Mandrie Prejudecata.odt

Mândrie și prejudecată Scris de Alice Teodorescu • 8 November 2009 • in categoria Roman de dragoste (ediţia în limba engleză) Între etichete şi orgolii . . . I could easily forgive HIS pride, if he had not mortified MINE. Zilele trecute mi-am amintit de una dintre autoarele mele preferate, o clasică, Jane Austen. Scriitoare ce a trăit în perioada premergătoare victorianismului, a reuşit să creeze o critică subtilă la adresa mecanismelor societăţii britanice, luând în derâdere însăşi baza relaţiilor sociale-eticheta şi rangul ierarhic. De altfel, o romantică pe cât îi permitea spiritul epocii, Jane Austen a îmbinat cu eleganţă acutul simţ critic şi observaţia fină, pentru a contura personaje cu un caracter puternic, pe care le-a aşezat în relaţii de opoziţie. E vorba, în special, despre celebrul cuplu: Elizabeth Bennet şi Mr. Darcy sau arhetipul dragostei care se naşte din ură. Mândrie şi prejudecată este o poveste care, dincolo de idealul dragostei pentru dragoste, aduce în discuţie condiţia femeii într-o societate masculină prin excelenţă, căsătoria de convenienţă şi incapacitatea de a trece graniţele unor clase sociale prestabilite prin naştere şi etichetă. O absurditate pentru zilele noastre, dar realitatea cotidiană pentru acel timp istoric, eticheta dicta modul in care se construiau relaţiile, ba chiar putea fi atât de rigidă încât să distrugă vieţi - a nu se uita modul în care reacţionează Elizabeth când află de fuga Lydiei cu Mr. Wickham sau chiar faptele istorice care amintesc de moartea unor regi din cauza acestor reguli stricte de comportare. Jane Austen reuşeşte să reproducă fidel mentalitatea vremii, dar, se aventurează în a descrie ceva mai mult"încălcarea etichetei, fapt reprobabil atunci, comportament încurajat de postmodernism. Astfel, dincolo de barierele de rang şi avere, Mr. Darcy se lasă vrăjit trup şi suflet de Lizzy, o femeie cu mult prea mult spirit critic decât i-ar fi fost permis. Dar în calea etichetei se interpune un alt concept (stereotip pentru definirea britanicilor, de altfel), orgoliul. Un concept atât de greu de încadrat, şi totuşi atât de recurent în comportamentul uman, orgoliul devine principalul obstacol în clarificarea situaţiilor, iar etichetarea îşi face apariţia din primele secunde pentru cele două personaje principale. Este interesant de observat modul în care este transpusă în numeroasele ecranizări această etichetare, ca joc de priviri şi orbiri. În fapt, orgoliul este cel care alimentează firul epic şi care, asemeni bulgărelui de zăpadă, impulsionează şi redresează fiecare situaţie tensionată, pentru a o revigora în momentul in care ne-am fi aşteptat la un deznodământ. Din acest orgoliu se nasc prejudecăţile, iar privirile rămân la un nivel superficial, nereuşind să descifreze adevărul până în ultimul moment, când totul părea aproape pierdut" O teorie filosofică a curentului personalismului afirmă, însă, că dragostea este singurul mod în care putem transcende propria subiectivitate pentru a cunoaşte subiectivitatea unui altul, pentru că este un sentiment lucid in extenso. Această teorie se aplică foarte bine poveştii în cauză, pentru că numai în momentul îndrăgostirii, care ar trebuie să fie un moment de orbire, protagoniştii deschid larg ochii şi reuşesc să depăşească propria subiectivitate (marcată de egoism, orgoliu şi prejudecăţi) pentru a cunoaşte adevărata natură a celuilalt. Elizabeth şi Darcy se lovesc de propria ingnoranţă şi sunt înfrânţi cu armele lor"metafora, poate, a ignoranţei generale ce alimentează eticheta societăţii victoriene. Bineînţeles, soluţia dată de Jane Austen este una romantică, iar "happy ending-ul" îşi trăieşte triumful, tocmai pentru că este inexistent în realitatea epocii. Mândrie şi prejudecată este o adevarată demonstraţie de orbire şi regăsire a privirii, tehnică potenţată de sciziunea dintre limbajul sobru, formal, pe care personajele sunt obligate să îl adopte în toate interacţiunile sociale şi mascarea sentimentelor profunde pe care le trăiesc, trădate doar de schimburile subtile de priviri. Ecranizările, de altfel, mizează pe acest joc al simetriilor spaţiale, încadrate de priviri superficiale şi priviri pătrunzătoare, capabile să judece sau să se lase judecate. Jane Austen devine, prin acest roman, o avangardistă în vremurile sale, cu o mentalitate modernă, care, deşi respectă regulile scriiturii victoriene, transmite idei progresiste, în încercarea de a demitiza realitatea - de altfel, toate romanele sale au un final fericit, probabil în contrast cu viaţa sa şi a majorităţii femeilor din perioada aceea.

