiinŃific a fost, poetul, fabulistul şi prozatorul Constantin Stamati. Provenit din rândul familiei Stamate, acea care l-a dat culturii noastre naŃionale pe Iacob Stamate (1749-1803), ales în 1782 episcop de Huşi, iar începând cu anul 1792 a devenit Mitropolit al Moldovei, Constantin era fiu al lui Toma, frate cu deŃinătorul jilŃului mitropolitan moldovean. De la unchiul său nepotul Costache va fi moştenit neostoita sete de carte şi talentul literar care l-a consacrat. Data şi locul naşterii fiului lui Toma Stamati au rămas până în prezent neelucidate. Ziua şi luna venirii pe lume a lui Constantin nu sunt cunoscute, iar ca loc de naştere „concurează” oraşele Huşi şi Iaşi. Studiile referitoare la literatul Constantin Stamati aşează de fiecare dată pe primul loc Huşiul, motiv pentru care noi, până la o eventuală clarificare, îl considerăm ca originar din actualul judeŃ Vaslui. Şcolarizarea o începuse, de singur, ca mai toŃi copii familiilor ce deŃineau moşii cât şi diverse ranguri boiereşti, ca de pildă acela de paharnic pe care îl deŃinea, tatăl său, „în casă”, predarea fiind făcută de institutori plătiŃi. Concomitent cu deprinderea scrisului şi a cititului elevul era introdus în cunoaşterea limbilor străine, la „modă” fiind greaca şi franceza. Numai clasele gimnaziale şi liceale se făceau în şcoli publice existente la data respectivă mai cu seamă la Iaşi, capitala Principatului Moldovei. În urma promovării examenului de bacalaureat Constantin Stamati a obŃinut o slujbă la Cancelaria visteriei Moldovei, instituŃie de stat echivalentă oarecum cu Ministerul de FinanŃe din epoca modernă. Din motive personale, determinate îndeosebi de cauze economice, paharnicul Toma s-a mutat cu întreaga-i familie la Chişinău. Stamateştii au rămas în Basarabia şi după anexarea părŃii dintre Prut şi Nistru a Moldovei de către Imperiul Ńarist rusesc, în 1812, ca urmare a păcii semnate la Bucureşti (în clădirea hanului lui Manuc) între Turcia şi Rusia. Constantin, fiind cunoscător a mai multor limbi străine, printre care şi rusa, a intrat în slujba administraŃiei nou instalate. Nu au plecat în Moldova de dincoace de Prut fiindcă se presupunea că stăpânirea rusească asupra Basarabiei va înceta nu peste multă vreme deoarece ocupaŃia n-avea nici un temei legal, Imperiul Otoman cedând Rusiei un spaŃiu şi o populaŃie care un îi aparŃinea, fără încuviinŃarea domnitorului de fapt şi de drept al Principatului Moldovei. Constantin Stamati a acceptat funcŃia de translator al unei secŃiuni din tribunalul de la Chişinău (Departamentul secund al InstanŃei Civile, n.n.), iar apoi a deŃinut şi alte însărcinări funcŃionăreşti ajungând până la treapta de subprefect. În anul 1826, la vârsta de 40 de ani, a fost decorat cu ordinul rusesc „Sfânta Ana”, ceea ce i-a adus şi titulatura mic nobiliară de Cavaler. În paralel cu viaŃa funcŃionărească Constantin Stamati a desfăşurat şi o intensă activitate literară care i-a asigurat în Basarabia o oarecare notorietate. CreaŃiile sale, în versuri cele mi numeroase, fiind găzduite în paginile mai multor publicaŃii periodice din acel timp. 14

„Albina românească”, revistă care apărea la Iaşi începând cu anul 1829, îl are colaborator pe Constantin Stamati, ale cărui poezii se află alături de alte creaŃii versificate semnate de Ion Heliade – Rădulescu, Iancu Văcărescu, Cezar Bolliac, Vasile Pogor, Grigore Alexandrescu ş.a. I-a publicat poeziile şi revista fondată la 1840 de către Mihail Kogălniceanu, „Dacia literară”, precum şi suplimentul literar al gazetei din Iaşi, „Zimbrul”, „Foiletonul Zimbrului”. În acest săptămânal, care a apărut între anii 1855 şi 1856, Constantin Stamati a fost prezentat cu versuri satirice moralizatoare. Îi mai semnalăm prezenŃa cu poezii în „Almanahul pentru români” (publicaŃie care un ne-a fost accesibilă, n.n.). Scrierile sale îl reliefează ca fiind „un patriot ardent”, după cum îl caracterizase în a sa lucrare de căpetenie G. Călinescu (Istoria literaturii române de la origini până la prezent, Bucureşti, 1941), episoade din istoria Moldovei fiind teme predilecte. Deşi nu este cazul, nici locul, de a reanaliza întreaga creaŃie literară a lui Constantin Stamati, ne vom opri asupra baladei „Dragoş”. Sub masca trecutului istoric el biciuia o cruntă realitate, aceea a desprinderii samavolnice a Basarabiei din trupul Moldovei. Probabil că acest lucru l-au mai „văzut” şi alŃii anteriori nouă, dar pe atunci un era „oportun” să de facă o asemenea remarcă. În personajul „fantastic” al „tricoliciului VronŃa” trebuie să îl vedem pe feldmareşalul Ńarului Alexandru I (1801-1825), Mihail VoronŃov, al cărui nume a fost anagramat în „VronŃa”, iar răpita Dochia nu era altcineva decât o personificare a Ńinutului basarabean. Dacă mai reŃinem aprecierea elogioasă pe care i-a făcut-o G. Călinescu, potrivit căreia Constantin Stamati „este eminent, mai mare în privinŃa limbii ca (şi) Bolintineanu, în câteva puncte comparabil dor cu Eminescu”, este limpede care a fost motivul ca acela ce cultiva în scrierile sale „o limbă moldovenească fastuoasă în care amestecă cuvântul dialectal şi finul neologism dându-i o personalitate netedă”, literatul de la Chişinău a intrat în atenŃia celor ce plănuiau să întemeieze la Bucureşti, „Societatea Literară Română”. Regulamentul de funcŃionare a acestei societăŃi făcea precizarea că misiunea pentru care a fost creată era aceea: a) „De a determina ortografia limbii române”; b) „De a elabora gramatica limbii române”; c) „De a începe şi realiza lucrarea dicŃionarului român”; Cei chemaŃi să desăvârşească cele trei cerinŃe au fost selectaŃi dintre reprezentanŃii de prestigiu ai mişcării intelectuale româneşti, buni patrioŃi şi animatori ai luptei pentru unitatea şi independenŃă naŃională, oameni ce aveau preocupări îndelungate în domeniile filologiei şi cultivării limbii române. Prin Decretul nr. 698, din 22 aprilie 1866, al LocotenenŃei domneşti a Principatelor Unite Române pentru cultura limbii doi reprezentanŃi din Maramureş, trei din Transilvania, doi din Banat, doi din Bucovina, doi din Macedonia şi trei din Basarabia. Aceştia din urmă erau Alexandru Hâjdeu, născut în anul 1811 în MişiurineŃKremeneŃ, cărturar şi scriitor în vârstă de 55 de ani, Constantin Stamate (aşa figurează în Decret, nu Stamati, n.n.), în vârstă de 80 de ani şi Ioan Străjescu, politician şi traducător, născut în Raşcov, în anul 1833, în vârstă de 33 de ani. Evident că cel „mai în temă” cu cele trei mari obiective ale societăŃii era octogenarul Constantin Stamate. Dar la semnarea menŃionatului decret şi până la constituirea „de facto” a SocietăŃii Literare Române şi mai ales la începerea lucrărilor acesteia era o cale lungă de străbătut. 15

În primul rând vestea includerii în Societatea Literară Română a celor aflaŃi în exclusivitate în afara graniŃelor Principatelor Române Unite a produs o suită de reacŃii negative în imperiile Austro Ungar, Rusesc şi Otoman. Aceştia erau acuzaŃi de trădare de patrie, de desfăşurarea unei activităŃi care urmărea „refacerea vechii Dacii” prin desprinderea din imperii a Ńinuturilor cu populaŃie românească, de incitare a masei româneşti pentru a nesocoti legile, precum şi alte invective. Totodată în presa oficială a pornit o campanie de denigrare a creaŃiei literare a celor ce au fost desemnaŃi membri ai SocietăŃii Literare din capitala Principatelor Unite Române. O altă măsură a fost aceea de a nu li se acorda literaŃilor de origine românească menŃionaŃi în decretul dat la Bucureşti în 22 aprilie 1866 aprobarea de a se deplasa pe teritoriul românesc, fapt ce a contribuit la imposibilitatea întrunirii plenului societăŃii. Aşa de pildă, unul dintre reprezentanŃii Bucovinei, Ambrozie Dimitrovici (Dimitrovitza), ca urmare a unor ecouri nefavorabile apărute în presa de la CernăuŃi la adresa sa şi-a prezentat demisia SocietăŃii Literare. Şi la Chişinău autorităŃile ruseşti şi-au manifestat dezaprobarea faŃă de acceptul lui Constantin Stamati de a face parte din societatea literară bucureşteană. Prevăzând că i se vor pune mult piedici în a se deplasa la Bucureşti, la care se mai adăugau şi unele probleme de sănătate – el fiind în 1866 la o etate la care puŃini dintre contemporanii săi au ajuns – şi-a înaintat demisia. În DicŃionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979, p.805 se precizează că în 1870 a fost declarat membru onorific al Academiei Române, dar Constantin Stamati încetase din viaŃă în 12 sepembrie 1869 la OcniŃa-Hotin (R. Moldova), localitate în care a şi fost înmormântat.

16

Fătu, Anastasie (1816-1886)

În lunca Prutului, pe valea pitorească a pârâului Muşata, se află şi satul cu acelaşi nume, localitate care aparŃine de comuna Berezeni. Acolo cu 190 de ani în urmă a văzut lumina zilei, în sânul familiei Fătu, băiatul căruia la botez i s-a dat prenumele Anastasie, cel ce avea să devină la vârsta de 55 de ani întâiul membru titular al SocietăŃii Academice Române originar de pe cuprinsul actual al judeŃului Vaslui. La anul naşterii sale, Principatul Moldovei se afla în ultimul deceniu al regimului politic fanariot ce fusese impus de către Imperiul Otoman în anul 1711. Acel secol marcat puternic de o fiscalitate excesivă a adus întregii Moldove o stare de stagnare economică, socială şi culturală. Cu excepŃia capitalei, oraşul Iaşi procesul de şcolarizarea copiilor, atât cât exista la acea vreme, era susŃinut de către biserica ortodoxă, care în zonă era reprezentată prin Episcopia din Huşi (ce fusese înfiinŃată în veacul al XVI-lea). Ca urmare clasele primare micul Anastasie Fătu le-a efectuat în cadrul Şcolii Episcopale din Huşi. Pregătirea de nivel secundar îl îndepărtează de Ńinutul natal al Huşului, fiind înscris la Iaşi în calitate de elev al gimnaziului pentru a cărei deschidere şi funcŃionare a depus mari strădanii eruditul matematician şi literat Gheorghe Asachi (1788 – 1869). După obŃinerea diplomei de bacalaureat (1834) a solicitat şi a dobândit o bursă pentru a urma studii superioare în străinătate. La Universitatea din Viena, în perioada 1843-1841 a fost student la Facultatea de Drept. Dar, în paralel cu aceasta începând cu 1839 a mai urmat cursurile FacultăŃii de Medicină. Reuşind în 1842 să promoveze examenele pentru titulatura de Doctor în Drept, diplomă pe a cărei teme avea deschisă perspectiva unei cariere juridica în Moldova care intrase într-un amplu proces de modernizare a instituŃiilor statului după readucerea începând cu anul 1821 a domnilor „pământeni” eligibili de către Divanul Ńării. Tânărul Anastasie Fătu n-a socotit că pregătirea sa universitară se încheiase. A considerat că îi va fi necesar să obŃină şi calificarea de medic. Pentru aceasta a plecat la Paris, unde în cadrul UniversităŃii Sorbona – întemeiată în anul 1257 de către teologul Robert de Sorbon (1201-1274) – fiinŃa o foarte bine cotată facultate de medicină dezvoltată ca urmare a necesităŃilor stringente de cadre sanitare pe durata şirului războaielor purtate de Napoleon I Bonaparte. Având începute studiile în medicină la Universitatea din Viena, unde îşi însuşise vocabularul de specialitate în limba germană, studentul moldovean a fost primit în grupul mediciniştilor Sorbonei, ca fiind neamŃ. Datorită punctelor divergente de vedere referitoare la practicile medicale, dintre şcolile medicale franceză şi germană, comportamentul faŃă de „germani”, consideraŃi spioni în ale ştiinŃelor medicale, era deosebit de neamical. Cel ce se afla în o asemenea situaŃie era necesar să se dovedească un excelent cunoscător al materiilor şi să fie un foarte bun diagnostician, astfel încât în plan profesional să se poată impune cu autoritate. De vreme ce Anastasie Fătu a reuşit să treacă peste toate adversiunile şi a obŃinut diploma de absolvire a facultăŃii de medicină, avem dovada calităŃilor sale intelectuale de excepŃie. În anul 1847, prezentând o teză având ca subiect diagnosticarea afecŃiunilor cardiace, a devenit întâiul originar din Ńinutul vasluian care a absolvit o facultate din cadrul extrem de renumitei universităŃi Sorbona din capitala FranŃei. 17

Fiind posesorul unei diplome de medic într-atât de prestigioasă era normal ca să fie reŃinut în Iaşi. Începând cu anul 1848 s-a preocupat, având şi serioase studii juridice, de aspecte demografice ale Moldovei mijlocului secolului al XIX-lea, între care i-a stat în atenŃie problematica pierderii de vieŃi ale nou născuŃilor (mortalitatea infantilă). A avut iniŃiativa de a separa pentru întâia dată în medicina românească problematica tratării prenatale şi infantile în mod aparte faŃă de metodologia abordării chestiunilor de sănătate ale persoanelor adulte. El a fost primul medic pediatru din Moldova şi a organizat, în calitate de director al Institutului Gregorian din Iaşi, cea dintâi creşă a copiilor abandonaŃi şi a introdus în spital personal medical feminin instruit în mod special pentru a asista la naşteri. El însuşi s-a ocupat de predarea cunoştinŃelor ştiinŃifice necesare calificării moaşelor şi a elaborat Manualul de învăŃătura moaşelor, lucrare deschizătoare de drum în pediatria de la noi. O chestiune de vitală însemnătate pentru spitalele din toată lumea era pe atunci aceea a procurării medicamentelor. Industria farmaceutică se afla în stadiu incipient, spitalele îşi produceau în laboratoare artizanale leacurile necesare, extrăgându-le din diferite plante existente în flora spontană. Deoarece ierburile „de leac” creşteau doar în anumite locuri îndepărtate unele de altele, procesul de culegere devenea foarte dificil. Spre a se înlătura un astfel de neajuns, încă din secolul al XVI-lea, botanistul italian Ulisse Aldrovandi, a înfiinŃat în 1568 o grădină de plante medicinale aduse de pe o arie teritorială foarte largă. Era întâia grădină botanică de pe mapamond şi aparŃinea universităŃii din cunoscutul centru universitar din provincia italiană Emilia, Bologna. Pentru depăşirea practicilor empirice de adunare din mediul lor natural a diferitelor soiuri de plante utilizabile în prepararea de medicamente a iniŃiat un program ştiinŃific de cunoaşterea sistematică şi evolutivă a potenŃialului vegetal anual din întreaga Moldovă stabilind cu exactitate situaŃia floristică optimă de culegere a fiecărui gen de plante. Amplele sale observaŃii şi constatări botanice le-a sistematizat şi analizat, reuşind să efectueze primul manual în limba română pentru universităŃi, referitor la familiile şi încrengăturile plantelor, Elemente de botanică. I. Histologia, (gr. Histos=Ńesut; logos=ştiinŃă; n.n.), organografia (fr. Organe=organ; grafie=scriere; n.n.) şi fiziologia (gr. Physis=natură; logos; n.n.)vegetală; Taxonomia (clasificarea elementelor referitoare la un domeniu al unei ştiinŃe în cazul acesta al Botanicii, n.n.), fitografia ( gr. Phyton=plantă; n.n.) şi geografia botanică. Ampla lucrare românească despre plante a fost o premieră ştiinŃifică naŃională, iar în anul 1877 când a apărut era o raritate şi pe plan ştiinŃific european. Nu este nici o exagerare în afirmaŃia potrivit căreia cele două părŃi ale volumului Elemente de botanică au avut pentru ŞtiinŃele Naturale din Ńara noastră o însemnătate egală cu ceea ce a însemnat pentru FranŃa publicarea de către naturalistul Jean-Baptiste de Monet Lamark (1744-1829), în lucrarea Flora franceză. Scrierile cu subiect botanic ale lui Anastasie Fătu nu şi-au pierdut nici în prezent valoarea lor documentar – informaŃională deoarece ele au înregistrat cu fidelitate şi profesionalism exemplar tabloul florei Moldovei secolului al XIX-lea care între timp a suferit numeroase intervenŃii ce au cauzat dispariŃia mai multor specii de plante din flora naturală a Moldovei. Ilustrul învăŃat originar din Muşata intuise asemenea schimbări dăunătoare şi a încercat să salveze de la dispariŃie mai multe soiuri de plante. SoluŃia a pus-o în aplicare înfiinŃând, pe propria-i cheltuială, în anul 1856 grădina botanică din Iaşi. Aceasta a devansat cu aproape treizeci de ani momentul înfiinŃării unei grădini similare în 18

Bucureşti (în 1884 a fost creată, lângă mănăstirea Cotroceni de către academicianul Dimitrie Brânduză, şi el moldovean originar din judeŃul Botoşani, n.n.). cât priveşte cea de-a treia grădină botanică universitară, aceea din Cluj-Napoca, a fost terminată în anul 1922 şi a fost deschisă în mod oficial în 1925. Autoritatea ştiinŃifică în domeniul botanicii a profesorului Fătu de la universitatea ieşeană a fost într-atât de mare încât îl determinase pe botanistul A. Kanitz, care preda un curs de ştiinŃe naturale la universitatea maghiară „Franz Joseph” din Cluj să încalce „tradiŃia” de a nu fi admise în cadrul corpului didactic persoane de etnie românească, luându-l ca asistent pe Ambroziu CheŃianu, în vederea unor schimbări de informaŃii în româneşte legate de flora carpatică pe care a început să le facă cu întemeietorul grădinii botanice din centrul universitar al Moldovei. Astfel A. CheŃianu a ajuns să fie unicul asistent român din secolul al XIX-lea de la disciplinele biologice de la universitatea din oraşul transilvănean de pe cursul Someşului Mic. Nu ştiam dacă profesorul Anastsie Fătu a fost vreodată în Cluj, dar cu siguranŃă că o parte din experienŃa sa ştiinŃifică ca botanist împărtăşită lui A. Konitz şi asistentului său A. CheŃianu a fost utilă pentru conceperea proiectului de organizare a grădinii botanice universitare, operaŃiune iniŃiată pe parcursul ultimului pătrar al veacului al XIX-lea, dar mereu amânată din lipsă de mijloace materiale pentru achiziŃionarea unui spaŃiu corespunzător acestui scop. Cu o activitate ştiinŃifică şi profesorală universitară atât de proeminentă nu se putea ca Anastasie Fătu să nu fie ales în cel mai înalt for al ştiinŃei şi culturii din România. Acest fericit eveniment a avut loc în data de 11 septembrie 1871, când a devenit membru titular al SocietăŃii Academice Române, fiind întâiul născut pe plaiurile vasluiene care accede pe o treaptă ştiinŃifică atât de elevată (din 27 III/3 IV 1879 devenise Academia Română, n.n.). Alegerea sa a fost făcută la propunerea lui Vasile Alexandrescu Urechia şi susŃinută de către Alexandru Papiu Ilarian şi Alexandru Roman, ambii transilvăneni. VotanŃii erau August Treboniu Laurian, Iosif Hodoşiu, Ioan C. Massim, Petrache Poenaru, George BariŃiu, Alexandru Papiu Ilarian, Alexandru Odobescu, Vasile Alexandru Urechia, George Sion, Ianis Caragiani şi Alexandru Roman. Cu toate voturile în favoarea sa Anastasie Fătu a fost ales „membru actual” (titular, n.n.) şi urma să facă parte din SecŃiunea ŞtiinŃelor Naturale. Împreună cu doctorul în medicină Nicolae Kretzulescu şi Petre S. Aurelian, agronom şi botanist aleşi şi ei „membri actuali” cu numai două zile în urmă (9 septembrie 1871), Anastasie Fătu a contribuit la înfiinŃarea celei de a treia dintre secŃiunile SocietăŃii Academice Române, aceea a ŞtiinŃelor Fizico – Naturale, alături de primele secŃiuni: Filologie – Literatură şi Istorico – Arheologică. Este demn de remarcat faptul că Anastasie Fătu, spre deosebire de alŃi membri ai SocietăŃii Academice, nu a invocat motive mai mult sau mai puŃin plauzibile de a nu lua parte la lucrările acestui înalt for ştiinŃific panromânesc, dându-şi votul pentru alegerea de noi membri. În acest sens îl aflăm pe Anastasie Fătu, alăturea de Nicolae Ionescu, Dimitre Sturza, George BariŃiu şi Petre S. Aurelian, propunând în anul 1874 discutarea în plen a două chestiuni: 1. ÎnmulŃirea membrilor actuali (titulari, n.n.); 2. Modificarea unui articol din Statute (nr.-ul 13, care limita numărul membrilor la 21 persoane, n.n.) 19

La mai puŃin de un an de la alegerea lui A. Fătu ca membru titular al SocietăŃii Academice, în cadrul şedinŃei din 18 august 1872, a avut parte de încă o alegere, aceea de vicepreşedinte, fiind astfel în istoria Academiei Române cel de-al doilea personaj investit cu această funcŃie (întâiul vicepreşedinte a fost Timotei Cipariu (1805-1887) ales în 31 august 1867). Preşedintele, Nicolae Kretzulescu (1812-1900), ales şi el în şedinŃa din 18 VIII, a avut în Anastasie Fătu un colaborator pe cât de competent ştiinŃific, pe atât de zelos în rezolvarea multiplelor şi dificilelor chestiuni legate de bunul mers al activităŃilor SocietăŃii Academice. Academicianul originar din judeŃul Vaslui s-a remarcat pe plan ştiinŃific naŃional supunând atenŃiei înaltului for academic românesc necesitatea întocmirii hărŃii ştiinŃifice a României, făcând totodată gestul de a dona suma de zece mii lei pentru instituirea unui foknd destinat elaborării respectivei hărŃi. Tot el, deŃine întâietatea în Ńara noastră în privinŃa cercetării medicale asupra efectului curativ al apelor minerale ca remediu de tratament. Prin lucrarea da Descrierea şi întrebuinŃarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova, apărută în anul 1851, îl devansase cu mai bine de o jumătate de secol pe medicul Marius Sturza (1876-1954), ales şi el Membru de onoare al Academiei Române la 3 iunie 1938, cel care a fost punător în practică al medicinei balneare din Ńara noastră şi utilizator al apelor minerale gazoase şi radioactive pentru ameliorarea sau chiar vindecarea unor maladii. De o reală utilitate publică s-a dovedit preocuparea constantă a lui Anastasie Fătu pentru efectuarea unei educaŃii de prevenire a bolilor în rândul maselor, prin tipărirea în anul 1871 a acelui unic material de acest fel cu o largă adresabilitate şi la un nivel de înŃelegere „pentru tot omul”, Manualul de medicină practic populară. Cartea s-a dovedit mai mult decât necesară mai cu seamă în mediul rural în care la acea vreme medicii erau o raritate în comune şi îndeosebi în sate. Tot din anul 1872 era ales preşedinte al secŃiunii din care făcea parte (a ŞtiinŃelor Naturale), fiind întâiul diriguitor originar din Ńinutul vasluian al unei secvenŃe a Academiei Române. Luna august a anului alegerii sale în fruntea secŃiunii menŃionate ia mai adus medicului şi botanistului născut în Muşata o recunoaştere de înalt nivel a valorii sale ca om de ştiinŃă. Este vorba de acordarea privilegiului de a rosti în plenul academic al unui discurs de recepŃie. Tema expusă era de o noutate absolută în ştiinŃa românească şi constituia la acea dată debutul cercetărilor în ramura studierii sistematice şi metodice a naturii. DisertaŃia, intitulată Despre încercările făcute pentru dezvoltarea ştiinŃelor naturale în România se dovedea a fi nu doar un raport asupra celor realizate de către nucleul mic al celor şase membri ai secŃiunii (care la un moment dat erau doar patru), că expunea căi încă nestrăbătute ale botanicii, zoologiei, mineralogiei, ramuri care aveau să se dezvolte ca ştiinŃe de sine stătătoare întru-un viitor nu prea îndepărtat, fapt pus în evidenŃă de către cel desemnat de către preşedintele SocietăŃii Academice de a-i da opinentului cuvântul răspuns, Vasile Alexandru Urechia, originar şi el din Moldova (era născut la Piatra NeamŃ), membru fondator al SocietăŃii Literare Române. În ordine cronologică, expunerea făcută de către Anastasie Fătu era al patrulea discurs de recepŃie din Academia Română şi cel dintâi care avea ca temă ştiinŃele naturale. Pentru a pune în evidenŃă importanŃa cu totul aparte a onorii de a prezenta un discurs de recepŃie facem precizarea ca au trebuit să treacă 124 de ani până când un alt membru 20

vasluian al Academiei Române a rostit un discurs de receptie (vezi prezentarea: academician Radu Miron, în acest volum). Una dintre dorinŃele sale a fost aceea de a contribui la asigurarea sănătăŃii publice în crearea pe plan naŃional a posibilităŃii de a forma în şcoli superioare de medicină româneşti serii de medici în diferite specialităŃi. În acest scop, în colaborare cu Nicolae Negură să înfiinŃeze în anul 1879 Facultatea de Medicină din Iaşi, instituŃie ajunsă la un bun renume atât în Ńară cât şi în afara acesteia. Aşa după cum Academia Română a fost prezentă într-o formă sau alta la însemnate momente politice ale patriei noastre, şi cel ce avea să fie ales în acel for ştiinŃific în anul 1872, Anastasie Fătu s-a implicat în destinul societăŃii în care vieŃuise. Mai întâi a fost ales deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei, iar după aducerea pe tronul Principatelor Unite Române a lui Carol I, a fost nu numai parlamentar ci şi preşedinte al Camerei deputaŃilor, în anul 1868. Ca urmare a prestigiului său atât ca medic cât şi naturalist Societatea medicilor şi naturaliştilor din Iaşi îl desemnase preşedinte al acestora. Pe plan european i-a fost apreciată densa activitate ştiinŃifică prin cooptarea sa, cu cinci ani înainte de deces, în 1881 (avea 73 de ani) ca membru al SocietăŃii de ŞtiinŃe Naturale din marele oraş port şi centru universitar german Frankfurt-am-Main. A încetat din viaŃă la Iaşi, la data de 3 martie 1886.

21

Antonovici, Iacov(Ioan) 1816-1931 Cel ce acea să devină la maturitate nu numai un ierarh al bisericii ortodoxe române ci şi un distins cercetător în domeniul istoriei noastre naŃionale s-a născut în urmă cu un secol şi jumătate într-un sătuc situat pe valea pârâului Bogdana, afluent din dreapta râului Bârlad. Localitatea purtase denumirea de Similişoara Bogdanei, acum Similişoara, sat aparŃinător de comuna Bogdana. Ioan Antonovici, ajuns la vârsta şcolarizării la doar patru ani după realizarea unirii Moldovei cu łara Românească, într-o vreme în care măsurile de modernizare a noului stat românesc preconizate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi de guvernanŃii săi principali Mihail Kogălniceanu şi Constantin A. Rosetti se aflau într-o fază incipientă, de înmugurire, a avut parte de învăŃătură într-o şcoală sătească susŃinută de către biserică. Conform obiceiului timpului, dascăl era parohul locului. Acesta lua şi decizia ca unul sau doi dintre învăŃăceii ce se dovedeau mai ageri la minte să nu fie lăsaŃi doar cu două sau patru clase elementare ci să fie trimişi, în cele mai dese cazuri pe cheltuiala obştei săteşti, la şcoli mai importante spre a deveni preoŃi ori învăŃători. Un astfel de destin a avut şi Ioan Antonovici, prin înscrierea sa la Şcoala Normală, pregătitoare de învăŃători, din principalul centru urban al Ńinutului tutovean, Bârladul. Dar simŃind o chemare pentru preoŃie, pe când avea 16 ani, înscriindu-se elev al seminarului teologic existent pe lângă episcopia din oraşul Huşi, unde în calitate de seminarist lua parte la serviciul divin ce se Ńinea în biserica episcopală „SfinŃii apostoli Petru şi Pavel”. Dar studiile medii seminariale le-a încheiat în Iaşi, la seminarul „Veniamin”, în anul 1879. După perioada diaconatului, la vârsta de 25 de ani, în 1881 era hirotonit preot în Bârlad. Peste patru ani, în 1885, a reuşit la examenul de admitere la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la care şi-a susŃinut licenŃa cu lucrarea (teza de licenŃă) Sclavia şi creştinismul. Tema respectivă, aşa cum o arată chiar titlul, necesita o foarte aprofundată cunoaştere a istoriei Imperiului Roman, iar ducerea ei la bun sfârşit anunŃa că elaboratorul acesteia, teologul Iacov Antonovici era şi un competent istoric. ŞtiinŃa investigării trecutului a devenit pentru el nu doar o pasiune de scurtă durată ci, dimpotrivă, i-a marcat profund întreaga existenŃă. Seriozitatea şi minuŃiozitatea cu care se apleca spre studierea documentelor medievale din Ńinutul Tutovei a fost răsplătită prin cooptarea sa, în anul 1901, ca membru al SocietăŃii Istorice Române. De personalitatea sa se leagă cea dintâi investigare arhivistică ştiinŃifică din actualul judeŃ Vaslui, fiind deci, în acest domeniu un deschizător de drum. Înzestrat cu o capacitate intelectuală deosebită, dublată de o forŃă de muncă ce părea inepuizabilă, a elaborat lucrări de istorie medievală a Moldovei până în pragul sfârşitului vieŃii. Pe parcursul a trei decenii a reuşit să abordeze subiecte diverse ca tematică şi toate finalizate cu o exemplară utilizare şi interpretare a materialelor documentare adunate şi studiate. Nici măcar vicisitudinile pricinuite de participarea României la primul război mondial, care aşa cum se ştie a dăunat foarte mult activităŃilor culturale şi ştiinŃifice nu l-au făcut pe Iacov Antonovici să îşi încetinească ritmul de elaborare a lucrărilor sale de istorie. A reuşit să realizeze o operă amplă a cărei prezentare şi analiză ar necesita, fără îndoială, un număr deloc neglijabil de pagini, depăşind, după toate probabilităŃile, dimensiunile acestei cărŃi. 22

Prin profunzimea investigaŃiilor pe care le efectua pentru elaborarea studiilor de interes mai restrâns ca teritoriu cercetat, Iacov Antonovici a ridicat istoria locală la valoarea istoriei naŃionale. Monografia Istoria comunei Bogdana, din plasa Simila, judeŃul Tutova, urmată de 281 documente, de la a cărei apariŃie a trecut 101 ani, este o concludentă mărturie în acest sens. Mai mult decât atât, ea a fost chiar de la început un veritabil model de urmat în valorificarea unor fonduri documentare, minore la o privire superficială, dar care analizate cu competenŃă şi exigenŃă profesională se vădeau a fi surse istorice de primă mână. Ceea ce a înfăptuit teologul şi istoricul originar de pe valea Bogdanei, în prag de secol XX, a prins contur şi s-a generalizat peste câteva decenii de la apariŃia monografiei aici în discuŃie. De însemnătatea naŃională a unor contribuŃii „locale” şi-a dat seama şi cel ce a fost deosebitul de exigent profesor universitar de istorie, Nicolae Iorga. Acesta, deşi era – zicem noi acum – un critic foarte dur la adresa creaŃiei în domeniu a altor „colegi de breaslă”, a acceptat cu o debordantă bunăvoinŃă şi amabilitate să prefaŃeze mai multe monografii „locale” elaborate de modeşti „dascăli de Ńară”, persoane care nu aveau nici pe departe o pregătire în istorie de nivelul criticaŃiilor de către Nicolae Iorga, P. P. Panaitescu şi C.C. Giurescu. Ne rezumăm doar la acest singur caz, el fiind de notorietate pentru multe generaŃii de absolvenŃi ai facultăŃilor de profil din Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca. Dar lucrarea de o majoră însemnătate realizată în mod de-a dreptul miraculos de către Iacov Antonovici, o constituie seria celor cinci volume, editate în intervalul 19111926 a Documentelor bârlădene. Un cuantum atât de mare de felurite mărturii arhivistice să fie adunate, lecturate, transcrise şi interpretate ar necesita în mod obişnuit o echipă de cercetători. Din acest considerent performanŃa stabilită de către cel plecat spre „carte înaltă” din Similişoara vasluiană s-a dovedit a fi o realizare unică până la data actuală. Ritmul de elaborare a lucrărilor de istorie al lui Iacov Antonovici a fost deosebit de alert. Numai la trei ani după apariŃia monografiei comunei Bogdana, a publicat un alt volum cu caracter monografic, FraŃii Gheorghe şi Neculai Roşca Codrianu, fondatorii Liceului şi Şcolii secundare profesionale de fete din Bârlad, lucrare cu o tematică diferită faŃă de culegerile de documente, cu un subiect care cerea autorului un alt registru de cunoştinŃe. În anul care a urmat, 1909, preotul istoriograf si-a îndreptat atenŃia spre un alt domeniu acela al tipăriturilor din Bârlad, publicând lucrarea intitulată Tipografia, xilografiile, librăriile şi legătoriile de cărŃi din Bârlad, tom care astăzi este o sursă informaŃională de primă mână pentru cercetătorii actuali preocupaŃi de evoluŃia timpului şi a producŃiei de carte din veacul al XIX-lea din Ńara noastră. Chiar şi în 1916, an în care prin intrarea României ca stat beligerant al primului război mondial s-a produs o serioasă stagnare a vieŃii culturale şi ştiinŃifice, cu repercusiuni negative şi asupra activităŃilor Academiei Române, lui Iacov Antonovici ia apărut prezentarea unui locaş monastic din judeŃul de atunci, Tutova, Mănăstirea Floreşti din plasa Simila, judeŃul Tutova. Studiul istoric cu hărŃi şi ilustraŃiuni, urmat de documente, inscripŃii şi însemnări. Se remarcă cu deosebire atenŃia deosebită pe care o acordase autorul înscrisurilor pe diferite materiale, ca piatra, lemnul, picturile, texte pe care atât timpul, dar mai ales nefericite intervenŃii ale unor persoane neavizate le fac să dispară, văduvind cercetarea istorică viitoare de informaŃii deosebit de interesante şi 23

unice în felul lor. Datorită lucrării lui Iacov Antonovici înscrisurile rămân multă vreme pe fila tipărită, chiar dacă mărturia reală a dispărut de mult şi irecuperabil. Încheierea conflagraŃiei mondiale în anul 1918 a fost pentru România, ca de astfel pentru aproape toate statele participante, din ambele tabere beligerante, un moment istoric ce a adus cu sine importante schimbări atât politice cât şi teritoriale. Regatul român condus de către regele Ferdinand I, deşi într-o fază a luptelor pierduse circa două treimi din teritoriul „României mici”, rezultat al unirii din 1859, prin dispariŃia imperiilor Habsburgilor şi Romanovilor, a primit în noile sale hotare Ńinuturile româneşti Basarabia, Bucovina, Banatul, Crişana, Maramureşul şi Transilvania intracarpatică, făcând să devină realitate dorinŃa multiseculară a românilor de a trăi întro singură Ńară independentă. Constituirea României Mari a avut urmări benefice multiple atât pe plan social – economic cât şi în privinŃa evoluŃiei culturii şi ştiinŃei, domenii ce erau gestionate de către Academia Română. Acest for reprezentativ al civilizaŃiei româneşti, instituŃie caracterizată de către Ferdinand I ca fiind „cea mai înaltă expresie de cultură românească, aceea care de atâtea decenii neîntrerupt şi fără preget, chemând la sânul ei elementele culturii româneşti ce trăiau sub stăpâniri străine, a întreŃinut în inimile lor veşnic vie şi neşovăitoare scumpa şi sfânta speranŃă că va sosi odată ziua împlinirii idealului de întregire a neamului românesc”, urma să aducă, fără de nici o oprelişte externă, în rândurile sale un număr mai mare de savanŃi. Necesitatea de a se proceda cât mai grabnic la alegerea unor noi membri ai academiei era impusă atât de faptul că de la înfiinŃare şi până în primul an de după marele război dintre anii 1914-1918 au încetat din viaŃă 24 din cei 25 de membri fondatori, dar şi a altor academicieni care fuseseră admişi începând cu anul 1868. La finele anului 1918 secŃiunile academiei şi-au reînceput activitatea a cărei obiectiv principal era în acea vreme acŃiunea de identificare a oamenilor de cultură şi ştiinŃă ale căror realizări de ridicau la nivelul valoric academic. În prima parte a anului 1919 s-au întocmit listele de candidaŃi, care au fost înaintate spre avizare preşedintelui Academiei Române, care era doctul chimist şi mineralog Petru Poni, în cadrul mandatului din anii 1916-1920. Deja la finele lunii mai preşedintele şi-a exprimat punctul de vedere, urmând ca în luna următoare să li se dea curs şedinŃelor de alegere a unor membri. Pe lista de propuneri a SocietăŃii Istorico – Arheologice figura pe locul prim, candidat pentru demnitatea de Membru Onorar, Iacov Antonovici, urmat fiind de alŃi 14 candidaŃi români şi străini. Plenul SecŃiunii Istorico – Arheologice a fost convocat pentru şedinŃa de alegeri în ziua de 7 iunie 1919. Lucrările erau conduse chiar de către preşedintele Academiei, iar la votare luau parte 20 de academicieni membri titulari. Cincisprezece dintre aceştia au întocmit referate cu privire la opera candidaŃilor. Cei 15 propunători erau savanŃi de reputaŃie nu numai naŃională ci şi externă: Nicolae Iorga (1871-1940), Vasile Pârvan (1882-1927), Dimitre (se numea Dimitre, nu Dimitrie, cum greşit este consemnat în diverse cărŃi) Onciul (1856-1923), Ştefan Hepiteş (1851-1922), Simion MehedinŃi (1867-1944), Ioan Bianu (1856-1935), Grigore Antipa (1867-1944), Andrei Bârseanu (1859-1922), Teodor Ştefanelli (1849-1920), Ioan Lupaş (1880-1967), Ion Simionescu (1873-1944), Ioan Brătescu-Voineşti (1868-1946), Gheorghe Bogdan Duică (18661934), Ovid Densuşianu (1873-1938) şi Grigore Crăiniceanu (1852-1935). Din simpla enumerare a celor cincisprezece somităŃi ale ştiinŃei din România ne putem da cu 24

uşurinŃă seama de marea exigenŃă cu care erau analizate şi apreciate meritele culturale, ştiinŃifice şi conduita moral-cetăŃenească a candidaŃilor. Dar, şi cei propuşi pentru a fi discutaŃi în şedinŃa academică din data de 7 iunie erau intelectuali de mare valoare, autori a numeroase lucrări bazate pe îndelungate cercetări ştiinŃifice proprii. În documentul de la Academia Română figurează, în ordinea pe care o dăm , identic şi noi, următorii candidaŃi: Iacov Antonovici, Valeriu Branisce (nu Branişte, aşa cum apare acest nume în diferite dicŃionare, n.n.), Miron Cristea, Gheorghe Dima, Paul Gore, Constantin Hurmuzachi, Iuliu Maniu, Vladimir Cavaler de Repta şi Friedrich Teutsch. În cuvântul de deschidere a şedinŃei academice preşedintele Petru Poni a menŃionat că „şi pentru astăzi sunt la ordinea zilei, în continuare, propunerile SecŃiunilor pentru alegerile de membri corespondenŃi, precum şi acelea care se vor face pentru alegerile de membri onorari” (membri de onoare, n.n.). Iacov Antonovici figura pe lista SecŃiunii Istorico – Arheologice în grupul celor ce candidau pentru a deveni membru de onoare al Academiei Române. A urmat citirea în faŃa celor 20 de academicieni titulari (pe lângă cei 15 deja menŃionaŃi se mai aflau alŃi 5 membri titulari votanŃi dar care nu prezentau propuneri, n.n.), după care se purtau discuŃii despre fiecare candidat în parte. Se făceau în general aprecieri, nu întotdeauna elogioase, despre lucrările acestora. Mai cu seamă Nicolae Iorga, posesor al unei memorii cu totul ieşite din comun, găsea cu o fantastică rapiditate surlele utilizate în anumite compilaŃii anulând astfel fără drept de apel lucrări de istorie în care contribuŃia „de autor” era inconsistentă. Evident că în cazul lui Iacov Antonovici „cusurgiul istoric originar din Botoşani” n-a avut nimic de obiectat. Dimpotrivă, a evidenŃiat exactitatea şi corectitudinea modului de publicare a documentelor studiate de către candidatul cu dublă identitate ştiinŃifică, de teolog şi de istoric. Votul era secret, faptul ce dădea celor care votau o mare libertate de a alege după cum le dicta conştiinŃa. Era necesar să se întrunească două treimi din numărul total de voturi pentru a se declara candidatul ca ales în Academia Română. Alegerea lui Iacov Antonovici ca membru onorar al Academiei Române echivala totodată şi cu recunoaşterea de către cei mai competenŃi oameni de ştiinŃă din România acelui timp a importanŃei deosebite a lucrărilor sale de istorie, cât şi a întregii sale activităŃi scriitoriceşti. El a fost prezent cu o serie de articole şi publicaŃii în periodice ca „Biserica Ortodoxă Română”, „Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie”, fondată în anul 1882 şi condusă de academicianul Grigore Tocilescu (1850-1909), „Făt Frumos” şi „Miron Costin”, ultimele două fiind editate în Bârlad. Deşi înaintat în vârstă, şi după obŃinerea titulaturii academice, a continuat cercetările în domeniul istoriei. În anul 1928, pe când avea 72 de ani, i-a apărut contribuŃia Un dascăl ardelean la Bârlad, Ion Popescu, fost profesor la Liceul „Codrianu”, profesor şi director la Şcoala normală. Cu doar doi ani înainte de deces ia apărut culegerea Documente ale fostelor schituri Orgoieşti, BogdăniŃa, Pârveşti, CârŃibaşi şi MânzaŃii din judeŃul Tutova. Ca om al bisericii a deŃinut mai multe funcŃii, dar nu a neglijat cariera didactică desfăşurată exclusiv în oraşul Bârlad. Din 1881 şi până în 1918 a predat religia în câteva şcoli secundare bârlădene. În anul care precedase alegerea sa în Academia Română i s-a încredinŃat la Huşi demnitatea de arhiereu vicar al episcopiei din acest oraş, pentru ca începând din 1921 să devină mai întâi episcop vicar al Mitropoliei Moldovei şi episcop al unuia dintre cele mai importante episcopate din cele 17 înfiinŃate în 1920 în România 25

întregită, acela al Dunării de Jos, din oraşul Ismail (actualmente Ucraina). Înaltul ierarh, membru de onoare al Academiei Române a mai fost ales şi membru al SocietăŃii Române de Geografie, precum şi membru corespondent al Comisiei Monumentelor Istorice pentru judeŃul Tutova, organism în cadrul căruia a contribuit la salvarea de la degradare a mai multor monumente de artă din Moldova. A fost şi o prezenŃă activă în publicaŃiile timpului, atât cele bisericeşti cât şi cele mirene. De asemenea a Ńinut cu diferite prilejuri aniversative sau comemorative conferinŃe şi cuvântări cu tematică istorică şi religios-moralizatoare. Cele mai numeroase prelegeri le-a Ńinut în şcoli vasluiene deoarece începând cu anul 1881 şi până în 1918, cu toate multiplele obligaŃii profesionale şi cercetările în arhive, a Ńinut să fie prezent şi în procesul educaŃional al tineretului predând religia la şcoli de nivel secundar. Văzând această perseverentă implicare a sa în munca la catedră pe o durată de aproape 40 de ani, credem că un greşim în afirmaŃia că Iacov Antonovici a avut un rol important, care n-a fost până în prezent reliefat, acela de pedagog prin excelenŃă al locurilor sale natale. Personalitate deosebit de complexă ca paletă de preocupări teologice, istoricogeografice, şi nu în ultimul rând instructiv-educaŃional, îşi mai atribuie o nobilă calitate. Întreaga viaŃă şi-a legat-o de Ńinutul Vasluiului, îndeosebi de oraşele Bârlad şi Huşi. Cu toate că ar fi avut variate posibilităŃi de a se stabili atât în Iaşi cât şi în Bucureşti, nu a optat pentru nici unul din cele două centre culturale de bază ale României. A rămas în Ńinutul intuind faptul că în marile aglomerări urbane menŃionate ar fi avut de îndeplinit însărcinări profesionale pe care le puteau face şi alte persoane, pe când în zona vasluiană el era la acel timp foarte dificil de înlocuit. În ultimul deceniu pe care l-a trăit a acceptat să deŃină cârja arhierească a Episcopiei Huşilor, între anii 19241931, misiune care o îndeplineşte până în ziua stingerii din viaŃă, în data de 31 decembrie, la o lună după ce împlinise 75 de ani.

