Kp4

Cap 4: Incepand de la zero(perspectiva Bellei) Alarma telefonului meu suna fix la ora 7.Cerul era innorat si imi era frica de ploaia care putea incepe in orice moment.M-am dus pentru a pune ceainicul pe foc,apoi sa fac un dus.Charlie era plecat.Ca de obicei,el pleca pe la 6 si jumatate.Nu ca sectia de politie e departe.A fost mereu un maniac al punctualitatii. Am plecat de acasa ,atunci cand ceasul arata 7:25. Doamna de la secretariat mi-a aratat un zambet,si mi-a dat orarul.M-am uitat in el,si surpriza!Prima ora am edicatia fizica.Cine a conceput acest plan malefic? Apoi doua ore de matematica.Am oftat dezgustator,si m-am intreptat catre sala de sport. Profesorul ne-a pus sa alergam cate zece ture.Vremea a fost foarte frumoasa,pacat ca el a irosit-o. In spatele unui buchet de elevi,era sa ma impiedic.Dar un baiat m-a ajutat,luand mana mea intra lui,fiind total inconfortabil -Multumesc,am zis asteptand sa plece. -Sunt Mike,ne-am intalnit anul trecut,suntem prieteni. -Uh-uh. -Da,ma foloseati pentru a rade.Iti vei aminti de mine. Am plecat de acolo.pentru a nu incepe toata lumea cu intrebari dificile. Dupa orele de matematica,deja simteam ca ma doare capul. Cand m-am dus la cantina,impreuna cu Jessica si Angella,durerea a continuat.Jessica a inceput conversatia si mi-a arata cativa baieti.Sedinta a fost departe de studentii Cullen.Jessica a continuat cu entuziasm,si eu doar vroiam sa inchid ochii,dar nu puteam fi asa nepoliticoasa cu ea,asa ca m-am uitat in ce directii imi arata ea. Cullenii intradevar erau cinci.erau frumosi si albi ca zapada.Ca luati dintr-o pictura veche.Fata cu parul brunet era Alice,avea o fata cu trasaturi delicate si buna pe post de papusa de portelan.Frumusetea sa angelica contrasta mult cu frumusetea senzuala a fetii pe nume Rosalie,ea parand o zeita greaca,genul de fata la care baietii stau coada. Ochii mei imediat l-au zarit pe baiatul cu pariu aramiu.El se uita la mine insistent.Privirea lui trista ,adanca, ma lovi in scutul meu.Inima mea a inceput a bate atunci cand ochii nostri s-au intalnit si cu greu ma puteam uita in alta parte,am vrut sa eliberez un zambet,dar m-am intors spre masa mea. In cele din urma,Jessica a tacut,si durerea mea de cap a incetat. Cand am ajuns acasa au existat alte cateva ore inainte ca Charlie sa soseacsa.M-am intors la computerul meu pentru a-i scrie un e-mail mamei mele si spunandu-i despre primele mele zile aici.Cat de fericita ar fi auzind ca mi-am facut cativa prieteni.

Am citit ultimele e-mailuri date la Renee,ultimul fiind dat acum 4 luni: ,,Mama: Ziua trece in pace.Sper ca totul merge bine acolo,cu Phil. Scoala este,ei bine,grozava.Asa cum am spus acum cateva zile,mi-am facut prieteni multi. Sunt foarte fericita.In final,am intalnit oameni care ma accepta asa cum sunt,si care imi ofera afectiunea lor.Nu am fi putut alege un moment mai perfect pentru a veni aici.Si daca nu ti-ai dat seama,ei bine,este vorba despre un baiat.Un baiat foarte special care ma face sa ma simt ca Forks este o minunatie. Cu dragoste,de la mine si de la Charlie. Am verificat restul mailurilor pentru a-mi aminti cine este acel ,,baiat,,.Nu am fost niciodata indragostita,deci acel ,,baiat,, trebuie sa fie prima mea dragoste.Cand lucrurile merg bine,ceva trebuie sa strice bucuria mea.Tipic! Am fost entuziasmata si ingrozsita la idee.Nu-mi pot imagina cu care dintre colegi as fi putut fi. Cititnd cu atentia toate e-mailurile,nimic. Prima saptamana a trecut fara vreo noutate.Soarele a fost deja retras din Forks,aerul cald venind noaptea.Scoala am continuato cu acele ore groaznice. De joi,totul era negru pentru mine.Ploua tare si durerea de cap a fost mai tare pt mine.Am fost in clasa de istorie,cand am cerut voie la infirmerie.Un pic de ameteala si vazand lumini si umbre . Colegul meu a ales sa mearga la baie,iar eu la infirmerie.Am inchis usa in spatele meu,si m-am asezat putin jos pentru a incerca sa-mi revin.O voce blanda si niste picioare s-au asezat in fata mea,ajutandu-ma sa dispara aceea ameteala. -Multumesc,iam spus,desi nu stiam cine era. -Ai vrut sa te duci la infirmerie. -Da,am dat eu din cap. -Eu ma duc ,haide. Asistenta m-a pus pe o targa si statea langa mine. -Ce ai patit? -Am migrene.Dar in ultima vreme,durerea a crescut,vad intetosat si aud voci in capul meu. -Ai spus medicului? -Nu,doar lui Charlie. -Ar trebui sa vezi un doctor.Ai spus ca auzi voci? -Da,am rosit .Dar nu sunt nebuna,am incercat sa sune amuzant. -Ai putea merge la Carlisle,este un doctor de specialitate. Am deschis o feresta,si am luat o gura de aer. -Ce sa intampalt? -Sunt doar putin ametita. -Vrei sa pleci acasa,dnsoara Swan? Alice,fata bruneta,a aparut paca de nicairi: -O pot duce eu acasa. -Hmm,bine.Sa te odihnesti mult. -Da. -esti bine?intreba Alice cu vocea ei cristalina.

Da. Intre timp ma intreptam catre Chevy a mea.Am simtit ca cineva ma tragea de brat,pe partea cealalta.Fragila si delicata,avea totusi putere. -Trebuie sa mergem la Carlisle. -Poate e ocupat.In plus,voi lua paracetamol. M-am urcat in masina.Inima mea batea din ce in ce mai tare atunci cand l-am intalnit pe Dr.Cullen,care se parea ca ma studia foarte mult. Dc.Cullen a intanis mana si s-a apropiat de mine. -Isabella Swan. -Bella. Am raspuns la salutul lui.Mana lui era rece ca gheata. -Bella,Alice mi-a spus ca suferi de migrene,si ca ai mari dureri de cap. Am dat din cap. -Spunemi,cum teai lovit? -Numi amintes.Mama mi-a spus ca am cazut pe niste scari. -Care este ultima ta memorie? -La aeroport. -Cat timp ai fost aici? -Doua luni. -Ai avut vise? -Nu. -Cand ai avut prima ta migrena? -Imediat cum am ajuns aici. -Si nu ti-au evocat amintiri? -Nu. -Alice mi-a spus ca auzi voci. Mam inrosit toata. -Da. Se uita la mine cu amabilitate. -Prima data am auzit cand am fost la spital.Am fost ametita ,dar vocile veneau.Ras si voci.Ei bine,un ras crud.O voce moala ca a unui om.De fiecare data cand aud vocea acelui om,ma linistesc.Este o voce pura si calma. Carlisle a soptit ceva care nu am putut intelege. -Nu credeti ca ar putea fi o amintire?i-am intrebat plina de sperante. Dr.Cullen m-a privit speriat in ochi. -Poate.