Ion Pribeagu - Amicul Ion

AMICUL ION La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou - Bună ziua, dom'le doctor Mi-a intrat o ţeapă-n... ou. Pacientul se dezbracă, Doctorul îl urcă-n pat Şi cu mare-atenţiune Cercetează-n lung şi-n lat. Ia luneta O fixează Ia penseta O flambează Scoate ţeapa Pensulează, Pune vată Bandajează, Pune feşe Şi-l pansează, Scoală omul Şi-l aşează Pacientu-achită taxa Şi apoi satisfăcut Îi dă doctorului mâna. - Bună ziua, vă salut! Peste-un timp, aproape-o lună Vine-amicul Ion din nou. - Uite, domnule doctor, iarăşi Mi-a intrat o ţeapă-n... ou. Pacientul se dezbracă, Doctorul îl urcă-n pat Şi cu mare atenţiune Cercetează-n lung şi-n lat. Ia luneta O fixează Ia penseta O flambează Scoate ţeapa Pensulează, Pune vată Bandajează, Pune feşe Şi-l pansează, Scoală omul Şi-l aşează Pacientul se îmbracă Şi achită taxa-n grabă. Când, deodată, domnul doctor Foarte curios întreabă:

- Ia să-mi spui, domnule dragă, Care vii de la Copou, Cum se-ntâmplă că într-una Îţi tot intr-o ţeapă-n ou? - Mă iertaţi, domnule doctor, A răspuns omul solemn, Dar nevastă-mea e şchioapă Şi-are un picior de lemn!