26

Mironescu Athanasie 1856-1931 Cel de al 17-lea copil al preotului Miron, care păstorea în urmă cu peste un secol şi jumătate în satul Tanacu, din plasa Gârceni (astăzi comuna Tanacu), aparŃinătoare judeŃului Vaslui, s-a născut în data de 18 august. BăieŃelul, căruia prin taina botezului i s-a dat prenumele de Alexandru avea 15 fraŃi şi o soră. Părintele său, cel ce era şi dascăl al satului, potrivit obiceiului acelor vremuri de dinaintea unirii principatelor Moldova şi łara Românească, i-a fost învăŃător în clasele elementare. Micul Alexandru a reuşit să se detaşeze de colegii de clasă în cunoaşterea scrisului şi cititului, astfel încât preotul Miron îl lua cu sine la oficierea serviciului religios, dându-i mici însărcinări specifice vârstei, ca de exemplu rostirea unei rugăciuni în biserică în zi de mare praznic, sau cântarea unor colinde în faŃa sătenilor participanŃi la slujba de Crăciun sau de Anul Nou. Împreună cu preoteasa, părintele Miron, luase hotărârea ca Alexandru să se facă preot şi să-i urmeze la biserica sătească după ce el, tata, se va retrage din activitate datorită vârstei înaintate. Alexandru a fost aşadar înscris ca elev al seminarului „Veniamin” de la Socola (care în 1870 se afla în apropierea Iaşiului). Însă lucrurile s-au precipitat datorită faptului că preotul Miron nu a mai apucat să ajungă la bătrâneŃe, ci a murit înainte ca Alexandru să îşi fi încheiat anii de şcolarizare seminarială. Se părea că în pofida faptului că elevul Mironescu Alexandru, care trecuse examenele din fiecare an şcolar cu note maxime, şi avea frumoase perspective de a urma teologia de nivel universitar, urma să se mulŃumească cu un modest post de preot sătesc. Îndată după încheierea pregătirii seminariale a solicitat episcopului din Huşi să îi acorde postul vacant din satul său natal. Ca urmare a fost, mai întâi sfinŃit ca diacon, iar după căsătorie cu o consăteancă din Tanacu, era hirotonisit ca preot de mir, în locul ce îl deŃinuse defunctul său tată. Dar pe când avea 24 de ani, în 1880, i-au murit la scurtă vreme una după alta, atât mama cât şi tânăra soŃie. Rămas văduv, fără a mai avea posibilitatea legală de a încheia o altă căsătorie, a plecat din Tanacu, înscriindu-se ca student la Facultatea de teologie din Bucureşti. Înainte de a părăsi parohia din satul natal le-a Ńinut enoriaşilor o frumoasă predică în care le mulŃumea pentru omenia lor şi îşi cerea iertare că părăseşte localitatea în care a debutat ca păstor al sufletelor. Începând cu anul 1882 îşi continua pregătirea universitară teologică la CernăuŃi. Acolo, în principalul centru urban al Bucovinei, în 1886, a promovat examenele pentru obŃinerea titlului de doctor în teologie. Revenit la Bucureşti a fost încadrat ca profesor suplinitor la Seminarul Central, precum şi director al Internatului teologic bucureştean. Apoi, timp de zece ani începând cu anul 1887 a fost la Facultatea de teologie Bucureşti, profesor de morală. În 1895 avansase în cinul slujitorilor bisericii ortodoxe fiind ales arhiereu (înaltă treaptă în ierarhia bisericească, n.n.), luând un nume nou, potrivit regulamentului ecleziastic, de „Craioveanul”. La mănăstirea ctitorită în anul 1608 de către voievodul Radu Şerban, la Cernica, lângă Bucureşti, a îmbrăcat haina monahală, renunŃând la vechiul său prenume, în favorul altuia, Atanasie (Athanasie). De locaşul acestei mănăstiri se va lega pentru tot restul vieŃii, chiar dacă pentru o vreme a fost silit să îşi desfăşoare activitatea departe de ea. 27

Ca locŃiitor de episcop al eparhiei (eparhie = teritoriul aflat sub jurisdicŃia religioasă a unei episcopii, n.n.) Râmnicului şi al Noului Severin, începând cu anul 1897 s-a stabilit în oraşul Râmnicul Vâlcea, pe valea Oltului. A fost un om de înaltă cultură şi un cercetător de mare valoare. A realizat o vastă operă şi a făurit o impresionantă bibliotecă compusă din peste 10.000 de volume. A mai realizat o pinacotecă cu nu mai puŃin de 250 de tablouri (există şi în prezent la mănăstirea Cernica, n.n.), ceea ce nici un alt înalt prelat nu a mai făcut până la el. De timpuriu a intrat în rândul celor mai prolifici autori din România, elaborând lucrări nu numai teologice ci şi istorice şi filozofice. La 34 de ani îi apărea contribuŃia ViaŃa modernă şi raporturile ei cu religia şi biserica, o temă de stringentă actualitate în pragul secolului al XX-lea, când au început să fie vehiculate tot mai intens diverse curente ideologice propovăduitoare, mai mult sau mai puŃin mascat, a ateismului. Etica evoluŃionistă şi etica creştină. Studiu asupra eticei lui Herbert Spencer (H. Spencer (1820-1903), filozof, sociolog, şi psiholog englez, unul dintre reprezentanŃii curentului filozofic al pozitivismului clasic, întemeiat de către filozoful fondator al sociologiei francezul Auguste Comte (1798-1857), n.n.) este o premieră editorială românească. Este aproape de mirare faptul că în 1893 un român a reuşit să abordeze un subiect de filozofie în care analizează concepte etice emise de puŃină vreme de către H. Spencer a cărui gândire filozofică de abia îşi găsise audienŃă în mediile de specialitate de pe continentul european. Prin lucrarea Sfântul Anton cel Mare, episcopul Alexandriei (a Egiptului, n.n.) Athanasie Mironescu s-a făcut remarcat şi ca istoric hagiograf, bun cunoscător al izvoarelor patristice, reuşind o fidelă reconstituire a vieŃii şi faptelor sfântului iniŃiator al celibatului religios, fondatorul primului locaş mănăstiresc din lumea creştină. Prin cercetări arhivistice proprii a elaborat şi publicat în 1901 Istoria Bisericii (în 2 volume) şi monografia Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului şi Noului Severin, în trecut şi acum (1906), ultima fiind şi în prezent o lucrare de referinŃă, bogată în informaŃii culese din documentele care au dispărut în decursul secolului al XX-lea. S-a remarcat şi ca traducător din limba germană în română, mărturie fiind lucrările Sfântul Atanasie cel Mare şi Istoria bisericească universală (2 volume), apărute succesiv în 1900 şi în anul următor. În colaborare cu alŃi traducători a revăzut o mai veche traducere a cărturarului vasluian, născut în Roşieşti, Veniamin Costache (1768-1846), anume Cele patrusprezece trimiteri ale sfântului slăvitului şi întru tot lăudatul apostol Pavel. Diversificata-i operă, mult prea vastă pentru a putea fi prezentată integral în acest medalion îl situează cu prisosinŃă pe Athanasie Mironescu pe un loc de frunte în locul clericilor ortodocşi făuritori de limbă şi cultură românească. În acest temei, Academia Română, în data de 25 mai 1909 l-a ales membru de onoare, alegere validată de către preşedintele acestei instituŃii naŃionale, Anghel Saligny (1854-1925), moldovean şi el, originar din judeŃul GalalŃi. Este de remarcat faptul că în acel an doar Athanasie Mironescu a avut parte de o atât de însemnată apreciere şi preŃuire academică. A fost cel de-al II-lea „membru onorar” ales din rândul personalităŃilor originare din actualul judeŃ Vaslui şi al 36-lea de la prima acordare a acestui demnităŃi de către Academia Română. Tot în anul 1909 a fost ales întâistător al Bisericii Ortodoxe din România, acordându-i-se rangul de Mitropolit Primat (la data respectivă în Ńara noastră nu se 28

instituise încă Patriarhia şi funcŃia adiacentă, aceea de patriarh. De abia în 1925 luase fiinŃă sistemul de conducere clericală ortodoxă ce avea în frunte un patriarh, n.n.). MulŃimea de obligaŃii reclamate de cea mai de seamă dintre funcŃiile de conducere a Bisericii nu îi mai oferea răgaz pentru activitatea de cercetare, ceea ce, deşi nu a mărturisit public sau în particular niciodată, îl îndepărta de preocuparea care îi dominase existenŃa – scrisul. La cei 53 de ani care îi avea, cu o sănătate nu tocmai de lăudat, i se contura eventualitatea de a nu mai avea timpul fizic necesar valorificării multiplelor sale investigaŃii arhivistice şi istorice. Ivindu-se oarecare neînŃelegeri cu primul ministru, care în ultimă instanŃă îşi puteau afla modalităŃi de aplanare, dacă ar fi dorit neapărat să rămână mitropolit primat, Athanasie Mironescu şi-a prezentat demisia, în anul 1911, care i-a fost acceptată de către regele Carol I. După acel episod s-a stabilit la mănăstirea Cernica, continuându-şi preocupările ştiinŃifice şi luând parte la sesiuni ale Academiei Române. I-a fost sprijin nepotul său, George Mironescu, copil al unuia dintre cei 15 fraŃi, ajuns şi el, la maturitate, după 30 de ani de la alegerea unchiului său în Academia Română, tot membru de onoare al acestuia. Astfel, familia Mironescu, originară din Ńinutul vasluian a dat Ńării doi deŃinători de fotoliu academic, fapt cu care nu prea multe judeŃe din Ńara noastră se pot mândri. De menŃionat amănuntul că şi după anul 1911 i s-au mai oferit diferite posturi în cadrul administrativ bisericesc, dar care au fost refuzate de către academicianul Athanasie Mironescu. Acesta a motivat că nu poate să accepte să devină subaltern al unora dintre foştii săi subalterni. S-a stins din viaŃă, la 75 de ani, în data de 9 octombrie 1931.

29

VlahuŃă Alexandru (1858-1919) Localitatea rurală care purta în secolul al XIX-lea numele de Pleşeşti, situată cam la mijlocul distanŃei dintre pârâurile Bogdana şi Simila, ambele afluenŃi din dreapta râului Bârlad, a fost aşezarea în care s-a născut în data de 5 noiembrie Alexandru VlahuŃă. Era fiu al familiei de boiernaşi ai locului. PărinŃii, Neculai şi Ecaterina stăpâneau suficient teren agricol care să le asigure o existenŃă îndestulată. Dar debilitatea băieŃelului le provoacă serioase temeri că fiul lor nu va ajunge la maturitate. Deşi pronosticurile medicale nu se arătau prea optimiste Alexandru a învins în cele din urmă boala. Unica urmare a fost aceea că i-a fost întârziată cu doi ani începerea şcolarizării. A fost înscris în anul 1887 la şcoala primară din Bârlad, pentru ca tot în acest oraş să urmeze gimnaziul şi clasele liceale. Absolvise cele opt clase ale pregătirii preuniversitare în anul 1878, însă, probabil că tot din motive de sănătate, examenul de bacalaureat l-a susŃinut şi promovat în anul următor la Bucureşti. Tot în capitală s-a înscris la Facultatea de ŞtiinŃe Juridice (1879) însă nu a reuşit să-şi ia licenŃa. Din capitală s-a mutat la Târgovişte, oraş în care a fost încadrat profesor, mai întâi la gimnaziul „IenăchiŃă Văcărescu”, iar mai apoi, începând din anul 1880 la şcoala militară de la mănăstirea Dealu, obiectiv monastic situat la mică distanŃă de Târgovişte. S-a înscris şi la baroul avocaŃilor din acest oraş (1882) şi a preluat câteva cazuri la tribunal, însă profesiunea de avocat nu îl atrăgea în nici un chip. A revenit în Moldova, unde timp de patru luni, ale anului 1883, în ziarul gălăŃean „GalaŃii” a publicat articole şi schiŃe literare. Vreme de zece ani a predat la mai multe şcoli bucureştene, ca de exemplu Şcoala normală a SocietăŃii pentru învăŃarea poporului Român, la pensionul Elenei Verghi şi la licee particulare. Înzestrat cu talent literar, încă din anii de liceu petrecuŃi la Bârlad, crease atât proză cât şi poezie. Felurite subiecte abordate le-a publicat de-a lungul anilor în nu mai puŃin de 42 gazete şi reviste, semnând materialele atât cu numele propriu, dar şi cu peste 25 de pseudonime. A fost în bune relaŃii de colaborare scriitoricească cu doctorul Alecu Urechia (1860-1941), fiul lui Vasile Alesandrescu Urechia, unul dintre principalii membri fondatori ai Academiei Române. Împreună cu înfiinŃat în 1893 revista literară săptămânală „VieaŃa”, al cărui director şi principal coordonator de număr era Alexandru VlahuŃă, care la data respectivă se bucura de un bun prestigiu de scriitor. Tot Alexandru VlahuŃă a fost şi autorul programului publicaŃiei, ea urmând să impună un climat propice în activităŃile literare, dar şi să urmărească „manifestarea spiritului românesc în ştiinŃă, artă, reforme, în tot ce poate să dea un caracter mai deosebit forŃei şi activităŃii noastre naŃionale”. În paginile acestei reviste literare Alexandru VlahuŃă a făcut adesea aprecieri negative asupra aşa zisei arte socialiste, arătând că aceasta nu se potriveşte nicidecum cu tradiŃiile poporului român. Prin polemica declanşată împotriva socialiştilor, ai căror exponenŃi principali erau Constantin Dobrogeanu Gherea şi Constantin Mille, Alexandru VlahuŃă poate fi considerat un clarvăzător al pericolului pentru cultura şi societatea românească reprezentat de către ideologia socialistă. Un alt merit al lui Alexandru VlahuŃă în conducerea revistei a fost faptul că l-a lansat şi impus pe plan literar pe poetul Ştefan Octavian Iosif (1875-1913). 30

„VieaŃa” a rămas în istoria publicisticii literare româneşti ca revista ce a polemizat cel mai intens cu publicaŃiile de orientare ideologică socialistă, respingând categoric aservirea faŃă de un partid politic, arătând nocivitatea aplicării unor directive în literatură şi artă. VlahuŃă în paginile revistei a declanşat o campanie de combatere a „a artei cu tendinŃă”, formă care limitează drastic libertatea de gândire şi creaŃie. Aceste aspecte ale gândirii şi concepŃiilor despre literatură şi artă emanate de către Alexandru VlahuŃă au fost trecute sub tăcere în ultima jumătate a secolului al XX-lea, fiindu-i puse în evidenŃă cele scrise în legătură ridicarea Ńărănesacă declanşată în Moldova, în localitatea Flămânzi, judeŃul Botoşani. Accentul s-a pus pe poezia „1907”, în care există o fermă atitudine antimonarhică. Regimul de democraŃie populară instaurat la 30 decembrie 1947, care era doar cu numele „democrat popular” se afla într-o criză de imagine. Pentru a estompa acest fapt ideologii de partid au creat un fel de prototip al intelectualului care cu mult înainte de venirea la putere a regimului de esenŃă comunistă ar fi prevestit necesitatea unei astfel de orânduieli politice şi sociale. Acel „prototip” era denumit „intelectualul progresist, legat de popor”, iar VlahuŃă a fost inclus în această categorie. Împreună cu George Coşbuc, în 2 decembrie 1901 au scos primul număr al unei noi reviste literare „Semănătorul”. În paginile acesteia se urmărea promovare unei literaturi care să stea în centrul istoriei şi tradiŃiei naŃionale, combătând importul de idei străine spiritului românesc (ideile socialiste aduse din Rusia, n.n.). Alexandru VlahuŃă se singularizează nu numai printre scriitorii originari din actualul judeŃ Vaslui, ci şi printre cei din Ńară, prin numărul foarte mare de creaŃii literare (poezie şi proză) care i-au fost publicate în presa timpului. Din câte am reuşit a identifica prin cercetarea noastră – care este departe de a fi exhaustivă – este binişor depăşită cifra de o mie de astfel de contribuŃii. Au fost şi cazuri în care anumite periodice locale s-au putut menŃine pe piaŃă în exclusivitate prin materiale elaborate de către Alexandru VlahuŃă. Aşa, de exemplu, a fost săptămânalul din Târgovişte , „Viitorul”, care a reuşit să îşi menŃină un nivel satisfăcător al interesului cititorilor numai datorită poeziilor şi prozelor scurte ale literatului originar din Pleşeşti. Nu a neglijat, deşi a abordat un adevărat evantai de teme şi subiecte în scrierile sale, nici aducerea în discuŃie a modului în care se desfăşura procesul de instrucŃie şcolară din România. În mai multe articole publicate sub semnătura Al. VlahuŃă a luat atitudine combativă faŃă de dogmatismul şi formalismul din învăŃământ care împiedecau introducerea unor măsuri moderne, mai eficiente în asimilarea noilor cunoştinŃe. Nu rareori a făcut pertinente observaŃiile critice la deficienŃele modalităŃilor de alcătuire a o serie de manuale şcolare. Spre a da un impuls elaborării pe criterii ştiinŃifice şi pedagogice producŃiei cărŃilor şcolare, în anul 1902, în colaborare cu George Coşbuc, alcătuise o carte de citire pentru elevi ai şcolilor secundare şi profesionale. Peste alŃi şapte ani, în 1909, din dispoziŃia Ministerului Cultelor şi InstrucŃiunilor Publice a fondat revista cu profil pedagogic „Lamura”, eveniment editorial de mare raritate pentru acele vremuri. Revistă a învăŃătorilor în special „Lamura” scotea în evidenŃă rolul aparte al dascălului din mediul sătesc, de la care de cerea a fi un „luminător al naŃiunii”, astfel încât printr-o eficientă pregătire şcolară a viitorilor cetăŃeni să se înfăptuiască în timp şi fără convulsiile sociale dorite de către cercurile socialist-anarhiste, o societate armonioasă şi capabilă de substanŃiale îmbunătăŃiri ale condiŃiilor de viaŃă. Aceasta, 31

afirmase Alexandru VlahuŃă, putea să devină realitate dacă în şcoli activau învăŃători destoinici, propovăduitori atât ai ştiinŃei de carte, cât şi a moravurilor bune şi curate specifice Ńărănimii româneşti. În calitate de referendar la „Casa Şcoalelor”, începând cu anul 1901 a susŃinut necesitatea instituirii unui Muzeu pedagogic al Casei Şcoalelor. Acesta s-a şi realizat, iar în 1907 Alexandru VlahuŃă deŃinea funcŃia principală în conducerea acestui aşezământ cultural. Se poate afirma că el a fost întâia persoană originară din Ńinutul vasluian care a deŃinut funcŃia de director al unui muzeu de importanŃă naŃională. Omul de litere care era Alexandru VlahuŃă a avut între priorităŃile activităŃilor sale multiple şi ajutorarea românilor din Transilvania în lupta lor pentru dobândirea de drepturi politice şi pentru eliminarea discriminărilor din viaŃa din viaŃa economică. łinea într-atât de mult la sprijinirea românilor transilvăneni încât după opinia sa ceea ce a întreprins societatea literară fondată în anul 1863 la Iaşi – Junimea – pentru conaŃionalii de la miazănoapte de CarpaŃii Meridionali ar fu fost prea puŃin. Din acest motiv Alexandru VlahuŃă a adus prin intermediul presei multiple critici junimiştilor, reproşându-le faptul că manifestau lipsă de interes faŃă de soarta „fraŃilor de dincolo”. VlahuŃă, pe lângă faptul că l-a ajutat să se afirme ca poet pe originarul din Braşov – Ştefan Octavian Iosif, şi a colaborat cu George Coşbuc, a fost în foarte bune relaŃii şi cu inginerul inventator şi pilot al primului aparat de zbor construi de către un român în România, Aurel Vlaicu. Acest din urmă episod din viaŃa lui Alexandru VlahuŃă nu a avut parte până în momentul de faŃă de nici măcar o vagă consemnare în cadrul destul de numeroaselor scrieri apărute în decursul aniversărilor referitoare la literatul născut la Pleşeşti. Deoarece „fenomenul Aurel Vlaicu” a fost prezentat vreme de o jumătate de secol în mod distorsionat, total în neconcordanŃă cu adevărul istoric, este necesară o nouă relatare a lucrurilor, spre a se putea înŃelege mai bine rolul pe care îl avusese VlahuŃă. „Şablonul” proletcultist despre Aurel Vlaicu, era următorul. El era fiu de Ńăran şi a născocit o maşină de zburat. În România burghezo-moşierească n-a fost sprijinit de către cei de la putere deoarece nu se agrea faptul că nu provenea din rândurile claselor exploatatoare. Dar a fost ajutat să îşi realizeze invenŃia de către un grup de intelectuali progresişti. S-a trecut „cu vederea” că familia din care provenea Aurel Vlaicu a fost într-atât de înstărită încât a avut posibilităŃi materiale care să acopere taxele şcolare la liceul german din Sibiu, iar mai apoi la cea mai de frunte politehnică din lume, aceea din oraşul german München. Foarte pretenŃioasele cunoştinŃe tehnice pe care le asimilase în cei patru ani şi jumătate de studenŃie au stat la baza grupului de invenŃii pe care le-a realizat. La începutul secolului al XX-lea România de abia îşi începea procesul de industrializare. Ideea de a construi în anul 1910 la noi în Ńară un avion ar avea ca termen de comparaŃie în momentul de faŃă, pretenŃia de a realiza o rachetă pentru misiuni în cosmos. Şi totuşi, în acel sfârşit al primului deceniu din ultimul veac al mileniului al IIlea, guvernul şi mai multe ministere l-au sprijinit pe Aurel Vlaicu să îşi pună în operă invenŃia. Aceea reticenŃă care s-a ivit, pusă pe seama „burghezo-moşierimii”, faŃă de Aurel Vlaicu nu a fost cauzată din „interior” ci era determinată de factori externi extrem de puternici. 32

Inginerul Aurel Vlaicu, cu toate că era român ca obârşie, fiind născut în Transilvania inclusă în Imperiul Austro - Ungar era cetăŃean al conglomeratului de popoare aflate sub sceptrul împăraŃilor dinastiei Habsburgilor. Ministerul de război de la Viena era deosebit de interesat de mersul lucrurilor pe plan mondial în domeniul zborului cu aparate mai grele decât aerul. Aflat într-o perpetuă cursă de înarmare pentru a nu fi devansat de FranŃa, Prusia şi Rusia, menŃionatul minister intenŃiona să îşi doteze armata cu noua armă ce prindea contur, aviaŃia. Faptul că exista în imperiu un inventator de avioane era de bun augur, intenŃionând să îl angajeze în rândul forŃelor armate imperiale şi să construiască în serie avioane de luptă. I s-au făcut, de astfel, câteva oferte în acest sens inginerului Aurel Vlaicu. Acesta din urmă, în foarte bune relaŃii cu poetul transilvănean Octavian Goga – un fervent partizan al aducerii Ardealului în hotarele României, chiar cu preŃul războiului – nu a acceptat să ofere invenŃia sa Austro – Ungariei. Bardul de la Răşinarii Sibiului intuise că războiul de reîntregire era inevitabil, iar în desfăşurarea acestuia ar fi fost extrem de grav ca asupra armatei române să se năpustească din văzduh aeroplane inventate şi construite de către un român. Evident că aceste consideraŃii, bănuite de noi, Goga nu le-a comunicat niciodată nimănui. Le-am dedus doar din insistenŃele sale ca invenŃia să nu ajungă în posesia Austro – Ungariei. Tot el a depus mari eforturi în a-l aduce pe Aurel Vlaicu în România unde tot el, ajutat de către AsociaŃiunea Astra, i-a oferit lui Aurel Vlaicu un loc în care să înceapă construirea aeroplanului, Arsenalul Armatei. AutorităŃile militare de la Viena, iritate că inventatorul care sperau să lucreze în slujbe armatei austro-ungare se afla în România, au încercat ca pe căi diplomatice Aurel Vlaicu să fie constrâns să îşi materializeze sub auspiciile şi folosul armatei imperiale habsburgice. Pârghia politică pentru ca ace lucru să se întâmple exista. Regele Carol I îl asigurase pe împăratul Franz Josef că statul român nu are şi nici nu va avea intenŃia de a-şi extinde suveranitatea asupra teritoriului transilvănean ce era inclus în Imperiul habsburgic. Mai mult decât atât suveranul de la Bucureşti a promis că nu va permite ca pe cuprinsul României să se desfăşoare acŃiuni de ostilitate faŃă de Austro – Ungaria. În temeiul celor de mai sus, faptul că un cetăŃean al imperiului, care mai era şi ofiŃer de rezervă (toŃi cei cu studii universitare aveau acest statut, n.n.) îşi desăvârşea construcŃia unui aparat de zbor ce putea să fie utilizat î scopuri militare potrivnice imperiului condus de Franz Josef, reprezenta un act de ostilitate, cerându-i-se regelui să îşi respecte angajamentele asumate. La rândul său, Carol I, nu era în măsură să dispună ca Aurel Vlaicu să părăsească România, deoarece nu era abrogată o dispoziŃie din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, în care se stipula faptul că românii din teritoriile aflate în afara Principatelor Române Unite să nu fie consideraŃi „străini”, ci să li se acorde drepturile pe care le aveau locuitorii tânărului stat românesc. Vor fi fost mai multe primiri la suveranul României a consulului Austro-Ungarei acreditat la Bucureşti, audienŃe în cadrul cărora era ca subiect principal de discuŃie „cazul Aurel Vlaicu”. În termeni protocolari reverenŃioşi, dar în acelaşi timp şi foarte categorici, i se punea în vedere lui Carol I că stopeze construirea de către „cetăŃeanul şi ofiŃerul de rezervă austro-ungar de naŃionalitate română, Aurel Vlaik” a aparatului de zbor cu motor. Regele s-a dezis, desigur, de faptul că ar fi implicat în aducerea lui Aurel Vlaicu în România. Acest fapt se poate deduce din „amănuntul” că suveranul nu a avut 33

niciodată o participare la experimentele de pilotaj efectuate de către Aurel Vlaicu pe câmpul Cotroceni. A luat Carol I şi o măsură mai severă, aceea de a da dispoziŃii personale verbale directorului arsenalului de a se comporta în aşa fel cu Aurel Vlaicu încât acesta să renunŃe la construirea aeroplanului şi chiar, să ia hotărârea de a-şi vinde invenŃia Ministerului de Război al Austro-Ungariei. Sfătuit de către Octavian Goga să nu ia în seamă şicanele, Aurel Vlaicu a continuat să lucreze. Odată ce a realizat prototipul „Al.Vlaicu I” şi a început să zboare, aceste ascensiuni au reuşit să stârnescă nu extrem de mare interes şi admiraŃie în rândul întregului neam românesc. Uimitoarele pentru vremea aceea, ridicările în aer cu aeroplanul românesc efectuate de către „flăcăul din BinŃinŃii Transilvaniei” erau mediatizate prin intermediul întregii prese a Bucureştiului, şi nu numai. Scriitorii (Barbu Ştefănescu Delavrancea, George Coşbuc, Ştefan Octavian Iosif, Ilarie Chendi, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Ion Luca Caragiale, şi mai ales Alexandru VlahuŃă) erau prezenŃi aproape zi de zi pe câmpul de zbor, împreună cu o mare masă din publicul bucureştean. Într-o astfel de susŃinere puternică avută în Ńară de către Aurel Vlaicu o măsură punitivă la adresa acestui „erou naŃional şi simbol al ingeniozităŃii creatoare româneşti” luată de către rege, numai spre a da satisfacŃie Imperiului Austro-Ungar, era nu numai inoportună ci şi extrem de periculoasă. Deosebit de atrăgătoare şi aducătoare de prestigiu erau zborurile pe care le iniŃiase Aurel Vlaicu, plecând din Bucureşti către alte oraşe din Muntenia. În legătură cu modul în care se desfăşurau acestea este necesară o explicaŃie mai largă, care poate, nu îşi avea aici locul dacă nu era vorba de implicarea lui Alexandru VlahuŃă în acest gen de acŃiuni. Un astfel de zbor se cerea a fi în amănunŃime pregătit cu câteva zile mai înainte. În primul rând trebuia să se Ńină în foarte mare secret care urma să fie localitatea de destinaŃie. În cazul în care se ştia, spre exemplu, că se va zbura de la Bucureşti la OlteniŃa, unde aterizarea şi apoi decolarea pentru întoarcere urmau să se producă în locul „cutare”, se aduna o masă de oameni într-atât de numeroasă încât se ocupa întregul teren. Nici o autoritate locală nu mai putea să asigure culoarul de aterizare, astfel încât accidentarea a zeci de persoane devenea de neevitat. Pionierii aviaŃiei nu posedau nici un mijloc de navigaŃie aeriană, ei trebuind să de orienteze singuri, Ńinând cont de detaliile de la sol, care trebuiau bine memorate „pe jos” înainte de zborul propriu-zis. Însă din înaltul cerului detaliile de relief se estompează foarte mult creându-se mari dificultăŃi în aşa zisa „Ńinere a drumului drept”. Din acest din urmă considerent Aurel Vlaicu îşi lua ca reper direcŃional şoseaua principală, zburând în paralel cu aceasta până la destinaŃia propusă. Actualmente lucrurile ar fi simple, la o privire sumară, dar la starea drumurilor din primele decenii ale secolului al XX-lea lucrurile erau destul de complicate. Datorită faptului că principalele vehicule erau cele cu tracŃiune animală chiar şi şoselele principale nu erau mai late de circa 7-8 metri. Cât priveşte pietruirea (nu mai vorbim de asfaltare) aceasta era o extrem de mare raritate. Aşadar o fâşie de drum, ce era în bună parte ascunsă sub coroanele copacilor de pe marginea de drum, era extrem de dificil de urmărit de la înălŃimea de peste o jumătate de kilometru, fără a fi scăpat la un moment dat de sub stricta observaŃie. Aurel Vlaicu a găsit o soluŃionare ingenioasă. Înainte de 34

decolarea aeroplanului porneau spre oraşul vizat, la anumite intervale de timp, trei sau patru automobile. Acestea, pe drumul de pământ, lăsau în urma lor o coadă lungă de praf albicios ce se vedea destul de bine din văzduh, astfel încât pilotul era sigur că se situează pe traseul ales. Alexandru VlahuŃă era, de obicei, cel căruia Aurel Vlaicu îi relata spre care localitate intenŃiona să zboare la o anumită dată. Literatul vasluian se ocupa personal de găsirea, între poeŃi şi prozatori, de inşi disponibili de a merge cu automobilul pe o şosea fără a le spune punctul de destinaŃie. Cei care se ofereau erau convocaŃi la o anumită oră într-un anume punct al Bucureştiului. De abia acolo le preciza destinaŃia şi le indica ora la care să pornească fiecare. Apoi, mergea cu automobilul la hangarul de la Cotroceni spre a-l înştiinŃa pe Aurel Vlaicu de faptul că două sau trei automobile erau deja pe traseu. Pleca şi el spre şoseaua cu pricina, după care, la circa o jumătate de oră decola şi Aurel Vlaicu. În felul acesta VlahuŃă a contribuit la faptul ca o serie de zboruri ale îndrăgitului constructor de avioane şi excelent aviator să poată evolua în condiŃii de siguranŃă (atât cât era posibil în acel timp) şi să fie văzut de mii de români care nu aveau posibilitatea de a veni la Bucureşti spre a asista la uimitoarele evoluŃii aeriene de la Cotroceni. O asemenea „călătorie pe calea aerului” dura circa o jumătate de oră, după care avea loc aterizarea la marginea localităŃii vizate. Acolo se completa benzina din rezervorul aeroplanului, timp în care începea să vină public din oraş. Aurel Vlaicu stătea de vorbă cu ocazionali spectatori şi când numărul curioşilor tindea să devină într-atât de mare încât să stânjenească decolarea se urca în carlingă, pornea şi după un rulaj pe câmp de circa 75-100 metri se înălŃa în văzduh. Nu pleca imediat spre Bucureşti ci efectua circa cinci minute acrobaŃii aeriene deasupra celor ce apucaseră să ajungă la locul în care aterizase. Apoi zbura deasupra oraşului în cercuri largi, la mică înălŃime, pentru a fi văzut şi de către locuitorii care din diverse motive nu s-au deplasat la câmpul de zbor. În toată această vreme automobilele „însoŃitoare” au pornit pe şoseaua care ducea spre capitală, fiind urmărite din înălŃime de către aviatorul Aurel Vlaicu. Zborurile de acest fel aveau durata totală de aproximativ două ore şi jumătate, fiind făcute, de cele mai multe ori, între orele 18-20, adică spre înserat în zilele de vară. Faptul că Aurel Vlaicu a fost susŃinut moral de către toŃi scriitorii din Bucureşti, personalităŃi cu o mare influenŃă în „viaŃa cetăŃii” a făcut ca la Arsenal că înceteze şicanele din partea direcŃiunii la adresa sa. Evident că şi Alexandru VlahuŃă avusese o parte de contribuŃie la acest fapt. CreaŃia literară a lui VlahuŃă a fost apreciată şi de către renumitul publicist, animator cultural, dramaturg şi poet, Iosif Vulcan. Acesta îi publicase lui Alexandru VlahuŃă mai multe poezii în paginile revistei „Familia”, colaborări apărute în 1887, 1889, 1892, 1893 şi 1898. La propunerea lui Iosif Vulcan, membru titular al Academiei Române din anul 1891, SecŃiune Literară a supus plenului academic alegerea lui Alexandru VlahuŃă ca membru corespondent al Academiei Române (1893). Cel ales nu era prezent la dezbateri ci era anunŃat, în cazul în care întrunea două treimi din numărul de total al voturilor, printr-o scrisoare în care i se solicita şi acceptul personal. Din motive ce necesită încă investigaŃii destul de complexe, noul membru corespondent a răspuns că nu doreşte să devină deŃinător al unui fotoliu de academician. Deoarece în alegerea membrilor Academiei Române nu s-au făcut întotdeauna cele mai inspirate propuneri, o serie de figuri importante ale culturii şi ştiinŃei româneşti au fost frustate de dreptul de a face parte din rândul academicienilor. Cu trecerea anilor 35

această „carenŃă” se impunea din ce în ce mai mult a fi corectată. Însă datorită unor evenimente politice şi militare de o mai mare extensiune, în care a fost antrenat şi statul român, o atare îndreptare a lucrurilor a fost mereu amânată. În anul 1948 Academia Română a fost transformată în instituŃie de stat, măsură a cărei consecinŃă principală era instituirea subordonări faŃă de organismul conducător care era Partidul Comunist, a cărui denumire fusese cosmetizată în Partidul Muncitoresc Român. Mai întâi i s-a dat un nou nume, Academia Republicii Populare Române, iar pasul următor a constat în îndepărtarea abuzivă din rândul academicienilor a peste o sută de membri aleşi în anii anteriori. Pentru a se arăta faptul că noua academie era legată de popor s-a recurs la un act de natură propagandistică. Se instituise în atribuŃiunile academiei şi clauza îndreptării gravelor erori ale vechii academii prin acordarea post-mortem a titulaturii de academician. În cadrul unei şedinŃe speciale, Ńinută în data de 28 octombrie 1948 au fost declaraŃi academicieni post-mortem Ion Andreescu, Dumitru Bagdasar, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Mihai Eminescu, Garabet Ibrăileanu, Ştefan Luchian, Dumitru Theodor NeculuŃă, Ion Păun Pincio, Alexandru Sahia, Ştefan Stâncă, Alexandru VlahuŃă şi Aurel Vlaicu. În acest prim grupaj ai academicienilor aleşi după încetarea din viaŃă, fapt fără precedent până în 1948 în istoria Academiei Române, sunt consemnaŃi originarii din Ńinutul vasluian, medicul Dumitru Bagdasar şi poliliteratul Alexandru VlahuŃă. Considerat ca precursor al romanului psihologic în literatura română – cu romanul „Dan”, apărut în 1894 – Alexandru VlahuŃă, chiar numai pentru această contribuŃie, merita să aparŃină academicienilor acestei Ńări. S-a stins din viaŃă la două luni după ce împlinise 61 de ani, la Bucureşti, în data de 19 noiembrie 1919, având totuşi şansa de a vedea înfăptuită Marea Unire, ideal pentru care a militat cu vorba şi condeiul.

