Ion Pribeagu - Amintiri

AMINTIRI Nu s-au mai văzut aproape De vreo cincisprezece ani, De pe când umblau la şcoală, Ambele la Botoşani. Anii trec pe nesimţite Şi trec visele şi ele Şi s-au întâlnit pe stradî Amândouă tinerele. - Nici nu ştii ce bine-mi pare Scumpo, că ne-am revăzut Să ne povestim crâmpeie Şi-amintiri despre trecut. Au vorbit de film, de Beatles, De artiştii consacraţi, Despre modă, despre blănuri Şi apoi despre bărbaţi. - Ia să-mi spui iubită Cleo, Însă cu sinceritate, Cum petreceţi, tu cu soţul Clipele de voluptate? Spune-mi-o cu de-amănuntul Pentru că prin jocul firii, Ştim deja ce-nseamnă aia Care-i baza omenirii. - Draga mea, Ionel m-adoră, Mă dezmiardă ca pe-un miel Şi în ce priveşte-amorul Nu pot să mă plâng de el! Mă sărută cu pasiune Şi să nu spun mai departe, Dar îşi face datoria După cum scrie la carte. - Dar tu, scumpa mea Ortansa Ce te-ai măritat devreme, Cum te-mpaci cu al tău, în visul Îndrăgirilor supreme? - Drept vorbind - a spus Ortansa N-am ce spune despre mine. Nu o duc rău cu iubirea, Însă n-o duc nici prea bine. Şi Vasile al meu e tandru Însă, are-o apatie Parcă e şi parcă nu e Cum ar trebui să fie. Dar cum nu-s de mămăligă

Ca să rabd şi nopţi şi zile Eu m-am dus la doctor Staicu Şi mi-a dat nişte pastile. Şi pun una în mâncare Fără nici o emoţiune Şi de-atuncea treaba merge Admirabil, o minune! Da-ntr-o zi, când stam la masă Nu ştiu cum, dar lui Vasile Ca să-i stimulez dorinţa I-am pus două-trei pastile. A mâncat şi deodată Fără urmă de ruşine A sărit în sus sălbatec Şi s-a năpustit spre mine. A smuls toata-mbrăcămintea; Ce să-ţi spun, m-a făcut praf, Nudă ca pe Sofia Loren De la cinematograf. Mă strângea la piept cu sete, De credeam că-mi sparge coasta Şi mă-mbrăţişa năpraznic... - Ei, şi ce vezi rău în asta? - Nu e rău! Din contră! Îmi place, A răspuns Ortansa senină, Însă... noi funcţionarii Luăm masa la cantină!