Cartea „Mândrie și prejudecată” a fost publicată în data de 28 ianuarie 1813. Acest roman este unul dintre cele mai celebre scrise de Jane Austen. De-a lungul timpului, cartea a avut mai multe ecranizări: în 1940 – un film alb-negru, care a fost prima versiune hollywoodiană a cărții, regizat de Robert Z. Leonard; în 1949 – film regizat de Fred Coe pentru NBC; 1952 – un serial produs de BBC cu Peter Cushing în rolul lui Darcy și în 2005 – film cu Keira Knightley în rolul lui Elizabeth, și Matthew Macfadyen în rolul lui Darcy. În primele douăzeci de capitole, Jane Austen ne introduce în atmosfera romanului, a cărui acțiune se petrece în Longbourn și Netherfield, în Anglia. Atenția naratoarei, cât și a celorlalte personaje se concentreză în mod deosebit asupra lui Jane și a lui Elizabeth, două dintre fiicele familiei Bennet. Mama acestora, o femeie cu minte destul de puțină după cum se exprimă chiar autoarea, avea o singură dorință extrem de importantă și anume, să-și vadă toate cele cinci fete căsătorite. Dorința acesteia ia amploare la sosirea în sat a domnului Bingley, un domn destul de bogat, care conform zvonurilor câstiga în jur de patru sau cinci mii pe an. În cadrul balului organizat în cinstea acestuia, fiicele familei Bennet au prilejul de al cunoaște pe domnul Bingley, care este însoțit de cele două surori, Caroline și doamna Hurst, de soțul acesteia din urmă și de dragul său prieten domnul Darcy. Bingley este amabil, drăguț cu toți oamenii, atrage imediat simpatia tuturor și începe să-i facă curte lui Jane, cea mai mare din surorile Bennet. În schimb, Darcy rămâne deoparte, refuză să danseze cu domnișoarele pe care nu le cunoaștea sau să facă noi cunoștințe. Chiar dacă la început, cei prezenți sunt impresionați de el, fiind mai frumos și mult mai bogat decât Bingley, din cauza acestui comportament devine catalogat ca omul cel mai înfumurat și mândru de pe fața pământului și, cu toată bogăția lui, își atrage antipatia tuturor. În timpul balului, Elizabeth este definită de el ca fiind acceptabilă, dar nu îndeajuns de frumoasă să-l tenteze. Aceasta îl aude și, astfel, Darcy îi devine antipatic imediat: ,,aș putea foarte ușor să iert mândria lui, dacă n-ar fi călcat-o în picioare pe a mea”. Domnul Bingley, în schimb, dansează cu Jane toată seara.

Dimineața următoare, Jane este invitată de domnișoara Bingley la Netherfield pentru a lua ceaiul. Doamna Bennet văzând c ă vine ploaia nu-i permite lui Jane să ia trăsura, a șa c ă aceasta pleacă călare. O prinde ploaia și se alege cu o r ăceal ă serioas ă, așa că este nevoită să rămână la Netherfield pentru câteva zile, exact cum dorise doamna Bennet. Elizabeth merge să o viziteze pe sora sa și este invitat ă s ă rămână acolo pentru a avea grijă de Jane. Darcy are ocazia să o cunoască mai bine și, fără să vrea, rămâne fascinat de spontaneitatea și buna sa dispoziție. După plecarea de la Netherfield, Elizabeth face cunoștință cu domnul Wickham, un ofițer de armată, care îi povestește legăturile lui cu Darcy, cum au copilărit împreună la Pemberley. Wickham se plânge de modul în care a fost tratat de Darcy, acesta refuzând să-i dea parohia lăsată moștenire de bătrânul domn Darcy. Bingley organizează un bal la Netherfield, la care Elizabeth dansează cu Darcy, restul familiei Bennet făcându-se de ru șine prin lipsa de maniere. După un timp, Darcy îi mărturisește lui Elizabeth că s-a îndrăgostit de ea. Darcy îi dăruiește o scrisoare, în care îi explică cum l-a făcut pe Bingley să plece de la Netherfield, pentru a preîntâmpina o cerere în căsătorie adresat ă lui Jane. Explicându-i în această scrisoare și motivele pentru care Wickham nu a mai primit parohia promisă de tatăl său. Romanul, până la final, mai are parte de câteva evenimente extrem de interesante, ținând cont de faptul că este foarte complex, care vă vor ține cu sufletul la gură.

Citate din carte care mi-au plăcut:

„Orgoliul şi mândria sunt lucruri diferite, deşi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu. Mândria se raportează mai degrabă la propria părere de sine, în vreme ce orgoliul este legat de modul în care am vrea să fim văzuţi de ceilalţi.”

„Nimic nu este mai înşelător decât falsa modestie.”

„Voi renunţa atunci la orice aşteptare, la orice dorin ţă de a fi statornic. Dacă se va mulţumi doar să mă regrete, când ar putea obţine afecţiunea mea, voi înceta să mai regret eu însumi în vreun fel.”

„Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie.”

„Orgoliul este, într-adevăr, o slăbiciune. Însă mândria… unde e vorba de o minte cu adevărat superioară, mândria va fi întotdeauna moderată.”

„Expresia aceasta „îndrăgostit nebunește” a devenit atât de banală, de înșelătoare, de neclară, că nu-mi spune mare lucru. Se aplică de multe ori unor sentimente ce apar în urma unei conștințe de o jumătate de oră, ca în cazul unui atașament real, puternic.”

„Mândrie și prejudecată” de Jane Austen este o carte de dragoste cu o poveste care te face să treci printr-o avalan șă de

sentimente, un roman amplu, frumos, elegant, extrem de îndrăgit de către femei.