36

Philippide Alexandru (1859-1933) Familia Philippide era originară din localitatea Milies, situată la poalele muntelui Pelion, din Ńinutul grecesc Thesalia. Întâiul reprezentant al acesteia care a venit în Moldova a fost istoricul Daniil Philippide (1770-1820), în anul 1801. Acesta, la rândul său, a mai adus în Moldova un fiu al fratelui, bunicul patern al lui Alexandru. Stabilit definitiv în noua sa patrie pe copilul său, tatăl viitorului filolog, mici nu l-a mai învăŃat greceşte. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost o vreme subprefect de plasă, după care s-a îndeletnicit cu exploatarea unei mici moşii. Alexandru s-a născut la Bârlad, la 1 mai din anul unirii Moldovei cu łara Românească. La vârsta de şcolarizare a fost dat la şcoli din oraşul natal, unde în 1877 a reuşit să treacă examenul de bacalaureat. La absolvirea liceului cunoştea limbile latină, greacă, franceză şi italiană. Înscrierea la Facultatea de Litere a universităŃii din Iaşi, unde la acea vreme încă nu exista o catedră de limbă română, a obŃinut în anul 1881 licenŃa în filologie. Prima sa angajare a fost la biblioteca ieşeană universitară, fiind custode, dar curând era avansat sub-bibliotecar. Peste trei ani (1884) a reuşit la concursul pentru ocuparea catedrei de limba română vacantă, de la Liceul NaŃional din Iaşi. Tot în acel an a intrat în cadrul cercului literar „Junimea”. ÎnfiinŃată în anul 1860, în timpul primului an de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza, Universitatea din Iaşi era încă într-o fază de organizare şi de căutare a unor profesori cu o foarte înaltă calificare ştiinŃifică, ceea ce era greu de găsit. Alexandru Philippide era conştient de faptul că studiile sale la Iaşi nu s-au concretizat printr-un bagaj prea consistent de cunoştinŃe din domeniul filologiei. Din acest considerent a hotărât să urmeze cursurile de specialitate la o universitate din străinătate. În familie se ştia că Daniil Philippide îşi publicase, în Germania, la Leipzig, în anul 1816 lucrările Istoria română şi Geografia română. Se mai cunoştea, probabil, că în acel oraş din landul Saxonia exista o veche universitate la care Alexandru ar fi avut posibilitatea de a audia cursuri de filologie predate de către veritabili profesori universitari. Astfel în anul 1888, a părăsit catedra de la liceul ieşean şi a plecat în Saxonia. Dar, din motive pe care nu le cunoaştem, ci doar le bănuim nu s-a înscris la universitatea din Lipsca, Halle. Credem că în Leipzig a fost întrebat cam ce chestiuni ar dori să studieze, iar când au auzit că era interesat de filologie i s-a spus că la universitatea din Halle, şi ea cu o veche tradiŃie, fiind înfiinŃată încă din anul 1694, profesau trei renumiŃi filologi: Eduard Sievers, germanist şi fonetician (specialist în fonetică, disciplină care studiază producerea, transmiterea, audiŃia şi evoluŃia sunetelor limbajului articulat, n.n.), Heinrich Keil, filolog specializat în limbile clasice greacă şi latină şi Herman Suchier, cel care era un excelent cunoscător al familiilor lingvistice romanice. Fostul elev al liceului bârlădean „Roşca Codreanu”, nu numai că a reuşit să facă faŃă exigenŃilor profesori ci a avut şi resurse intelectuale de a rezolva o serie de probleme filologice, în calitate de recenzent la prestigiosul periodic german „Lieraturblat für Germanische und Romanische Philologie” (în traducere liberă: „Foaie literară de filologie germanică şi romanică”, n.n.). La facultatea de filologie din Halle, timp de patru trimestre a audiat prelegeri de gramatică comparată, fonetică generală şi descriptivă, filologie clasică latină, filologie romanică, şi fireşte, filologie germanică. 37

A revenit în Iaşi, în anul 1890, unde a continuat să predea limba română la liceul de la care plecase în 1888. Însă în cei doi ani petrecuŃi la Halle, el şi-a însuşit un amplu volum de cunoştinŃe filologice încât nu numai în Moldova, ci în toată România nu se mai afla nici o altă persoană care să-l egaleze – nicidecum să-l poată depăşi – în privinŃa pregătirii sale filologice. Alexandru Philippide era la acea dată o veritabilă autoritate în lingvistică şi gramatică. În anul 1893, datorită prezenŃei sale în Iaşi, a fost creată la universitate prima catedră de filologie română din toată Ńara. IniŃial Alexandru Philippide a fost încadrat ca profesor suplinitor, iar după trei ani era numit profesor titular şef de catedră. El a fost, aşadar, inauguratorul studierii ştiinŃifice a limbii române în învăŃământul universitar din Ńara noastră. Ca filolog, o mărturiseşte fostul său student Iorgu Iordan, profesorul Alexandru Philippide era de o rară erudiŃie. Înzestrat cu o densitate maximă de informaŃii, riguros exacte, dublate de exemplificări lexicale care îi întăreau spusele. Era de o mare severitate şi nu tolera jumătăŃile de măsură în pregătirea studenŃilor. Dar în acelaşi timp se arăta oricând dispus să ofere explicaŃii suplimentare celor ce îi solicitau ajutorul în însuşirea materiei. Nu se pripea în hotărâri, ci cu răbdare deosebită, analiza fiecare faŃetă a lucrurilor, astfel încât notele acordate să reflecte pe deplin şi fără dubii gradul de pregătire al fiecărui student. Indiferent de situaŃia de moment nu îşi ieşea niciodată din fire şi judeca lucrurile cu calm şi luciditate. În relaŃiile interumane era de o rarisimă modestie, un jignea, dar nici nu permitea să fie tratat cu indiferenŃă şi aroganŃă. A fost filologul ce a adus o suită de contribuŃii de capitală însemnătate la cunoaşterea configuraŃiei lingvistice nu numai a zonei carpato-danubiene ci şi a celei balcanice, egeene şi microasiatice chiar, ilustrând în mod ştiinŃific prin concludente probe lexicale prezenŃa elementului dacic în limba română. Mai mult decât atât, de numele academicianului profesor Alexandru Philippide se leagă noua etapă de cercetare a elementelor de substrat din limba noastră, supunând unei analize extrem de profunde şi vaste problematica foarte puŃin cunoscută până la el a primei etape de formare al românei. Reuşind să pună la contribuŃie datele oferite de limba albaneză a atestat vitalitatea elementului traco-illir şi traco-dacic în structurile limbii noastre. Chiar şi în prezent, terminologia numelor proprii elaborată de către Alexandru Philippide este un instrument de lucru indispensabil oricărui cercetător al istoriei limbii române. Romanizarea masei autohtone din Dacia a fost studiată de către Philippide pe baza izvoarelor istorice, a materialelor toponimice şi onomastice, la care se adaugă inscripŃiile latineşti din Dacia traiană ce erau cunoscute la acea vreme. El a atestat cu argumente greu de a fi combătute, că în Dacia acest proces a fost mult mai intens decât se credea în secolul al XIX-lea de către filologi, fenomen oglindit de numărul mare al textelor epigrafice existente aici. A mai adus contribuŃii referitoare la evaluarea fondului prelatin din limba română, la ilustrarea rolului factorului etnolingvistic în procesul de formare a limbii române, devansându-l cu circa cinci ani pe Ovid Densuşianu în cercetările lingvistice din Ńara noastră. Rezultatele cercetărilor filologice ale lui Alexandru Philippide au deschi noi orizonturi de investigaŃii lingvistice pentru specialişti în studiul limbilor, atât români cât şi străini, ca de pildă Sextil Puşcariu, Theodor Capidan, I.A. Candrea, H. Barici, G. 38

Reichenkorn, Vl. Georgiev, M.A. Gabinski, I. Duridanov, J. Hubschmid şi alŃii asemeni acestora care i-au urmat. Îi formase specialişti în lingvistică atât pe Iorgu Iordan (18881986) şi pe Gheorghe Ivănescu (1912-1987), ambii ajunşi să fie aleşi membri ai Academiei Române. Cel dintâi citat a fost acela care i-a urmat la catedra universitară ieşeană începând din anul 1943, continuându-i opera. În şedinŃa Academiei Române Ńinută în data de 31 martie 1898, prezidată de preşedintele Nicolae Kretzulescu (1812-1900), medic şi om politic, Alexandru Philippide a fost ales membru corespondent. Cu un an mai înainte de a i se oferi un loc în academie, această instituŃie i-a încredinŃat elaborarea dicŃionarului limbii române. A reuşit să finalizeze literele A, B, C şi o parte din D. Erau 12.000 de pagini de dimensiuni mari (denumite în tipografii „in folio”. Cu siguranŃă că ar fi reuşit să realizeze întregul lexicon dacă forul de conducere al SecŃiunii literare nu ar fi intervenit cu pretenŃia de a se face unele modificări, care în nici un caz nu duceau la îmbunătăŃirea manuscrisului. Între alte „corectări” era şi aceea a renunŃării la majoritatea citatelor prin al căror intermediu erau explicate sensurile şi nuanŃele semantice ale cuvintelor. În faŃa intransigenŃei acelei comisii Alexandru Philippide şi-a depus demisia din fruntea grupului de lucru al lexiconului. Timpul a dovedit că metoda concepută de către profesorul filolog Alexandru Philippide era cea mai adecvată pentru o astfel de lucrare. Încetând că mai lucreze la DicŃionar s-a consacrat lucrării de mari proporŃii, dar si de o exemplară erudiŃie, Originea românilor, operă care avea să îl aşeze în cel dintâi eşalon valoric al marilor noştri învăŃaŃi de la jumătatea finală a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a celui următor. La împlinirea a 40 ani de viaŃă (cu numai o lună înainte de a avea 41 de ani, n.n.), la 1 aprilie 1900, a fost ales membru titular al Academiei Române, fiind al doilea învăŃat originar din Ńinutul vasluian care dobândea titularizarea ca academician. În acel an doar două persoane au beneficiat de alegerea ca membri titulari, Al. Philippide şi Ioan Puşcariu (1824-1911), istoric şi literat. Ilustru filolog, lingvist, istoric al limbii, scriitor şi poet Alexandru Philippide s-a stins din viaŃă la Iaşi, în anul 1933.

39

Hamangiu Constatin (1869-1932) Întâiul dintre cei doi jurişti originari din actualul judeŃ Vaslui care au fost aleşi membrii de onoare al Academiei Române s-a născut la Bârlad, în ultima zi al deceniului VI din secolul al XIX-lea. Constantin Hamangiu a început şcolarizarea în oraşul natal, unde a şi promovat la liceul din localitate examenul de bacalaureat. A mai fost primul dintre academicienii „vasluieni” care nu şi-a început studenŃia la universitatea din fosta capitală a Moldovei, înscriindu-se în anul 1889 la Facultatea de Drept din Bucureşti. Şia susŃinut teza de licenŃă, în anul 1893, la aceeaşi facultate, cu o tematică ce era o premieră la data respectivă în jurisprudenŃa românească: Despre proprietatea literară şi artistică. După încheierea pregătirii universitare nu a mai revenit în Moldova, ci şi-a început cariera de magistrat ca judecător la tribunalul Ocolului V al Bucureştilor. A trecut apoi în judeŃul Vâlcea ca deŃinător al postului de substitut la tribunalul din Râmnicul Vâlcea. Începând cu anul 1895 a revenit ca jurist într-un judeŃ al Moldovei, acela al cărei oraş de reşedinŃă era portul dunărean GalaŃi. A ales ca loc de practică judiciară centrul comercial gălăŃean deoarece multiplele tranzacŃii negustoreşti specifice porturilor generau tot felul de cazuri ce reclamau rezolvări pe calea legii prin intermediul tribunalului. IniŃial a fost supleant, dar peste un an a devenit procuror la Tribunalul JudeŃean Covurlui (denumirea de atunci a judeŃului al cărui centru administrativ teritorial era municipiul GalaŃi, n.n.). Ca să poată deŃine funcŃia de judecător de instrucŃie a părăsit GalaŃiul în anul 1897 a revenit în Bucureşti, unde la Tribunalul Ilfov era vacant un astfel de post. În anul 1902 a fost avansat prim-procuror la Tribunalul Covurlui, dar numai pentru câteva luni, fiindcă în a doua parte al aceluiaşi an să îl aflăm procuror la Curtea de Apel din Iaşi, unde a funcŃionat ca atare până în 1904. S-a întors din nou în GalaŃi, tot ca procuror al CurŃii de Apel din acest oraş, rămânând în această calitate până în anul 1915, când, demisionând din magistratură şi-a reluat studiile juridice. Am insistat asupra evantaiului de funcŃii pe care le-a deŃinut în intervalul 18941915 pentru a arăta faptul că prin activitatea concretă în magistratură a reuşit a fi în miezul problemelor juridice multiple şi complexe, prilej excelent de îmbogăŃire a cunoştinŃelor de specialitate. În viaŃa de zi cu zi a tribunalelor a reuşit să cunoască, să aprofundeze şi să soluŃioneze aspecte ale juridicului pe care nu avea cum să le cunoască doar din studiile teoretice oricât de intense ar fi fost acestea. În paralel cu funcŃiile din magistratură a desfăşurat şi o tenace activitate ştiinŃifică de profil juridic. Bunăoară, la numai patru ani de la absolvirea facultăŃii a publicat lucrarea Codul civil român, conform textului oficial (1897), pentru ca doar peste un an să i se tipărească volumul Codul comercial adnotat cu jurisprudenŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie, precum şi contribuŃia Codul de procedură civilă conform textului oficial. Toate acestea au fost lucrări de foarte mare importanŃă atât pentru magistraŃi, dar mai ales pentru facultăŃile de Drept în care erau pregătiŃi viitori jurişti ai României. Constantin Hamangiu a mai realizat performanŃa de a fi fost primul român căruia i s-a publicat întâia carte românească de drept apărută în Ńara noastră în secolul al XXlea. 40

Exact cu un secol în urmă, în 1906 eminentul legiuitor originar din Bârlad revenea cu noi date şi interpretări asupra tezei dale de licenŃă. Rezultatul a fost volumul Arta şi literatura din punct de vedere juridic. Teoria proprietăŃii intelectuale. Având în vedere caracterul special al temei abordate, cu gândire de magistrat în plină etapă de creaŃie, ne scuteşte pe noi de a mai adăuga elogii la adresa autorului acesteia. Prin înfăptuirea în anul 1918 a unirii majorităŃii românilor într-un stat naŃional unitar s-au ivit importante aspecte juridice noi care îşi cereau o pe cât de corectă pe atât de grabnică soluŃionare. ErudiŃia în materie de drept a lui Constantin Hamangiu a impus aducerea sa urgentă în fruntea oamenilor legii chemaŃi la această extrem de complexă acŃiune de organizare pe criterii moderne europene a justiŃiei regatului României Mari. Prin înalt decret regal juristul Constantin Hamangiu a fost numit secretar în cadrul Ministerului de JustiŃie, post pe care l-a gestionat până în anul 1930. La împlinirea vârstei de 62 de ani a fost degrevat de funcŃia ministerială, nu atât din cauza pensionării, ci mai mult din motive de sănătate. Bogata lui experienŃă de practică judiciară şi excepŃionalele sale cunoştinŃe teoretice de drept au fost folositoare justiŃiei naŃionale prin acordarea funcŃiei de consilier la Înalta Curte de CasaŃie de la Bucureşti. În noua, şi de altfel ultima sa calitate în rezolvarea unora dintre cele mai dificile chestiuni juridice. A avut ideea, dar şi tenacitatea, de a aduna clasifica şi publica toate legiuirile româneşti emise de la începutul secolului al XIX-lea şi până în deceniul al treilea din veacul următor. Publicând succesiv aceste legiuiri, începând cu anul 1900 a reuşit ca în final să se ajungă la nu mai puŃin de treizeci de volume ce însumează mai multe mii de pagini. „Serialul” de legi având titlul generic de Codul general al României este şi în prezent o vastă culegere ce este fără contenire utilizată ca un unic şi foarte preŃios izvor informaŃional şi documentar de cei ce se ocupă cu istoria dreptului românesc şi chiar a celui european. A înfiinŃat în anul 1921 un periodic de ştiinŃe juridice. Denumirea revistei i-a fost inspirată de numele culegerii în 50 de volume a opiniilor juriştilor clasici romani asupra unora dintre cele mai importante probleme de drept Pandecte, lucrare realizată în anul 533 d.Chr. la solicitarea împăratului Imperiului Bizantin, Flavius Petrus Sabbatius Iustinianus (527-565), fiind întitulată „Pandectele române”. Şi această publicaŃie este astăzi un veritabil izvor documentar în care se găsesc o seamă de studii şi articole de drept ce sunt consultate de către cei interesaŃi de gradul de evoluŃie al acestei ştiinŃe din România începutului de secol XX. Impresionanta şi multilaterala da activitate ştiinŃifică într-un domeniu atât de complex şi dificil aşa cum este Dreptul l-a impus şi în faŃa celui mai înalt for al culturii şi ştiinŃei din Ńara noastră, Academia Română. Sub preşedinŃia academicianului Ioan Bianu (1856-1935), renumitul filolog transilvănean, membru titular din anul 1902, a vicepreşedinŃilor Octavian Goga (1881-1938), poet, publicist şi om politic, Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964), jurist şi istoric şi secretarul academiei Gheorghe łiŃeica (1873-1939), matematician, în şedinŃa academiei din data de 29 mai 1930 juristul Constantin N. Hamangiu a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Era unica persoană căreia i s-a acordat acestă demnitate ştiinŃifică pe anul respectiv, şi al 71-lea deŃinător al unui astfel de fotoliu academic în decursul a 63 de ani de când a fost făcută prima alegere (întâiul „beneficiar” fiind regele Carol I, n.n.). 41

Înainte cu un an de a fi ales academician, simŃindu-şi apropiat sfârşitul vieŃii, Constantin Hamangiu donase Academiei Române 5 milioane lei în înscrisuri agricole, pentru constituirea unui premiu care să-i perpetueze numele. În calitate de academician nu a mai avut prea mult răgaz de a activa deoarece în data de 8 ianuarie 1932 a încetat din viaŃă, la Bucureşti. În grupul academicienilor originari din judeŃul Vaslui se înscrie ca fiind întâiul jurist care a fost ales în Academia Română. Oraşul Bârlad se poate mândri cu acest fapt.

42

Mironescu George (1874-1949) Primul dintre cei născuŃi în oraşul Vaslui, ajuns până la treaptă de membru de onoare al Academiei Române, intrase în viaŃă în 28 ianuarie. Familia de intelectuali din care făcea parte a pus mult preŃ pe pregătirea şcolară a lui George, învăŃându-l de la vârsta fragedă limba franceză. Clasele primare, gimnaziale şi liceale le-a făcut în urbea natală. Înzestrat cu o capacitate intelectuală pronunŃată, după obŃinerea diplomei de bacalaureat a ales ca oraş al perioadei de studenŃie Bucureştiul. Mai mult ca sigur, la dorinŃa părinŃilor s-a înscris la Facultatea de drept, iar pentru satisfacŃia personală a urmat concomitent şi Facultatea de litere. Nu erau prea dese cazurile în care o singură persoană izbutea să facă faŃă examenelor de la două facultăŃi în acelaşi interval de timp. Examenele de licenŃă le-a susŃinut la un an unul de celălalt, în 1894 cel de la Drept, iar în 1895 cel de la Litere. Junele moldovean plecat din Vaslui, pe cât era de capabil pe atât era de ambiŃios. Cu cele două diplome de licenŃă putea să îşi găsească oriunde în România o slujbă bine remunerată fie ca profesor fie ca avocat. Dar el a preferat să îşi continue pregătirea superioară în capitala FranŃei, „oraşul lumină”. Şi la Paris s-a dovedit la fel de aplecat spre studiu, fapt concretizat prin promovarea în numai doi ani a examenelor în urma cărora se acorda titlul de doctor în drept (1896-1898). Revenit în România cu prestigioasa diplomă de doctor emisă de facultatea de drept pariziană, nici nu a fost de mirare că George Mironescu a început cariera în magistratură ca procuror al unui important tribunal, acela al judeŃului Ilfov. Începând din anul 1903 era deja, intrat prin concurs, la nici 30 de ani, profesor universitar în capitala României. A predat Dreptul civil, iar apoi a susŃinut cursul de Procedură civilă, la Facultatea de drept bucureşteană. Pentru înalta sa competenŃă profesională, precum şi calitatea de bun organizator i s-a încredinŃat funcŃia de decan al facultăŃii la care preda. A fost întâiul personaj originar din Moldova care a devenit decan la o facultate din cadrul universităŃii din Bucureşti, în anul 1906. S-a preocupat în mod statornic de a continua modernizarea învăŃământului juridic românesc, introducând noi materii de studiu ivite pe plan universitar european ca urmare a evoluŃiei problematicii juridice. Bunăoară, în anul 1914, s-a înfiinŃat Catedra de Enciclopedia Dreptului – o premieră în învăŃământul universitar de profil – profesorul George Mironescu devenind şeful acesteia, mai întâi ca suplinitor, iar din anul 1920 a fost titularizat. În paralel cu activitatea la catedră s-a afirmat şi în plan politic, înscriindu-se în anii anteriori primului război mondial printre cei mai fervenŃi apărători a drepturilor românilor ce se aflau în Imperiul Austro-Ungar. De asemenea era partizan al necesităŃii realizării unirii Transilvaniei cu România. Nu puŃini dintre intelectualii români transilvăneni, au emigrat în „Patria mamă” cu găsit în profesorul George Mironescu un foarte preŃios şi eficient sprijinitor. După încheierea primului război mondial marele Comitet NaŃional Român a trimis în capitala FranŃei mai mulŃi reprezentanŃi în vederea încheierii tratatelor de pace. Unul dintre aceşti mesageri ai României a fost George Mironescu care s-a implicat în înfiinŃarea ziarului „La Roumanie”, periodic în care a publicat mai multe articole în care pleda pentru recunoaşterea internaŃională a actului unirii de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia. 43

A avut parte de mai multe funcŃii în stat, fiind în trei rânduri ministru al Afacerilor Străine (1928-1929, 1930,1931), prezidând delegaŃia Ńării noastre la sesiunile SocietăŃii NaŃiunilor, precum şi la alte două importante conferinŃe internaŃionale, ambele Ńinute la Haga, în Olanda, în anii 1929 şi 1930. Istoricul şi publicistul american Milton Lehrer referindu-se într-una din scrierile sale la acea perioadă în care se căutau soluŃii pentru evitarea unei noi conflagraŃii la scară mondială, îi consemnează numele lui George Mironescu în grupul (destul de restrâns) al diplomaŃilor care au făcut cel mai mult în vederea consolidării păcii în Europa şi în lume. Este o atenŃie deosebit de onorantă pentru memoria acestui fiu al municipiului Vaslui. A ajuns şi la guvernarea Ńării în perioada fosrte dificilă a „crizei economice generale” (la 10 octombrie 1930, n.n.), George Mironescu a încercat să scoată Ńara din impas prin aplicarea unui regim de severe economii, apelând totodată şi la un împrumut extern din Suedia. Pe plan politic intern e de semnalat faptul că s-a luat pentru prima dată în România poziŃie faŃă de agresivitatea politică a Gărzii de Fier. Dacă cele începute în acest sens ar fi fost continuate şi de către guvernele care au urmat era posibil să nu aibă loc marile tulburări politice interne ale anului 1940. Politicianul George Mironescu a fost dublat de pedagogul prin excelenŃă. În 1902 a dat la iveală contribuŃia cu scop didactic Lacunele noului cod de procedură civilă, iar în 1912 a scos volumul Studii juridice, urmat tot pe parcursul aceluiaşi an de contribuŃiile Despre acŃiunile posesorii şi NoŃiunile dreptului. Peste alŃi trei ani a elaborat şi tipărit lucrarea de un foarte nare interes al acelui moment istoric România faŃă de războiul european (1915). Face în paginile acesteia o clară radiografie a raportului de forŃe ale principalelor părŃi beligerante şi a consecinŃelor participării, sau a neparticipării României la primul război mondial care începuse din anul 1914. volumul era o premieră editorială, în sensul că un autor român supunea analizei un subiect de anvergură intercontinentală. Evenimentele militare determinate de intrarea Ńării noastre în război de partea statelor Antantei (FranŃa, Marea Britanie, Rusia, n.n.) au făcut ca pe durata ostilităŃilor desfăşurate pe teritoriul românesc George Mironescu să îşi întrerupă publicarea cercetărilor sale. Cu toate impedimentele ivite el a elaborat un amplu studiu în limba franceză, destinat străinătăŃii, în care oferea date competente referitoare la cauzele pentru care Ńara noastră a participat la primul război mondial, arătând lumii justificarea necesităŃii aducerii în graniŃele româneşti a provinciilor care de secole se aflaseră incluse în imperiile învecinate cu România. Aperçu sur la question romaine (Vedere generală a chestiunii româneşti, n.n.), lucrare apărută în anul 1919 era în acelaşi timp o replică la valul de invective pe care presa ungară le revărsa asupra României datorită revenirii teritoriului Transilvaniei istorice la patria mamă. Tot pentru informarea corectă a străinătăŃii asupra dezideratelor politicii româneşti postbelice a mai publicat lucrările în limba franceză La politique de la paix (Politica păcii, n.n), în 1929 şi France et Roumanie (FranŃa şi România, n.n) în anul următor. Cartea sa de cea mai mare valoare ştiinŃifică, o veritabilă noutate în literatura juridică românească a fost Orientări în filozofia dreptului, apărută în 1939. Tot în acel an ultim al deceniului al treilea din secolul XX, în şedinŃa Academiei Române din 31 mai George G. Mironescu a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Această alegere a fost pusă în discuŃia academică mai cu seamă de faptul că 44

preşedintele era la acea dată Constantin Rădulescu – Motru (1868-1957), filosof şi psiholog, care a apreciat liantul făcut de către George Mironescu, între filozofie şi drept. Nu putem încheia fără să mai subliniem şi faptul că atât ca senator ce a deŃinut şi funcŃia de vicepreşedinte a Senatului României, în calitate de preşedinte al Consiliului de Miniştri, de ministru de externe, de ministru secretar de stat, de membru al grupului pentru elaborarea noii ConstituŃii a României Întregite, de şef al delegaŃiei române la Liga NaŃiunilor a rostit un număr impresionant de cuvântări, atât în română cât şi în limbi de circulaŃie internaŃională. Toate acestea au fost adunate şi publicate în două tomuri care au văzut lumina tiparului în anii 1930 (vol.I) şi 1937(vol.II). În anul 1948, aşa cum bine se cunoaşte, au fost excluşi în mod abuziv din Academia Republicii Populare Române peste o sută de academicieni, mai cu seamă dintre teologi şi jurişti ce erau implicaŃi în activităŃi politice. Între cei excluşi s-a aflat şi George Mironescu. Retragerea titulaturii academice a atras şi scoaterea tuturor scrierilor sale din circuitul bibliotecii academiei precum şi din celelalte biblioteci publice din Ńară. În unele dintre acestea zelul a fost într-atât de mare încât cărŃile semnate de George Mironescu au fost distruse. De asemenea, mai multe zeci de ani la rând era interzisă publicarea numelui său sau consemnarea în bibliografie a titlurilor lucrărilor sale. Din aceste considerente opera sa cuprinzătoare şi diversificată nu a putut să fie studiată şi nici utilizată ştiinŃific în nici un fel. Rămâne ca viitori cercetători să o redescopere şi să o aşeze pe locul ei binemeritat. S-a stins din viaŃă la o dată ce nu s-a consemnat, în anul 1949. Ca o reparaŃie postumă a nedreptăŃilor care i s-au făcut, în 3 iulie 1990 a fost repus în drepturi ca membru de onoare al Academiei Române.

45

Docan Nicolae (1874-1933) Descendent al unei familii înstărite din perimetrul Bârlad – Tutova – Vaslui, dintre ai cărei membri ce au vieŃuit în secolul al XVIII-lea deŃinuseră dregătorii din diferite administrative de însemnătate medie, ca vătaf, comis, căminar, clucer, vornic, ş.a., Nicolae Docan s-a născut la data de 25 iunie în târgul Bârlad. Tata, Neculai, se număra printre prietenii „de familie” ai omului politic şi istoricului Mihail Kogălniceanu (1817-1891, membru titular al Academiei Române). În anul 1877 Neculai a ajuns să deŃină o importantă funcŃie în statul român, aceea de ministru al lucrărilor publice. Pe parcursul secolului al XVIII-lea familia ce îşi trăgea numele de la moşia Docani, comuna Vinderei, de pe valea IărovăŃului, se afla şi în posesia altor moşii situate în părŃile Dorohoiului, Fălciului şi Romanului, dar până în preajma veacului al XX-lea pierduseră cea mai mare parte din pământurile avute. Clasele primare le-a făcut Nicolae Docan în Bârladul natal, iar studiile medii la GalaŃi, unde în 1892, pe când avea 18 ani, promovase testele examenului de bacalaureat. Pentru studii superioare a ales Parisul, unde a urmat Facultatea de Drept, din cadrul vestitei universităŃi franceze Sorbonne. După patru ani de studii, în noiembrie 1896, şi-a luat licenŃa, iar apoi, la scurtă vreme, promovase examenul în urma căruia devenise Doctor în Dreptul InternaŃional Maritim. Din documentarea care o deŃinem, reiese că Nicolae Docan a fost cel dintâi român ce deŃinea o asemenea doctorantură juridică. Deja la finele lunii iunie a anului 1897 a debutat profesional ca avocat în Bucureşti, însă pentru scurt timp, deoarece în luna noiembrie a aceluiaşi an era instalat în Iaşi – la Judecătoria Ocolului I – judecător. Pentru puŃina vreme a funcŃionat şi la Judecătoria Ocolului Bucium, post din care a demisionat în luna noiembrie 1898. Peste patru luni, în aprilie 1899 a fost numit avocat al Primăriei Iaşi având ca „obligaŃiune de serviciu” apărarea intereselor instituŃiei în diferite procese pe care aceasta le avea cu persoane fizice (era vorba de aşa – numitul „Serviciu Contencios”, n.n.). Deşi era şef al acelui compartiment juridic, funcŃie de mare importanŃă în oraş şi bine remunerată, în decembrie 1900 a demisionat. În 1903 s-a prezentat la un concurs pentru ocuparea, la Ministerul Afacerilor Străine (la Bucureşti, n.n.) a postului de „secretar de legaŃie”. Reuşind pe locul prim între concurenŃi, a fost cooptat în „corpul diplomatic”, în cadrul căruia a urcat cu rapiditate pe scara ierarhică: şef al serviciilor speciale şi de funtărie (graniŃă, n.n.), director al afacerilor politice ale contenciosului, secretar general al Ministerului de Externe şi ministru plenipotenŃiar (în ultima dintre funcŃii a fost înaintat prin Decret Regal datat 27 septembrie 1918, n.n.). „Oraşul lumină”, Parisul, cu deosebit de importantele sale biblioteci, între care se singulariza prin fondul de carte biblioteca universităŃii Sorbonne, îi oferise tânărului bârlădean excelente condiŃii de a-şi face o foarte amplă şi diversificată cultură generală, de-a dreptul enciclopedică. Acel formidabil bagaj de cunoştinŃe i-a permis ca pe lângă specialitatea sa în dreptul internaŃional public şi privat să fie capabil de a efectua fructuoase cercetări în o serie de domenii ce nu aveau nici o tangenŃă cu pregătirea sa profesională. S-a preocupat de literatură în aşa măsură încât a reuşit să fie admis în rândul colaboratorilor revistei ieşene „Arhiva”, publicaŃie periodică înfiinŃată în iulie 46

1889 de către „Societatea ştiinŃifică şi literară din Iaşi”. Cei ce publicau în „Arhiva” erau „nume de rezonanŃă” în cultura românească a secolului al XIX-lea, ca de exemplu Alexandru D. Xenopol, Grigore BuŃureanu, Gheorghe Ghibănescu, Nicolae Iorga, Grigore Alexandrescu, Ovid Densuşianu, Gheorghe Bogdan-Duică, Traian Demetrescu, George Murnu ş.a., şi a te număra printre aceştia nu era un lucru deloc de neglijat, dar nici facil. Debutul în „Arhiva” l-a făcut totuşi, nu cu publicarea unei creaŃii literare, ci cu inserarea în paginile periodicului ieşean a studiului pe o temă de drept medieval, „Frate în documente”, apărut în anul 1900. ApariŃia unui astfel de subiect la Iaşi era o noutate la acea vreme, iar inserarea materialului în paginile „Arhivei” a fost posibilă datorită faptului că directorul periodicului, care nu era altul decât marele istoric Alexandru D. Xenopol, membru titular (din anul 1893) al Academiei Române, a apreciat ca meritoriu studiul tânărului de 26 de ani Nicolae Docan. În anul prim al secolului al XX-lea juristul originar din Bârlad aducea în paginile revistei conduse de către A.D. Xenopol o noutate şi o raritate literară creată în Transilvania, la anul 1679 de către juristul sas Valentin Frank von Frankenstein. Titlul articolului semnat de către Nicolae Docan era „Lucrări de versificaŃie românească publicate de un sas în veacul al XVII-lea”. Ceea ce surprindea la acel material era faptul că textul în întregime era tipărit cu literele alfabetului latin, asta în timp ce scrierea în limba română se făcea cu litere clasice. O altă contribuŃie de valoare a sa la istoria literaturii vechi româneşti a fost descoperirea şi publicarea în anul 1911 a unei cronici în versuri (peste 1300), care istorisesc principalele momente ale domniei voievodului łării Româneşti, Petru Nicolae Mavrogheni (1786-1792). Printr-o meticuloasă analiză comparativă de texte el a stabilit că această „cronică versificată” nu era pastişă a creaŃiei lui Hristache Pitarul (cronicar şi poet de la finele secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea), „Istoria faptelor lui Mavroghene vodă şi a răzmeriŃei din timpul lui, pe la 1790”, ci este anterioară cronicei pitarului versificator, fapt ce atestă amplele cunoştinŃe de literatură română veche pe care le avea Nicolae Docan. Disciplina ştiinŃifică în care s-a distins ca un veritabil erudit a fost numismatica(studierea monedelor antice şi medievale: nummus = ban, para, monedă în latină, n.n.). începuturile acestei ştiinŃe în Europa datează din secolul al XVI-lea, însă în acea primă fază se practica mai mult formarea de colecŃii monetare compuse din piese numismatice de diverse tipuri, monede ce proveneau din descoperiri arheologice ocazionale, decât studierea ştiinŃifică a acestora. Unica preocupare a colecŃionarilor era descifrarea înscrisurilor de pe avers şi revers. Preocupări de numismatică în Ńara noastră au prins contur în secolul al XIX-lea, în a cărui primă jumătate s-au creat primele colecŃii de monede. Proprietarii acestora nu depăşeau ca nivel de cunoştinŃe sistematic organizate referitoare la monede, fazele amatorismului. Se poate însă considera că etapa ştiinŃifică a numismaticii în România se leagă de numele academicianului Dimitrie Alexandru Ghica-Miclăuşanu (1833-1914), originar din judeŃul Iaşi, unul dintre fondatorii din 1903 a SocietăŃii Numismatice Române. Nicolae Docan a deschis o nouă pistă de investigare a „fenomenului monetar” medieval românesc prin studierea amănunŃită a documentelor de arhivă pentru a extrage din conŃinutul acestora orice referire la sistemul monetar din care proveneau respectivele înscrisuri. În felul acesta el a reuşit să se înscrie în istoria numismaticii de la noi ca fiind primul cercetător care a 47

identificat denumirile diferitelor monede cu putere circulatorie în statele româneşti medievale. Totodată el a putut să stabilească şi duratele în timp a circulaŃiei fiecărui tip monetar, precum şi fluctuaŃiile puterii de cumpărare de-a lungul anilor a monedelor studiate. Numismatul Nicolae Docan s-a impus şi a devenit o autoritate în această ramură auxiliară a istoriei prin elaborarea lucrării publicate în anul 1902 a celei dintâi monografii de la noi referitoare la monedele emise de ccătre Ştefan cel Mare (14571504), cu interesante aprecieri asupra activităŃii monetăriei moldovene de la Suceava (studiu publicat în limba germană: Die Müzen des Moldavischen Fürsthen Stephan der Grossen, n.n.). În legătură cu epoca lui Ştefan cel Mare excelentul cunoscător al ansamblului tipurilor de monede emise în Moldova celei de-a doua jumătăŃi a secolului al XV-lea preconizase întocmirea unui catalog al tipurilor monetare, volum pentru a cărui elaborare există date în manuscrisele lui Nicolae Docan potrivit cărora ar fi efectuat cercetări la mai multe cabinete numismatice de mare reputaŃie, cum au fost (şi sunt şi în prezent) cele de la Berlin, Dresda, Gotha, Viena, etc. Fiind de o foarte rară meticulozitate în adunarea datelor (şi mai ales în stabilirea veridicităŃii ştiinŃifice a acestora) nu a considerat, până la timpuria sa încetare din viaŃă, la numai 59 de ani, că ar dispune de suficient material pe baza căruia să treacă efectiv la scrierea Catalogului. Cu toate că încă nu avea o etate respectabilă ca număr de ani, datorită însă prestigiului ştiinŃific pe care şi l-a creat, în anul 1906, la 22 martie, deşi nu era încă cooptat în rândul academicienilor, a prezentat în cadrul Academiei Române comunicarea, foarte modest intitulată, „NotiŃă despre monetele (la acea dată se utiliza termenul monetă datorită faptului că în Roma antică atelierul de ştanŃare era situat în templul dedicat zeiŃei Junona, sora şi soŃia lui Jupiter, tatăl zeilor, căreia i se mai spunea Juno Moneta = prezicătoarea, deoarece ar fi avertizat poporul roman că urma să se producă un cutremur, n.n.) lui Petru Muşat”, subiect de un interes ştiinŃific aparte. Să prezinŃi la doar 32 de ani o disertaŃie în faŃa unui auditoriu compus din cercetători cu mare experienŃă şi îndelungă practică în ştiinŃa studierii monedelor, grup în care se aflau întemeietori ai numismaticii româneşti, era o performanŃă de-a dreptul demnă de invidiat. Expunerea făcută de către Nicolae Docan a fost de un nivel ştiinŃific într-atât de elevat încât Academia Română îi acordase, nu o singură dată, ci chiar de două ori în acelaşi an (fapt rarisim pentru cel mai înalt for ştiinŃific şi cultural naŃional, n.n.) posibilitatea de a prezenta comunicări în Aula nemuritorilor. Ca urmare în data de 9 octombrie 1909 a susŃinut comunicarea „Despre elementele cronologice româneşti”, în luna următoare (în 20 noiembrie, n.n.) a prezentat subiectul intitulat „Studii privitoare la numismatica łării Româneşti”. Faptul că dispunea de informaŃii ştiinŃifice pe cât de exacte pe atât de numeroase şi diversificate în domeniul numismaticii este pe deplin atestat prin publicarea sub semnătura lui Nicolae Docan, în anul 1910, a unei bibliografii critice cu privire la monedele łării Româneşti, în cadrul căreia inserase toate publicaŃiile pe această temă apărute în intervalului dintre anii 1878 şi 1908. el a continuat astfel lucrarea academicianului Dimitrie A. Sturdza – Miclăuşanu, Bibliografia numismaticii române dintre anii 1572-1979, evitând însă în cartea sa o serie de neajunsuri informaŃionale pe care le avea bibliografia antecesorului său în ştiinŃa cunoaşterii monetare (erori ce erau inerente unei lucrări de pionierat în numismatica românnrască, aşa cum era „Bibliografia lui D.A. Sturdza”, apărută în anul 1879, n.n.). 48

Cu aceeaşi „patimă puternică” în cercetarea monedelor vechi, Nicolae Docan s-a distins şi ca un foarte zelos colecŃionar de piese numismatice. În urmă cu un secol, la 8 aprilie 1906 menŃionase că deŃinea 930 de monede „bine studiate”, adunate „timp de zece ani, cu stăruinŃă şi sacrificii”. Întregul fond de monede constând din „piese de la toate timpurile celor mai vechi ale ambelor principate (łara Românească şi Moldova, n.n.) şi până la sfârşitul secolului al XVIII-lea” îl dona Academiei Române, for ştiinŃific în cadrul căruia urma să se înfiinŃeze Cabinetul numismatic. Îşi exprima intenŃia de a completa numărul monedelor până la cifra de 1000 exemplare. Din cauza primului război mondial în cursul căruia România în cea mai mare parte a sa a fost ocupată de armatele Puterilor Centrale, colecŃia era în pericol de confiscare de către comandamentul german. Pentru ca un asemenea lucru să nu se poată întâmpla Nicolae Docan a pus monedele la adăpost, în loc tăinuit, pe moşia sa din localitatea Tomeşti, sat aparŃinător comunei Pogana, de pe valea pârâului Tutova, judeŃul Vaslui. A fost găsită după decesul lui Nicolae Docan şi se aflau în cadrul acesteia aproape 2000 de monede (cifra exactă 1859 piese, n.n.). colecŃia prin conŃinutul ei reflecta înaltul profesionalism al celui ce a reuşit să o înfăptuiască. Pe lângă faptul că erau prezente „aproape toate seriile monetare moldoveneşti şi munteneşti, de la înfiinŃarea monetăriilor celor două principate şi până la Cuza Vodă”, cuprindea şi numeroase variante ale tipurilor principale, dintre care nu puŃine erau inedite. Principiile care le-a stabilit Nicolae Docan la realizarea colecŃiei sale numismatice au rămas în vigoare şi în prezent, iar cunoaşterea şi aplicarea lor este un îndreptar ştiinŃific pentru cei ce se îndeletnicesc cu formarea de colecŃii monetare antice şi medievale, mai cu seamă. Cu multilaterala sa pregătire intelectuală Nicolae Docan şi-a îndreptat interesul ştiinŃific şi asupra domeniului cartografiei. A ajuns, cu perspicacitatea ce-i era caracteristică la concluzia că studierea hărŃilor se concretiza prin deducerea unor date foarte importate pentru mai multe discipline, ca de pildă istoria, lingvistica, statistica, economia politică, şi bineînŃeles, geografia. Studiul materialului cartografic utilizat în războiul ruso-turc-austriac din anii de la finele secolului al XVIII-lea a demonstrat pentru prima oară în ştiinŃa românească, prin lucrarea publicată în anul 1912, intitulată Memoriu despre lucrările cartografice privitoare la războiul din 1787-1791 a demonstrat însemnătatea aparte a izvoarelor cartografice pentru istoria noastră naŃională. De la Kriegsarchiv (Arhiva de război, n.n.) din Viena, unde a studiat materialul cartografic care a stat la baza lucrării mai sus menŃionate a obŃinut pentru Academia Română un număr considerabil de hărŃi, între care şi un exemplar original al hărŃii łării Româneşti (constând în 161 planşe), piese de extremă raritate care au îmbogăŃit Cabinetul cartografic al actualei Biblioteci a Academiei Române. Ca urmare a afirmării sale ştiinŃifice în atâtea ramuri adiacente istoriei, SecŃiunea istorică a Academiei Române l-a propus pe eruditul Nicolae Docan, în anul 1915, să fie ales de către plenul academic Membru corespondent. Prin alegerea membrilor corespondenŃi Simion MehedinŃi (1868-1962, membru corespondent din anul 1908, n.n.) şi Ion I. Nistor (1876-1962, membru corespondent din anul 1911, n.n.) ca membri titulari puteau fi admişi doi noi membri corespondenŃi. Pe locul rămas liber prin „titularizarea” lui Simion MehedinŃi a candidat şi a fost ales Ioan Constantin Filitti (1879-1945, în şedinŃa din 19 mai, n.n.), iar Nicolae Docan a devenit membru corespondent în aceeaşi lună cu I.C. Filitti, însă cu o săptămână mai târziu (26.05.1915), 49

evident, ocupând locul ce îl deŃinuse istoricul I.I. Nistor. În întregul an 1915 nu au fost efectuate alte primiri. După ce constatase faptul că respectivul candidat Nicolae Docan întrunise două treimi din voturile membrilor Academiei Române, condiŃie din regulamentul instituŃiei, academicianul originar din judeŃul Suceava, întemeietor al şcolii critice în istoriografia română şi organizator pe baze ştiinŃifice a arhivelor naŃionale, Dimitre Onciul (18561923, membru corespondent din 1889, membru titular din 1905, vicepreşedinte al Academiei în intervalul 1913-1916, n.n.) l-a proclamat ales. Cu acel prilej a mai menŃionat şi faptul că proaspătul membru corespondent îşi dobândise reputaŃia de „cercetător foarte asiduu şi metodic al numismaticii româneşti, în care specialitate domnia sa este recunoscut ca cel mai bun cunoscător, cum şi un foarte merituos colecŃionar”. Polihistor de marcă, academicianul Nicolae Docan a avut intenŃia de a scrie şi o istorie a Transilvaniei, lucrare pentru a cărei elaborare adunase o consistentă bibliografie constând din titluri ale lucrărilor care urma să le consulte şi să le folosească în viitoarea sa carte. Din nefericire, viaŃa i s-a întrerupt prematur, la Tomeşti, în data de 25 aprilie din anul 1933. Numeroasele sale proiecte nu s-au mai relizat. La Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, în cadrul secŃiei „Manuscrise”, bogata arhivă „Nicolae Docan” aşteaptă cercetătorii să o studieze în amănunŃime, şi poate, până în anul 2014, când se vor împlini patrusprezece decenii de la naşterea sa să se publice o amplă monografie şi la Tomeşti să se inaugureze o casă memorială a savantului Nicolae Docan.

