Legenda Femeii

Legenda femeii La inceput,am fost lumina, Lumina sfinta si cereasca Si era-n stare orce suflet Pe mine-n veci,sa ma iubeasca. Eram credinta,eram pace, Un ideal de toti rivnit, Dar toate-au fost pina la urma, Un dor de veacuri adormit. Caci timpul ma facuse sclava, Si numai lui ma inchinam, Si ignorata si vinduta, Cerului mila-i ceream Si am tot plins,din necredinta O ramura fulgerator s-a rupt, Ma zgiriase suferinta, Dar eu continuam sa lupt! Asta mi-era poate destinul De una singure sa plec, Dintr-un alt vis s-apuc divinul, Iar chinu-n lacrimi sa-l inec ! Speram in orce primavara Ca voi putea ceva mai mult Si numai una-mi oferise Dulcele gust de inceput. O,cit am asteptat sa vina Aceasta minunata zi Cind,libera ca vintul marii, Stele si lumi voi cuceri ! Ciudat ? Nimic ciudat nu-mi pare Desi...ar fi parca ceva, Sint...nu stiu...cea mai frumoasa Si dragoste pot emana ! Sint mindra ca sint femeie si am prieteni,colegi care ma sustin si ma ajuta in toate,sint mindra ca am o lume-n jurul meu care-mi sustine visele si aspiratiile,o lume de basm ce-mi educa idealurile si ma face sa tind spre perfectiune !