Love Can Start Here

Love can start HERE! Acum câteva ore mă întorceam de la servici. Era ora 5, iar eu mă aflam în pasajul îngust dintre staţiile de metrou Unirii 1 si Unirii 2. De obicei merg încet, gânditor, şi întotdeauna pe partea dreaptă. Merg mai încet decât cei din jurul meu. Nu îmi place să mă grabesc, iar oamenii mă ocolesc nervosi. Eu mă uit în urma lor, trecând cu viteza luminii pe lângă mine... Mă găndeam la lucrurile care mă preocupau, cînd, deodată, privirea îmi cade în dreapta (îmi cade la propriu... dar greu de explicat cum), asupra unui panou publicitar alb, imens, mâzgălit pe alocuri. Nu panoul în sine mi-a atras atenţia, ci un mic pătrăţel de hârtie albă. Cred că avea aproximativ 3x3cm. Scria cu litere de tipar, pe două rânduri, îngroşat: LOVE CAN START HERE. Am avut brusc o revelaţie. Am văzut acel petic de hârtie, cu mesajul pe care îl conţine ca pe un punct infim, dar din care izbucnea un curent energetic, luminos, ca o fâşie, care pătrundea prin noi toţi, prin pereţi, prin pământul de deasupra noastră, unindu-se deasupra pământului, la câţiva zeci de metri, cu alte fâşii energetice venind din toate colţurile lumii, creînd un fel de pânză de păianjen, uimitor de luminoasă, ce acoperea pământul. Mi-am imaginat apoi acea pânză ca fiind exteriorul unei sfere, în care, la scurt timp, toate punctele create de intersecţiile fâşiilor energetice se unesc între ele, străbătând pământul tot interiorul său... ca un fel de matrice sferică. Dar termenul e neputincios, în comparaţie cu imaginea din mintea mea. Apoi am văzut sfera mişcându-se, neîncetat, ca şi cum s-ar fi mişcat dintotdeauna. Numai că acum devenea o sferă completă, plină...într-o continuă creştere. Creştea in progresie geometrică, dar iarăşi expresia este slabă... creştea ca şi cum ar fi crescut dintotdeauna, incluzând celelalte planete, soarele, sistemul solar... crescând la nesfârşit. Mă pierdusem în visare... Mi-am revenit în simţiri, după o vreme şi am realizat că mergeam ridicol de încet... nici nu depăşisem panoul publicitar. Lumea trecea în continuare pe lângă mine, cu viteza luminii. Aş fi vrut să le arăt ce am văzut. Să strig, să le atrag privirea, cumva, asupra micuţului petic de hârtie. Dar nu cred că mi-ar fi dat atenţie... sau eram eu prea laş să mă postez în mijlocul drumului cu braţul întins către petic... Am ales să împărtăşesc imaginile văzute de mine celor câţiva vizitatori pe care îi găsesc rătăcind prin gândurile mele virtuale... Vă sunt profund recunoscător pentru asta! Cât despre peticul de hârtie... este încă acolo. Sper să rămână mult timp pe acel panou publicitar... atît pentru mine, cât şi pentru următoarea persoană care va citi mesajul: LOVE CAN START HERE.