50

Costăchescu Neculai (1876-1939) Târgul Huşi în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, o localitate semirurală aşezată într-o vale largă înconjurată de dealuri molcome, cu pante line pe care se înlănŃuiau şiruri de viŃă de vie a fost locul în care venise pe lume un băiat al familiei Costăchescu, copil ce fusese botezat cu prenumele Neculai. Fiindcă data exactă a naşterii sale nu este cunoscută (cel puŃin în documentaŃia existentă la arhiva Academiei Române, n.n.) se poate presupune că fericitul eveniment s-a petrecut în preajma sărbătorii din 6 decembrie a fiecărui an, acea a Sfântului ierarh Nicolae, al cărui nume i s-a dat şi noului născut. Cel ce avea ca peste ani să devină întemeietor al şcolii româneşti de chimia combinaŃiilor complexe, ramură ştiinŃifică de mare noutate nu doar în Ńara noastră ci şi în Europa de la începutul secolului al XX-lea, şi-a început clasele elementare în anul 1883 în oraşul Huşi. Spre deosebire de ceilalŃi şcolari ai clasei sale micul Neculai a învăŃat mult mai repede scrierea şi citirea, fiind în acelaşi timp foarte bun şi la „comptul cu cifre”, aşa cum i se spunea pe atunci disciplinei aritmeticii. Avea toate calităŃile pentru a nu se limita cu învăŃătura doar la cele patru clase primare obligatorii pe atunci. Studiile liceale le-a efectuat în oraşul Iaşi, la Liceul NaŃional. După obŃinerea diplomei de bacalaureat s-a înscris, la universitatea ieşeană, la Facultatea de ŞtiinŃe, unde l-a avut profesor pe renumitul chimist şi mineralog Petru Poni (1841-1925), membru titular al Academiei Române şi preşedinte al acesteia, în două rânduri (18981901; 1916-1920). Neculai Costăchescu a promovat examenele de absolvire, în anul 1901, obŃinând licenŃa în ştiinŃe fizico-chimice. Profesorul Poni, care i-a apreciat nivelul avansat de cunoştinŃe în materie, îl reŃine în cadrul personalului de cercetare al Laboratorului de Chimie Minerală aparŃinător de Facultatea de ŞtiinŃe al cărui absolvent era. În scurtă vreme, datorită capacităŃii sale şi a înclinaŃiei spre cercetări a fost avansat şef de lucrări la respectivul laborator din Iaşi. În anul 1905 a reuşit să susŃină cu succes, la universitatea din fosta capitală a Moldovei, teza pentru obŃinerea titlului ştiinŃific de doctor. Tema cercetată se referea la gazele cuprinse în sare şi în vulcanii noroioşi din România. Cu acest prilej s-au înregistrat două premiere, şi anume, întâia abordare a unui asemenea subiect la o universitate din Ńara noastră, şi, existenŃa primului doctor în chimie al universităŃii din Iaşi. Pentru a efectua cercetări ştiinŃifice de mare rigurozitate a considerat necesară o perioadă de specializare la o universitate din vestul Europei. A mers la universitatea din cel mai important centru urban al ElveŃiei, Zürich, la care preda fizicianul Charles Eduard Guillaume (1861-1938), căruia pentru rezultatele excepŃionale din cercetare i s-a acordat în anul 1920 premiul Nobel. Tot la acea universitate mai predase şi chimistul de renume Alfred Wernner (1866-1919), înalt specialist în domeniul combinaŃiilor chimice complexe, şi el onorat cu premiul Nobel în anul 1913. Evident că beneficiind de asemenea profesori universitari românul Neculai Costăchescu a reuşit să devină un veritabil cercetător „de elită” în ramura chimiei, fiind la acei ani unicul specialist român în domeniul combinaŃiilor chimice complexe. Totodată a fost, şi a rămas până în prezent, singurul vasluian care a studiat la universitatea din Zürich. 51

Revenit în Ńară a fost reŃinut pe lângă Petru Poni la Catedra de Chimie Minerală a facultăŃii ieşene de ştiinŃe. După retragerea lui Petru Poni de la catedra universitară, în anul 1912, Neculai Costăchescu a predat în calitate de profesor universitar titular la Universitatea din Iaşi. Cercetările sale au fost orientate spre chimia combinaŃiilor complexe, domeniu în care a reuşit să realizeze atât de mult încât a devenit întemeietorul şcolii româneşti în această secvenŃă a chimiei. Tot el a avut iniŃiativa de a organiza un laborator de chimie anorganică la Universitatea din Iaşi, întâiul de acest fel din România. Cercetările efectuate în acel laborator au contribuit la progresul ştiinŃei chimiei din România, fiind în acelaşi timp un jalon între chimia aşa zis „clasică” şi chimia modernă. Neculai Costăchescu a adus sensibile contribuŃii personale în valorificarea superioară a zăcămintelor de sare şi de ŃiŃei, reuşind să izoleze hidrocarburi pure, ceea ce nici un alt chimist nu a mai realizat până la el. Aceste hidrocarburi (hidrocarbură = combinaŃie organică formată din carbon şi hidrogen, n.n.), cu denumiri ştiinŃifice dificil de explicat într-o lucrare de popularizare, aşa cum este cea de faŃă, izo-pentan, izohexan, izo-octan, ş.a., prezintă o importanŃă industrială deosebită deoarece datorită lor ŃiŃeiul şi sarea pot să fie valorificate la un nivel tehnic superior, astfel încât să se obŃină beneficii care depăşesc de multe zeci de ori valoarea ce s-ar putea dobândi prin vânzarea de ŃiŃei brut. De notat că marile rafinării de petrol din întreaga lume au la bază descoperirile pe care le-a făcut chimistul român originar din Huşi, Neculai Costăchescu. La fel de importante s-au dovedit a fi investigarea de laborator pe care o făcuse asupra unor „săruri ale metalelor”, ca fluor-sărurile de vanadiu (metal dur utilizabil în formarea oŃelurilor speciale, descoperit în 1830 de către N.G. Selstrom (figurează în Sistemul periodic al elementelor, sau „Tabelul lui Mendeleev”, la nr.23, n.n.), fluorurile complexe de crom (metal alb, dur, casant şi foarte rezistent faŃă de agenŃi distructivi de natură chimică naturală sau provocată, element ce figurează în menŃionatul tabel la nr. 24). Este cunoscut din anul 1797, când l-a descoperit N.L. Vaquelin, din combinaŃiile complexe de cobalt (metal alb argintiu, de mare duritate, întrebuinŃabil, între altele pentru colorarea sticlei şi porŃelanului în albastru, element ce figurează în tabelul elementelor la numărul 27). A fost descoperit de către G. Brand, în anul 1735) şi nichel (metal alb-cenuşiu, maleabil într-atât de mult încât poate fi tras în fire foarte subŃiri, care ocupă următorul loc, 28, în tabel). A.F. Cronstedt l-a descoperit în anul 1751. Principalele sale studii de chimie le-a elaborat în limba franceză şi au fost publicate începând cu anul 1910. recurgerea la utilizarea limbii de cea mai largă circulaŃie internaŃională din prima jumătate a secolului al XX-lea, franceza, a fost determinată îndeosebi de faptul că rezultatele obŃinute în domeniul chimiei combinaŃiilor complexe depăşeau net sfera de interes pur naŃional românesc. Prin deosebita lor noutate ele erau receptate în afara Ńării noastre, în state unde chimia nu se afla într-o fază incipientă, dar ai căror cercetători nu au ajuns să realizeze descoperiri din categoria celor efectuate de sârguinciosul şi foarte doctul chimist originar din Vaslui. Ca profesor universitar Neculai Costăchescu se distingea prin erudiŃie între chimişti din învăŃământul superior de specialitate din Bucureşti şi Cluj (unicele oraşe în care existau universităŃi înainte de al II-lea război mondial, n.n.). Pentru prima dată la noi a pus în aplicare o metodă de predare aparte, aceea a însoŃirii prelegerilor de o serie 52

de mici experienŃe prin al căror intermediu se aducea în faŃa auditoriului studenŃesc demonstraŃia practică a celor relatate în expunerile pur teoretice. Nu s-a limitat doar la experienŃe de laborator şi la activitatea didactică ci a fost şi un om al vieŃii publice. A fost unul dintre liderii grupării de centru a Partidului NaŃional łărănesc, în cadrul căruia i s-a oferit postul de ministru al InstrucŃiunii Publice şi al Cultelor (1929-1931). A căutat, şi a reuşit în bună parte, în timpul în care a fost la conducerea acestui minister să amelioreze situaŃia şcolară foarte grea din Moldova situată între Prut şi Nistru. Datorită faptului că din 1812 şi până în 1918 acel teritoriu a fost anexat de Rusia, stat care a dus o puternică acŃiune de deznaŃionalizare a masei româneşti, măsură care viza în primul rând privarea acestora de şcoli în limba maternă. S-a produs în cei peste o sută de ani ai stăpânirii ruseşti în Basarabia un decalaj semnificativ între numărul de şcoli din Moldova rămasă în graniŃe naŃionale româneşti şi acela al şcolilor de la răsărit de râul Prut. DiferenŃa numerică, dar şi calitativă a fost atât de mare încât nu a fost posibilă de înlăturat în timp scurt după revenirea Ńinutului basarabean la România. Pe timpul când Neculai Costăchescu a fost diriguitorul activităŃii şcolare s-a intensificat ritmul construirii de şcoli în mediul rural din judeŃele transprutane. NecesităŃile învăŃământului românesc erau considerabile dacă Ńinem seama că erau de gestionat şcolile de toate gradele din 20 de municipii, 51 comune urbane, 108 comune suburbane şi 12628 de sate. Nici situaŃia cultelor de pe cuprinsul celor 294000 Km2 ai României mari nu era mai uşoară de gestionat. Existau 17 episcopate ortodoxe, precum şi episcopiile grecocatolice, roman catolice, luterane, calvine, unitariene şi forurile diriguitoare specifice cultului mozaic. Neculai Costăchescu a făcut pe cât de dese, tot pe atât de pertinente intervenŃiile în guvern, în urma cărora a izbutit să obŃină pentru fiecare asigurare de fonduri pentru normala funcŃionare a activităŃilor de cult din întregul României. Bunele rezultate obŃinute ca ministru al InstrucŃiunii Publice şi Cultelor au contribuit la propulsarea sa, în intervalul 1932-1933 în onoranta funcŃie de preşedinte al Senatului României. În anul 1936, pe când preşedinŃia Academiei Române era asigurată de Alexandru Lepedatu (1876-1950), istoric şi politician, chimistul profesor la Facultatea de ŞtiinŃe din Iaşi, Neculai Costăchescu era membru de onoare al Academiei Române. Dar, din nefericire, nu a activat prea mult în cadrul academic deoarece la numai 63 de ani a încetat din viaŃă, la Iaşi, în data de 14 iulie 1939.

53

Lupu Nicolae Gheorghe (1884-1966) motto: „Pe oamenii de geniu opera lor îi perpetuează şi ei trăiesc de-a pururi prin ea!” N. Hortolomei Celui de-al patrulea copil al familiei preotului din satul de pe atunci Arsura, din judeŃul Fălciu (actualmente comună din judeŃul Vaslui, n.n.) i s-au dat la botez două prenume: Nicolae şi Gheorghe. Născut în data de 24 februarie, şi-a petrecut primii ani de viaŃă în casa natală. SoŃia preotului Gheorghe, mama copilului, povestindu-i în serile de iarnă basme din zona folclorică a văii Prutului, curs de apă pe al căror maluri se afla satul Arsura. Spre marea surprindere şi bucurie a mamei, aceasta a observat că băieŃelul avea o memorie deosebită, reŃinând în mare amănunŃime poveştile auzite. La vârsta potrivită începutului învăŃării scrisului, cititului şi socotitului l-au înscris pe Nicolae Gheorghe la şcoala primară din oraşul cel mai apropiat de satul lor, care era Huşiul (este situat la sud de Arsura, la aproximativ 15 km, n.n.), sediul episcopal în care preotul Gheorghe Lupu avea cunoştinŃe care să se intereseze de micul şcolar provenit din mediul rural. Nu a fost necesară o prea strictă supraveghere din partea unora din prietenii tatălui său stabiliŃi în Huşi deoarece inteligenŃa nativă a băiatului şi-a spus cuvântul: a cost cel mai sârguincios şi deştept copil din şcoală. Clasele de şcolarizare preuniversitară le-a urmat la Liceul „Negruzzi” din Iaşi, unde a şi promovat examenul de bacalaureat. Pentru a se pregăti să devină medic, datorită faptului că fratele său mai mare se afla în Bucureşti, s-a înscris la facultatea de medicină din capitală. În anul 1907 a început să profeseze la Eforia spitalelor civile din Bucureşti. Teza de doctorat intitulată Cercetări asupra acŃiunii bacteriale şi antitoxice a piocianozei o susŃine în 1912. apoi a mers pentru specializare în Germania, ElveŃia şi FranŃa. La Berlin a asistat la prelegeri la Universitatea „Wilhelm I” a cărei facultate de medicină era renumită pentru erudiŃia profesorilor acesteia, îndeosebi a medicilor chirurgi. La rândul său şi medicina franceză avea bună reputaŃie prin ceea ce realizase în domeniul virusologiei chimistul şi biologul Louis Pasteur (1822-1895), fondatorul şcolii franceze de combatere a maladiilor contagioase, care în anumite intervale de timp se declanşau pe spaŃii întinse producând adevărate dezastre etnice. A venit în România, unde şi-a desfăşurat în principal activitatea la Laboratorul de Medicină Experimentală din Bucureşti. Implicarea armatei române condusă de regele Carol I în conflictul sârbo-bulgar-turc din Peninsula Balcanică a necesitat asigurarea protecŃiei medicale a trupelor pentru prevenirea izbucnirii unor boli contagioase. S-a constituit Laboratorul de Boli Contagioase, ai cărui medici, între care se afla şi Lupu Ghe. Nicolae, s-au deplasat în anul 1913 pe teatrul de luptă din sudul Dunării. Misiunea sa era de a preveni holera, şi de a o combate cu vaccinuri adecvate în cazul în care ar fi apărut asemenea focare. După anul 1914 a fost admis de către Institutul Anatomo-Patologic din capitala ElveŃiei, Berna, să devină asistent în cadrul lotului de cercetători ai acelui mare şi important obiectiv medical. 54

Datorită ieşirii României din starea de neutralitate faŃă de ambele tabere beligerante din primul război mondial, act urmat de implicarea Ńării noastre în ostilităŃi, medicul Lupu Gh. Nicolae a fost solicitat să revină la Bucureşti pentru a lua şefia Laboratorului volant din cadrul Spitalului de boli contagioase. În această calitate a însoŃit trupele române în toate deplasările lor impuse de victoriile şi de înfrângerile petrecute în anii 1916-1918. Medicul specializat în epidemiologie, născut în Arsura, a desfăşurat cu ajutorul personalului medical din subordinea sa mai multe campanii medicale antiepidemice, având succese meritorii îndeosebi în combaterea tifosului exantematic, epidemie specifică marilor aglomeraŃii umane în asprele condiŃii ale războiului. La doar 35 de ani a reuşit să devină cel mai reputat epidemiolog din medicina românească, performanŃă ştiinŃifică foarte greu de atins într-un interval de timp atât de scurt. Bogatele-i cunoştinŃe medicale pe care le dobândise prin intense cercetări proprii, finalizate cu descoperiri ştiinŃifice prioritare, le împărtăşea studenŃilor facultăŃii bucureştene de medicină prin predarea unui curs de anatomie patologică, în intervalul anilor 1931-1935. Apoi, timp de treizeci de ani, a deŃinut catedra de Clinică medicală, la facultatea pe care şi el o absolvise la Bucureşti. Prestigiul şi autoritatea sa în domeniul medical a ajuns atât de mare încât a deŃinut şi fotoliul de rector în perioada 1948-1953. În acest interval de timp a fost şi iniŃiatorul înfiinŃării Institutului de Terapeutică, al cărui director a fost până la încetarea sa din viaŃă. Realizările sale ca medic epidemist, igienist şi antropolog, fondator al unor noi practici medicale de diagnostic şi tratament au cântărit greu în formarea alegerii sale ca membru al Academiei Române. În cazul său SecŃiunea de ŞtiinŃe Medicale a considerat că prin cele realizate în combaterea unor afecŃiuni de natură parazitară, care până la descoperirile sale în materie de boli infecŃioase nu existaseră pentru suferinzi decât foarte mici, infime chiar, şanse de rămânere în viaŃă, că medicul, cercetătorul şi profesorul universitar întrunea condiŃiile pentru a i se acorda un loc în academie. Propunerea a fost înaintată preşedintelui Academiei Române, Andrei Rădulescu (18801959), jurist şi istoric, care în şedinŃa din 12 august 1948 i-a pus la vot candidatura. Evident că a întrunit numărul necesar de voturi, fiind însă ales nu membru corespondent, aşa cum se obişnuia, ci de-a dreptul membru titular activ. Era şi cazul să se procedeze în acest mod fiindcă la cei 64 de ani Lupu Gh. Nicolae era un savant deschizător de drum în cercetările efectuate pentru identificarea şi aflarea celor mai eficiente medicaŃii în vederea salvării vieŃii pacienŃilor atacaŃi de anumiŃi viruşi, îndeosebi acei din domeniul micozelor (micoză = afecŃiune infecŃioasă produsă de ciuperci microscopice, n.n.). A reuşit prin îndelungi cercetări de laborator şi chimice să facă descrierea – o premieră medicală românească – reticulozei (boala aceasta constă din o serie de afecŃiuni caracterizate prin proliferarea tipică şi atipică a celulelor sistemului reticulohitiocitar, n.n.). Pentru astfel de complicate observaŃii a fost necesară amenajarea unui foarte complex laborator, care a fost conceput de către profesorul universitar, academician Lupu Gh. Nicolae, instalaŃii speciale care au servit mai multe decenii la rând atât pentru pregătirea studenŃilor medicinişti cât şi pentru o cât mai exactă diagnosticare a unor boli diferite în vederea aplicării de tratamente eficiente. 55

Multiplele sale cercetări şi descoperiri medicale le-a valorificat pe cale tiparului timp de peste treizeci de ani, începând din 1913, bibliografie ce însumează câteva sute de titluri. Prin publicare în 1935 a unui tratat de Hematologie clinică (hematologia = ştiinŃă ce întruneşte biologia şi medicina având ca obiect de cercetare complexă sângele, n.n.) lucrare prin care s-a impus ca fiind ctitorul şcolii româneşti de hematologie. Vasta sa cultură medicală îl recomanda ca fiind personalitatea cea mai potrivită din rândul slujitorilor lui Hypocrat (circa 460-375 ante Chr., medicul grec care a pus bazele medicinii raŃionale, n.n.) din Ńara noastră care avea capacitatea intelectuală şi girul ştiinŃific în coordonarea a celor şapte volume de Medicină internă, apărute între anii 1956-1959. S-a bucurat în aceeaşi măsură de aprecieri pozitive faŃă de prodigioasa-i activitate de cercetare, fiind admis ca membru al SocietăŃii InternaŃionale de Medicină Internă, cinste de care doar încă un medic român a mai avut parte (acad. Octavian Fodor (19131976), n.n.). În Ńară a fost cooptat Membru asociat al Academiei de Medicină din Bucureşti. Savantul medic Lupu Gh. Nicolae, cel care de-a lungul vieŃii care a depăşit optzeci de ani, din care 60 i-a dedicat medicinii, a trecut în eternitate la 30 aprilie 1966 în capitală. El a rămas pentru generaŃiile următoare un exemplu de admirat şi de urmat, ca dăruire profesională în slujba medicinii româneşti.

56

Răşcanu Vasile (1885-1980) Una dintre vechile familii boiereşti din părŃile Vasluiului a fost aceea a Răşcanilor. Este menŃionată prin documente arhivistice încă din secolul al XVI-lea, ca deŃinătoare de moşii atât în judeŃul Vaslui, cât şi în Basarabia. Vasile Răşcanu este unul dintre descendenŃii acestui neam ai cărui membri deŃinuseră o seamă de dregătorii în Moldova secolelor XVI – XVIII. El s-a născut la 22 iulie în actualul sat Orgoieşti, aparŃinător de comuna Bogdăneşti, localitate situată pe malul drept al pârâului Horoiata, afluent al râului Bârlad. La anul 1885 când venise pe lume Vasile Răşcanu localitatea-i natală se afla în perimetrul administrativ al judeŃului Tutova. Ca fiu al unei familii care dăduse Ńării mai mulŃi oameni de seamă, un general, un scriitor, o chimistă, un politician ajuns prefect de Vaslui, părinŃii au dat o mare atenŃie pregătirii şcolare a micului Vasile. Evident că posedau şi o locuinŃă în centrul urban principal al Ńinutului, oraşul Bârlad, unde Vasile a început efectuarea învăŃământului elementar. Clasele gimnaziale şi cele de liceu le-a făcut tot în Bârlad. Examenul de bacalaureat l-a promovat în anul 1905, la Liceul „Gheorghe Roşca Codrianu”. Pentru a urma studii superioare a ales universitatea din Iaşi, instituŃie care după peste patru decenii de existenŃă şi-a constituit un bun renume. Foarte dotat din punct de vedere al intelectului, dar şi datorită solidelor cunoştinŃe dobândite în liceul bârlădean, a izbutit să facă faŃă concomitent cerinŃelor didactice a două facultăŃi: cea de ŞtiinŃe Naturale şi aceea de Medicină. După absolvire, în anul 1911 s-a dedicat practicării medicinii, debutând în cadrul importantului spital ieşean al FacultăŃii de Medicină. Acolo, a reuşit să cunoască în mod direct şi să se edifice asupra unor aspecte ale bolilor provocate de nevroze, observaŃii şi constatări pe al căror temei a întocmit teza de doctorat AcŃiunea nervului pneumogastric asupra blocării fascicolului lui His, lucrare ce i-a adus în anul 1916 titlul de doctor în medicină. Cu toate că începând cu anul 1922 devenise profesor la Institutul de Medicină şi Farmacie din Iaşi, de-a lungul întregii sale existenŃe nu a abandonat nicicând activităŃile de cercetare. Stăpânind în egală măsură cunoştinŃele de ştiinŃe naturale şi cunoştinŃe de medicină, a reuşit efectuarea de cercetări încheiate cu rezultate deosebite în cele două ştiinŃe înrudite, medicina şi biologia. Fiind un deschizător de drum în cercetările de fiziologie din România – ştiinŃă preocupată de cunoaşterea legilor funcŃionării organismului uman în totalitatea sa – s-a văzut obligat de a crea el singur mijloacele necesare efectuării experimentelor. A depus în acest sens eforturi susŃinute şi destul de îndelungate pentru a demonstra şi convinge guvernanŃii că devenise o necesitate ştiinŃifică stringentă la Iaşi înfiinŃarea şi dotarea unui laborator de fiziologie. A fost, de asemenea, întâiul cercetător român care a avut intuiŃia existenŃei conexiunii dintre electricitate şi anumite procese fiziologice, făcând astfel să se nască o nouă ramură auxiliară medicinii, electrofiziologia, cu subîncrengăturile sale, chimia fiziologică şi fizica medicală, ambele devenite între timp discipline de sine stătătoarea, sub denumirile de Biochimie şi Biofizică. 57

Timp de mai mult de o jumătate de secol, doctorul în medicină Vasile Răşcanu şia diversificat căutările ştiinŃifice prin abordarea unor domenii fundamentale ale medicinii şi biologiei, cum sunt, spre exemplu, modificările funcŃionale ale inimii, corelaŃia dintre structura şi activitatea centrilor nervoşi şi ale aparatului motor periferic, corelările între reactivitatea şi biochimismul muşchilor antagonişti, neurodinamica reflexelor medulare şi a efectului galvanocutanat, modificările electrofiziologice ale muşchilor, parkinsonismul şi paralizia agitantă, etc. Putem afirma, fără a greşi, că medicul şi fiziologul originar din judeŃul Vaslui, Vasile Răşcanu a fost un veritabil „creator de epocă” în istoria FacultăŃii de Medicină din Iaşi, ridicându-i acesteia prestigiul ştiinŃific atât pe plan naŃional cât şi extern la cote pe care nu le-a atins niciodată înainte de el. Prestigiul său ştiinŃific în mediul medical a fost atât de mare încât a impus SecŃiunii medicale a Academiei Române să fie ales Vasile Răşcanu, direct (sărind peste „etapa” de membru corespondent, n.n.) membru titular al Academiei Române. Alegerea a avut loc în cadrul şedinŃei academiei din 2 iulie, anul 1955, ca o preŃuire deosebită ce i-a fost acordată cu douăzeci de zile înaintea împlinirii a şapte decenii de viaŃă. Era cel de-al şaselea medic născut în actualul judeŃ Vaslui ales academician în cei 89 de ani ai existenŃei Academiei Române şi al patrulea admis de după anul 1948. Bun patriot, medicul savant Vasile Răşcanu a reuşit ca în două etape istorice extrem de dificile pentru România, aşa cum au fost anii de la finele celor două războaie mondiale, să menŃină în stare de deplină funcŃionalitate reŃeaua instituŃiilor sanitare din Iaşi, fapt ce a constituit mai cu seamă la evitarea declanşării unor devastatoare epidemii. A dat dovadă de un adevărat eroism în timpul primei jumătăŃi a anului 1944 când, deşi era deja la o vârstă care îi permitea pensionarea (se afla în pragul a 60 de ani) a rămas la conducerea spitalelor clinice ieşene cu toate că oraşul se afla în zona ofensivei militare a armatei sovietice şi era supus unor bombardamente aviatice sistematice. Mai mult decât atât, Vasile Răşcanu a rămas la post şi după încetarea războiului, organizând reamenajarea generală a spitalelor distruse în timpul luptelor din Moldova în cadrul cărora fosta capitală de pe malurile Bahluiului era obiectivul cel mai vizat şi expus ravagiilor luptelor. De personalitatea sa este corelată şi organizarea pe baze de tratamente balneare moderne staŃiunea Slănicul Moldovei, situată în judeŃul Bacău. Pe parcursul unui sfert de secol, cât a mai trăit după ce a devenit membru titular al Academiei Române, Vasile Răşcanu a fost unul dintre cei mai activi componenŃi ai SecŃiei de ŞtiinŃe Medicale. I-a fost încredinŃată conducerea Institutului de Biologie Generală şi Aplicată al filialei ieşene a Academiei Române, iar medicii şi naturaliştii din principalul centru universitar al Moldovei l-au ales preşedinte al SocietăŃii de Medici şi Naturişti. În cei patruzeci de ani petrecuŃi ca profesor titular la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi a elaborat mai multe serii din cursul pe care l-a predat generaŃiilor succesive de viitoare cadre medicale. De asemenea au rămas lucrări de referinŃă în materie, contribuŃii ca Notă asupra modificărilor electrofiziologice a muşchilor (1920), Cercetări fiziologice în parkinsonism şi paralizia agitată (1921), precum şi numărul considerabil de articole şi studii publicate în reviste de specialitate. A avut şi o bogată participare cu diverse comunicări de fiziologie şi biochimie la sesiuni ştiinŃifice 58

organizate atât sub auspiciile Academiei Române cât şi a unor societăŃi medicale din diverse oraşe universitare din Ńara noastră. Nu a fost lipsit nici de talent scriitoricesc, mărturie fiind volumul cu tentă memorial – literară Călător prin două secole, Bucureşti, 1977. Inima sa generoasă a încetat să bată în cea de-a patra zi a lunii florilor, la Bucureşti, în 1980. Îi mai lipseau 18 zile până la împlinirea a 95 de ani ai vieŃii.

59

Hortolomei Nicolae (1885-1961) Nicolae Hortolomei a fost cel de-al treilea dintre cei veniŃi pe lume în oraşul Huşi, care a ajuns să fie ales membru al Academiei Române. S-a născut în data de 27 noiembrie, la doar 19 ani de la înfiinŃarea principalei instituŃii de cultură şi ştiinŃă a României şi a fost ales în rândurile acesteia cu 26 de zile înainte să împlinească 63 de ani. Între 1891-1895 a făcut primele patru clase în Huşi, dar pentru pregătirea de nivel mediu şi obŃinerea diplomei de bacalaureat a fost elev al Liceului NaŃional din municipiul Iaşi. După absolvirea liceului, având Certificatul de şcolaritate numărul 104, s-a înscris la facultatea ieşeană de Medicină şi Farmacie în anul şcolar 1902-1903. Practica medicală cu bolnavii a început să o efectueze, ca extern, la Spitalul Sfântul Spiridon, în anii 1904-1906, şi ca intern, în următorii trei ani. Tot din anul 1906, prin concurs, obŃine postul de preparator la Institutul de Anatomie al facultăŃii pe care tânărul de 21 de ani originar din Huşi o urma. Şi-a susŃinut în anul 1909 examenul de absolvire având ca subiect al tezei AbsenŃa congenitală a tibiei. Cu un an mai înainte de susŃinerea tezei deŃinuse postul de medic secundar de afecŃiuni genito-urinare la menŃionatul spital ieşean, pentru ca îndată după absolvirea facultăŃii să fie, a adevărat pentru foarte scurtă vreme medic al unei circumscripŃii rurale, după care i se oferise un post la spitalul din oraşul Paşcani. Întâiul an al celui de-al doilea deceniu i-a adus numirea de asistent la Clinica a IIa de chirurgie din Iaşi, iar din 1912 se afla pe aceeaşi funcŃie, însă la Clinica nr.1. I s-a acordat posibilitatea ca timp de doi ani să efectueze un stagiu ştiinŃific în cadrul clinicii prime a Iaşiului. A obŃinut titulatura ştiinŃifică de Doctor docent, în anul 1919, fiind întâiul originar din Ńinutul vasluian care a urcat această treaptă de elevată apreciere a rezultatelor obŃinute în domeniul chirurgiei urologice, gastrice şi cardio- vasculare. După un an de la acordarea docenŃei Nicolae Hortolomei era chemat în învăŃământul medical universitar al Iaşiului, pentru a preda cursul de Anatomie descriptivă, în calitate de profesor suplinitor. Tot în 1920, prin plecarea profesorului medic şi antropolog Francisc Iosif Rainer (1874-1944) la universitatea din Bucureşti (facultatea de medicină), Nicolae Hortolomei devenise şef al Institutului de Anatomie din Iaşi. Dotat cu un rarisim talent didactic, dublat de o putere deosebită de muncă, documentat ştiinŃific zi cu zi, de la catedra universitară a condus mult timp de un deceniu multor studenŃi medicinişti paşii în însuşirea, şi mai ales deplina înŃelegere a patologiei chirurgicale. Examinările diverselor cazuri pe care le făcea în prezenŃa studenŃilor le făcea cu un simŃ clinic foarte dezvoltat, grefat pe o erudiŃie în materie extrem de vastă, fiind capabil de foarte aprofundate analize a multiplilor factori fiziologici să pună diagnostic de o riguroasă precizie, chiar şi în cazurile în care simptomele maladiei erau fundamental deosebite, şi nu rar în contradicŃie cu simptomatologia clasică prezentată în tratatele de medicină. Totodată era un om de o bunăvoinŃă extraordinară, blând cu toŃi care îl înconjurau la facultate şi în clinică, precum şi cu pacienŃii aflaŃi în suferinŃă; de o veselie robustă şi de o constantă bună dispoziŃie, necunoscând nici gestul brutal, nici cuvântul greu. Era exigent la examen, dar 60

avea un comportament care nu ducea la inhibarea studentului, ci dimpotrivă, totul părea că se derulează un dialog de la egal la egal între doi medici. Nu puŃini dintre foştii săi studenŃi de la Iaşi au devenit somităŃi ai medicinii româneşti, ca de pildă Theodor Burghele şi Aurel Aburel. În anul 1930 prin plecarea doctorului Amza Jianu, directorul Spitalului ColŃea şi profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, Consiliul Profesoral al acestei facultăŃi, după îndelungi dezbateri, îl cheamă la Bucureşti. Nu fără serioase regrete, a acceptat totuşi transferul la Spitalul ColŃea şi la facultatea bucureşteană. Prin numeroasele operaŃii reuşite pe care le făcea la Spitalul ColŃea din Bucureşti, dintre care nu puŃine se înscriau ca premiere în chirurgia din România, ca de exemplu intervenŃiile operatorii în tuberculoză şi litiază renală, implantările ureterale în intestin, în adenomul de prostată, precum şi altele al căror loc şi prezentare este mai potrivită într-o viitoare monografie amplă şi pe măsura importanŃei excepŃionale a personalităŃii evocate. Ca urmare a renumelui de chirurg ce obŃine rezultate deosebite în operaŃii efectuate în premieră naŃională, Academia de medicină din Bucureşti, în anul 1937, îl primeşte în rândurile sale în calitate de Membru titular, fiind astfel întâiul medic originar din Huşi cooptat în asociaŃia breslei medicilor din capitală. La numai trei ani de la stabilirea în capitală Nicolae Hortolomei a fondat Societatea Română de Urologie, organism care aduna în cadrul său medicii din Ńară angrenaŃi în cercetările urologice, în marea lor majoritate selectaŃi din seriile de studenŃi ce îl avuseră profesor la facultatea de medicină din Iaşi. Cotat pe plan naŃional, şi nu numai naŃional, ca un veritabil as al chirurgiei europene, deşi nu a fost membru al unui partid politic, prim-ministrul Gheorghe Tătărescu (1886-1957) în al doilea său mandat de guvernare a Ńării, îl numise pe profesorul

61

David Mihail (1886-1954) Oraşul Negreşti, situat pe valea râului Bârlad, în colŃul nord-vestic al judeŃului Vaslui, acolo unde acest curs de apă pătrunde în Ńinutul vasluian, se poate mândri cu faptul că în această localitate s-au născut trei persoane care prin ştiinŃa de carte dobândită au ajuns să fie aleşi membri ai celei mai reprezentative instituŃii culturalştiinŃifice a Ńării noastre, Academia Română. Primul dintre aceştia a fost David Mihail, erudit geograf şi geolog, format ca om de ştiinŃă la Universitatea din Iaşi. S-a născut în data de 21 mai 1886, pe când localitatea natală era doar o comună cu o existenŃă patriarhală, în care sursa principală de viaŃă era cultivarea pământului, având în subsidiar creşterea vitelor. La acea vreme unica perspectivă de viitor pentru cei născuŃi în Negreşti era de a urma cele patru clase ale învăŃământului primar după care să rămână în gospodăria familiei al cărei cap va să devină la maturitate. Mihail David a avut însă şansa de a nu se încadra în acest şablon, deoarece era un băieŃel mult mai ager la minte în comparaŃie cu ceilalŃi colegi de clasă şi de generaŃie. La vârsta de 12 ani a părăsit meleagurile negreştene natale pentru a continua învăŃătura. Începând cu anul 1898 a fost elev al Liceului Internat din Iaşi, şcoală de la care dobândise, în urma promovării examenului stabilit pentru aşa ceva, atestatul de şcolaritate, act ce îi permitea posesorului să urmeze o facultate. A preferat să rămână în fosta capitală a Moldovei, înscriindu-se şa Universitatea fondată de Alexandru Ioan Cuza, ca student al FacultăŃii de ŞtiinŃe, în toamna anului 1906. După doi ani de la încheierea în 1910 a studiilor superioare la secŃia de ŞtiinŃe Naturale a facultăŃii era inclus în schema universităŃii al cărei student fusese până de curând. Pentru început i se încredinŃase postul de geologie şi paleontologie (Paleontologie = ştiinŃă care studiază pe baza fosilelor osteologice fauna de pe glob din cursul epocilor geologice anterioare apariŃiei fiinŃei umane, n.n.). Începând cu anul 1914 s-a ocupat, în calitate de asistent, şi de bunul mers al cercetărilor ştiinŃifice din cadrul Laboratorului de studii geografice. Timp de nouă ani a desfăşurat şi o amplă studiere a depunerilor geologice care au dus la constituirea Podişului Central Moldovenesc. A continuat în acest fel, dar la scară teritorială mult mai extinsă, ceea ce iniŃiase în materie de geologie savantul Grigore Cobălcescu (1831-1892), fondator al catedrei din Iaşi, pe dealul Răpidea. A urmărit în cercetările sale Mihail David atât elementele de paleontologie cât şi aspectele paleoecologice din perimetrul investigat, reuşind să elaboreze prima mare monografie geologică axată pe o riguroasă bază ştiinŃifică. Constatările sale au rămas întipărite în istoricul marelui podiş moldovenesc, fiind reluate în toate lucrările de specialitate despre această zonă apărute pe parcursul întregului secol al XX-lea, ca fiind bunuri definitiv câştigate de geologia românească. MenŃionăm faptul că în perioada deceniului al V-lea din veacul trecut, când din absurde motive politice numele profesorului Mihail David era pus sub interdicŃie strictă de a mai putea să apară în publicaŃii, nefiind ştiinŃific posibilă omiterea din lucrările de geologie şi geografie a rezultatelor cercetărilor sale, capitole întregi din teza sa de doctorat Cercetări geografice în Podişul Moldovenesc au fost reproduse fără citarea autorului care le elaborase. 62

Devenit doctor în geologie, în anul 1919, peste un an Consiliul Profesoral din Universitatea Iaşi îl alegea profesor titular la catedra de Geografie a FacultăŃii de ŞtiinŃe. Avea doar 34 de ani! Activitatea didactică la această catedră o practicase timp de 34 ani, până la sfârşitul existenŃei sale. Profesorul universitar, doctor Mihail David a fondat la Iaşi SecŃia de Geografie, trasând şi punând în aplicare un proiect de cercetări ştiinŃifice extinse la scară spaŃială naŃională, fiind luaŃi în studiu MunŃii Apuseni, Marele Podiş al Transilvaniei Intracarpatice, Regiunea codrilor Bâcului, ş.a., toate premiere ale ştiinŃei geografice româneşti. Cu multilaterala sa pregătire profesională a introdus şi predat la universitatea din Moldova timpului său, noi cursuri care încă nu se făceau la nici o altă facultate de ŞtiinŃe Naturale din Ńara noastră, ca de exemplu, climatologia, hidrologia şi geomorfologia, care au ridicat ştacheta ştiinŃifică a universităŃii din Iaşi pe o treaptă similară a şcolilor superioare ale Europei apusene. În anul 1935, pe când Academia Română îl avea ca preşedinte pe savantul geograf şi petrograf, craiovean prin naştere, Ludovic Mrazec (1867-1944), bun cunoscător al valorii cercetărilor efectuate de către Mihai David, SecŃiune ŞtiinŃifică l-a propus pe profesorul universitar din Iaşi candidat pentru calitatea de membru corespondent al Academiei Române. În data de 31 mai 1935, pe când se împlinise perioada de preşedinŃie a academicianului Ludovic Mrazec, Mihail David a fost ales membru corespondent al Academiei Române. De menŃionat faptul că în acel an s-au făcut doar două acordări a unui loc în academie, celălalt ales fiind Cezar Papacostea (1886-1936), scriitor şi traducător. Ca recent membru al academiei a înfiinŃat la Iaşi un instrument informaŃional al geografilor şi geologilor, revista „Lucrările societăŃii geografice DIMITRIE CANTEMIR”, în care erau publicate cele mai importante dintre comunicările prezentate la sesiunile periodice ale respectivei societăŃi, precum şi o serie de noutăŃi ştiinŃifice privitoare la geografie, geologie, paleontologie, paleobotanică, etc. Sub coordonarea profesorului academician Mihail David, pe parcursul celor cinci ani de apariŃie (19361941) acest periodic devenise o publicaŃie de specialitate ce se bucura de o unanimă apreciere, atât în Ńară cât şi în străinătate. Nu puŃine dintre articolele din paginile sale îşi păstrează şi în prezent interesul de a fi consultate, ca reprezentând o perioadă de apogeu a presei ştiinŃifice din Ńare noastră. FundaŃia Regală înfiinŃată sub domnia autoritară a regelui Carol al II-lea, îl cooptase pe profesorul Mihail David, începând cu anul 1937, director al Regionalei Moldova, secvenŃă a respectivei fundaŃii. Prin strădaniile sale în noua funcŃie au fost create condiŃii de bună funcŃionare a Şcolii Superioare de la Miroslava – Iaşi, precum şi a şcolilor primare din satele moldovene, dar nu a neglijat nici rezolvarea unor aspecte esenŃiale din viaŃa de zi cu zi a locuitorilor din mediul rural aparŃinător judeŃelor Bacău, BălŃi, Botoşani, Baia, Iaşi, NeamŃ, Soroca, Vaslui, componente ale łinutului Prut. Realizările i-au fost recunoscute şi recompensate prin acordarea ordinelor „Coroana României” (ordin creat în 1881 de către regele Carol I, n.n) şi „Meritul cultural” (ordin creat de către Carol al II-lea), fiind singurul dintre academicienii originari din judeŃul Vaslui deŃinător al acestor importante distincŃii de sorginte naŃională. Cu toate că decenii la rând, după 1944, astfel distincŃii regale au fost dezavuate, iar cei cărora li s-au acordat au avut parte de multiple şi grave 63

privaŃiuni, valoarea şi semnificaŃia ordinelor respective se cere a fi reconsiderată, în sensul că ele reprezintă atenŃia aparte a statului român, acela care existase la vremea respectivă, faŃă de cei ce au pus umărul la înfăptuirea unor deziderate naŃionale considerate prioritare de către guvernanŃii de atunci, indiferent dacă posteritatea îi agrează sau nu. Mihail David se mai reliefează între savanŃii născuŃi în „părŃile vasluiene” şi prin aceea că i-a fost încredinŃată funcŃia principală în conducerea UniversităŃii Iaşi, aceea de rector, într-o perioadă politică extrem de bulversată de grave evenimente cauzate atât de factori interni, dar mai ales externi. Şi-a asumat o incomensurabilă responsabilitate prin acceptarea acestei funcŃii în perioada în care România se angajase în al II-lea război mondial luptând împotriva naŃiunii unite, în intervalul dintre anii 1941-1944. Acest fapt a atras după sine excluderea sa din Academia Republicii Populare Române, în anul 1948. O nouă schimbare în viaŃa academică românească s-a produs după înlăturarea regimului politic dictatorial după marea răsturnare de la finele anului 1989. S-a impus ca pe cât de necesară, pe atât de urgentă, transformarea Academiei Republicii Socialiste Române în Academia Română, act extrem de complicat de înfăptuit, dar cu benefice urmări în domeniul spiritualităŃii româneşti. Pe locul prim al reorganizărilor preconizate de către nou constituitul Prezidiu al Academiei se afla reabilitarea post-mortem a celor peste o sută de membri titulari, corespondenŃi şi de onoare excluşi în august şi noiembrie 1948. Ca urmare, în data de 3 iunie 1990, Adunarea Generală a Academiei Române a luat hotărârea de a fi reconfirmaŃi toŃi academicienii cărora în mod abuziv li s-a retras această calitate, înscriindu-li-se numele şi demnitatea academică avută înainte de 1948, pentru totdeauna în Analele Academiei. Evident că între cei „reconfirmaŃi” se afla şi Mihail David. Savantul de al cărui nume de leagă conceperea Geografiei ca disciplină cu implicaŃii practice în stare să îşi formuleze metode şi căi specifice pentru cercetări concrete utilizând în argumentări sprijinul ştiinŃelor exacte s-a stins din viaŃă, la Iaşi, la vârsta de 68 ani, în data de 26 iunie.

