Legenda Inorongilor

Legenda inorongilor

A fost o vreme în care pe acest pământ trăiau multe şi felurite animale. Dumnezeu le făcuse spre folosul şi spre bucuria oamenilor. Tot atunci, în acea perioadă, pădurile şi dealurile de la munte erau străbătute de herghelii de inorogi. Erau animale majestoase, paşnice, blânde şi aveau menirea de a ajuta omul, de a-1 însoţi, de a-i călăuzi paşii şi a-1 veghea. Dumnezeu i-a iubit atât de mult încât a dat acestora darul vindecării. Oamenii ce vieţuiau în acele timpuri ştiau de aceste puteri şi ori de câte ori aveau o boală se duceau în pădure, se culcau în iarbă şi adormeau. Şi inorogii veneau la ei şi picurau lacrimi de iubire deasupfa capetelor lor, iar aceştia când se trezeau erau vindecaţi, însă unii au prins de veste că dacă te ungi cu praf de corn de inorog, capeţi puteri magice, poţi stăpâni lumea, poţi

avea totul şi atunci s-au apucat să îi omoare pentru a le lua cornul. Aşa se face că au fost vânaţi până când în întreg ţinutul au mai rămas doar doi, un mascul şi o femelă, însă oamenii au prins de veste şi i-au încolţit sus, pe creasta muntelui. întâi au ucis femela. I-au străpuns inima cu suliţa, ţipând de bucurie. Masculul a stat nemişcat lângă ea, cerşindu-şi parcă moartea. Şi când unul din oameni se pregătea să arunce suliţa, s-a pogorât o lumină mare din cer şi a învăluit animalul, făcându-1 să dispară. Nu se ştie exact ce s-a întâmplat cu el. sau unde a ajuns. Singurul luciu sigur este faptul că oamenii s-au luptat între ei vrând să stăpânească lumea, numai că erau mulţi cei ce aveau praf de corn de inorog şi acest lucru a făcut ca forţele să fie întrucâtva egale. Războiul a încetat abia când praful s-a terminat.

Atunci au realizat că de fapt ei şi-au ucis şansa veşniciei, că de acum înainte vor trebui să-şi accepte suferinţa, boala şi să înveţe să trăiască cu ele. Aşa se face că omul a ales în locul nemuririi, mărirea vremelnică. Extras din Cristofor - magul din Carpaţi