64

Profiri Nicolae (1886-1967) Pe valea Elanului, unul dintre afluenŃii din dreapta râului Prut, chiar în colŃul sudestic al judeŃului Vaslui, se află comuna Murgeni, localitate de naştere a lui Nicolae Profiri, cel care la vârsta de 62 de ani era ales membru al Academiei Române. Nicolae venise pe lume în data de 19 septembrie, iar la vârsta de începere a învăŃăturii a urmat clasele primare în Murgeni. Pentru etapele următoare de şcolarizare a mers la liceul din Iaşi şi apoi la Şcoala NaŃională de Poduri şi Şosele, instituŃie de învăŃământ superior, care îşi avea sediul în Bucureşti. În anul 1911 a devenit „inginer în specialitatea drumuri, având Diploma nr.262 din 21 iunie. S-a prezentat, tot în anul absolvirii, la un concurs pentru o bursă de studii în străinătate, stipendiu acordat de Academia Română, pentru specializare în „edilitate orăşenească”. Tânărul inginer originar din Murgeni a fost declarat câştigător al bursei. Cursul de specialitate urma să fie efectuat pe durata a patru trimestre ale anilor universitari 1911-1913, la Politehnica din oraşul german Charlottenberg, actualmente devenit unul dintre cartiere ale metropolei berlineze. La încheierea stagiului de perfecŃionare i s-a eliberat Certificatul nr. 473 din 30 decembrie, anul 1913. A fost primul inginer român care a avut acces la cursul de perfecŃionare al menŃionatei politehnici. Revenit în Ńară, unde fosta şcoală de poduri şi şosele devenise Institutul Politehnic Bucureşti, a fost încadrat ca asistent, avansând apoi pe parcursul anilor până la şefia catedrei de drumuri. A luat parte ca profesor universitar la mai multe congrese internaŃionale de drumuri, prezentând comunicări de mare interes ştiinŃific şi economic, cum a fost Congresul de la Milano (Italia), din anul 1926. Studiile sale privind diverse soluŃionări în construcŃia drumurilor le-a publicat în reviste tehnice ca „Buletinul SocietăŃii Politehnice”, „Buletinul Drumurilor”, „Revista Drumurilor” şi „Buletinul Institutului Român pentru betoane, construcŃii şi Drumuri”, toate apărute în intervalul dintre anii 1915-1940. A adus contribuŃii personale extrem de valoroase şi originale în tehnica rutieră şi în utilizarea lianŃilor bituminoşi. Este primul constructor de drumuri care a introdus ca material nou, cimentul, în formarea de paturi portante a suprastructurii pe care se circula. A fost preocupat de introducerea în România, la construirea şi întreŃinerea căilor rutiere a sistemelor moderne de asfaltare, elaborând chiar şi un tratat pe această temă, lucrare ce a fost o premieră naŃională. În tehnica actuală a lucrărilor rutiere o parte din soluŃionările propuse de inginerul Nicolae Profiri au rămas în vigoare, îndeosebi în cadrul operaŃiunilor de întreŃinere a drumurilor naŃionale. Devenit cel mai de seamă specialist al Ńării în materie de construire a drumurilor, a fost numit Inginer Inspector General clasa I în Corpul Tehnic NaŃional, iar apoi Director General al Drumurilor din România. Colegiul Inginerilor l-a ales Preşedinte al SecŃiei de ConstrucŃii. Se mai poate afirma, pe drept cuvânt, că inginerul specialist Nicolae Profiri a fost unul dintre principalii artizani ai Legii Drumurilor, din anul 1929. S-a remarcat prin rezultatele cercetărilor sale în domeniul mecanicii aplicate la rezistenŃa construcŃiilor, fiind autorul teoriei complete a momentelor de inerŃie a 65

suprafeŃelor, precum şi al calculului deformaŃiilor. Este iniŃiatorul construirii de „şosele laborator” pentru testarea diferitelor genuri de pavaje şi covoare asfaltice, metodologie ce a fost ulterior preluată în toată lumea. După al II-lea război mondial a deŃinut înalta funcŃie de Ministru al ConstrucŃiilor (1946-1952). Alegerea sa în Academia Română s-a petrecut întru-un mod mai puŃin obişnuit. În data de 1 iunie 1948 „au fost chemaŃi” membrii corespondenŃi profesorii de la Politehnica Bucureşti, Nicolae Profiri, Gheorghe Nicolau şi Gheorghe Vrânceanu. Peste alte două luni şi 12 zile Nicolae Profiri era ales membru titular activ, având parte de o foarte grabnică trecere de la situaŃia de membru corespondent la aceea de membru titular al Academiei Române (denumirea de atunci era Academia R.P.R., n.n.). Tot în anul 1948 i s-a încredinŃat preşedinŃia SecŃiei ŞtiinŃelor Tehnice şi Agricole a academiei, funcŃie păstrată timp de unsprezece ani, fapt foarte rar întâlnit în activitatea academiei. A mai făcut parte şi din AsociaŃia Generală a Inginerilor din România, în cadrul căreia a desfăşurat o activitate constant bogată încât adunarea generală a membrilor asociaŃiei l-a ales, în două mandate, ca preşedinte. Tot în funcŃia prezidenŃială a fost vreme de cinci ani în Societatea Politehnică. Activitatea sa ştiinŃifică soldată cu foarte bune rezultate îl impunea să facă parte din Colegiul inginerilor, conclav ştiinŃific care la ales decan pentru o perioadă de patru ani. Prin alegerea unui domeniu de cercetare ca acela a construcŃiilor rutiere, profesorul Nicolae Profiri a dat dovadă de o clarviziune deosebită, caracteristică marilor oameni de ştiinŃă, de o intuiŃie clară a principalelor tendinŃe de dezvoltare a reŃelei de autostrăzi întru-un viitor nu prea îndepărtat care a devenit deja o stringentă realitate în România primului deceniu al secolului al XX-lea. Însă ceea ce dorea să înfăptuiască în materie de căi rutiere academicianul Nicolae Profiri a rămas un deziderat deoarece regimul politic totalitar deşi poza în susŃinător al programului, a limitat sau a reprimat orice iniŃiativă şi decizie raŃională, de interes naŃional. Singur, sau împreună cu colaboratorii săi, profesorul de la Politehnica Bucureşti, Nicolae Profiri a elaborat o serie de metode moderne în construirea de mari artere de circulaŃie axate îndeosebi pe folosirea materialelor brute indigene, metode care aşteaptă încă să fie utilizate. Ca profesor Nicolae Profiri impresiona prin erudiŃia sa, claritatea expunerilor, capacitatea de a transmite cu cea mai mare exactitate şi în cea mai concisă formă noŃiuni tehnice dintre cele mai dificile. El face parte dintre acele personalităŃi cărora posteritatea le datorează recunoaştere şi preŃuire pentru înaltul lor profesionalism axat pe o erudiŃie de excepŃie. S-a stins din viaŃă în primul an al celui de al optulea deceniu, la Bucureşti, în data de 22 septembrie.

66

Procopiu Ştefan (1890-1972) Ştefan Procopiu, cel despre care se afirmă că opera sa ştiinŃifică îl situează printre mari fizicieni ai lumii, deschizător de drumuri în fizica modernă, venise pe lume în 19 ianuarie, cu zece ani mai înainte de sfârşitul secolului al XIX-lea. Localitatea în care s-a născut era oraşul Bârlad, unde a început, la vârsta potrivită clasele primare. Studiile gimnaziale le-a făcut, începând din primul an al secolului al XX-lea la reputatul liceu bârlădean „Gheorghe Roşca – Codreanu”, şcoală la care a obŃinut în 1908 certificatul de absolvire (diploma de bacalaureat, n.n.). StudenŃia, începută în anul terminării liceului, o face la Iaşi, în cadrul FacultăŃii de ŞtiinŃe, luându-şi în anul 1912 licenŃa în fizică. Profesorul Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), care predase la Universitatea din Iaşi, la catedra de Gravitate, Căldură şi Electricitate, fondatorul învăŃământului electrotehnic în România, a intuit faptul că studentul Ştefan Procopiu putea să devină un foarte valoros om de ştiinŃă. Ca urmare, după terminarea cu rezultate admirabile a facultăŃii, absolventul originar din Bârlad devenea asistent al lui Dragomir Hurmuzescu. Deoarece, din anul 1913 (a doua parte a anului) reputatul profesor de fizică al universităŃii ieşene era transferat la Universitatea Bucureşti, iar Ştefan Procopiu, de asemenea. La Iaşi, asistentul universitar născut în Bârlad debutase în viaŃa ştiinŃifică prin publicarea lucrărilor Variation de la force électromotrice, (1912) şi Sur les éléments d’énergie (1913). În cea de a doua contribuŃie a calculat valoarea magnetonului teoretic (magneton = unitate elementară de moment magnetic proprie domeniilor atomice şi subatomice, n.n.), cunoscut sub numele de „Bhor - Procopiu”. A reuşi o atare performanŃă ştiinŃifică la doar 23 de ani era pentru Ştefan Procopiu un semn de bun augur că va ajunge să efectueze descoperiri care să îl impună în fizica de vârf a epocii sale. Începând din anul 1919 a fost trimis la Paris, unde la Universitatea Sorbonne a efectuat un stadiu de specializare. În capitala FranŃei a frecventat cursuri ale savantei Marie Curie (1867-1934), descoperitoarea radioactivităŃii, deŃinătoare a premiilor Nobel pentru fizică, în anul 1903 şi pentru chimie, în 1911. A mai audiat prelegeri ale fizicianului care era o somitate în materie de magnetism şi ultrasunete, Paul Langevin (1872-1946), ale lui Charles Fabry (18671945), fizicianul ce descoperise existenŃa ozonului în straturile superioare ale atmosferei, precum şi ale lui Aimé Colton (1869-1951), fizician de al cărui nume se leagă, împreună cu alte invenŃii, realizarea primului instrument de măsurare a câmpurilor magnetice, aşa numita „balanŃă Colton”. În „oraşul lumină” al FranŃei, a fost admis Ştefan Procopiu să desfăşoare cercetări în domeniul opticii, lucrări efectuate în sofisticatul laborator de investigare ale unor chestiuni încă neelucidate din Fizică, Gabriel Lippmann (1845-1921), deŃinător al premiului Nobel pentru fizică acordat în anul 1908. Rezultatul acelei cercetări a constituit materialul concret pe baza căruia a întocmit lucrarea pentru examenul de doctorat în fizică. Teza de doctorat referitoare la fenomenul de birefrigerenŃă (proprietatea unor materiale de a o diviza în două fascicule o rază de lumină care le străbate, n.n.) a susŃinut-o cu succes la Sorbonne, în anul 1924, sub conducerea fizicienilor G. Lippmann şi A. Colton. 67

Doctorul în fizică Ştefan Procopiu i-a fost încredinŃată, începând din anul 1925, la Universitatea Iaşi, catedra de GravitaŃie, căldură şi electricitate, având însă şi cursuri la Politehnica „Gh. Asachi” din fosta capitală a Moldovei de dinainte de unirea înfăptuită cu łara Românească în ianuarie 1859. Dintre toŃi marii fizicieni pe care i-a avut România în secolul al XX-lea, se poate afirma fără teamă de a graşi, că Ştefan Procopiu a reuşit să facă cele mai multe descoperii ştiinŃifice extrem de importante, care aparŃin mai multor ramuri ale Fizicii. Prin paleta diversificată a subiectelor abordate şi elucidate el se singularizează ca fiind mai degrabă nu doar un solitar cercetător ci un adevărat institut. Nu este posibil, şi poate nici cazul, de a trece în revistă toate descoperirile ştiinŃifice efectuate de-a lungul a peste şase decenii de viaŃă dedicate Fizicii de către profesorul şi savantul născut în judeŃul Vaslui, Ştefan Procopiu. Cele mai multe ar fi dificil de explicat şi greu de înŃeles de către marele public, fiind realizări în domenii de vârf ale acestei ştiinŃe şi necesită cunoaşterea terminologiei de specialitate. Este însă suficient de edificator să consemnăm faptul că lucrări ale sale cu fost publicate în FranŃa, Statele Unite (Cincinnati – Baltimore, Washington) ş.a. Reviste de specialitate ca „Journal Geophisical Research” şi „Revue de Academie Scientifique du Paris” i-au găzduit în paginile sale mai multe articole. Cercetările sale au atras atenŃia unor fizicieni din străinătate care l-au inclus în două rânduri în referate destinate „Comisiei de recomandare” pentru acordarea premiului Nobel. Din câte cunoaştem, profesorul Ştefan Procopiu este unicul savant născut pe aria judeŃului Vaslui, a cărui nume a fost vehiculat în astfel de documente internaŃionale. Chiar dacă puŃine dintre cele peste 160 de lucrări în care a abordat probleme de electricitate, magnetism, optică şi căldură, sunt citate, analizate, însuşite ca atare în tratate de fizică clasice, autorizate în materie, cercetările sale servind ca puncte de plecare în crearea de noi teorii, fiind pe bună dreptate considerat deschizător de drumuri într-o serie de domenii încă neexplorate ale ştiinŃei Fizicii. La universitatea din Iaşi, instituŃie la care a activat până după 75 de ani, a îndeplinit în două rânduri funcŃia de decan, la facultăŃile de Electrotehnică şi de ŞtiinŃe. De notat că la prima dintre acesta a fost primul decan din istoria acestei facultăŃi. În anul 1948, la vârsta de 65 de ani profesorul universitar Ştefan Procopiu avea un statut ştiinŃific recunoscut atât în Ńară, cât şi în afara acesteia. Nu a fost nicidecum o surpriză alegerea sa, la 1 iunie, în rândul membrilor corespondenŃi ai academiei. Însă prestanŃa sa ca savant era într-atât de mare încât acordarea calităŃii de membru corespondent devenise caducă, dacă nu, într-o anumită măsură, chiar ofensatoare. Astfel, doar după trecerea unei singure luni, în data de 2 iulie era ales membru titular al academiei. A fost, una dintre cele mai scurte perioade de „aşteptare” ca membru corespondent să fie ales titular. Cu alegerea sa ca membru corespondent, deşi se impunea direct acordarea fotoliului de membru titular, se întâmplase în viaŃa academică un fapt deosebit. Pentru prima dată de la înfiinŃarea Academiei Române s-a creat situaŃia că într-o perioadă de şapte ani nu au fost „titularizate” decât două persoane, în şedinŃa din 23 martie 1952 (inginerul Ion S. Gheorghiu (1995-1968) şi chimistul Ilie Murgulescu (1902-1991) n.n.). Nu ştim încă cu exactitate care a fost motivul real pentru care a încetat acordarea calităŃii de membru titular, pentru o perioadă de aproape un deceniu, dar aceasta poate 68

să explice cauza determinatoare a alegerii lui Ştefan Procopiu ca membru corespondent pentru ca peste o lună să fie corectată eroarea săvârşită. Pe lângă primirea sa în rândul academicienilor, lui Ştefan Procopiu i-au fost acordată şi medalia „Om de ştiinŃă emerit”, iar în anul 1964 era laureat al Premiului de Stat, pentru ca în anul următor Institutul Politehnic din Iaşi să îl desemneze Doctor honoris causa. Savantul academician Ştefan Procopiu reprezintă un frumos exemplu de autentic om de ştiinŃă, cu o înaltă competenŃă, abilitate experimentală şi o rarisimă meticulozitate. A fost un cercetător creator de valori fundamentale ale ştiinŃei, un consecvent căutător al noului şi promotor al progresului. Chiar şi forurile politice din acea perioadă, în general distante de oamenii de ştiinŃă, s-au văzut silite să adopte o atitudine de respect faŃă de personalitatea lui Ştefan Procopiu, de recunoaştere a realizărilor sale ştiinŃifice de excepŃie. A rămas credincios profesiei sale până când la 22 august 1972, în Iaşiul pe care la iubit atât de mult, a trecut în lumea umbrelor.

69

Motăş Constantin (1891-1980) Mai tânăr cu 17 ani decât Gerorge Mironesecu, Constantin Motăş, cel de-al II-lea originar din oraşul Vaslui care la vârsta deplinelor împliniri a fost ales membru al Academiei Române, s-a născut în data de 8 iunie. Familia din care făcea parte aparŃinea unei categorii sociale care nu se situa în sfera de agreabilitate a regimului politic instaurat în România după încheierea celui de al II-lea război mondial. Din acest considerent în scrierile (atâtea câte sunt ele) un prea numeroase despre viaŃa savanŃilor, nu numai a lui Constantin Motăş, primii zece ani de existenŃă au fost trecuŃi sub tăcere. Şcolarizarea primară (4 clase elementare) o face în oraşul natal. Tot în Vaslui a început şi pregătirea gimnazială, dar nu a făcut decât clasele I şi a doua la gimnaziul „Mihail Kogălniceanu”. În vederea urmării unei facultăŃi, părinŃii săi au considerat că în Iaşi vor exista mai propice condiŃii de pregătire liceală. În consecinŃă l-au transferat la Liceul NaŃional. După ce a trecut bacalaureatul, obŃinând calificativul „foarte bine”, în toamna anului 1911 s-a înscris la Universitatea Iaşi, în cadrul FacultăŃii de ŞtiinŃe, secŃia de ŞtiinŃe Naturale. Acolo i-a avut ca profesori pe oamenii de ştiinŃă Paul Bujor (18621952), născut în GalaŃi, care urmase liceul în Bârlad, Ion Borcea (1879-1936) şi Ion Simionescu (1873-1944), toŃi trei ajunşi să fie deŃinători al unui loc în Academia Română. A terminat cu foarte bune rezultate la examene, în anul 1915, facultatea. Profesorul universitar Ion Borcea a solicitat rectoratului şi a obŃinut numirea fostului său student Constantin Motăş în postul de asistent suplinitor la Laboratorul de Zoologie. Prin intrarea României în primul război mondial, la mijlocul lunii august, anul 1916, s-a considerat în mod absurd de către cei ce efectuau mobilizarea în armată, că tânărul Constantin Motăş, care tocmai fusese integrat în activitatea de vârf a universităŃii ieşene, având în faŃă ani buni de a merge pe căi noi ale ştiinŃei, devenise absolut indispensabil pentru armata Ńării. Ba mai mult decât atât, a fost repartizat ca ofiŃer la una din cele mai primejdioase arme: aviaŃia. A avut însă rara şansă de a nu-şi afla sfârşitul prin prăbuşirea avionului în luptă. Pregătirea sa ştiinŃifică temeinică i-a permis ca de îndată după „lăsarea la vatră”, deşi pe parcursul războiului a întrerupt legăturile cu mediul ştiinŃific din care a fost smuls, a reuşit să câştige concursul pentru o bursă de studii în străinătate. Astfel, în anul 1920 s-a perfecŃionat în ştiinŃa zoologiei, în ElveŃia, la Universitatea din Basel, în Institutul de Zoologie al acesteia. Sub îndrumarea profesorilor F. Zschokke şi C. Walter, întemeietori ai şcolii elveŃiene moderne de zoologie, a luat parte la mai multe cercetări din cadrul institutului. Si-a continuat specializarea în FranŃa, la Grenoble, oraş pe lângă a cărui universitate veche şi renumită în Europa, şcoală de înalt nivel fondată în anul 1339, se făceau cercetări de piscicultură şi hidrologie într-un institut special constituit, al cărui director coordonator al programelor de studii şi investigaŃii ştiinŃifice a fost profesorul ihtiolog Louis Léger. Savantul francez a acceptat, în semn de recunoaştere a competenŃei ştiinŃifice a „practicantului” român din Vaslui, să îi fie îndrumător al tezei de doctorat. Revenit în 1921 în Ńară, ca urmare noilor cunoştinŃe de specialitate dobândite în ElveŃia şi FranŃa, a fost încadrat la Universitatea din Iaşi, ca şef de lucrări practice de 70

zoologie, iar peste patru ani (1925) era numit conferenŃiar suplinitor de Zoologie Aplicată şi Piscicultură. În FranŃa, la Grenoble, a trecut examenul pentru diploma de absolvent al ÎnvăŃământului Superior de Hidrobiologie şi Piscicultură, în anul 1926, pentru ca doi ani mai târziu să îşi susŃină teza pentru titlul de Doctor în ŞtiinŃe Naturale. Anul 1930, la Iaşi, obŃinuse docenŃa, şi odată cu aceasta şi definitivarea sa în postul didactic universitar, acela de conferenŃiar la Facultatea de ŞtiinŃe, catedra de Zoologie. Pentru creşterea valoric-ştiinŃifică a universităŃii româneşti din Chişinău, în anul 1932 Constantin Motăş a fost transferat în Basarabia, fiind numit profesor agregat la Facultatea de ŞtiinŃe Agricole unde a predat zoologie aplicată şi entomologie. Titularizat ca profesor, în anul 1936, a revenit la universitatea ieşeană pentru a Ńine cursul de zoologie descriptivă. Concomitent, tot în Iaşi, la Şcoala Normală Superioară a predat biologia. Specializat în hidrobiologie, Constantin Motăş devenise colaborator al profesorului Emil RacoviŃă (1868-1947), părinte al ştiinŃei biospeologiei din România, fost preşedinte al Academiei Române în perioada 1926-1929. Acesta din urmă a înaintat SecŃiunii ŞtiinŃifice propunerea de a fi ales Constantin Motăş membru corespondent al Academiei Române. ŞedinŃa academică din 15 mai 1937, îl consfinŃea pe Constantin Motăş, membru corespondent al Academiei Române, pe când acesta împlinise 46 de ani, vârstă deloc înaintată atunci când era vorba de ocuparea unui fotoliu de academician. A rămas membru corespondent până în anul 1948, când prin decesul savantului Emil RacoviŃă devenise vacant locul de membru titular al acestuia. Academicianul Dimitrie Voinov (1867-1951), zoologul de al cărui nume se leagă înfiinŃarea şcolii române de citologie animală (ramură a biologiei care studiază celulele, n.n.) l-a propus pe Constantin Motăş candidat pentru obŃinerea calităŃii principale academice, aceea de membru titular. Alegerea a avut loc în data de 24 mai. Însă, la două săptămâni după importantul eveniment al vieŃii, titularizarea a devenit incertă, deoarece, la presiuni politice de stat Academia Română a fost transformată în Academia Republicii Populare Române. Întreaga competenŃă a Academiei Române a fost analizată pentru a se vedea în ce măsură fiecare academician se încadra sau nu în noile criterii stabilite pe linie de partid. În urma acelor „verificări de cadre”, în anul 1948 au avut nu mai puŃin de patru şedinŃe de alegeri (în realitate de realegeri, n.n.), în 25 mai, 12 august, 1 şi 2 noiembrie. Constantin Motăş a fost reconfirmat şi declarat membru titular activ al Academiei R.P.R. A predat zoologia, începând cu anul 1940 la Universitatea din Bucureşti, însă prestigioasa-i carieră didactică i-a fost întreruptă brutal şi total nemeritat, în data de 21 mai 1949, prin arestarea şi condamnarea pentru mulŃi ani la închisoare. Motivul real ce a determinat declanşarea procesului era faptul că a funcŃionat ca profesor în Basarabia, la Chişinău. Comisia Aliată de Control, care în statele ce au fost alături de Germania în războiul al II-lea mondial a exercitat intervenŃii asupra academiilor din respectivele Ńări, între care şi România, de a exclude din rândul lor o serie de membri ai academiei, ceea ce s-a şi petrecut cu adevărat. O seamă de savanŃi au fost implicaŃi în procese mai mult sau mai puŃin regizate, iar unii dintre academicieni ajunseseră în faŃa plutonului de execuŃie (în Italia, preşedintele academiei Giovanni Gentile, în FranŃa, poetul şi romanicerul Robert 71

Brasillac, n.n.). În România postbelică se ştie că respectiva Comisie Aliată era dominată de către „aliatul principal de la Moscova”, iar activitatea se sancŃionare îi viza pe cei ce au avut tangenŃă cu teritoriul basarabean care din 1944 a reintrat în graniŃele Uniunii Sovietice. Chiar şi după încetarea activităŃii Comisiei Aliate, „dosarele” ce nu apucaseră să fie „soluŃionate” au rămas în atenŃie spre „rezolvarea” altor instituŃii cu rol punitiv „acreditate” de către marele nostru aliat de la răsărit în recent constituita Republică Populară Română. Faptul că după cei şapte ani petrecuŃi în închisoare profesorul Constantin Motăş, zoologul cel mai important al ştiinŃelor naturale din Ńară, din acea perioadă, a fost chemat de către şeful statului (Gheorghe Gheorghiu Dej, n.n.), care i-a declarat că lipsirea de libertate pe durata 1949-1956 „a fost o eroare judiciară regretabilă” nu a însemnat mare lucru. AbsenŃa atât de îndelungată de la catedră a pus capăt, spre paguba învăŃământului universitar românesc, a prestigioasei sale cariere didactice. A continuat însă activitatea de cercetare, reuşind ca prin investigaŃiile ştiinŃifice asupra pânzelor de apă freatice, să creeze, împreună cu grupul de cercetători pe care îi coordonase, o nouă ramură a Limnologiei (parte a Biologiei care studiază elementul viu din lacuri, n.n.), Freatobiologia şi a unor noi termeni pentru fauna din mediul subteran acvatic. Savantul zoolog academician Constantin Motăş a avut parte de o foarte substanŃială recunoaştere internaŃională a meritelor sale pe tărâmul ştiinŃei, fiind ales în prestigioase asociaŃii şi instituŃii de specialitate, cum sunt: Societatea InternaŃională de Limnologie, Societatea Zoologică a FranŃei, SecŃiunea de Piscicultură a OrganizaŃiei Mondiale FAO, Muzeul de Istorie Naturală din Paris. A făcut parte din comitetele de redacŃie al periodicelor internaŃionale de incontestabil prestigiu ştiinŃific european, şi nu numai, „International Journal of Speology” şi „Acarologia”. Înzestrat cu o vastă cultură, talent pedagogic înnăscut şi viziune clară în descoperirea noului în ştiinŃă, a lăsat în urmă o operă de specialitate care depăşeşte 500 de lucrări publicate în Ńară şi peste hotare. A avut şi două lăudabile slăbiciuni: a iubit peste măsură pictura şi poezia! A plecat din lumea noastră, în Bucureşti, la 13 ianuarie 1980.

72

Popa Grigore (1892-1948) Satul Şurăneşti, aparŃinând de comuna Dăneşti, centru rural aşezat pe pârâul Fereştilor, afluent al râului Vaslui, este locul de naştere al celui ce avea să devină după mulŃi ani de studii renumitul medic specialist în neuroanatomie comparată, Grigore T. Popa. Acesta a provenit dintr-o familie de gospodari vasluieni, cu o bună situaŃie materială, şi a venit pe lume în întâia zi de Florar. Până în anul şcolar 1902-1903 elevul Grigore Popa a urmat în localitatea natală clasele primare. Fiind bun la învăŃătură, la sfatul dascălului din sat, părinŃii acceptă să îl înscrie şi să achite taxele de şcolarizare la liceul de băieŃi din Iaşi. ObŃinuse în anul 1911 diploma de bacalaureat precum şi admiterea la facultatea de medicină din fosta capitală a Moldovei. După absolvirea studiilor universitare medicale a ocupat rând pe rând posturile de preparator, asistent şi şef de lucrări la Catedra de Anatomie a FacultăŃii de medicină din Bucureşti, condusă de savantul medic şi antropolog Francisc Iosif Rainer (1874-1944), membru de onoare al Academiei Române, din anul 1943. La recomandarea profesorului universitar bucureştean, în anul 1925 a obŃinut o bursă din partea FundaŃiei „Rockefeller”, în urma căreia a efectuat studii de specializare – embriologie experimentală şi anatomie comparată – la universitatea din Chicago (principalul oraş din statul nord-american Illinois), iar din anul următor, la Woods Hale, în cadrul Institutului de biologie marină a studiat embriologia şi anatomia comparată. Şi-a continuat perfecŃionarea apoi în Marea Britanie, la marea universitate londoneză, precum şi în oraşul Hamstead unde exista un institut specializat de Cercetări medicale. Mai există o informaŃie că a audiat cursuri de antropologie la universitatea din Cambridge. Grigore Popa, a fost astfel cel dintâi dintre originarii vasluieni care a efectuat studii de specialitate în Statele Unite Americane şi Regatul Unit al Marii Britanii. Din datele pe care le deŃinem, nimeni până acum nu i-a egalat performanŃa în pregătirea ştiinŃifică de o foarte elevată specialitate. Pregătirea profesională de excepŃie de care a avut parte îl situa pe poziŃia cea mai indicată de a-i fi încredinŃată înainte de a fi depăşit vârsta de patruzeci de ani şefia catedrei de Anatomie şi Embriologie de la facultatea ieşeană de medicină. Convins că nu era posibil de a preda ştiinŃă fără a face cercetări ştiinŃifice a iniŃiat chiar din debutul său ca profesor universitar studii sistematice prioritare de neuroanatomie comparată, făcând din facultatea la care preda profesorul născut în Şurăneşti, Grigore T. Popa, centrul medical principal din Ńară al cercetărilor complexe ştiinŃifice asupra mecanismelor de funcŃionare a creierului. În perioada 1928-1930 a efectuat ample investigaŃii în urma cărora a descoperit existenŃa legăturilor vasculare între hipotalamus (parte a creierului care semnalează organismului senzaŃiile de foame, sete, somn ş.a., n.n.) şi una din glande, detaliu necunoscut până la el. Această descoperire a fost publicată de două periodice medicale de circulaŃie internaŃională şi confirmate în anii care au urmat şi de către alŃi cercetători. Această descoperire a deschis calea cercetătorilor asupra relaŃiilor funcŃionale a sistemului nervos central, zonă a creierului care pentru medicina anterioară lui Grigore Popa era „o pată albă”. 73

Actualmente descoperirile sale în neurologie sunt unanim recunoscute de comunitatea ştiinŃifică medicală de pe întregul mapamond. Spre exemplu, profesorul universitar, şeful catedrei de neurologie de la facultatea de medicină a universităŃii engleze din Oxford, Geoffrey Harris, prezentând într-o revistă istoricul cercetării sistemului nervos central, îşi începe prezentarea cu descoperirile efectuate de către medicul român Grigore Popa (iar în semn de preŃuire îşi însoŃeşte descrierea cu o imagine foto a acestuia, n.n.). Mai mult decât atât americanca dr. Rosalinde Yalow, laureată a premiului Nobel pentru medicină (1977), în discursul său Ńinut la Academia Suedeză cu prilejul acordării înaltei distincŃii a precizat că fără descoperirile efectuate cu patru decenii în urmă, în România, de către Grigore Popa, este aproape sigur că ramura ştiinŃei medicale neuroendocrinologia încă nu ar fi existat, sau dacă totuşi se constituia cândva, de către cineva, s-ar fi aflat într-un stadiu incipient. Animat continuu de pasiunea căutărilor noului, profesorul universitar originar din Ńinutul Vasluiului nu s-a limitat la descoperirea sistemului vascular hipotalamohipofizar (de la glanda hipofiză, n.n.) ci şi-a extins studiile sale şi asupra efectelor nervoase centrale, reuşind să identifice existenŃa şi rolul substanŃelor denumite de el neurotropine. În toate aceste descoperiri prioritare şi deschizătoare a unor noi piste de cercetare se cuvine a sublinia faptul că el a fost secondat de către soŃia sa, dr. Florica Popa. Descoperirile sale deosebit de importante, pe care nu greşim acum desemnându-le ca fiind epocale, au făcut ca în cadrul SecŃiunii de ŞtiinŃe Medicale a Academiei Române să fie analizată activitatea sa la catedră şi în cercetare în vederea acordării unui loc în aula academică. Propus să fie ales membru corespondent, întrunise numărul de voturi necesar în şedinŃa Academiei Române din 25 mai 1936, pe când era în vârstă de 44 ani. Atât pentru a lua parte la cât mai multe dintre activităŃile secŃiunii academice din care făcea parte, cât şi din necesitatea facultăŃii de medicină din capitală de a avea un profesionist de marcă, a părăsit oraşul Iaşi. Pentru ca să existe posibilitatea de a pune la punct un laborator de cercetare utilat cu aparatură „de ultimă oră”, pe al cărei temei să obŃină rezultate ştiinŃifice pe măsura aşteptărilor, a considerat că în capitală avea mai multe şanse de reuşită (şi chiar aşa şi era, n.n.). Ca urmare, în anul 1942 s-a transferat la Bucureşti, la Facultatea de Medicină, al cărei decan a fost ales în 1945. Personalitate cu un solid prestigiu ştiinŃific, om de o vastă cultură medicală şi umanistă, a intrat în vizorul aparatului de propagandă al autorităŃii impuse României după încheierea celui de al II-lea război mondial. A crezut cu sinceritate că, aşa cum se proclama de către un foarte bine pus la punct organism politic extern, legăturile de prietenie cu Uniunea Sovietică vor fi benefice pentru instaurarea unui regim cu adevărat democratic în Ńara noastră. A fost atras şi în viaŃa politică a momentului, acceptând să devină vicepreşedinte al asociaŃiei de prietenie româno-sovietică, ARLUS. Dar foarte curând şi-a dat seama că între lozincile cu un conŃinut democratic şi realitatea din Ńară era o adevărată prăpastie. Convins fiind că libertatea ca drept uman elementar nu Ńinea nici de dreapta, nici de stânga politicilor a luat atitudine contra flagrantelor încălcări ale acesteia, făcute tocmai de cei ce se autoproclamau port – drapel ai idealului libertăŃii şi a deplinei echităŃi sociale. Dar noua orânduire aşa zis 74

democrat populară avea nevoie de slujbaşi obedienŃi şi zeloşi executanŃi ai dispoziŃiilor, nicidecum liberi cugetători. Asupra profesorului savant Grigore Popa mai plana încă un motiv foarte serios în a deveni indezirabil regimului politic instaurat în martie 1946. Pe măsură ce divergenŃele dintre statele dominate de totalitarism de tip stalinist şi Occidentul democrat se acutizau, persoanele care au stat o perioadă de timp în „Vest”, indiferent de scopul respectivei şederi, erau în mod automat şi fără nici un fel de alte mărturii incriminatoare, erau trecute în categoria adversarilor potenŃiali ai regimului. Faptul că profesorul medic endocrinolog Grigore Popa fusese în principalele bastioane ale „imperialismului”, S.U.A. şi Marea Britanie, state în care avea cunoştinŃe printre cei din lumea savantă, reclama în ochii stăpânirii o foarte urgentă şi dură marginalizare a acestuia. Ca urmare, chiar mai înainte de proclamarea Republicii Populare Române, a fost demis de la decanat (evident că şi de la ARLUS), iar în 1948 i-a fost retrasă calitatea de membru corespondent al Academiei Române obŃinută în anul 1990 (detaliul retragerii calităŃii de membru al Academiei Române este consemnat de către medicul originar din localitatea Ipatele, judeŃul Iaşi, Ioan D. Hăulică, membru titular al Academiei Române, într-un articol publicat de către domnia sa în „Academica” nr. 13-14, anul 2003, pagina 86. Precizăm că în Membrii Academiei Române, Bucureşti, 2003, pagina 663, autoarea dr. Dorina N. Rusu, excluderea şi reconsiderarea amintită nu figurază, n.n.). A fost ales şi membru al Academiei de Medicină din Bucureşti, iar pe plan european membru al AsociaŃiei Anatomiştilor din Paris. Opera sa constă din lucrări de specialitate care au fost elaborate şi tipărite în limbile engleză şi franceză, asta din motivul că ea se adresa savanŃilor din străinătate, în Ńară la noi fiind doar un număr extrem de redus al cunoscătorilor interesaŃi de asemenea lucrări de un grad ştiinŃific extrem de ridicat. Spre marea pierdere a ştiinŃei medicale din Ńara noastră, într-o fază a vieŃii sale în care mai avea forŃa intelectuală de a mai face şi alte descoperiri prioritare, eminentul profesor şi pasionatul om de ştiinŃă pornit pe căile învăŃăturii dintr-un modest sat vasluian, Grigore Popa, a încetat din viaŃă, la Bucureşti, în data de 18 iulie 1948. Decesul său prematur, la 56 de ani, pare autorilor acestor rânduri, nu lipsit de suspiciuni, ştiute fiind astăzi metodele diabolice utilizate în înlăturarea „duşmanului de clasă”.

75

Bagdasar Dumitru (1893-1946) Comuna Roşieşti situată în zona centrală a Podişului Moldovenesc, pe valea pârâului Idriciu, afluent secund din stânga râului Bârlad, se numără printre foarte puŃinele localităŃi din România care se pot mândri cu faptul că a dat culturii şi ştiinŃei naŃionale doi membri ai academiei, ambii proveniŃi din o singură familie. Cel care avea să devină promotorul neurochirurgiei româneşti, Dumitru, s-a născut în data de 17 a ultimei luni a anului 1893. Întâiul oraş în care a învăŃat carte a fost Bârladul, la al cărui liceu a obŃinut în anul 1913 diploma de absolvire care îi oferea posibilitatea de a urma o facultate. Studiile superioare le-a făcut în Bucureşti, ca student la medicină. În 1919 devenise medic, fiind încadrat la Spitalul Militar. S-a iniŃiat în neurologie, între anii 1918-1921, sub observaŃia şi coordonarea studiului de către profesorul Gheorghe Marinescu (1863-1938), membru titular al Academiei Române (din anul 1905) şi Preşedinte al SecŃiunii ŞtiinŃifice a Academiei (în două mandate: 1918-1922 şi 1933-1936). În 1921 medicul Dumitru Bagdasar a obŃinut titlul de doctor în medicină şi chirurgie, cu o teză referitoare la parkinsonismul postencefalic. Apoi, timp de patru ani (1922-1926) a făcut practică în neurochirurgie cu profesorul Dumitru I. Noica, de la facultatea bucureşteană de medicină, cercetând împreună sindromul radicular senzitivo-motor de origine infecŃioasă. ObŃinând în 1927 o bursă pentru perfecŃionare profesională în S.U.A. a participat la activităŃi medicale specifice la cunoscutul spital „Peter Bent Brigham” din capitala statului Massachusetts, Boston. A fost primul român acceptat la specializare în marele oraş nord-american (şi mai mult ca sigur n-a mai fost urmat de un altul, n.n.). S-a perfecŃionat ca medic neurochirurg sub îndrumarea doctorului american Harvey Williams Cusing (1869-1939), care nu era altul decât fondatorul neurochirurgiei. În clinica particulară a doctorului Cusing, în colaborare cu alŃi doi medici neurochirurgi, asistenŃi ai magistrului doveditor al posibilităŃii medicinii de a interveni în final şi complexul mecanism cerebral, au realizat culturi de Ńesuturi „în vitro” din tumori ale creierului operate de părintele neurochirurgiei. În cei aproape trei ani de studiere a afecŃiunilor sistemului nervos central, petrecuŃi la Boston în cea mai mare parte, a elaborat pe baza observaŃiilor clinice proprii două studii de o reală valoare ştiinŃifică ce i-au fost publicate în revista medicală de circulaŃie internaŃională „The American Journal of Pathology”. Aceste două materiale create de către doctorul originar din judeŃul Vaslui, prin tematica lor de neurochirurgie au fost o premieră pentru medicina românească, nici un alt medic din Ńara noastră ne mai abordând până la el un asemenea subiect. După întoarcerea de la specializare a solicitat să fie medic psihiatru în cadrul marelui spital de boli nervoase din judeŃul Timiş, de la Jimbolia, loc în care erau internaŃi pacienŃi cu afecŃiuni considerate în acel timp ca nevindecabile. În instituŃia medicală bănăŃeană, în care a efectuat cele dintâi intervenŃii neurochirurgicale din România a demonstrat practic depăşirea unei noi bariere în lupta multimilenară a fiinŃei umane pentru salvarea vieŃii, redându-le mai multor pacienŃi o existenŃă socială şi familială la care nu mai sperau să revină. Începând din anul 1939 s-a transferat din Banat în Bucovina, unde la spitalul din CernăuŃi deŃinuse funcŃia de şef al serviciului de 76

Neurologie. Şi la acest aşezământ spitalicesc a făcut operaŃii pe cât de dificile, pe atât de spectaculoase ca rezultate de însănătoşire a persoanelor ce au suportat intervenŃiile chirurgicale neurologice ale profesorului doctor Dumitru Bagdasar venit pe lume în satul de atunci, Roşieşti. A revenit în oraşul studenŃiei sale, Bucureştiul, în anul 1934, iniŃial la Spitalul de UrgenŃă, iar apoi la Spitalul Central de Boli Mintale, în calitate de medic primar neuropsihiatru, unde a creat (premieră medicală în Ńara noastră, n.n.) Serviciul de Neurochirurgie, al cărui şef era, începând cu anul 1935. Cercetările sale în domeniul explorării afecŃiunilor creierului, ale căror rezultate ştiinŃifice a început să le publice în deceniul al III-lea al secolului XX, au produs o schimbare în învăŃământul superior medical românesc, prin introducerea unei noi materii, neurochirurgia. Autorul acestor studii a fost chemat la facultatea bucureşteană de medicină, la care a predat în calitate didactică de conferenŃiar universitar, post în care debutase în anul 1937. La Facultatea de Medicină din capitală, unde în anul 1945 era profesor de clinică neurochirurgicală a reuşit, pe baza temeinicei pregătiri de neurolog, histolog, anatomopatolog şi mai ales excelent chirurg, să pună bazele practicii neurochirurgicale în România. Creator al şcolii de neurochirurgie din medicina de la noi, Dumitru Bagdasar a efectuat operaŃii demonstrative, devenite apoi practici curente în spitalele principale din Ńară. A fost printre primii chirurgi ai continentului european care a făcut o operaŃie de chordotomie deschizând drum unor noi tehnici operatorii. Ca practicant deosebit de avizat al chirurgiei a avut multiple sugestii în perfecŃionarea instrumentarului chirurgical prin crearea unor noi şi originale piese utilizabile în operaŃiile care vizau sistemul neurologic. A diversificat procedeele de investigare a simptomatologiei neurologice, găsind soluŃionări de originalitate absolută, reuşind să însănătoşească mai multe mii de bolnavi. Numai în intervenŃiile chirurgicale vertebromedulare, în intervalul 1935-1945, a avut aproape 500 de cazuri rezolvate. Din 1945, pentru doi ani, a deŃinut funcŃia de Ministru al SănătăŃii. În această calitate a depus mari eforturi în vederea reorganizării sistemului sanitar şi spitalicesc românesc care a fost grav afectat în toate structurile sale pe durata participării Ńării noastre la cel de-al II-lea război mondial. Prin măsurile medicale propuse şi aplicate de către întâiul ministru al sănătăŃii din perioada imediat următoare celei mai mari şi devastatoare conflagraŃie mondială s-a reuşit ca în România să fie evitată apariŃia unor epidemii devastatoare. S-a remarcat mai cu seamă în acŃiunea de refacere a imobilelor spitaliceşti distruse total sau parŃial ca urmare a multiplelor bombardamente aeriene abătute asupra celor mai populate centre urbane ale Ńării noastre. A găsit modalităŃi de a reutila şi încadra personal medical calificat în spitalele din zona nord-estică a Transilvaniei care a fost anexată Ungariei prin Dictatul de la Viena, din august 1940, între care necesităŃi pe primul plan se afla aducerea înapoi în Cluj a FacultăŃii de Medicină din exilul celor patru ani petrecuŃi în Sibiu. Pe lângă toate acestea a mai avut forŃa de a elabora tratatul de neurochirurgie, prima lucrare românească de proporŃii a acestei ramuri a medicinii. Din nefericire nu a apucat să îşi vadă tipărită cartea deoarece la 15 iulie 1946 a încetat din viaŃă. Tratatul a fost finalizat şi tipărit prin grija unuia dintre cei mai buni dintre colaboratorii săi, medicul Constantin Arseni (1912-1994) şi el moldovean originar din Dolhasca judeŃul Suceava. 77

Rezultatele cercetărilor sale asupra sistemului nervos central şi conexiunile acestuia cu o multitudine de factori cu rol determinant în evoluŃia fizică a individului în diferite faze ale existenŃei acestuia au constituit un sprijin ştiinŃific de mare valoare pentru savantul Constantin Parhon (1874-1969) care îşi orienta investigaŃiile spre descifrarea cauzelor procesului de îmbătrânire a organismului uman. Profesorul doctor Parhon, membru titular din 1939 al Academiei Române, îl dorea pe neurochirurgul de excepŃie, care era Dumitru Bagdasar, membru al Academiei Române, aşa cum de altfel pe deplin o merita. Dar din cauza participării României la războiul secund mondial, acŃiune cauzatoare de serioase abateri de la existenŃa normală a lucrurilor în Ńară, nici activitatea Academiei Române nu se desfăşura fără sincope felurite, între care e de menŃionat încetinirea ritmului alegerii de noi membri. Dintr-un astfel de motiv accederea lui Dumitru Bagdasar în academie a avut parte de un lanŃ de tergiversări mai mult sau mai puŃin justificate. Însă viaŃa, în implacabila sa desfăşurare nu i-a mai oferit şansa existenŃei până la o eventuală limpezire a lucrurilor. Cu cinci luni şi jumătate mai înainte de a împlini 53 de ani profesorul Dumitru Bagdasar a încetat din viaŃă. Din acest tragic considerent binemeritatul fotoliu de academician i-a fost acordat post-mortem în data de 28 octombrie 1948, pe când Constantin Parhon era, începând din 12 august 1948 Preşedinte de Onoare al Academiei Republicii Populare Române .

78

Cernătescu Radu (1894-1958) Al patrulea dintre academicienii născuŃi în oraşul Huşi a fost Radu Cernătescu. El mai aparŃine grupului celor trei chimişti originari din judeŃul Vaslui, dintre care era unicul membru titular al Academiei Române. Clasele primare le făcuse în urbea natală, însă pregătirea şcolară de nivel mediu o dobândise în cadrul „Liceului NaŃional” din Iaşi. Promovând examenele de bacalaureat, în anul 1913, s-a înscris la Facultatea de ŞtiinŃe din cadrul UniversităŃii din Iaşi, unde i-a fost profesor Neculai Costăchescu, membru de onoare al Academiei Române (vezi în acest volum, n.n.). a absolvit facultatea în anul 1916, fiind reŃinut la universitate ca preparator, în prima etapă, iar din 01.05.1918 ca asistent la Catedra de Chimie fizică şi analitică. Peste alŃi doi ani, la universitatea ieşeană, cu lucrarea Legea lui Dalton aplicată la soluŃii concentrate a obŃinut titlul ştiinŃific de doctor în Chimie. Devine doctor docent pentru Chimie fizicală, în data de 13 septembrie 1924, iar la catedra universitară era numit, începând cu anul următor, conferenŃiar suplinitor la Chimie analitică. A primit definitivarea de conferenŃiar la 1 ianuarie 1928, pentru ca în anul 1932 să ocupe postul de profesor agregat, începând din 1 iulie. Ca profesor definitiv a început să funcŃioneze din anul 1936, pe când avea doar 42 de ani. A predat la Universitatea Iaşiului pe parcursul a patru decenii chimia analitică (1932-1940) şi chimia anorganică (1940-1958), funcŃionând în paralel şi la Şcoala Politehnică din Iaşi, ca profesor de chimie fizică şi chimie analitică. Acordând o mare importanŃă cercetărilor în domeniul chimiei a considerat că laboratorul de chimie al FacultăŃii de ŞtiinŃe nu mai putea face faŃă cu noile cerinŃe moderne de căutări ale noului. Expunând senatului universitar un cuprinzător program de cercetări a reuşit să obŃină sprijin material în vederea amenajării unui centru de studii chimice independent de universitate. Astfel, a fost fondat în anul 1948 Institutul de Chimie „Petru Poni” din Iaşi, al cărui iniŃiator principal era profesorul Radu Cernătescu, membru corespondent al Academiei Române ales în 23 mai 1940. În cadrul institutului de chimie, al cărui director a fost de la înfiinŃarea acestuia până în anul încetării sale din viaŃă, profesorul Radu Cernătescu a făcut aprofundate cercetări în ştiinŃe adiacente chimiei, ca de exemplu, chimia analitică, chimia anorganică, biochimia, chimia combinaŃiilor complexe şi electrochimie. Mai cu seamă investigaŃiile sale în biochimie au prezentat un intens aparte în lumea ştiinŃifică, fiind printre cele dintâi cercetări de această natură în România. A mai abordat şi domeniul chimiei fizice, fiind interesat de influenŃa electroliŃilor asupra solubilităŃii apei în fenol, precum şi de aplicarea legii lui Dalton (1766-1844, creatorul teoriei atomice) la soluŃiile concentrate. S-a remarcat prin elaborarea unor metode originale pentru dozarea cadmiului, vanadiului, cationilor şi anionilor, măsurări de mare precizie necesare în buna desfăşurare a unor cercetări şi experimentări din domeniul chimiei analitice. A fost un deschizător a unor noi orizonturi de studiu în ramura chimiei biologice, extinzând investigaŃiile ştiinŃifice asupra apelor României. De numele său se leagă cele mai competente analize a apei râurilor principale, a lacurilor şi limanurilor, stabilind care erau factorii chimici dăunători florei şi faunei acvatice, precum şi modalităŃile de 79

anihilare a lor cu ajutorul substanŃelor chimice, asigurându-se astfel o apă utilizabilă în multiple scopuri ale economiei naŃionale. Descoperirile efectuate în acest domeniu în urmă cu peste o jumătate de secol de către profesorul Radu Cernătescu şi echipa de chimişti pe care şi-a format-o şi căreia îi coordona cu măiestrie de dirijor activităŃile, îşi păstrează cu prisosinŃă actualitatea şi acum în debutul celui de-al treilea mileniu. Spirit inventiv, gândire clarvăzătoare în viitor, dar mai ales excepŃionala sa pregătire profesională permanent conectată la noutăŃile din lumea savantă a chimiei internaŃionale, Radu Cernătescu a făcut din Institutul de Chimie din Iaşi staŃia pilot a cercetărilor multiple în ştiinŃa chimiei din România. Trebuie să menŃionăm pentru prima dată în legătură cu savantul chimist originar din Huşi, că nu a fost o simplă şi aleatoare întâmplare faptul că oraşul Iaşi a devenit principalul centru românesc al producŃiei de medicamente, ramură industrială esenŃială în viaŃa oricărui naŃiuni, în care numeroşi specialişti de înaltă competenŃă s-au format în şcoala ieşeană de chimie fondată de către Radu Cernătescu. În institutul pe care îl conducea, a introdus ca metodologie în cercetare „calea polarografică” de studiere a complecşilor aminelor hidrosulfitului de nichel şi cobalt bivalent, dar şi analiza polarografică a fierului, cuprului, plumbului, zincului din minereurile complexe, descoperiri benefice metalurgiei în general. Ca mărturie a faptului că rezultatele cercetărilor sale au depăşit net ca însemnătate ştiinŃifică graniŃele Ńării noastre, îl avem în amănuntul că principalele sale cărŃi şi studii au văzut lumina tiparului în limbile de circulaŃie internaŃională şi sunt incluse în mai toate bibliotecile specializate în chimie din diferite state ale mapamondului. În şedinŃa din 12 august 1948, membrul corespondent al Academiei Române, Radu Cernătescu era ales membru titular. La numai un an de la acel eveniment el era ales şi preşedinte al Filialei Iaşi a Academiei Române (la acea dată i se zicea „a R.P.R.”, n.n.). Pentru întreaga-i operă de cercetare i s-a acordat în anul 1950 distincŃia de laureat al Premiului de Stat. În 1955 Academia de ŞtiinŃe a R.P. Ungare îi acordă calitatea de membru corespondent, el fiind unicul academician originar din Ńinutul vasluian inclus între membrii academiei ungare.

80

Bagdasar Nicolae (1896-1071) Singurul filozof dintre membrii Academiei Române originari din judeŃul Vaslui, Nicolae Bagdasar, s-a născut la 5 februarie în satul Roşieşti din comuna cu acelaşi nume din fostul judeŃ Fălciu, azi Vaslui. PărinŃii fiind Ńărani cu o bună situaŃie materială l-au dat la şcoală în oraşul Bârlad. În anul 1916 tânărul Nicolae Bagdasar, având 20 de ani devenise „bacalaureat al Liceului Gheorghe Roşca Codrianu”. În august 1916 România s-a aranjat alături de FranŃa, Anglia şi Rusia în războiul purtat Germaniei şi Austro-Ungariei, fapt ce a dus la mobilizarea în armată a mii de tineri, între care se afla şi Nicolae Bagdasar. La încheierea războiului, în anul 1918, junele bacalaureat roşieştean a avut posibilitatea de a urma o facultate. Lucrurile nu sunt însă îndeajuns de clare în privinŃa centrului universitar în care şi-a început studiile superioare. Academicianul Gheorghe VlăduŃescu, în nota nr.1 din introducere la volumul N. Bagdasar - Scrieri, Bucureşti, 1988, menŃionează: „după mobilizare, în 1918, se înscrie (Nicolae Bagdasar, n.n.) la Facultatea de Litere şi Filozofie a UniversităŃii din Iaşi. Fapt curios, Lucian Predescu, în Enciclopedia României, Bucureşti, 1940, nu îl menŃionează pe Dumitru şi Nicolae Bagdasar. În celelalte dicŃionare despre Nicolae Bagdasar se precizează că a urmat Facultatea de Litere şi Filozofie la Universitatea din Bucureşti. Şi-a dat examenele de licenŃă în anul 1922, şi tot atunci a obŃinut o bursă pentru continuarea studiilor la Universitatea din Berlin. A rămas în Germania în următorii patru ani, timp în care pe lângă audierea de cursuri a pregătit şi lucrarea pentru obŃinerea titlului de doctor în filozofie. Teza, elaborată şi susŃinută în limba germană avea ca subiect de dezbatere şi analiză o parte din concepŃiile filozofice ale lui Heinrich Rickert (1863-1936), reprezentant al şcolii filozofice de la Baden. I s-a acordat titlul de doctor la Universitatea „Wilhelm I” din Berlin, actuala universitate „Alexander von Humbold”. A avut prilejul să participe la prelegeri ale filosofului german Martin Heidegger (18891976), metafizician şi adept al lui Friedrich Nietzsche (1844-1900), filozoful care a marcat gândirea occidentală a secolului al XX-lea. M. Heidegger se apropia de împlinirea a patru decenii de viaŃă, fiind în plină epocă de afirmare a personalităŃii în filozofia germană. Revenit în România s-a dovedit a fi un competent cadru universitar, dublat de un pasionat cercetător în domeniul disciplinelor filozofice. În anul 1927 era asistent provizoriu de psihotehnică (denumire a grupului de teste care permit aprecierea aptitudinilor unei persoane pentru practicarea unor anumite operaŃiuni, n.n.), la Universitatea din Bucureşti. Definititvat asistent, începând din 1929, a făcut seminariile de logică şi cele de teoria cunoştinŃei. A ieşit din cadrul universităŃii bucureştene în 1941 pentru a administra editura Ministerului InstrucŃiunii Publice, denumită „Casa Şcoalelor”. Peste un an (1924) era numit profesor la Universitatea din Iaşi, unde a predat Istoria filozofiei moderne şi contemporane, epistemologia (ramură a filozofiei care studiază istoria, metodele şi principiile ştiinŃelor, n.n.) şi metafizica, în cadrul FacultăŃii de Litere şi Filozofie. 81

În şedinŃa academică din 28 mai 1943 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, fiind singurul dobânditor al acestei înalte recunoaşteri a meritelor sale de dascăl universitar şi cercetător în domeniul filozofiei, din acel an. A făcut parte din SecŃiunea literară. După august 1944, pe motivul că a studiat filozofia în Germania, tocmai în perioada premergătoare venirii lui Hitler la cârma statului, devenise indezirabil pentru regimul politic pro-sovietic instalat la Bucureşti. Ca urmare a fost scos din învăŃământul universitar filozofic la a cărui dezvoltare contribuise în mod hotărâtor. I s-a oferit postul de consilier la Institutul de filozofie din Bucureşti. În 1948 din considerentele de mai sus i-a fost retras şi titlul de membru corespondent al academiei. Cunoscător profund al filozofiei lui Immanuel Kant (1742-1804), pe care o considerase ca o modernă re-orientare a filozofiei pe plan mondial, exeget al criticii fecunde a logicii contemporane iniŃiată de Edmund Husserl (1859-1938), admirator şi răspânditor al concepŃiilor filozofice reprezentative ale secolului al XX-lea emise de somităŃi ale „ştiinŃei ştiinŃelor”, ca Wilhelm Diltkey (1833-1938) care a dat un statut de existenŃă proprie ştiinŃelor umane, Nicolae Bagdasar n-a acceptat să tragă la carul pseudo-filozofie materialist – dialectice. Din acest motiv creaŃia sa a contenit la limita anului 1944. Opera sa a rămas sub obrocul tăcerii vreme de o jumătate de secol. În rare cazuri îi era menŃionată câte o lucrare, dar nu pentru a fi făcută cunoscută, ci să fie supusă unor critici „obiective” de pe poziŃiile noii ideologii. De abia în 1971, la împlinirea primei luni de la moartea sa, în „Revista de filozofie”, nr. 5 (luna mai) a publicat un grupaj de studii omagiale. Rămân în urma lui Nicolae Bagdasar mai multe lucrări filozofice de referinŃă, publicate începând din anul 1927, dintre care consemnăm titlurile: Filozofia contemporană a istoriei (1930), Din problemele culturii europene (1931), Istoria filozofiei româneşti (1940) şi Filozofia românească de la origini până astăzi, I – 1941 şi II – 1942. Începând din 1951 a revenit la Iaşi ca cercetător ştiinŃific încadrat al Filialei Iaşi a Academiei, post pe care l-a deŃinut până în 1956, când la împlinirea vârstei de 60 de ani a fost pensionat. Filozof de concept autentic, de o probitate exemplară, filozoful Nicolae Bagdasar nu lăsa ca în scrierile sale să prevaleze interese obscure, în defavoarea dreptei judecăŃi bazată pe o temeinică cercetare ştiinŃifică. Meritul său deosebit constă în faptul că el a fost cel dintâi dintre filozofii interesaŃi de filozofia istoriei, încercând să elaboreze o lucrare de proporŃii pe această temă. Dar vremuri vitrege l-au împiedicat să îşi ducă la bun sfârşit această generoasă intenŃie. Filozofia românească din prima jumătate a secolului al XX-lea a reprezentat un moment de vârf al istoriei gândirii naŃionale, prin generaŃia ilustrelor nume ale erudiŃilor Petre Andrei (1891-1960), Lucian Blaga (1895-1961), Mircea Florian (1888-1960), Dan Bădărău (1893-1968), Dumitru Roşca (1895-1980), între care un loc de sine stătător îl deŃine originarul din Roşieşti, Nicolae Bagdasar. A plecat din lumea aceasta în 21 aprilie 1971, după două luni de la împlinirea vârstei de 75 de ani. În 3 iunie 1990 renăscuta Academie Română l-a repus, post-mortem, în rândul savanŃilor membri corespondenŃi ai acestui for suprem cultural şi ştiinŃific al României. 82

Ralea Mihail (1896–1964) Sociologia, ştiinŃă care studiază din mai multe unghiuri de vedere s-a cristalizat ca atare în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Au contribuit la constituirea ei filozoful economist francez Claude Henri de Rouvroy conte de Saint Simon (17691825), Pierre Joseph Proudhon (1809-1865) teoretician politic, iar filozoful Auguste Comte (1798-1865) a creat denumirea de sociologie, arătând şi faptul că aceasta deşi e o ştiinŃă înrudită cu filozofia, are un câmp propriu şi specific de cercetare. În Ńara noastră cel dintâi sociolog a fost Dimitrie Gusti (1880-1955), cel care a fondat la Bucureşti şcoala sociologică românească. Tot născuŃi în partea finală a secolului al XIX-lea au mai fost sociologii Petre Andrei (1890-1940) şi Mihail Ralea, toŃi trei fiind, la date diferite, aleşi membri ai Academiei Române. Cel din urmă menŃionat este din judeŃul Vaslui. Mihail Ralea provine din o familie de jurişti, tată-l său fiind o vreme magistrat în cadrul tribunalului din oraşul Huşi. În această localitate s-a născut băiatul Mihail, în data de întâi mai. Clasele elementare le-a făcut în localitatea natală însă gimnaziul şi liceul le-a urmat în Iaşi (Liceul internat). Pe când era în clasa a III-a gimnazială a făcut o revistă scrisă de mână, al cărei titlu era „Zăpada”. Si-a luat bacalaureatul în anul 1914, după care s-a înscris la Facultatea de Litere a UniversităŃii Bucureşti. Ultimul an de studenŃie l-a terminat la Universitatea din Iaşi, în 1917, deoarece capitala României a fost sub ocupaŃia armatei germane. Tot la Iaşi a trecut şi examenele de absolvire a FacultăŃii de Drept. Pregătirea profesională postuniversitară o făcuse în FranŃa, la Şcoala Normală Superioară din Paris, începând cu anul 1919. Şi în „oraşul lumină”, cum era denumită capitala franceză, a urmat două discipline, filozofia şi dreptul. În 1923, la Universitatea Sorbonne, a susŃinut teza de doctorat pentru filozofie, având ca temă ideea de revoluŃie în doctrine socialiste, lucrare apărută sub titlul RevoluŃie şi socialism. Pentru titulatura de doctor în drept, a prezentat, la aceeaşi universitate pariziană, teza Proudhon, concepŃia sa despre progres şi atitudinea sa socială. Cu cele două doctorate a fost primit fără prea multe formalităŃi în corpul didactic universitar ieşean. A început ca asistent (1923), însă a fost repede avansat conferenŃiar şi apoi profesor. A predat, succesiv, pedagogie socială, psihologia şi estetica. În bune relaŃii cu criticul şi istoricul literar Garabet Ibrăileanu (1871-1936), care împreună cu Constantin Stere (1865-1936), ideolog al poporanismului şi Paul Bujor (1862-1952), biolog şi scriitor, au fondat revista „ViaŃa Românească”, îl desemnase pe Mihail Ralea prim redactor al acestui periodic. După mutarea revistei la Bucureşti, era codirector, în anul 1940. Mihail Ralea se afla în capitală din anul 1938, fiind numit de către Consiliul Profesoral al UniversităŃii Bucureşti profesor de estetică şi titular şef al Catedrei de Psihologie de la Facultatea de Litere şi Filozofie. A mai deŃinut şi funcŃia de director ştiinŃific al Institutului de Psihologie din Bucureşti.

83

S-a implicat în presa deceniului al IV-lea al secolului XX, deŃinând o vreme direcŃiunea gazetei „Dreptatea”, fiind în acelaşi timp colaborator la „Gândirea”, „Ideea Europeană” şi „Adevărul Literar”. A fost adept al concepŃiilor sociologice ale savantului francez Émile Durkheim (1858-1917), unul dintre fondatorii sociologiei moderne. Acesta, în lucrarea Diviziunea muncii sociale (1893) a demonstrat cu argumente ştiinŃifice, pentru prima dată, faptul că teoria emisă de Karl Marx în privinŃa edificării unei noi societăŃi socialiste se baza pe soluŃionări care nu duceau în practica socială la Ńelul scontat. Prin scrierile sale, cât şi prin cursurile predate la universitate Mihail Ralea a contribuit la formarea unei alte generaŃii de sociologi, a acelora născuŃi după anul 1900, dintre care au ajuns nume de mare prestigiu şi probitate profesională. Îi menŃionăm pe Henri Sthal (1901-1991), Teodor Bugnariu (1909-1988), Vladimir Trebici (1916-1999), Miron Constantinescu (1917-1974), Mihail Cernea (n. 1931), Constantin Zamfir (n. 1941) ş.a. Din ampla sa activitate de cercetare în domeniul sociologiei a rezultat şi o foarte bogată operă scrisă. A debutat ca autor de cărŃi, în 1923 la Paris, cu titlurile Revolution et Socialisme şi L’idée de revolution dans les doctrines socialistes. Un an mai târziu îi apărea la Iaşi lucrările FormaŃia (formarea, n.n.)ideii de personalitate şi Problema inconştientului. În 1927 a publicat volumul Interpretări, o îmbinare a sociologiei cu psihologia şi antropologia (o premieră în literatura de specialitate). Mai consemnăm câteva titluri de lucrări ale sale care în perioada de după anul 1947 nu au mai fost menŃionate între scrierile sale: Comentarii şi sugestii, împreună cu Perspective, ambele apărute în 1928, Atitudini (1931), Valori (1935), Fenomenul românesc (fără an de apariŃie), Istoria ideilor socialiste, carte apărută la Craiova, şi acesta fără anul editării, Psihologie şi viaŃă (1938) şi în 1944 scoate volumul Introducere în sociologie, carte prin care a marcat definitiv intrarea sociologiei ca ştiinŃă aparte între ştiinŃele umaniste din România. Tot în această perioadă a întreprins cercetări şi documentaŃii bibliografice în vederea elaborării celei mai de seamă dintre lucrările sale de sociologie, având ca obiect decodarea complexităŃii gândirii fiinŃei umane. Cartea a reuşit să o publice în anul 1946 sub titlul Explicarea omului. BogăŃia ideatică a respectivului volum a atras atenŃia sociologilor din străinătate, la ale căror solicitări prestigioasa editură din Paris, „Alcan” a publicat-o în limba franceză, în anul 1949. A fost singura contribuŃie românească de sociologie care s-a bucurat de o audienŃă internaŃională atât de largă, şi ultima cartea acestei ştiinŃe editată în vestul european, provenită din cercetările unui român, înainte de marea divizare a lumii în cele două „lagăre” despărŃite prin „cortina de fier”. La 1 noiembrie 1948 savantul sociolog Mihail Ralea a fost ales, sărindu-se peste etapa de membru corespondent, membru titular activ al Academiei Române. Începând cu anul 1959 a ocupat în cadrul academiei importantul post de preşedinte al SecŃiei de ŞtiinŃe Economice, Filozofice şi Juridice a Academiei Române, demnitate pe care o deŃinuse până în penultimul său an de viaŃă. Personalitate cu o cultură generală şi de specialitate excepŃionale a fost cooptat în funcŃia de ministru în componenŃa mai multor guverne, anterioare şi ulterioare celui deal II-lea război mondial. A fost şi ambasador al Ńării noastre la Washington. S-a afirmat atât ca autor de note de călătorie în care a descris aspecte geografice, artistice şi sociale din mai multe state (Egipt, Marea Britanie, Olanda, Spania, Antile, Canada, ş.a.). Este 84

întâiul traducător în româneşte a mai multor creaŃii ale scriitorului chinez Liu Sin (18811936), deschizătorul de drum al literaturii moderne din marea Ńară asiatică. S-a stins din viaŃă în data de 17 august 1964, însă şcoala de sociologie românească la a cărei dezvoltare şi amplificare a domeniilor de cercetare a contribuit în mod esenŃial a reuşit să supravieŃuiască în perioada dictatorială ce a durat aproape o jumătate de secol, renăscând după anul 1989.

85

Nicolau Constantin (1897-1973) Constantin Nicolau, ultimul dintre academicienii originari din oraşul Bârlad născuŃi în secolul al XIX-lea a intrat în viaŃă la 6 februarie. Şcoala primară şi liceul le-a făcut în urbea natală. După absolvirea claselor învăŃământului preuniversitar şi obŃinerea diplomei de bacalaureat s-a înscris, în 1921, la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. În anul 1924 a fost deja admis preparator la Clinica II medicală de la Spitalul „Filantropia” din capitală. După trecerea examenelor pentru titlul de doctor în medicină, în 1926, era numit asistent provizoriu la clinica unde a fost doi ani la rând preparator. Peste alŃii şase ani de practică spitalicească era instalat tot la „Filantropia” asistent definitiv. Începând din 1930 a urmat timp de zece ani, la intervale diferite cursuri de specializare în Austria, Germania şi FranŃa, unde la institute de cercetări medicale din Viena, Berlin şi Paris a făcut parte din echipe conduse de profesori universitari de mare reputaŃie ştiinŃifică. A manifestat un interes aparte faŃă de stadiul în care se afla în deceniul al III-lea din secolul XX hematologia, ramură a medicinii mai puŃin cunoscută la acea vreme în Ńara noastră. Prin studii şi cercetări a reuşit să ajungă a fi cel mai avizat medic în această specialitate medicală care studiază sângele, organele corelate de acesta (măduva osoasă, ganglionii limfatici şi splina, n.n), precum şi cauzele de îmbolnăvire a respectivului grupaj de organe. În Ńară a efectuat cercetări în domeniul hematologiei în laboratorul specializat pentru studieri de mare complexitate a afecŃiunilor sângelui de la Casa Centrală a Asigurărilor de Sănătate din Bucureşti, mai întâi ca şef de lucrări, iar mai apoi ca şi coordonator al întregii activităŃi a instituŃiei. În paralel, a efectuat cercetări ştiinŃifice şi la Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică din cadrul spitalului bucureştean „Filantropia”, unde a fost director de secŃie în perioada 1949-1951. A introdus în programul de învăŃământ medical universitar din România, hematologia, separând-o de histologie (parte a anatomiei care studiază formarea, evoluŃia şi compoziŃia Ńesuturilor generatoare ale vieŃii, n.n.) şi de medicina internă, Constantin Nicolau fiind cel dintâi profesor din Ńară care a predat această disciplină la Facultatea de Medicină şi Farmacie din capitală. Sub directa sa îndrumare a fost constituit în Bucureşti Centrul de Hematologie şi Transfuzie înzestrat cu laboratoare moderne. Personal de înaltă calificare efectua în cadrul laboratoarelor bine utilate cu aparatură de înaltă selecŃie, în premieră la noi, analize de citohistologie (disciplină biologică care studiază celulele, n.n), hemostază (metodă de oprire a hemoragiilor, n.n.), transfuzii şi alte operaŃiuni legate de dereglări în circulaŃia sanguină. Tot de numele său ilustru se leagă şi meritul de a fi pus bazele reŃelei naŃionale de centre de conservare a sângelui şi de transfuzii, aşezăminte medicale inexistente în România de până la el. S-a dovedit a fi un medic savant situat în permanenŃă în primul eşalon al căutărilor noului în meseria practicată, efectuând experimentări pe animale şi clinice pe om în legătură cu limfomul benign (boală care produce hipertrofia ganglionilor limfatici, n.n) aducând contribuŃii importante la cercetările efectuate tot în acest 86

domeniu de savanŃi ca englezul Alan Lloyd Hodgkin (n. 1914), deŃinător al premiului „Nobel” pentru medicină (1963) şi chirurgii francezi Favre şi Nicolas. În cercetarea originală are meritul de a fi pus hematologia românească pe baze noi, în pas cu progresele mondiale în această ramură deosebit de importantă a medicinii, inaugurând totodată la noi în Ńară corelarea tabloului hematologic periferic cu cel histologic al organelor hematopoiezice (hematopoieză = proces de formare şi de nutriŃie a celulelor sanguine în măduva osoasă, acŃiune a organismului uman care începe încă din viaŃa embrionară, n.n). Mai are între realizările sale şi efectuarea primei puncŃii sternale din Ńara noastră, operaŃie de o foarte mare complexitate, pentru a cărei reuşită profesorul chirurg Constantin Nicolau a avut nevoie de o extrem de minuŃioasă pregătire pe plan teoretic în legătură cu respectiva afecŃiune şi cu alegerea celei mai optime proceduri benefică pentru pacient. În privinŃa faptului că a integrat citogenetica în patologia hematologică medicul chirurg şi cercetător bârlădean Constantin Nicolau se situează printre primii medici savanŃi din Europa care au făcut acest lucru. Excelent cunoscător al Hematologiei a avut capacitatea de a elabora o caracterizare sintetică a procesului de hematopoieză, lucrare cu răsunet favorabil peste hotare la adresa autorului. A fost apreciată mai ales în FranŃa, Ńară ai cărei specialişti din toate domeniile, nu numi cei din medicină, aduc cu mare greutate elogii unor confraŃi din alte Ńări în activitatea de cercetare. De-a lungul timpului a scris, singur sau în colaborare cu alŃi medici cercetători, un număr considerabil de lucrări de strictă specialitate, a căror enumerare ar încărca cu titluri dificil de înŃeles pentru cititorul de rând al acestei cărŃi. Locul acelor studii ar fi într-o eventuală monografie dedicată vieŃii şi creaŃiei profesorului universitar chirurg Constantin Nicolau. În 21 martie 1963, după ce împlinise 66 de ani, era ales membru corespondent al Academiei Române. A făcut parte dintr-un grup de 47 personalităŃi alese în şedinŃa din acea zi, care a avut loc după o perioadă de 8 ani în care nu s-a mai acordat nimănui un loc în cadrul academiei (ultimele primiri fiind în 2 iulie 1955, n.n.). Fapt curios, după transformarea Academiei Române în Academia R.P.R., în intervalul a 26 de ani au avut loc doar patru şedinŃe de alegere a unor noi membri, în 1948, 1955, 1963 şi 1974. După acest din urmă an, din ordine superioare, un au mai avut loc alte alegeri până în 13 noiembrie 1990. S-a bucurat şi de înalte aprecieri de peste hotare fiind primit ca membru al SocietăŃii InternaŃionale de Hematologie, precum şi al SocietăŃii InternaŃionale de Medicină Internă. A trecut în eternitate în 27 noiembrie 1973, la Bucureşti, la respectabila vârstă de76 de ani.

87

Balmuş Nicolae (1898-1957) Născut cu doi ani mai înainte de sosirea anului 1900, în comuna Murgeni, localitate rurală vasluiană care a dat ştiinŃei româneşti încă un membru titular al Academiei Române (N. Profiri, n.n.), Constantin Balmulş intrase în viaŃă în data de 25 al lunii Florar. Prenumele de Constantin şi l-a adus singur prin naşterea sa la numai patru zile după principala sărbătoare creştin-ortodoxă a lunii mai, prăznuirea SfinŃilor Mari împăraŃi Constantin şi Maica sa Elena. Clasele elementare le-a făcut în comuna natală iar gimnaziul şi liceul la Iaşi, în cadrul cunoscutului şi reputatului Liceu Internat, în perioada 1909-1916. Studiile superioare le-a început tot în fosta capitală a Moldovei de dinaintea Unirii din 1859, la Facultatea de Litere şi Filozofie. Beneficiind de excelenŃi profesori universitari filologi Mihai Carp, Vasile Bogrea, Mihai Jacotă, August Scriban şi Ion M. Marinescu, studentul C. Balmulş s-a orientat spre filologia clasică. Examenul de licenŃă l-a trecut primind calificativul „magna cum laude”. Pentru excelentele-i rezultate la învăŃătură i s-a acordat o bursă pentru continuarea pregătirii, în anii 1922 la universităŃile din Germania, de la Bonn şi Berlin (1923). A mai studiat încă doi ani (1924-1926) în Italia, în cadrul Şcolii Române din Roma, instituŃie înfiinŃată prin strădaniile lui Vasile Pârvan (1882-1927). Alte călătorii de studii în străinătate a mai făcut, pentru perioade mai scurte, în FranŃa (1926, 1929, 1930, 1939), Grecia (1928), ElveŃia şi Germania (1939). Doctoratul şi l-a luat la Universitatea Iaşi, prin susŃinerea tezei, în anul 1925, Tehnica povestirii la Plutarh, devenind doctor în filologie clasică. Încadrat ca asistent provizoriu la Catedra de Latină din cadrul universităŃii ieşene, a fost numit asistent definitiv de Limba şi literatura latină, începând din 15 decembrie 1930. Peste doi ani, în 15 martie, tot la Universitatea Iaşi şi-a luat docenŃa, după care în aceeaşi lună, în ziua de 29, era avansat conferenŃiar universitar suplinitor, iar din 22 aprilie a dobândit o nouă treaptă, aceea de conferenŃiar provizoriu. Începând din ianuarie 1937, la numai 39 de ani primea numirea de profesor universitar titular al Catedrei de Limba Elină a facultăŃii ieşene de Literatură şi Filozofie. I-a mai fost acordată şi conducerea Seminarului de Limba şi Literatura Greacă din Iaşi. A fost principalul organizator al bibliotecii documentar-ştiinŃifice a seminarului, pe care a înzestrat-o în mod substanŃial cu literatură de specialitate, cărŃi care astăzi aparŃin fondului de aur al bibliotecii UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A mai reuşit să creeze la Iaşi o şcoală de cercetare a filologiei clasice, care a funcŃionat cu bune rezultate până în anul 1948, când din raŃiuni politice absurde s-a considerat ca inutilă studierea limbilor elină şi latină. În 1948, după ce o scurtă perioadă a fost decan al FacultăŃii de Litere, a părăsit Iaşiul fiind transferat în Bucureşti ca profesor la Facultatea de Limba şi Literatura Română, ca şef al Catedrei la Literatură Clasică. La 1 noiembrie 1948 a fost ales membru titular activ al Academiei Române, calitate care i-a permis să ajungă în 1950 director al Muzeului de AntichităŃi din Bucureşti, instituŃie aparŃinătoare din punct de vedere administrativ de Academie. 88

Filolog clasicist de o mare probitate profesională, Constantin Balmulş a fost foarte apreciat pentru opera sa deosebit de amplă şi aprofundat ştiinŃifică în mai multe state europene. Bunăoară, îl alege membru al ei Societatea de Studii Latine din Paris, membru al AsociaŃiei pentru încurajarea studiilor greceşti a FranŃei. În Ńară a fost membru fondator al AsociaŃiei Academice „Vasile Pârvan” a foştilor membri ai Şcolii Române din Roma. A fost un fin cunoscător la perfecŃie a limbilor elină şi latină, fapt ce l-a consacrat ca cel mai avizat traducător din aceste limbi în limba română. A excelat şi prin cercetările sale filologice în domeniile stilisticii şi artei literare, fiind întâiul lingvist român care a abordat astfel de teme. De numele academicianului Constantin Balmulş este legată studierea cu mijloace specifice moderne a filologiei clasice în învăŃământul universitar din Ńara noastră. Extrem de bine pregătit în domeniul limbilor clasice a devenit la o vârstă nicidecum înaintată cel mai apreciat specialist în acest domeniu. Totul s-a bazat pe o capacitate nativă excepŃională ajutată de un travaliu ştiinŃific susŃinut într-un ritm de-a dreptul galopant, din care au rezultat lucrări ce au văzut lumina tiparului în renumite edituri din afara Ńării noastre. A fost, de asemenea, unul dintre cei mai prolifici profesori universitari în ceea ce priveşte întocmirea de manuale şi cursuri universitare, al căror conŃinut în considerabilă parte nu s-a perimat nici după o jumătate de secol de la apariŃie. Aşa este, spre exemplu, Cursul de gramatică istorică a limbii latine. Fonetică, morfologie, sintaxă, apărut în anul 1928, sau culegerile de texte CrestomaŃie latină, şi mai ales cele zece volume ale Antologiei latine. Nu este nicidecum o părtinitoare exagerare faptul că studiile şi cărŃile lingvistului Constantin Balmulş au abordat aproape toate aspectele şi ramurile filologiei clasice din România. Autorul acestor volume trebuie să fie socotit printre cei mai de frunte cunoscători din Ńara noastră a limbilor clasice şi a gramaticii acestora, iar prin bogăŃia informaŃiei pe care o deŃin şi o fac accesibilă tratează în mod admirabil şi deosebit de limpede exprimat importante aspecte de lingvistică generală, depăşind net domeniul strict limitat al limbilor elină şi latină pe care nu numai că le poseda în marea lor complexitate gramaticală, ci de-a dreptul le diviniza. S-a stins din viaŃă timpuriu, la numai 59 de ani, în Bucureşti, la 13 iulie 1957.

89

Macarovici Neculai (1900-1979) Neculai Macarovici, membru corespondent al Academiei Române s-a născut la 12 aprilie în târguşorul Negreşti, centru urban actual ce e situat în zona nord-vestică a judeŃului Vaslui. După terminarea celor patru clase elementare – denumite la anul 1900 „primare”, a fost înscris la liceul vasluian „Mihail Kogălniceanu”. Apoi, a urmat la Universitatea Iaşi, Facultatea de ŞtiinŃe, secŃia ŞtiinŃelor naturale, absolvind în anul 1925. A predat, mai întâi la şcoli din Târgul Frumos, Vaslui şi Iaşi, timp de doi ani. Începând din 1927 a intrat ca asistent suplinitor la Laboratorul de Geologie al universităŃii ieşene, parcurgând ulterior toate gradele didactice specifice învăŃământului superior. În 1939, la Iaşi, şi-a susŃinut teza de doctorat, devenind doctor în geologie. Fără să părăsească activitatea la catedră, din 1948 a preluat şi direcŃiunea Muzeului NaŃional de Istorie Naturală – Iaşi, instituŃie în fruntea căreia a stat până în anul 1969. În cei 21 de ani ai directoratului său a reuşit să pună expoziŃia permanentă în concordanŃă cu cerinŃele muzeografiei moderne şi a instituit un cuprinzător program de cercetări ştiinŃifice pentru personalul de specialitate din subordinea sa. La universitatea ieşeană a fost iniŃiatorul studiilor de micopaleontologie şi palinologie (analizarea resturilor polenului păstrat în straturile geologice, n.n.). De asemenea, a abordat, în premieră naŃională, studiul foraminiferelor (vietăŃi marine având corpul protejat de cochilie calcaroasă, n.n.) actuale din Marea Neagră. Pe durata celor treizeci de ani în care a predat la universitate a fost în permanenŃă preocupat de a continua ridicarea ştachetei ştiinŃifice a cursurilor sale, atribut esenŃial în creşterea gradului de pregătire a studenŃilor. Astfel, în 1948 a elaborat un Curs de paleontologie stratigrafică, iar în 1968 a reuşit performanŃa de a realiza şi preda întâia dată în Ńara noastră a cursului Geologia Cuaternarului. Nu s-a dezminŃit nici ca „geolog de teren”, efectuând împreună cu echipe de colaboratori şi studenŃi cercetări geologice în mai multe Ńinuturi. Un prim obiectiv cercetat a fost zona din care era originar, Podişul Central al Moldovei. Apoi a mai investigat zona sudică a Dobrogei, sudul Basarabiei şi fâşia dintre Prut şi Nistru a Ńărmului nordic al Mării Negre. A manifestat un interes aparte pentru situaŃia geologică a CarpaŃilor de Curbură, arie generatoare de cutremure cu declanşări ciclice. S-a impus ca specialist de mare reputaŃie naŃională şi internaŃională prin efectuarea orizontalităŃii litofacială (litofacial = aspectul pământului, n.n.) şi biostratigrafică a SarmaŃianului (perioadă geologică, n.n.) şi Cuaternarului din România. A fost pe departe cel mai documentat cercetător din Ńară în privinŃa faunei din perioadele geologice anterioare apariŃiei fiinŃei umane pe Terra. Deosebit de importante s-au dovedit a fi cercetările sale în ramura geologiei economice, cartând mai multe masive de sare necunoscute anterior de cercetările din teren ale geologului Neculai Macarovici. A mai identificat şi o serie de mari aglomerări naturale de calcare, argilă, şi turbă, materii prime utilizabile în practica diferitelor meserii. Mai are marele merit de a fi cel dintâi dintre oamenii de ştiinŃă care a menŃionat faptul că în zona de platformă a Mării Negre există zăcăminte exploatabile rentabil de petrol şi gaze. 90

A efectuat interesante şi benefice economiceşte cercetări în triunghiul din CarpaŃii Apuseni, Brad, Săcărâmb, Zlatna, studiind gradul mineralizaŃiilor auro – argintifere, cercetări pe a căror baze au fost deschise în zonă mai multe exploatări miniere, dintre care unele sunt în funcŃiune şi în prezent. A contribuit cu date ştiinŃifice culese din teren la întocmirea hărŃii geologice a României (la scara 1:200.000) din perimetrul Platformei Moldoveneşti. A efectuat o cercetare de specialitate în satul Giurcani, comuna Găgeşti, judeŃul Vaslui, loc în care a descoperit o aglomerare de resturi osteologice aparŃinătoare unor specii de animale mamifere datând din perioada TerŃiarului (a treia eră din istoria planetei noastre, n.n.), vietăŃi despre a căror existenŃă nu se cunoştea înaintea investigaŃiilor sale geologice. A reuşit să aducă dat concludente în privinŃa condiŃiilor de mediu în care au fiinŃat şi evoluat vieŃuitoarele care au existat în spaŃiul actual al Ńării noastre cu multe milioane de ani în urmă, în Pliocen şi Cuaternar. În anul 1974, la vârsta de 74 de ani a fost ales membru corespondent al Academiei R.S. România, în şedinŃa din data de 1 martie. A făcut parte din grupul a douăzeci de oameni de ştiinŃă, literaŃi şi artişti plastici care au mai fost aleşi în academie în epoca totalitarismului. Începând din acel an nu s-a mai permis să fie făcută nicidecum o altă alegere de noi membri pe durata a 16 ani. A fost perioada în care s-au acutizat la maximum contradicŃiile dintre principalul for cultural – ştiinŃific naŃional şi conducerea la vârf a partidului unic care deŃinea puterea de stat în România. Din acest motiv geologul Neculai Macarovici nu a mai apucat să devină membru titular, aşa cum s-ar fi cuvenit (şi s-ar fi întâmplat în timpuri de normalitate în viaŃa României. I-au fost însă apreciate peste hotare cunoştinŃele vaste de malacologie, ramură a zoologiei care studiază moluştele. I s-a acordat onoarea de a se număra printre membrii fondatori ai revistei de specialitate „Malacologia”, periodic editat în Statele Unite ale Americii. În Europa de vest a fost ales membru activ al SocietăŃii InternaŃionale „Unitas Malacologia Europaea”, al cărui sediu se afla în ElveŃia, la Basel. În Ńara sa a mai fost ales membru al SocietăŃii de Geologie. Întreaga sa carieră şi-a desfăşurat-o în centrul universitar din Iaşi, oraş în care şi-a dat obştescul sfârşit la 26 iulie 1979, la trei luni şi jumătate după ce împlinise 79 de ani.

91

Vrănceanu Gheorghe (1900-1979) Dintre toŃi membrii Academiei Române originari din judeŃul Vaslui, cel care a Ńinut să îşi facă cunoscută această obârşie făcând din ea un adevărat titlu de mândrie, a fost matematicianul geometru Gheorghe Vrănceanu. Acesta s-a născut cu peste o sută de ani în urmă în satul Valea Hogei, care pe atunci aparŃinea din punct de vedere administrativ de comuna Doagele, judeŃul Vaslui, în data de 30 iunie a ultimului an din secolul al XIX-lea. Familia se ocupa cu agricultura, iar tată-l său spre a-şi spori câştigul în bani practica ocazional şi cărăuşia, profitând de faptul că satul în care locuia era situat cam la mijlocul distanŃei dintre oraşele Bacău şi Vaslui. Această aşezare geografică a Văii Hogei constituia un bun vad de cărăuşie, lumea având felurite pricini de a se deplasa ba la Bacău, ba la Vaslui. Se părea că şi Gheorghe, avea să urmeze peste ani îndeletnicirile părintelui său, însă lucrurile au ieşit din obişnuitul cotidian al vieŃii din mediul rural. ÎnvăŃătorul şcolii din sat, dascăl al cărui nume s-a păstrat peste ani datorită deselor evocări ale academicianului Gheorghe Vrănceanu, Arnăutescu, purtător şi el al prenumelui elevului său, conştient că fiul căruŃaşului era înzestrat cu o inteligenŃă ieşită din comun, îl convinse pe tatăl băiatului să îşi înscrie fiul, după terminarea celor patru clase primare, la Gimnaziul din Vaslui. Până la el nu se mai pomenise ca un copil din Valea Hogei să îşi continue învăŃătura medie la liceul vasluian. În anii de liceu (1912-1919) s-a dovedit a fi cel mai sârguincios elev al clasei din care făcea parte, de-a dreptul lansându-se într-o vertiginoasă succesiune de reuşite la toate examenele şi la felurite concursuri şcolare. În penultimul an al celui de al II-lea deceniu al veacului al XX-lea a obŃinut diploma de bacalaureat, la şcoala gimnazială vasluiană, transformată între timp în liceul „Mihail Kogălniceanu”. Beneficiind la liceul din Vaslui de faptul că acesta era încadrat cu profesori buni, elevul Gheorghe Vrănceanu dobândise o excelentă pregătire la „ştiinŃe exacte”, mai ales. A obŃinut, prin concurs, o bursă „Adamachi” la universitatea din Iaşi. În toamna lui 1919 îşi începe studenŃia la Facultatea de ŞtiinŃe, SecŃia de Matematici, unde îi are ca profesori pe Simion Stoilow (1887-1961), cel care la Iaşi a predat algebra superioară şi teoria funcŃiilor, Alexandru Myller (1879-1965), profesor de geometrie analitică, precum şi pe Simon Sanilevici (1870-1963) care a predat calculul diferenŃial şi integral, cu toŃii deveniŃi membrii ai Academiei Române. Gheorghe Vrănceanu, pentru excepŃionalele rezultate la examene, încă de la finele anului al doilea de studii, era numit preparator la Seminarul Matematic al universităŃii pe care o frecventa. În 1929 şi-a susŃinut teza de licenŃă, după care i s-a oferit prilejul de a efectua cursuri de specializare în Italia, unde la Roma predau vestiŃii matematicieni Tullio Levi-Civita (1873-1941) şi Gregorio Ricci (1853-1925), fondatori ai calculului tensional. În Germania, la universitatea din Götingen audiase expuneri ale matematicianului David Hilbert (1862-1943), şef al şcolii formaliste şi unul din fondatorii metodei axiomatice, cel care a orientat cercetările matematice ale secolului al XX-lea. De asemenea a avut prilejul de a participa la cursuri ale lui Albert Einstein (1879-1955). 92

În anul 1928, la Congresul InternaŃional de Matematică desfăşurat în Italia, la Bologna, oraşul cu cea mai veche universitate din Europa, şcoală de nivel academic fondată în 1088, Gheorghe Vrănceanu cunoaşte gloria recunoaşterii sale pe plan mondial ca fiind autorul teoriei spaŃiilor neolonome. Ca bursier al fundaŃiei „Rockefeller” s-a specializat în S.U.A., la Cambridge – Massachusets, în universitatea creată în 1636 de către John Harward, şi la universitatea fondată în 1746 în oraşul Princeton, din statul New Jersey, unde şi-a îmbogăŃit cunoştinŃele prin însuşirea de idei ale unor „monştri sacri” ai matematicii ca George David Birkhoff (1884-1944), de la Cambridge, Oswald Veblen, Herman Weyl şi Elie Cartan (1869-1951), astfel încât fostul elev al modestului învăŃător ArnăuŃescu din Valea Hogei, a intrat în miezul celor mai actuale şi dificile probleme ale matematicii mondiale din prima jumătate a secolului al XX-lea, trecând cu brio examenul cel mai greu, acela al recunoaşterii valorii sale ca matematician de primă mărime în lume. Ca dovadă a acelui fapt avem celebra revistă de matematică din FranŃa, periodic în care aveau acces doar studii ale somităŃilor ştiinŃei matematicii, „Comptes Rendus de l’Academie de Sciences” a dat publicităŃii, făcând-o cunoscută în lume importanta lucrare a profesorului Gheorghe Vrănceanu, „Sur les espaces nonholonomes”. ApariŃia acestui material, o noutate în geometrie, a atras imediat atenŃia celor mai însemnaŃi specialişti geometri care au început o competiŃie ştiinŃifică internaŃională acerbă a geometriei varietăŃilor neolonome Vrănceanu. A fost prima mare performanŃă a şcolii de matematică din Iaşi, dar şi din România. Şi în Ńară profesorul savant originar din judeŃul Vaslui, fost elev al liceului „Mihail Kogălniceanu”, a creat o remarcabilă şcoală de cercetare a spaŃiilor neolonome în cadrul căreia s-au format matematicieni de mare erudiŃie ca Grigore Moisil (19061973), Radu Roşca (1908-?), Mendel Himovici (1906-1973) ş.a. A predat la Universitatea din CernăuŃi, până în 1939, după care a fost transferat la Bucureşti, mai întâi la Facultatea de ŞtiinŃe, iar apoi la Facultatea de Matematică din cadrul universităŃii din capitală. În data de 1 iunie 1948 era ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 2 noiembrie al aceluiaşi an fusese reconfirmat de către nou constituita Academie a R.P.R. A devenit membru titular la vârsta de 55 de ani, la 2 iulie 1955. A realizat pe parcursul a 40 de ani cât a predat la universitate o operă didactică importantă, constând din 300 de lucrări caracterizate prin profunzimea conceptelor pe care le-a introdus şi importanŃa problemelor rezolvate, între care a adus contribuŃii personale marcante cu privire la dezvoltarea teoriei relativităŃii prin dezvoltarea unui formalism special pentru a simplifica scrierea ecuaŃiilor lui Einstein. Vastitatea temelor abordate, diversitatea acestora şi soluŃionările pe cât de originale pe atât de ingenioase îl caracterizează pe Gheorghe Vrănceanu ca pe unul din marii geometri ai lumii secolului al XX-lea. S-a dovedit şi foarte activ în viaŃa academică, fiind între anii 1965-1979 preşedintele SecŃiei de Matematică. A îndeplinit şi funcŃia de director adjunct al Institutului de Matematică al Academiei Române coordonând activitatea de cercetare din cadrul acestuia. Preocupat de creşterea prestigiului ştiinŃific internaŃional al academiei a fost unul dintre iniŃiatorii şi organizatorii componenŃi ai SecŃiei de Matematică a unuia dintre congresele naŃionale – cu numeroşi invitaŃi străini matematicieni – a matematicienilor din România, în anul 93

1956. Cercetările sale au constituit puncte de plecare pentru formarea şcolii naŃionale de geometrie diferenŃială centro-afină, considerată pe plan ştiinŃific intercontinental o creaŃie pur românească. Doctor în matematici prin titlul acordat în 1924 de către Universitatea din Roma, membru al Academiei din Messina (Sicilia), al Academiei Regale din Belgia (Liege), al societăŃilor de matematică din S.U.A. şi FranŃa, a mai fost declarat Doctor honoris causa, în anul 1967, de către Universitatea din Bologna (fiind singurul român posesor al onorantei distincŃii a celei mai vechi universităŃi din lume) şi Doctor honoris causa al UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. S-a stins din viaŃă, în Bucureşti, în data de 27 aprilie 1979, cu două luni înainte de a împlini 79 de ani.

94

Macarovici Constantin (1902-1984) Transilvania de dinainte de unirea ei cu România, la 1 decembrie 1918, în pofida faptului că naŃiunea română a fost, pe toată durata timpului în care această provincie era anexată regatului ungar şi apoi imperiului austro-ungar, net majoritară, nu avea nici o şcoală românească de grad universitar. Prin constituirea României Mari a devenit posibilă înfiinŃarea la Cluj a UniversităŃii Daciei Superioare „Ferdinand I”. În cadrul FacultăŃii de ŞtiinŃe a noii universităŃi erau cuprinse încă de la înfiinŃare secŃiile de ŞtiinŃe Naturle, Fizică, Matematică şi Chimie. Între organizatorii secŃiei de Chimie s-au aflat ieşenii Raluca Ripan şi Gheorghe Spacu. Din grupul chimiştilor care au făcut că crească prestigiul facultăŃii de Chimie din Cluj a făcut parte un al treilea moldovean, Constantin Macarovici. El s-a născut în oraşul Negreşti, în data de 22 februarie. ÎnvăŃătura o începe în localitatea natală, iar liceul l-a absolvit în Vaslui. Studiile universitare le-a făcut în Iaşi, în cadrul FacultăŃii de ŞtiinŃe, secŃia Chimie, fiind student al profesorului Gheorghe Spacu (1883-1955). În 1931, la universitatea din Cluj şi-a susŃinut teza de doctorat, devenind doctor în chimie, sub conducerea lui Gheorghe Spacu. A intrat însă în învăŃământul universitar în anul 1927, ca asistent la conferinŃa (catedra, n.n.) de Chimie generală condusă de Raluca Ripan (1894-1975), evident că la universitatea clujeană. În 1941 conferinŃa de Chimie generală ce a fost susŃinută de către conferenŃiar universitar Raluca Ripan, a început să fie suplinită de către Constantin Macarovici, fapt petrecut la Timişoara nu la Cluj. Motivul era anexarea de către Ungaria a părŃii de nord est a Transilvaniei, spaŃiu în care se afla şi oraşul universitar Cluj, ca urmare a Dictatului din 30 august 1940, de la Viena. Facultatea de ŞtiinŃe în cadrul căreia se afla SecŃia de Chimie a fost evacuată din teritoriul inclus Ungariei, fiind aşezată în municipiul Timişoara, unde i s-a repartizat etajul al III-lea din Palatul Poştelor. Profesorului Ioan Tănăsescu (1892-1959), conferenŃiarei Raluca Ripan şi asistentului acesteia, Constantin Macarovici le-a revenit misiunea reorganizării, în acele foarte dificile condiŃii, funcŃionarea conferinŃei de chimie. Până la finele lunii decembrie 1940 s-a reuşit ca studenŃii să îşi reia cursurile. După doi ani de suplinire, începând din data de 1 ianuarie 1943 Constantin Macarovici a fost definitivat conferenŃiar de Chimie generală. La 5 august 1948, după revenirea la Cluj, prin reforma învăŃământului superior din R.P. Română secŃia de Chimie a fost ridicată la rangul de facultate. Primul şef de catedră a noii facultăŃi a fost Raluca Ripan, iar Constantin Macarovici era numit suplinitor la Catedra de Chimie generală, pentru ca din 6 decembrie 1948 să fie definitivat ca profesor titular. Cursul de chimie generală predat de către acesta era urmat de studenŃii de la facultăŃile de ŞtiinŃe Naturale, Fizică, Geologie - Geografie, şi se înŃelege, de către cei de la Chimie. Prin numirea la 1 septembrie 1951 a Ralucăi Ripan ca rector al UniversităŃii „Victor Babeş” din Cluj, funcŃia de decan al FacultăŃii de Chimie i-a revenit lui Constantin Macarovici. Sub conducerea sa a fost înfiinŃat primul cerc ştiinŃific pe Universitate, la Facultatea de Chimie. 95

Tot în anul 1951 a fost cooptat director adjunct al Insitutului de Chimie la Academiei Române (filiala din Cluj, n.n.) post pe care l-a deŃinut până în anul 1970. FaŃă de ascensiune sa pe scară ierarhică profesorală universitară, care s-a desfăşurat într-un ritm destul de alert, la care se adaugă, cu brio, o activitate de cercetare în domeniul chimiei deosebit de fructuoasă, fiind autor al unor metode analitice volumetrice, gravimetrice, calorimetrice şi complexometrice, ceea ce nimeni n-a mai realizat înaintea sa, alegerea sa ca membru corespondent al Academiei, în data de 2 iulie 1955 apare ca tardivă. Această „întârziere” a fost cauzată de faptul că între academie şi conducerea statului exista un conflict, care evident era bine mascat, însă era totuşi observabil prin o rărire fără precedent a sesiunilor în care se alegeau noi membri. De la fatidicul an 1948 în care principalei instituŃii cultural ştiinŃifice a Ńării i-au fost retrase prerogativele ce îi asiguraseră o independenŃă faŃă de puterea politică, s-a întrerupt şi practica de a alege noi membri în succesiunea anilor. Astfel, dacă din 1869, când a fost ales cel dintâi membru corespondent al Academiei Române, până în 1948 au avut loc alegeri de 57 de ori în 79 de ani, din 1948 şi până în 1990 nu au fost decât 5 astfel de evenimente, în 1952, 1955 (anul primiri profesorului Constantin Macarovici), 1963, 1965 şi 1974. Cercetările sale au fost orientate mai cu seamă spre chimia complecşilor şi chimia analitică. În primul dintre domeniile menŃionate, are, pe lângă lucrările în colaborare cu profesorul Gheorghe Spacu (11 note), un studiu amplu asupra influenŃei legăturilor simple, duble şi triple, combinaŃii chimice prin care a obŃinut derivaŃii sub-complexe cu acele baze organice utilizate (diaminodibenzil, stilben şi tolan). Mai mult decât atât, în afara domeniului complecşilor a efectuat studii asupra dolomitelor (roci calcaroase îmbogăŃite pe cale naturală cu magneziu, n.n.) indigene, elaborând un procedeu pentru obŃinerea carbonatului de magneziu. În ceea ce priveşte cercetările sale în chimia analitică, rezultatele acestora le-a publicat în circa patruzeci de note cuprinzând metode noi şi studii critice comparative în dezlegarea diferiŃilor ioni prin procedee chimice. Descoperirile de atare factură au avut utilizări practice în industria farmaceutică, servind la dozarea sulfamidelor şi la controlul calităŃii unora dintre medicamente. Este un deschizător de drum din România în sonochimie, domeniu ştiinŃific în care inventase o metodă şi a conceput o instalaŃie pentru studierea reacŃiilor sonochimice. A reuşit să stabilească un procedeu original pentru obŃinerea oxidului pur de wolfram în câmp ultrasonor. Î s-au publicat de-a lungul timpului, în Ńară şi în străinătate peste 200 de lucrări pe care le-a elaborat singur sau în colaborare cu alŃi chimişti. Chiar şi în cazurile unor materiale concepute în colective de autori partea cea mai consistentă a textului îi aparŃinea profesorului prin excelenŃă care a fost Constantin Macarovici. Este de consemnat faptul că s-a remarcat nu numai ca un cercetător chimist ultra ancorat în formule complicate, fiind tributar unui vocabular de o extrem de strictă specialitate, dificil de înŃeles chiar şi de către chimişti care nu se ridicaseră măcar la un nivel de cunoştinŃe cât de cât apropiat de al său, Constantin Macarovici avea şi harul de a scrie şi pentru marele public. Stau mărturie cele trei monografii referitoare la vieŃile i realizările ştiinŃifice ale chimiştilor români, Nicolae Teclu (1839-1916), absolvent al FacultăŃii de Chimie a universităŃii vieneze, întâiul chimist român de rezonanŃă ştiinŃifică europeană, Gheorghe Spacu şi Raluca Ripan. CărŃile respective, apărute în 96

anii 1971, 1979 şi 1982, atât în privinŃa acerbei documentări cât şi prin cursivitatea şi claritatea naraŃiunii constituie şi acum în început de nou secol modele de urmat de către cei ce intenŃionează să evoce personalităŃi ale vieŃii ştiinŃifice de odinioară din Ńara noastră, şi nu numai! A rămas până la sfârşitul existenŃei sale legat de Clujul universitar, oraş în care a trecut pragul nemuririi savanŃilor, la vârsta respectabilă de 82 de ani, la data de 7 februarie 1984.

97

Bercovici Martin (1902-1971) Cel de-al doilea inginer originar din judeŃul Vaslui ajuns până la onoranta poziŃie ştiinŃifică de membru titular al Academiei Române a fost Martin Bercovici. S-a născut în oraşul Bârlad, la data de 24 august, fiind, în ordinea anilor venirii pe lume, al şaselea dintre academicienii veniŃi de aici. Evident că bârlădean fiind, din prima clasă primară şi până la bacalaureat, întregul proces de şcolarizare îl făcuse în urbea natală. Studiile universitare le-a urmat, din 1921 până în 1926 la Şcoala politehnică din Bucureşti. S-a specializat în inginerie electromagnetică, iar prima sa angajare a avut loc în 1927 la Societatea de Gaz şi Electricitate din capitală. A deŃinut mai multe funcŃii avansând pe scara ierarhică până la scaunul de subdirector tehnic al întreprinderii bucureştene la care a debutat ca inginer. În cei douăzeci de ani de muncă la uzina de gaz şi electricitate a avut o serie de contribuŃii la dezvoltarea şi modernizarea instalaŃiilor tehnice, găsind soluŃii optime şi în acelaşi timp originale de protejare a instalaŃiilor electrice adaptate structurilor reŃelelor. Prin implicarea României în cel de-al II-lea război mondial sistemul energetic naŃional a suferit numeroase distrugeri în urma bombardamentelor aeriene din anii 1943-1944. Pe lângă acest fapt, chiar şi acolo unde obiectivele producătoare de energie electrică nu au fost afectate, pe toată durata deceniului al patrulea al secolului XX nu a fost posibilă înnoirea prin achiziŃia de generatoare în pas cu progresele tehnice în domeniu. Din aceste considerente principale, la care se mai pot adăuga şi altele, înzestrarea cu instalaŃii electrice a Ńării a rămas în covârşitoare parte la nivelul anilor 20. După terminarea marii conflagraŃii mondiale, peste tot în spaŃiile devastate de acŃiunile militare de pe continentul european a fost necesar să se treacă la refacerea industriei şi a economiilor naŃionale. Prioritatea o avea ramura energetică. În Ńara noastră luase fiinŃă Institutul de Studii şi Proiectări Energetice, în fruntea căreia a fost instalat ca director, începând din 1949 inginerul energetician originar din Bârlad, Martin Bercovici. A coordonat cu succes activitatea institutului până în anul 1952, când a fost promovat director general tehnic în cadrul Ministerului Energiei Electrice, post în care, în realitate, Martin Bercovici era de fapt personajul ce îi rezolva îndatoririle de specialist ce îi reveneau deŃinătorului fotoliului ministerial. În cadrul institutului menŃionat, dar şi la Politehnica din Bucureşti, unde, ca profesor a creat o adevărată şcoală de reŃele şi sisteme electrice – prima de acest fel din Ńară, a efectuat cercetări în ramura electro-energeticii, aducând importante contribuŃii în construirea a felurite echipamente electrice. Este autor al teoriei componentelor simetrice şi aplicaŃiile acesteia în electrotehnică. A soluŃionat probleme de reglaj a puterii şi frecvenŃei în reŃelele electrice, a calculat raza de influenŃă a liniilor de înaltă tensiune asupra reŃelei de telecomunicaŃii, a adus importante contribuŃii la perfecŃionarea modului de transmitere la mare distanŃă în curent alternativ şi în curent continuu. A reuşit să aplice calculul matricial în studiul regimurilor reŃelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electronice, ceea ce la nivelul de dezvoltare a tehnicii anilor 50 reprezentase o noutate ştiinŃifică deosebită. 98

Ca urmare a atâtor rezultate obŃinute în cercetarea electrotehnică, a fost ales în şedinŃa academică din data de 2 iulie 1955 membru corespondent al Academiei R.P. Române. Cu un an înaintea alegerii sale ca membru corespondent i-a fost acordat postul de director al DirecŃiei energiei electrice din Comitetul de Stat al Planificării, pentru perioada 1954-1967. Pentru absoluta-i competenŃă în domeniul electricităŃii savantul originar din Bârlad, Martin Bercovici a fost investit preşedinte a părŃii române din Comisia Mixtă Iugoslavo – Română pentru studierea fezabilităŃii proiectelor de amenajare a zonei şi de constituire a giganticei hidrocentrale de pe Dunăre, de la Drobeta – Turnu Severin. Martin Bercovici a fost unicul energetician român care a luat parte la toate etapele de pregătire şi construire a acestui obiectiv energetic de o impresionantă mărime atât ca spaŃii clădite cât şi ca producător de energie electrică (2100 megawaŃi), contribuind cu soluŃionări de înaltă specialitate de la începutul până la încheierea lucrărilor şi darea în exploatare a hidrocentralei „PorŃile de Fier I”. Recunoaşterea pe plan ştiinŃific extern a meritelor savantului energetician Martin Bercovici s-a concretizat prin alegerea lui ca membru permanent al ConferinŃei InternaŃionale a Marilor ReŃele Electrice de Înaltă Tensiune, al cărui sediu se află în capitala FranŃei. A fost prezenŃă benefică ştiinŃifică la Consfătuirea asupra maşinilor electronice de calcul – prima manifestare de amploare din România, de acest gen, la care a prezentat comunicarea „Calculul circulaŃiei curenŃilor în reŃelele electrice buclate cu ajutorul maşinilor de calcul numeric”, apărută în anul 1960. În 1963, când a avut loc cea de-a treia primire de membri titulari ai academiei, de după 1948, în data de 21 martie, i s-a acordat fostului membru de onoare Martin Bercovici, fotoliul de membru titular al Academiei Române. A făcut parte din SecŃia de ŞtiinŃe Matematice şi Fizice al cărei preşedinte era ieşeanul Horia Hulubei, savant fizician. În cadrul acesteia inginerul energetician Martin Bercovici a Ńinut mai multe comunicări ştiinŃifice. În revistele „Buletinul Institutului Politehnic Bucureşti” şi „Studii şi cercetări de energetică şi electricitate” a publicat o serie de studii axate pe rezultate ale activităŃii sale de cercetare. În cursul a peste două decenii de profesorat la catedra de electro-energetică a Politehnicii Bucureşti, unde a fost creatorul şcolii româneşti de reŃele şi sisteme electrice, a pregătit inginerii energeticieni de care aveau nevoie hidrocentralele şi termocentralele construite în Ńara noastră, în conformitate cu amplul plan naŃional de electrificare pentru perioadele 1950-1965, 1966-1980, obiective la a căror edificare Martin Bercovici a avut un rol deosebit de important ca specialist energetician de înaltă clasă. A decedat la 69 de ani, când mai avea în faŃă cel puŃin un deceniu în care să de facă util ştiinŃei româneşti, în data de 19 ianuarie 1971, în Bucureşti.

99

Zaharescu Barbu (1906-2000) Unicul economist ajuns membru al academiei, originar din judeŃul Vaslui a fost Barbu Zaharescu. S-a născut în oraşul Bârlad, la 11 martie 1906. Tot în această localitate, care până pe la mijlocul secolului al XX-lea se situa printre centrele urbane importante moldovene în privinŃa nivelului avansat al şcolilor sale, Barbu Zaharescu a urmat cursurile primar, gimnazial şi liceal. Fiind atras de ştiinŃe exacte s-a înscris în Bucureşti la Facultatea de ŞtiinŃe, secŃia de Matematici. Încă din timpul studenŃiei a manifestat interes pentru ştiinŃa economiei, publicând articole cu asemenea teme în periodicele bucureştene „Frontul evenimentelor culturale” şi „Reporter”. Ca urmare, în relativ scurtă vreme, a devenit un cunoscut studios al economiei. La acesta a avut o contribuŃie nu lipsită de însemnătate revista săptămânală, politică, literară şi artistică ce fusese întemeiată în 1933 de către Gramma, publicaŃie foarte citită în cercurile intelectuale româneşti din anii 30-40. Punându-se problema introducerii ca materie de studiu în licee a economiei politice, Ministerul ÎnvăŃământului i-a încredinŃat în anul 1945 elaborarea pentru prima dată în Ńara noastră a unui manual în care să fie prezentată la nivel didactic această importantă ştiinŃă socială cu largi implicaŃii în evoluŃia generală a umanităŃii. Deşi era licenŃiat în matematică a abandonat această ştiinŃă prin acceptarea în anul 1948 a postului de profesor şef al Catedrei de Economie Politică de la Universitatea Bucureşti. Începând tot din acel i s-a încredinŃat şi direcŃiunea Editurii Politice din Bucureşti. Pentru o scurtă perioada de timp din anul 1955 a devenit rectorul Institutului de Limbă şi Literatură Rusă „Maxim Gorki” din capitală. În acelaşi an, la 2 iulie, era ales membru corespondent al Academiei R.P.Române. A urmat apoi o lungă carieră diplomatică, în care a debutat în a doua parte a anului 1955 prin numirea sa în Argentina, ca ministru extraordinar şi plenipotenŃiar al Ńării noastre. Nu a rămas prea mult timp în America Latină deoarece începând din 1936 a fost instalat la Ankara, ambasador al Românei în Republica Turcia. Ca şef al ambasadei noastre în statul turc a rămas, tot pentru o perioadă relativ scurtă, de mai puŃin de trei ani, fiind mutat ambasador la Beijing unde îi revenea şi misiunea de a asigura şi legăturile diplomatice ale României cu R.P. Vietnam. În anul 1961 era scos definitiv din rândul personalului diplomatic de rang înalt al Ministerului de Externe al Ńării noastre, revenind în România. Şi-a reluat activitatea didactică universitară la fosta Academie Comercială, devenită după al II-lea război mondial şi schimbările politice care i-au urmat în România intrată în sfera de influenŃă şi interese politico-economice ale Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Institutul de Statistică, Economie şi Planificare (ASEP). Dar nu a fost lăsat să predea efectiv la catedră decât până în anul 1970, după care a devenit „profesor consultant”, poziŃie didactică prin care cel în cauză era scos în mod deliberat din învăŃământ, lăsându-i-se iluzia că eventual, cândva, i se va mai oferi posibilitatea să revină pentru a preda un anumit curs, dar de regulă a astfel de „rechemare” nu avea loc. În tot cazul o viitoare monografie referitoare la viaŃa şi activitatea profesională a academicianului economist Barbu Zaharescu va fi de natură să evidenŃieze multe aspecte rămase în umbră în privinŃa unei continue deteriorări a relaŃiilor sale cu puterea 100

politică dominată de către partidul unic. Chiar şi în absenŃa, deocamdată, a unor mărturii documentare, din desele sale schimbări din funcŃii şi ocuparea unor posturi diplomatice tot mai irelevante, Argentina, Turcia, China şi Vietnam, precum şi aşezarea sa între „profesorii consultanŃi” la etatea de numai 64 de ani, nu la 70 cum se obişnuieşte, sunt semnale serioase în privinŃa celor intuite de noi în rândurile de mai sus. S-a stins din viaŃă la Bucureşti, în data de 14 a penultimei luni a anului 2000, fără ca să fi intervenit alegerea sa ca membru titular al Academiei Române.

101

Manolache Constantin (1906-1977) Constantin Manolache, sigurul naturalist entomolog (entomon = insectă în limba greacă) deŃinător al unul fotoliu de academician originar din judeŃul Vaslui s-a născut în urmă cu un secol, la 10 octombrie în oraşul Bârlad. Pentru anii de început ai şcolarizării urbea natală îi oferise toate condiŃiile, de la prima clasă primară şi până la obŃinerea diplomei de bacalaureat. Evident că etapele gimnazială şi liceală le-a făcut la cunoscutul liceu „Gheorghe Roşca Codrieanu”, absolvind în anul 1926. cum în deceniul al III-lea al secolului XX încă câŃiva „vasluieni” au ales Bucureştiul ca oraş al studenŃiei, Constantin Manolache le-a urmat exemplul. Din toamna anului obŃinerii bacalaureatului a început studenŃia la Universitatea Bucureşti, Facultatea de ŞtiinŃe, secŃia de ŞtiinŃe Naturale. Peste patru ani, absolvent al facultăŃii, era reŃinut în activitatea de cercetare. S-a specializat în zoologie, devenind doctor în această ştiinŃă în anul 1973 prin susŃinerea tezei privind macrofauna din Sinaia (Valea Zgaburei) şi Căscioara din fostul judeŃ Vlaşca (actualmente în judeŃul Ilfov, n.n.). Cercetări în domeniul combaterii dăunătorilor din silvicultură şi agricultură începuse să le facă la Institutul de Cercetări Agronomice din oraşul Roman, judeŃul NeamŃ. IniŃial a fost asistent suplinitor, iar din 1932 era definitivat pe post. După obŃinerea doctoratului a avansat şef de lucrări (1939), iar apoi entomolog şef, începând cu anul 1944. Din 1945 a predat şi la Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti, fiind numit în postul de conferenŃiar. Anul 1955 îi adusese alegerea în rândul membrilor corespondenŃi ai Academiei Române, iar în anul 1962 era declarat doctor docent entomolog. A fost un creator al şcolii româneşti de studiere a aflării mijloacelor de combatere a insectelor dăunătoare culturilor agricole şi pădurilor. Pentru prima dată în Ńara noastră a început o cercetare ştiinŃifică de mare complexitate, iniŃiată şi coordonată de către academicianul entomolog bârlădean Constantin Manolache, înregistrându-se rezultate fără precedent de pozitive în agronomie şi silvicultură. Pe lângă faptul că s-a realizat o primă catalogare de insecte dăunătoare, a fost posibilă şi cunoaşterea precisă a ciclurilor biologice a fiecărei specii de dăunători, astfel încât să fie luate măsuri eficiente de distrugere încă din fazele de formare a respectivelor roiuri de insecte, fiind tardivă şi ineficientă combaterea acestora ajunse în faza lor de deplină dezvoltare. S-a preocupat îndeaproape de formarea în cadrul institutului agronomic bucureştean a specialiştilor în combaterea insectelor dăunătoare prin proceduri ştiinŃifice elaborate de către Constantin Manolache. Începând cu deceniul al V-lea din secolul XX terenurile cultivate au ajuns pradă unei insecte cu totul necunoscută până atunci la noi în Ńară: gândacul de Colorado. Stricăciunile produse au fost la primele atacuri de-a dreptul dezastruoase, îndeosebi pentru culturile de cartofi. Profesorul Constantin Manolache a efectuat cercetări asupra respectivului dăunător vehiculat în Europa de peste Atlantic, stabilind măsuri de combatere a acestui adevărat flagel al agriculturii. Chiar dacă nu s-a reuşit eradicarea gândacului de Colorado, prin metodele iniŃiate de către Constantin Manolache daunele pe care le putea produce această grupă de insecte au fost substanŃial diminuate. 102

Căutările sale au fost orientate mai cu seamă spre aflarea unor soluŃionări ecologice care să nu ducă la poluări ale terenurilor pe care erau aplicate şi nici la infestări ale produselor care să pericliteze sănătatea consumatorilor. Nu greşim de loc în afirmaŃia că entomologul bârlădean Constantin Manolache a fost în România întâiul promotor al ecologismului, şi asta într-o vreme în care goana după producŃii agricole deosebit de mari, în dauna calităŃii recoltelor şi implicit a sănătăŃii publice era o politică de stat ce trebuia urmată cu o de-a dreptul fanatică fermitate. Din aceste considerente aberante nu s-a Ńinut seama în mod deliberat, decât în foarte mică măsură de rezultatele probate ştiinŃific ale cercetărilor sale pertinente şi în concordanŃă cu legile naturii, a căror nesocotire duce la dezastre ecologice cu urmări negative pe lungi durate de timp. Pe lângă prodigioasa activitate de cercetare şi de predarea la catedră a mai participat la o serie de acŃiuni tehnice ale Ministerului Agriculturii, oferind soluŃii de păstrare în condiŃii fitosanitare a produselor vegetale depozitate în silozuri şi magazii de mari dimensiuni. A mai fost cel dintâi naturalist român care a avut iniŃiativa studierii amfipodelor (ordin de mici crustacee, n.n.) de pe ape dulci din Ńara noastră care n-au figurat până la el în lucrările de zoologie, înregistrând şi descriind specii şi subspecii noi pentru ştiinŃă. Opera sa ştiinŃifică constă în peste 250 de lucrări în domenii variate ale ştiinŃelor naturale ca entomologia, biologia, ecologia ş.a. Nu puŃine din scrierile sale nu s-au perimat prin trecerea timpului şi evoluŃia cercetărilor în domeniu. Dimpotrivă noile descoperiri vin să confirme o serie de teze se ale sale pe care le-a emis sun o anumită marjă de probabilitate şi precauŃie ştiinŃifică. Academia de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice l-a ales membru al ei. Cu zece luni înainte de a împlini 71 de ani, în data de 10 ianuarie 1977, la Bucureşti a încetat din viaŃă.

103

Ivănescu Gheorghe (1912-1987) În actuala comună aşezată pe valea unuia dintre afluenŃii din dreapta Prutului, Elanul, Vutcani, s-a născut la 2 noiembrie, Gheorghe Ivănescu. A venit pe lume într-o familie de intelectuali, unul dintre fraŃii mamei sale a fost învăŃător şi poseda o bine înzestrată bibliotecă. Zona văii Elanului era o vatră folclorică individualizată şi deosebit de bogată în tradiŃii, cântece şi jocuri populare. Unchiul său, Nicolae Ivănescu, împreună cu tatăl lui Gheorghe, au cules din acele locuri mai multe poveşti pe care le-au notat într-un caiet. PărinŃii săi citiseră mai multe cărŃi ale lui Nicolae Iorga, savant pentru care aveau un adevărat cult. Şcolarizarea o începuse la şcoala din localitatea natală, unde îl avuse ca învăŃător pe Vasile Alexa, un iubitor de folclor şi un adevărat luminător al satului. În acei ani ai claselor primare, şcolarul GheorghiŃă a participat la mai multe excursii prin împrejurimi având prilejul de a cunoaşte istoria locală şi creaŃiile folclorice diverse, care au format suportul chemării sale spre studierea lingvistici. La vârsta de 11 ani familia sa se mutase în oraşul Bârlad, în care la acea vreme pulsa o viaŃă culturală fructuoasă. Exista o bibliotecă publică aparŃinând de societatea culturală ce luase fiinŃă în anul 1903 şi era denumită „Avântul”, în cadrul căreia se Ńineau săptămânal întruniri literare. În acel locaş al cărŃilor elevul liceului „Gheorghe Roşca Codrieanu”, Gheorghe Ivănescu, devenit şi el membru cotizant al societăŃii a aflat şi citit cărŃile ale lingvistului şi filologului originar din Bârlad, Alexandru Philiphide (1859-1933), membru titular al Academiei Române din anul 1900, precum şi ale arheologului şi istoricului Vasile Pârvan (1882-1927), membru titular al Academiei Române din anul 1913. Pe când era în clasa a VII-a de liceu, în decembrie 1929 a fost ales preşedinte al SocietăŃii „Avântul”. La una din şedinŃe Gheorghe Ivănescu şi-a făcut debutul în activitatea ştiinŃifică prezentând o comunicare a cărei subiect se referea la originea numelui de român. Tot atunci a mai prezentat o altă comunicare despre cultura românească până în secolele XIV-XV, la o altă societate culturală bârlădeană, „Stroe Belloescu”. În cursul superior liceal a deprins, de unul singur şi din proprie iniŃiativă primele elemente de limbă slavă bisericească, încercând chiar să reconstituie gramatica acesteia. Interesul său faŃă de slavona bisericească a fost atât de mare încât, prin intermediul uneia din librăriile bârlădene achiziŃionase din străinătate lucrări de specialitate ale unor lingvişti din FranŃa şi Germania. A citit într-atât de multe lucrări despre slavona bisericească încât a reuşit pe temeiul acelora să considere ca fiind eronată opinia filologului Ioan Bogdan (1864-1919), membru titular al Academiei Române, din anul 1903, prin care susŃinea ideea că alfabetul chirilic s-a introdus la români în veacul al XIV-lea. Liceanul Gheorghe Ivănescu se situase pe poziŃia că alfabetul chirilic a fost adoptat în scrierea românească în secolul al XII-lea, fără ca el să fi cunoscut teoria lingvistului care a înfiinŃat la universitatea din Iaşi Catedra de Slavistică, Ilie Bărbulescu (1873-1975), membru corespondent al Academiei Române, din anul 1908, savant care susŃinea acelaşi lucru, dar cu mult înaintea tânărului Gheorghe Ivănescu. 104

Între profesorii de la liceu îl simpatiza cel mai mult pe Petre Constantinescu – Iaşi care preda istoria. Peste ani, ajuns la vârsta senectuŃii, savantul filolog Gheorghe Ivănescu avea să facă precizarea că Petre Constantinescu – Iaşi era cel mai competent dintre profesorii pe care i-a avut în cursul anilor de liceu (Petre Constantinescu – Iaşi, 1892-1977, istoric şi om politic, membru titular activ al Academiei Române, din anul 1848, n.n.). La sfatul acestui dascăl a apelat Gheorghe Ivănescu, elev fiind, atunci când intenŃionase să editeze o revistă profilată pe filologie şi istorie, evident fără să aibă posibilitatea de a susŃine băneşte apariŃia periodicului. Fireşte că răspunsul era departe de a fi cel aşteptat de către liceanul născut la Vutcani. Era sfătuit să renunŃe la această idee, deoarece nu „era încă format ca om de ştiinŃă”. Dar, în aceeaşi scrisoare expediată din CernăuŃi, fostul său profesor îi cerea ca după obŃinerea diplomei de bacalaureat să se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie a UniversităŃii din Iaşi. Mai mult decât atât, Petre Constantinescu – Iaşi îl recomandă filologul Giorge Pascu, care preda la universitatea ieşeană, iar aceasta din urmă, în iunie 1930, a trimis la Bârlad un fost student de-al său să îl convingă pe Gheorghe Ivănescu să se înscrie la facultatea de profil literar-lingvistic din fosta capitală a Moldovei. Referindu-se la anii de liceu, cu prilejul aniversării de împlinire a 70 de ani, academicianul Gheorghe Ivănescu menŃiona că datorită „mediului cultural bârlădean de atunci, pasiunea pentru istorie şi filologie, precum şi largul orizont filologic” pe care a avut posibilitatea de a şi-l forma în acea ambianŃă intelectuală care domnea în oraşul adolescenŃei sale. Bacalaureatul l-a dobândit în sesiunea din luna iunie 1930, iar în luna octombrie a aceluiaşi an devenise student al UniversităŃii din Iaşi. S-a înscris la specialitatea principală Filologia clasică şi la cea secundară Limba şi literatura română. A urmat în anii de studenŃie cursuri de filologie (profesori Giorge Pascu, Ilie Bărbulescu), istorie literară (profesor Octav Botez), filologie clasică (profesori Marinescu şi Papacostea), istoria artelor (profesori Oreste Tofroli şi Nicorescu) şi nu în ultimul rând cursul strălucit al lui Alexandru Philiphide, în care profesorul ieşean aducea corective la lucrări elaborate „de unii din cei mai mari lingvişti ai lumii, ca Meillet, Gilliéron, Bartoldi, Vassler, sau filozofi ai limbajului Wundt (Wilhelm Wundt, 1832-1920, fondatorul psihologiei experimentale, n.n.). A avut şi şansa de a audia în intervalul dintre anii 1931-1933 prelegerile lui Garabet Ibrăileanu (1887-1890), critic şi istoric literar, pe care savantul de mai târziu Gheorghe Ivănescu îl defineşte ca fiind „o figură de seamă a criticii şi istoriei literare de pretutindeni”. După încheierea pregătirii universitare de la Iaşi, Gheorghe Ivănescu a urmat un stadiu de specializare în filologie în capitala FranŃei (1934-1935), la „École Pratique des Hutes Études” (Şcoala practică de înalte studii, n.n.), unde a audiat în special cursurile de limbi celtice Ńinute de lingvistul Vendryes, precum şi seminariile de filologie romantică ale lui Mario Roques. Pe lângă acestea Gheorghe Ivănescu a fost în Paris un foarte sârguincios cititor al Bibliotecii NaŃionale a FranŃei fiind văzut zi de zi însălile de lectură ale impunătorului edificiu situat pe „rue de Richelieu”. Metropola de pe ambele maluri ale fluviului Sena a rămas pentru extrem de studiosul tânăr originar din părŃile judeŃului Vaslui „un oraş, practic, necunoscut”. PreŃuindu-i-se nesecata sete de cunoaştere, de continuă îmbogăŃire a cunoştinŃelor în domeniul atât de incitant al lingvisticii, dar tot pe atât de greu de aprofundat în mod ştiinŃific, i s-a acordat din partea statului român o bursă pe durata a 105

trei ani (1935-1938) în Italia. Majoritatea timpului l-a petrecut la Roma, unde pe „Vale Giulia”, prin strădaniile academicianului Vasile Pârvan fusese înfiinŃată „Şcoala de la Roma”. Dacă la Paris a audiat cursuri ale lui Antoine Meillet (1866-1936), o incontestabilă autoritate ştiinŃifică în „lingvistica generală şi gramatică comparată”, capitala italiană i-a oferit prilejuri multiple de a-l audia pe cel mai avizat specialist al lumii în limba sanscrită, Carlo Formichi şi pe ultraeruditul în filologie romantică, Giorgio Bertoni. Sub înrâurirea unor savanŃi de o reputaŃie ştiinŃifică fără egal, printr-un interes şi susŃinut efort de pătrundere şi asimilare şi-a îmbogăŃit informaŃia documentară şi şi-a format o concepŃie modernă asupra evoluŃiei la diferite popoare a fenomenului lingvistic, fapt ce i-a permis să creeze ulterior scrieri capitale nu numai pentru limba română, ci şi pentru lingvistica generală. Întors în România şi-a continuat activitatea în cadrul UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, instituŃie la care a fost numit încă din anul 195 pe când avea 23 de ani, asistent al ilustrului reprezentat al lingvisticii româneşti, Iorgu Iordan (1888-1986), ales în anul 1934 membru corespondent al Academiei Române şi membru titular în 1945. după ce I. Iordan a părăsit Iaşiul, în locul acestuia a fost numit profesor suplinitor la Catedra de Limba română din cadrul universităŃii Iaşiului (1945-1948). Prin obŃinerea în anul 1946 a titlului de doctor în filologie, prin elaborarea şi susŃinerea tezei referitoare la Problemele capitale ale limbii române literare, precum şi prin publicarea mai multor studii de lingvistică în „Buletinul Institutului de Filologie Română – Al. Philiphide”, începând cu anul 1948 devenise profesor titular al catedrei la care a fost profesor suplinitor. În anul 1952 era desemnat cercetător ştiinŃific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară – Iaşi, până în 1955, perioadă în care a luat parte la o suită de sesiuni ştiinŃifice de filologie Ńinute în centrele culturale importante ale Ńării (ClujNapoca, Bucureşti, Timişoara, Craiova, ş.a.), la care a prezentat subiecte axate pe un impresionant volum de date lingvistice, riguros selectate şi organizate, care relevau un mod propriu de a gândi, o exemplară erudiŃie şi multă originalitate. Considerat pe multiple temeiuri ca fiind unul dintre cei mai de seamă lingvişti români a fost cooptat în cadrul Comisiei pentru elucidarea formării limbii şi a poporului român, constituită la Bucureşti sub egida Academiei Române. A deŃinut funcŃia importantă de secretar de stat ştiinŃific al acelui colectiv de savanŃi. ÎnfiinŃarea la Timişoara, la începutul deceniului al şaselea a universităŃii crease necesitatea aducerii în oraşul de pe Bega a unor cadre profesorale de un real nivel universitar. Din 1962, doctorul în filologie Gheorghe Ivănescu era numit profesor titular de lingvistică romanică şi generală în principalul centru urban şi cultural al Banatului. Sub directa şi competenta sa îndrumare au ieşit în cei şapte ani petrecuŃi la Timişoara mai multe sute de profesori de limba română ce au fost repartizaŃi în şcoli generale şi licee din întreaga Ńară. Nu puŃini dintre aceştia sunt bine apreciaŃi pentru pregătirea lor filologică, ei afirmând cu mândrie: „am făcut literatură română cu profesorul Gheorghe Ivănescu”. În momentul de faŃă, la douăzeci după trecerea sa în eternitate nu există student la facultăŃile de filologie sau specialist care să nu beneficieze de numeroase şi originalele-i lucrări editate în peste 60 de ani de prodigioase cercetări în domeniile gramaticii şi lingvisticii româneşti. Îmbinarea omului de ştiinŃă cu pedagogul experimentat l-au caracterizat de-a lungul întregii sale cariere profesorale universitare. 106

Deşi era un adevărat clăditor de ipoteze îndrăzneŃe, elaborate pe cercetări şi judecăŃi solide, a căutat şi a aflat de fiecare dată moduri de exprimare prin care înalta ştiinŃă să fie accesibilă cititorilor sau auditorilor din amfiteatrele universităŃilor la care a predat, putem afirma fără să greşim, cu o singulară dăruire. Pe când îşi desfăşura activitatea la universitatea timişoreană, în data de 3 februarie 1965 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Făcea parte din cea de-a 62-a alegere de membri corespondenŃi, începând de la înfiinŃarea instituŃiei şi din a cincia serie de după anul 1948. Preşedintele care a aprobat candidatura sa era chimistul Ilie Murgulescu (1902-1991), membru titular din anul 1952. În aceeaşi şedinŃă de alegeri au fost declaraŃi membri corespondenŃi Mircea Dragoş Biji (1913-1992) statistician, Leon Silviu Daniello (1898-1970) medic, Jean Livescu (1906-1996) istoric literar, Dimitrie Macrea (1907-1988) lingvist şi Haralambie Mihăescu (1907-1985) filolog. Datorită faptului că în intervalul de timp cuprins între anii 1965-1990 s-au efectuat doar în 1970, 1974 şi 1980 alegeri de noi membri titulari (în 1970 şi 1980 era titularizată doar câte o singură persoană, n.n.), grupul membrilor corespondenŃi din anul 1965 a rămas pe aceeaşi primă treaptă academică, deşi operele acestora le-ar fi îndreptăŃit cu prisosinŃă ocuparea fotoliilor de membri titulari. Profesorului doctor Gheorghe Ivănescu i s-a acordat direcŃiunea Sectorului de Lingvistică din Baza de Cercetări ŞtiinŃifice din Timişoara a Academiei Române încă din anul 1963, de pe când încă nu făcea oficial parte din rândul academicienilor, detaliu grăitor în ceea ce priveşte înaltul său prestigiu ca om de ştiinŃă. Şi universitatea din Craiova a beneficiat de prezenŃa remarcabilă a filologului academician Gheorghe Ivănescu, vreme de trei ani (1969-1971). Concomitent cu atribuŃiile de profesor de lingvistică română şi indo-europeană a fost şi director al Centrului de Istorie, Filologie şi Etnografie din oraşul principal al Olteniei. A revenit în anul 1971 la Facultatea de Filologie a universităŃii ieşene, ca profesor de Lingvistică indo-europeană. Făcea parte însă şi din Consiliul Profesoral Universitar, din Consiliul ŞtiinŃific al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor şi din Societatea de Lingvistică Romanică. A mai fost redactor responsabil al periodicului „Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii Alexandru Ioan Cuza” – seria Lingvistică – Literatură, precum şi membru al colegiului de redacŃie al revistei de specialitate „Studii şi Cercetări Lingvistice”. Era şi conducător de doctorate, referent ştiinŃific deosebit de avizat, preşedinte a mai multor comisii de analizare a cursurilor şi preşedinte de comisii pentru examenele de licenŃă. A dat consistenŃă facultăŃii de filologie ieşene prin predarea, în exclusivitate la Iaşi, a cursurilor de lingvistică indo-europeană, de germanistică, în cadrul cărora efectua incursiuni în domenii ca filozofia, istoria, logica, antropologia, sociologia, folclorul, ş.a. S-a distins, pe parcursul întregii vieŃi, ca un eminent şi foarte doct apărător al limbii române de proliferarea clişeelor lingvistice, respingând argumentat pătrunderea formelor semidocte, cât şi a neologismelor fără de acoperire. A rămas monumentală şi exemplară lucrarea „Istoria limbii române” (1980) în care a dat pertinente răspunsuri la aspecte lingvistice fundamentale mult dezbătute dar rămase neelucidate până la el. Nu trebuie trecută cu vederea lucrarea de o deosebită originalitate a subiectului tratat, tom elaborat în colaborare cu Theodor Simenschy, „Gramatica comparată a limbilor indo-europene”, o adevărată premieră editorială în studiile lingvistice de la noi. 107

O lucrare ce şi-a păstrat valabil şi în prezent datele documentare şi mai ales modul de interpretare a acestora, deşi de la apariŃia sa în 1947 se vor împlini în curând 60 de ani este aceea intitulată „Probleme capitale ale vechii limbi române”. A abordat în numeroasele sale articole de specialitate şi comunicări lingvistice prezentate la sesiuni din Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara, Craiova, Iaşi, ş.a. teme de fonetică, gramatică, toponimie, stilistică, dialectologie, gramatică comparată, lexicografie, etc. bazate pe o bibliografie aproape fără egal ca proporŃii în lingvistica de la noi din Ńară, şi nu numai. De numele său e legată elaborarea teoriei studiului „antoropologist” al lingvisticii, fiind un deschizător de drum în acest atât de sensibil şi dificil domeniu ştiinŃific. Academicianul Gheorghe Ivănescu prin lucrări ample scrise şi publicate în limbile franceză şi italiană - La formation des langues romanes occidentales, 1965; Les lois fondamentales de l’evolution linguistique, 1967; La distinction entre la liguistique descriptive et la linguistiquehistorique au XIX-eme siecle, 1972; Storia de la parlate popolari e storia della lingue literaaire, 1972; La distiction entre la linguistique descriptive et la linguistique historique au XX-eme siècle, 1972, a făcut cunoscute în lume realizările lingvisticii româneşti, aliniind această cuprinzătoare contribuŃie în contextul general al lingvisticii pan-europene. La împlinirea a 70 de ani academicianul Gheorghe Ivănescu menŃiona că are în diferite faze de lucru alte 22 de titluri, ca de pildă un Tratat de lingvistică generală, o carte referitoare la Teoria lingvistică a lui Alexandru Philippide, istorii ale limbilor română, romanice, a lingvisticii generale, a lingvisticii româneşti, precum şi monografiile ce urmau a fi consacrate savanŃilor Alexandru Philippide, Garabet Ibrăileanu şi Ioan Cantacuzino. Spre marea pierdere a lingvistici româneşti şi europene nu a reuşit să ducă la final acel proiect de-a dreptul grandios deoarece în data de 3 iunie, când mai avea şase luni până la împlinirea a 75 de ani, la Iaşi, a încetat din viaŃă, lăsând colaboratorilor săi misiunea de a-i continua opera.

108

Ciorăscu Florin (1914-1977) Al doilea fizician originar din judeŃul Vaslui, dar şi din Bârlad, care a fost ales membru al Academiei Române, Florin Ciorăscu, s-a născut în 3 iunie, anul 1914. Oraşul său natal în care exista renumitul liceu „Gheorghe Roşca Codrieanu”, şcoală de grad secundar frecventată de elevi veniŃi din mai multe judeŃe ale Moldovei, i-a oferit toate condiŃiile pentru ca să ajungă până la luarea examenului de bacalaureat frecventând în exclusivitate şcoli bârlădene. În 1932 s-a înscris la Universitatea din Iaşi, unde a urmat Facultatea de ŞtiinŃe, secŃia de Fizică, absolvind în anul 1936. La Bucureşti, tot în acelaşi an s-a înscris în cadrul Institutului Politehnic la Facultatea de Electrotehnică, la care în calitate de licenŃiat în Fizică i-aul fost recunoscute mai multe examene, astfel încât a reuşit ca diferenŃele să le promoveze pe durata a doi ani. Cariera didactică universitară o începuse în 1936 ca asistent la facultatea al cărei student a fost la Iaşi, oraş la a cărei instituŃie de învăŃământ superior a funcŃionat la finele anului 1944. Apreciat pentru bogatele sale cunoştinŃe în ramura electricităŃii de către profesorul Ştefan Procopiu, şi el născut la Bârlad, Florin Ciorăscu a fost propus să ocupe postul vacant de asistent la Facultatea de Matematică şi Fizică, Catedra de Electricitate, din cadrul Institutului Politehnic din capitală. În 1949, a inaugurat la politehnica bucureşteană, cursul de Măsuri electrice, materie care nu s-a mai predat în învăŃământul superior tehnic românesc la un nivel ştiinŃific atât de avansat. Peste un an, datorită excelentei sale prestaŃii didactice a fost avansat conferenŃiar universitar. De notat faptul că prin cercetările efectuate în branşa electricităŃii a îmbogăŃit acest curs an de an, astfel încât a fost predat mai multor serii de studenŃi, din anul de debut şi până în 1968. InvestigaŃiile de laborator efectuate după ingenioase planuri de cercetare concepute de către Florin Ciorăscu vizând fizica nucleară au stat la baza unui alt curs universitar, predat de el începând cu anul 1957. Este vorba de expunerea metodelor electronice în fizica nucleară, tematică inedită până la el la noi în Ńară. ExperienŃa dobândită în cercetările electrice îl recomandă ca fiind profesorul cel mai competent de a preda un nou curs universitar tehnic, acela de baze electro şi radiotehnice, iar mai apoi era numit şeful Catedrei de Electricitate şi Magnetism de la politehnica din Bucureşti. Dar, înainte de toate, a avut un rol ştiinŃific precumpănitor în înfiinŃarea Institutului de Fizică Atomică, obiectiv nu numai ştiinŃific ci şi de strategic românesc al cărui sediu utilat cu laboratoare a foarte înaltă specializare a fost construit în comuna suburbană a municipiului Bucureşti, Măgurele. A început acolo cercetări în ramura atomică a Fizicii, în funcŃia de şef al laboratorului deosebit de bine utilat cu aparatură specială de mare rezoluŃie. S-a remarcat prin realizări ale unor descoperiri în fuziunea nucleară care îl situează între cei mai de seamă „atomişti” din lume ai secolului al XXlea. Este formatorul unei pleiade de specialişti români de foarte înaltă clasă în „atomistică”, echipă cu ajutorul căreia a pus în funcŃiune unul dintre cele mai importante centre de studii atomice şi nucleare de pe cuprinsul european, şi nu numai. Nu este deloc neînsemnat numărul foştilor săi studenŃi, şi mai apoi colaboratori, care îşi 109

desfăşoară activitatea de cercetare în institute de studii atomo-nucleare din state ale lumii posesoare ale unor situaŃii economice super dezvoltate (S.U.A., Marea Britanie, FranŃa ş.a.). A fost ales membru corespondent al Academiei Române în data de 21 martie 1963, sub preşedinŃia celui ce a fost savantul chimist Ilie Murgulescu (1902-1991), care l-a apreciat în mod deosebit ca om de ştiinŃă pe Florin Ciorăscu, acest prim reprezentant al plaiurilor moldovene şi vasluiene în domeniul tehnic de vârf mondial al cercetărilor nucleare implicate în căutări de utilizarea paşnică a energiei atomice. Tot în anul alegerii sale în Academia Română i s-a acordat şi titularizarea de profesor titular universitar şef de catedră. De personalitatea sa e corelată proiectarea şi construirea acceleratorului de particule nucleare, servind la producerea electronilor de energie înaltă, instalaŃie de foarte mare complexitate, cunoscută în fizica nucleară sun numele de betatron. Tot el a condus echipa de specialişti care se preocupa de obŃinerea plasmei fierbinŃi, cercetare ce era o premieră absolută în România. Sub coordonarea sa, în calitate de redactor şef, revista „ŞtiinŃă şi Tehnică” a atins cote ridicate de răspândire în Ńară datorită conŃinutului deosebit de interesant şi a tematicii de largă adresabilitate elaborată cu înalt profesionalism de către academicianul originar din Bârlad, Florin Ciorăscu. Tot el este fizicianul român cu cele mai numeroase şi valoroase lucrări despre radiaŃiile nucleare elaborate în Ńara noastră în cursul secolului al XX-lea. Spre marea pierdere a ştiinŃelor legate de atomi din România, viaŃa i-a fost curmată în catastrofalul cataclism tectonic care s-a declanşat în MunŃii Vrancei în seara de 4 martie 1977.

110

Miron Radu (n. 1927) Situată pe pârâul Rediu a cărui luncă este favorabilă agriculturii, localitatea Codăeşti, aşezată cam la mijlocul distanŃei între oraşele Iaşi şi Vaslui, se bucură de faima unei comune înfloritoare cu gospodării bine chivernisite. Una dintre familiile înstărite de la începutul secolului al XX-lea era aceea denumită Miron. În sânul acesteia, la 3 octombrie 1927 s-a născut unul dintre băieŃi căruia prin taina botezului i s-a dat prenumele Radu. Unul dintre fraŃii săi mai mari studiase la Politehnică şi era inginer, profesie care se părea foarte ademenitoare şi pentru elevul Radu Miron, cel care începuse învăŃarea scrisului şi cititului la şcoala primară din localitatea natală. După terminarea primelor patru clase elementare s-a înscris la un liceu cu profil tehnic din Iaşi, după care s-a transferat la liceul din Bârlad, unde a promovat examenul de bacalaureat. Ştiind „din familie” că la Politehnică se cereau solide cunoştinŃe de matematică, pe care, după cum credea, nu a reuşit să le dobândească pe parcursul anilor de liceu, a optat pentru a studia un an la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, frecventând cursurile FacultăŃii de matematică. Gândul de a deveni inginer se părea a-i se împlini după ce a reuşit să efectueze transferul de la Universitate la Politehnică. Dar la noul său loc de studii a beneficiat de marea şansă de a-i avea ca profesori pe savanŃii matematicieni Octav Mayer (18951966) şi Alexandru Myller (1879-1965), ambii membri ai Academiei Române. De numele lui Alexandru Myller se leagă crearea şcolii matematice ieşene, iar Octav Mayer a fost cel care a dezvoltat, în anul 1938, Geometria biaxială. Sub înrâurirea celor doi mentori de elevată clasă în domeniul matematicii, Radu Miron s-a orientat definitiv spre această ştiinŃă, abandonând intenŃia de a deveni inginer. Dovedindu-se un talent nativ în gândirea matematică, pe când se afla în al treilea an de studii, Radu Miron a fost numit preparator, pentru ca anul 1952, la absolvire să fie reŃinut ca asistent (la numai 25 de ani) la Facultatea de matematică şi cercetător la Institutul de Matematică din Iaşi al Academiei Române. S-a afirmat pentru prima dată în mediul ştiinŃific prin lucrarea sa de doctorat în al cărui conŃinut reuşise să rezolve problema considerată ca fiind insolubilă de către reputatul specialist în geometrie, profesorul francez Élie Cartan (1869-1951), cel care a aprofundat „teoria grupurilor”. Teza de doctorat intitulată Geometria sistemelor mecanice neolonome (1957), având o valoare ştiinŃifică deosebită i-a deschis autorului poarta spre poziŃii superioare în cercetare şi învăŃământul universitar ieşean. În anul 1966 a finalizat cartea de matematici ConfiguraŃii Myller, lucrare pentru care i s-a acordat Premiul „Gheorghe łiŃeica” al Academiei Române. Trei ani mai târziu, în 1969, era titularizat profesor la Facultatea de Matematică a UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Totodată a mai fost desemnat Şef de sector al filialei ieşene a Institutului de Matematică a Academiei Române. Anul 1970 a marcat prima sa participare la un Congres InternaŃional de Matematică, manifestare ce s-a desfăşurat pe Riviera Franceză, la Nisa. Apoi, între anii 1969-1975 s-a dedicat studiilor de geometrie globală privind structurile Riemanniene (Bernhard Riemann, 1826-1866). S-a distins ca matematician prin contribuŃii originale asupra funcŃiilor variabilelor complexe. El a stabilit de asemenea bazele topologiei. 111

În urma interfeŃei sale ştiinŃifice cu preocupări ce le acea Şcoala japoneză de geometrie Finsler, geometrician român originar din judeŃul Vaslui, Radu Miron îi comunica în 1947 profesorului Makoto Matsumoto – conducător al şcolii nipone de geometrie Finsler – faptul că elaborase construcŃia unei clase de repere ortonomate pe o varietate Finsler şi ecuaŃiile lor de mişcare, acesta fiind apoi denumite de către savantul japonez „Repere Miron”. A aprofundat investigarea ştiinŃifică a geometriei ajungând la descoperirea de către Radu Miron, în anii 1984-1985 a spaŃiilor Lagrange (Louis conte de Lagrange, 1736-1813, matematician francez) şi între anii 1987-1988 a spaŃiilor Hamilton (sir Wiliam Rowan Hamilton, 1905-1865, astronom şi matematician irlandez), descoperiri matematice prin a căror publicare în reviste şi edituri din străinătate i-au adus binemeritat consacrarea deplină pe plan naŃional şi internaŃional. UniversităŃi din Canada, Germania, Italia şi Japonia şi l-au dorit „visiting professor”, prezentând în astfel de prilejuri comunicări de specialitate, având de fiecare dată ca auditori matematicieni care predau la facultăŃi de recunoscută prestanŃă ştiinŃifică. Sub conducerea profesorului matematician Radu Miron s-a constituit la Iaşi şcoala de geometrie edificată pe principiile Mecanicii Teoretice în atenŃia matematicienilor, fizicienilor şi celor preocupaŃi de mecanică. Prin laborioase şi sofisticate calcule şi deducŃii de o mare ingeniozitate Radu Miron a identificat maniera corectă de a defini spaŃiile Fisler de ordin superior, formulând complet teoria acestor spaŃii, ceea ce este o premieră în matematica românească. Ca urmare, în matematica modernă superioară din întreaga lume sunt intrate în vocabularul de specialitate noŃiuni legate de personalitatea sa, ca: „Reper MironF”, „ecuaŃii fundamentale ale Reperelor Miron”, „Conexiuni Miron”, precum şi alte concepte introduse de savantul originar din Codăeştii judeŃului Vaslui, „geometrie Lagrange”, „geometri Hamilton”, „energii de ordin superior”, „geometrii de ordin superior”, „configuraŃii Myller”, precum şi noŃiunea de „conexiune neliniară” introdusă în premieră absolută în geometrie. Multiplele sale contribuŃii la dezvoltarea geometriei diferenŃiale, tipologia algebrică, mecanica teoretică, la fundamentele geometriei, ramuri ale calculelor înalte pe care le-a unit printr-o viziune proprie, înaintând pe căi nebănuite încă, i-au adus consacrarea cea mai de preŃ din lumea civilizată, aceea de a fi ales membru al Academiei Ńării sale. În 9 martie 1991 era ales membru corespondent, iar în 21 septembrie 1993 devenea membru titular, pe când împlinise vârsta de 65 de ani. Pentru ca onoarea să fie cât mai deplină Academia Română i-a acordat privilegiul de a rosti în plen, la 24 aprilie 1996 discursul de recepŃie „ContribuŃii româneşti la fundamentarea şi dezvoltarea din punct de vedere teoretic şi aplicativ a geometriilor deordin superior”. Răspunsul i l-a dat academicianul matematician Romulus Cristescu (n.1928). Radu Miron este al II-lea membru al Academiei Române născut în judeŃul Vaslui căruia i s-a acordat marea cinste de a prezenta în Aula Magna un discurs de recepŃie. La rândul lor universităŃile „Ovidius” din ConstanŃa şi cele din Bacău, Craiova şi GalaŃi i-au conferit titlul de „doctor honoris causa”. Cât priveşte Facultatea de Matematică a UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi se poate mândri că din amfiteatrele sale au ieşit peste 50 de serii de absolvenŃi care au ajuns matematicieni datorită, în primul rând, a pasiunii didactice cu care i-a călăuzit în anii studenŃiei profesorul academician Radu Miron. Din şirul foştilor săi studenŃi, sub conducerea ştiinŃifică a dascălului care a pornit în viaŃă din 112

modesta comună vasluiană au ieşit de-a lungul timpului mai mult de 30 geometri români şi străini deŃinători ai doctoratului în matematică. Concomitent cu activităŃile de cercetare şi cele de natură profesoral universitară academicianul Radu Miron a avut fructuoase rezultate şi în privinŃa răspândirii pe calea timpului a descoperirilor sale în domeniul geometriei Finsler şi Lagrange. A elaborat şi publicat în reviste de specialitate din Ńară şi străinătate peste 250 de articole ştiinŃifice precum şi aproape 30 de cărŃi şi de monografii apărute la Editura Academiei Române, Editura Hadronic Press-Forida (S.U.A.), Editura Kluwer Academic Publischer. Un număr de opt cărŃi, traduse în limbile engleză au fost publicate în Canada, Olanda, Singapore, iar prestigioase periodice ca „Tensor” (Japonia), „Algebras, Groups and Geometries” (S.U.A.), „Journal of the Egyptian Mathematical Society” (Republica Egipt) şi „Progres în Mathematics” (India) l-au cooptat în calitate de înalt specialist în grupul de coordonare a conŃinutului acestor reviste. Pe lângă deja menŃionatul Congres InternaŃional de Matematică de la Nisa a mai luat parte şi a prezentat comunicări la congresele de la Varşovia (1981) şi Kyoto (1990). În Ńară, a făcut parte din colectivul organizatoric al celui de-al V-lea Congres NaŃional al Matematicienilor Români, manifestare ştiinŃifică desfăşurată în anul 2003. Academicianul Radu Miron a fondat Seminarul NaŃional de Geometrie Finsler şi Lagrange, în 1980, dar şi al SocietăŃii Balcanice al Geometrilor, fiind totodată întâiul preşedinte al asociaŃiunii internaŃionale sud-est europene. SocietăŃile de matematică din străinătate „Institute of Basic Researces”, „American Mathematical Society” (ambele din S.U.A.) şi cele din Japonia, „Tensor” şi „Finsler Geometry” sunt onorate de faptul că profesorul academician originar din Ńinutul vasluian a acceptat să devină membru al acestora. În data de 3 octombrie 2002 a avut loc conferinŃa ştiinŃifică internaŃională desfăşurată sub genericul „Conference on Differential Geometry: Lagrange and Hamilton Spaces” a cărei obiectiv de dezbatere era acea geometrie adusă la cunoştinŃa matematicienilor prin marile şi ingenioasele descoperiri făcute de către academicianul profesor doctor docent Radu Miron, savant care nu s-a închis în „turnul de fildeş” al specialelor sale căutări, ci vreme de o jumătate de secol a fost una dintre cele mai proeminente personalităŃi a UniversităŃii „Alexandru Ioan –Cuza” din Iaşi. Ca elevat semn de preŃuire a savantului Radu Miron, Programul ConferinŃei a inclus Simpozionul Aniversar „Academicianul Radu Miron la 75 de ani”. În prezenŃa reprezentantului Ministerului EducaŃiei şi Cercetării, al Academiei Române, a Rectoratului universităŃii ieşene, a Preşedintelui Filialei Iaşi a Academiei Române, precum şi a oficialităŃilor ieşene i s-a înmânat sărbătoritului „Diploma de ExcelenŃă a Ministerului EducaŃiei şi Cercetării”. Această excepŃională recompensă vine să răsplătească întreaga-i activitate didactică şi ştiinŃifică şi nu în ultimul rând crearea Şcolii româneşti de cercetare a spaŃiilor Lagrange şi Hamilton instituŃie unică în lume. Autor al unor descoperiri ce au contribuit la evoluŃia substanŃială a patrimoniului matematicii mondiale, iniŃiator de şcoală ştiinŃifică recunoscută pe întregul mapamond, profesor exemplu de urmat de către generaŃii de studenŃi, academicianul profesor universitar doctor docent Radu Miron rămâne în lumea ştiinŃifică şi în comunitatea academică o prezenŃă pe cât de activă pe atât de necesară ştiinŃei secolului al XXI-lea.

113

Toma Constantin (n. 1935) În modesta aşezare rurală Gugeşti, sat aparŃinător comunei vasluiene BoŃeşti, localitate situată în partea nord – estică a actualului judeŃ, s-a născut în urmă cu şaptezeci de ani, în data de 19 noiembrie, cel care avea să devină după aprofundate studii universitare unul dintre cei mai importanŃi botanişti – morfologi din România, Constantin Toma. Pregătirea şcolară preuniversitară o efectuase la liceul din Huşi, centrul urban care era cel mai apropiat de localitatea sa natală. După obŃinerea Diplomei de Maturitate (denumire de după anul 1948 a diplomelor de bacalaureat, act care permitea posesorului să ia parte la examenul de admitere la o facultate, n.n.), a urmat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, facultatea de ŞtiinŃe Naturale. Încheind în anul 1958 studiile a devenit licenŃiat în specialitatea botanică. Fiind un student cu o mare capacitate nativă de asimilare a obŃinut pe toată durata studiilor rezultate foarte bune la examene, fapt ce a determinat reŃinerea sa la universitatea ieşeană, ca preparator (1958). Este unicul originar din judeŃul vasluian care a avut posibilitatea să efectueze pregătire de specializare în Belgia, la Louvain. Celebritatea mondială a acestui oraş situat cam la 50 kilometri spre est de Bruxelles, este legată de universitatea creată acolo în anul 1425, pe când în Moldova Alexandru cel Bun aniversa un sfert de secol de la începutul domniei, şcoală de nivel academic care a funcŃionat neîntrerupt până în 1830, când a fost suprimată de stat. ReînfiinŃată cinci ani mai târziu sub denumirea de Universitate Catolică, a atras la catedrele sale elita profesorilor cu pregătire savantă din toată Europa. Acea foarte înaltă ştachetă ştiinŃifică este menŃinută şi cu rigurozitate şi în prezent. Sunt admişi la diferite specializări absolvenŃi de facultăŃi care pot să facă faŃă exigenŃelor ştiinŃifice ale acestei universităŃi. Românul vasluian Constantin Toma a făcut faŃă acelor dificile cerinŃe şi a absolvit cu succes cursurile de foarte înaltă specializare. Atestatul unei astfel de universităŃi care rivalizează cu celebrele şcoli superioare de la Sorbonna şi Oxford este un document care garantează faptul că cel ce l-a dobândit posedă cunoştinŃe ce-i permit ocuparea unor posturi de mare însemnătate în munca de cercetare ştiinŃifică. Într-adevăr Constantin Toma a susŃinut la universitatea din Bucureşti examenul pentru obŃinerea titlului de doctor în biologie. A predat la Universitatea din Iaşi cursuri şi a condus lucrări practice în domeniul morfologiei şi anatomiei plantelor, grădina botanică ieşeană fiind laboratorul său de lucru. Profesor titular universitar din anul 1972, a fost invitat să Ńină prelegeri în specialitatea sa de botanist prin excelenŃă la mai multe facultăŃi din Ńări ca Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, FranŃa, Germania, Italia, Marea Britanie, Rusia, Slovacia, Spania, Turcia, Ucraina şi Ungaria, devenind savantul român a cărui prestanŃă în biologia plantelor îi era recunoscută şi apreciată pozitiv pe întregul nostru continent. A condus şi activitatea Institutului de Cercetări Biologice din Iaşi, iar în cadrul universităŃii a fost prodecan (1975-1976), decan (în două mandate: 1989-1990 şi 19962000). 114

Preocupat în permanenŃă de publicarea rezultatelor cercetărilor colectivului de sub îndrumarea sa, a fost redactor responsabil al periodicului Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi. Seria „Biologie”, apoi redactor responsabil adjunct la „Revue Roumaine de Biologie”, periodic apărut în cadrul Editurii Academiei Române, destinat mai cu seamă specialiştilor din afara Ńării noastre. Pentru bogata-i activitate de cercetare a fost solicitat de a face parte din colegiile de redacŃie ale revistei naŃionale „Natura”, „Studii şi Cercetări de Biologie. Seria Biologie Vegetală” şi „Studii şi cercetări ştiinŃifice. Seria Biologie, Universitatea din Bacău”. Savant de mare probitate ştiinŃifică şi o foarte elevată competenŃă profesională a efectuat cercetări în mai multe secvenŃe aparŃinătoare biologiei vegetale (floristică, corologie, blastogenie, xilotomie, fitoteratologie, fenologie, anatomie comparată, ecologică şi experimentală, istoria botanicii ş.a. Are prioritate absolută în studierea histotaxonică a peste 150 de genuri şi 50 de familii botanice, rezultatele cercetărilor sale regăsindu-se în peste 300 de studii şi articole originale inserate în periodice de specialitate apărute în Ńară şi peste hotare. Un mare merit ştiinŃific îi revine savantului vasluian Constantin Toma prin faptul că nici unul dintre taxonii studiaŃi de către el n-a mai fost analizat din punct de vedere morfo-anatomic, iar o bună parte din aceştia n-au stat în atenŃia nici unui cercetător de dinaintea sa. Începând cu anul 1988 i s-a acordat dreptul de a fi coordonator al tezelor de doctorat în botanică. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în data de 18 decembrie 1991, când academia şi-a reluat vechea şi adevărata-i denumire. Deoarece după anul 1989 învăŃământul universitar din România a fost marcat de profunde schimbări, între care se numără şi apariŃia legalităŃii înfiinŃării de instituŃii şcolare de nivel academic care nu mai aparŃineau statului, a fost organizat un Consiliu NaŃional de Evaluare Academică şi Acreditare a noilor universităŃi. Din anul 1994 academicianul Constantin Toma este membru al acestui important organism evaluator al condiŃiilor necesare funcŃionării optime a recent înfiinŃatelor şcoli de nivel superior academic. Mai este membru în cadrul Comisiei de Biologie a Consiliului NaŃional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Începând din anul 1991 Editura Academiei Române s-a reorganizat structural, iar între noile măsuri luate a fost şi constituirea Consiliului Editurii Academiei, care este format din cei mai reputaŃi specialişti ai ştiinŃelor în care se tipăresc lucrări în cadrul acestei edituri unice ca profil şi preocupări din România. De sectorul (redacŃia, n.n.) Botanică responsabilitatea conducerii o are profesorul ieşean Constantin Toma. Totodată mai deŃine vicepreşedinŃia SocietăŃii de ŞtiinŃe Biologice, precum şi preşedinŃia Subcomisiei Monumentelor Naturii din Moldova a Academie Române. În anii 1978, 2000 şi 2002 a fost distins cu premiul academic care poartă numele ilustrului botanist, membru titular activ al Academiei Române, Emanoil Teodorescu (1866-1949). A elaborat şi publicat, singur sau în colaborare, un număr de opt monografii având ca subiect aspecte ale mirificei lumi a plantelor. Este activ în cadrul secŃiei de ŞtiinŃe Biologice a academie noastre naŃionale.

115

Barbu Viorel (n. 1941) Situată la circa 10 kilometri spre sud de municipiul Vaslui, în apropierea văii pârâului Ghilahoia, afluent de gradul secund al Bârladului, comuna Deleni este localitatea în care s-a născut în 14 iunie 1941 Viorel Barbu, cel ce avea să facă parte din grupul celor mai de seamă matematicieni români din ultimul sfert al secolului al XX-lea şi începutul celui următor. Conform organizării învăŃământului din România, ca urmare a reformei şcolare din anul 1948, se desfiinŃa etapa care preceda liceul, şi anume, clasele gimnaziale. S-a trecut la obligativitatea învăŃământului de şapte clase, iar cei şapte ani erau grupaŃi în două cicluri: ciclul întâi (clasele I-IV) şi al doilea ciclu (clasele V-VII). Viorel Barbu împlinind la 14 iunie 1947 vârsta de 7 ani a început clasa I în luna septembrie a aceluiaşi an, urmând să facă patru clase primare, şi numai opŃional să devină elev la un gimnaziu. Dar când a început clasa a II-a, situaŃia era schimbat, el fiind elev al ciclului I, la şcoala din localitatea natală (în absolut toate comunele exista şcoală elementară de 7 ani, n.n.). Liceul îl începuse după ce trecuse de „examenul de sinteză”, însă intrarea în clasa a VIII-a „de liceu”, era condiŃionată de obŃinerea la examenul de admitere a unei medii asiguratoare acupării unui loc dintr-un număr limitat de locuri prestabilite de către ministerul de resort. El a fost declarat „reuşit” la liceul de băieŃi din Iaşi, devenind „licean” din toamna anului 1953. La terminarea clasei a X-a a susŃinut „examenul de maturitate” (denumire nouă dată bacalaureatului, n.n.) după a cărui promovare devenea posibilă înscrierea la examenul de admitere a unei facultăŃi la libera alegere a candidatului. A optat pentru Universitatea din Iaşi, Facultatea de Matematică, a cărei durată era de patru ani. Ca student sârguincios, dar şi înzestrat cu o predispoziŃie pentru ştiinŃele exacte, a fost remarcat de către profesorul Constantin Corduneanu, matematician de excepŃie, născut la Iaşi în anul 1928, ajuns în 1996, Emeritus Profesor la Universitatea de Stat din Texas, oraşul Arlington. Ilustrul profesor specializat în analiză matematică a fondat la facultatea ieşeană de matematică, în anul 1957 „Seminarul de Teorie calitativă a ecuaŃiilor diferenŃiale”, care a funcŃionat cu regularitate, săptămânal, până în 1978, când Constantin Corduneanu s-a stabilit în Statele Unite. Din cadrul acelui seminar de înalte studii matematice în care s-au format ca oameni de ştiinŃă o seamă de matematicieni a făcut parte şi studentul de pe atunci, Viorel Barbu. Încadrat ca preparator, în anul 1964, la facultatea de matematică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a început să pregătească teza pentru obŃinerea titlului de doctor în ştiinŃe matematice. La examenele parŃiale care precedau susŃinerea tezei a obŃinut rezultate mai mult decât meritorii, ceea ce a dus la numirea sa ca asistent, în 1967. După dobândirea titlului de doctor, cu teza Regularitatea parŃială a operatorilor diferenŃiali şi pseudodiferenŃiali, la universitatea ieşeană, în 1969, peste un an a fost promovat lector. A început să predea să predea la facultatea al cărei student a fost cu relativ puŃini ani în urmă, cursuri de ecuaŃii diferenŃiale, ecuaŃii cu derivate parŃiale, 116

analiză neliniară şi funcŃională, teoria controlului optimal, fiind promovat şi pe scară ierarhică profesională: conferenŃiar universitar, în 1974 şi profesor titular în 1980. Timp de doi ani, din 1969 până în 1970 a urmat la Universitatea din capitala Italiei, Roma, cursuri de înaltă specialitate în matematicile superioare. În paralel cu preocupările pe planul didactic a desfăşurat pe tot parcursul anilor şi o susŃinută activitate de cercetare ale cărei rezultate le-a valorificat prin elaborarea câtorva monografii care i-au fost publicate de prestigioase edituri din afara Ńării, cărŃi apărute în limba engleză (NonlinearSemigroup and Differential Equations in Branch Spaces; Optimal Control of Variational Inequalites; Partial Differential Equations and Bundary Value Problems, etc., etc.). Este de menŃionat şi reŃinut faptul că matematicianul român de la universitatea din Iaşi, în cercetările sale în domeniul de vârf al matematicii a reuşit să aducă importante contribuŃii originale la creaŃii în domeniu ale unora dintre marii şi redutabilii matematicieni ai europei şi lumii, cu au fost, de exemplu, Wiliam Rowan Hamilton (1805-1865), astronom şi matematician, creator al teoriei calculului quaternion, Carl Jacobi (1804-1851), cel care a descris în matematici calea spre teoria funcŃiilor dublu periodice, David Hilbert (1862-1943) şef al şcolii formaliste şi unul din fondatorii metodei axiomatice ş.a. Cu o atât de respectabilă „carte de vizită”, profesorul universitar de la Iaşi, născut într-o comună vasluiană, a fost mai mulŃi ani la rând invitat să Ńină prelegeri la vestite universităŃi din Europa şi Statele Unite. Astfel, ca „visiting professor” a fost la universităŃile italiene din Roma, Pisa şi Bologna, precum şi în statul nord american Ohio, la cea din oraşul Cincinnati. Un rol important l-a avut, în anul 1984, fiind rector al UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în organizarea (împreună cu matematicianul Radu Miron, n.n.) la Iaşi şi Braşov a manifestării ştiinŃifice internaŃionale româno – japoneze de geometrie de nivel superior (o premieră în matematica din Ńara noastră). Ales în şedinŃa academică din data de 9 martie 1991 membru corespondent al Academie Române, şi apoi în 21 aprilie 1993 membru titular, i-a fost încredinŃată funcŃia de vicepreşedinte al principalei instituŃii cultural ştiinŃifice a României, mandat deŃinut din 13 iunie 1998 până în 4 martie 2002. Din acest ultim an citat este preşedintele Filialei Iaşi a Academiei Române, calitate în care se arată deosebit de preocupat în marcarea unor evenimente importante ale vieŃii academice, aşa cum a fost, de exemplu, aniversarea în 2005 a împlinirii a 80 de ani de viaŃă a lui Liviu Ionesi, cel care timp de 55 de ani a fost cercetător şi profesor universitar geolog, membru titular al Academiei Române (şedinŃa de sărbătorire a avut loc la Iaşi în aula Filialei Iaşi a Academiei Române, n.n.). Academicianul profesor universitar matematician Viorel Barbu a fost onorat şi peste hotare prin acordarea titlului de Doctor honoris causa al universităŃii statului Nebrska (S.U.A.) şi alegerea domniei sale ca membru de onoare a Academiei de ŞtiinŃe din Republica Moldova.

117