Ioan Popescu.docx

Ioan Popescu În 1954, în penitenciarul de exterminare de la Făgăraș era ucis generalul Ioan Popescu, eroul de la Mărășești. Ceea ce nu izbutiseră Falkenheyn și Mackensen, tunurile Krupp și diviziile de elită ale armatei germane, generalii țarului și ai revoluției bolșevice au izbutit tablagiii lui Nicolski, folosind frigul, foamea și niște pari. Cînd, în sfîrșit, a fost doborît, bătrînul împlinise 88 de ani.Ioan Popescu a fost un ofițer înalt și arătos, înzestrat cu un avînt militar de modă veche și cu o mustață atît de mare încît putea fi folosită în luptă. S-a născut pe 27 aprilie 1866, la ora 6 dimineața fix, fără să întîrzie o secundă. Această punctualitate avea să-l împingă spre armată, fiindcă meseria de ceasornicar nu avea căutare.Cariera armelor i s-a potrivit ca o uniformă croită la comandă. Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București lăcrimează cînd și-l amintește pe Ioan Popescu, tînărul mai riguros ca pendula unității și mai disciplinat ca regulamentul de ordine interioară. La fel, Școala Superioară de Război oftează după sublocotenentul care putea face planuri de luptă așa cum alții își fac de lucru cu evantaiul.Inteligent, disciplinat și energic, Ioan Popescu a primit comenzi doar în eșaloanele superioare. Înainte de război a fost numit șef de stat major al Direcției 6 Sanitare, de unde i s-a tras supranumele Sanitarul, care, mai tîrziu, cînd frontul avea să dea cuvintelor altă întrebuințare, s-a dovedit bine ales. Ioan Popescu Sanitarul a curățat Moldova și Basarabia de molima bolșevică pe care o răspîndeau regimentele răsculate ale aliatului rus. Războiul dus de Divizia 13 Infanterie între Prut și Nistru în ianuarie și februarie 1918 a fost sîngeros și lipsit de milă, dar a salvat de la moarte și jaf populația Basarabiei. Au fost lupte de gherilă, ambuscade, înjunghieri, represalii, bombardamente, luări de ostatici, trădări și execuții. Soldații rușii credeau acum în Lenin, dezertau cu batalionul și cu divizia. Nici unul nu voia să se întoarcă acasă cu mîna goală și cu magazia puștii plină. Virusul revoluției se răspîndea acum prin Ismail, Cahul și Bolgrad, înainta spre Chișinău, Bălți și Hotin, dar Sanitarul și faimoasa lui Divizie 13 au izgonit epidemia peste Nistru.Generalul Ioan Popescu și Divizia 13 Infanterie veneau în Basarabia după ce se acoperiseră de glorie la Mărășești. Acolo au respins diviziile 12 Bavareză, 13 Austriacă și 115 Germană, provocîndu-le pierderi umane masive, luînd 160 de prizonieri, capturînd 19 mitraliere și mult material de război.Medaliile primite de Ioan Popescu pentru curajul și inteligența arătate în campaniile din 1916, 1917 și 1918 erau atît de multe încît, cînd și le agăța pe uniformă, părea acoperit de o armură de aur și argint, prin care n-ar fi trecut glonțul. De aia comuniștii s-au gîndit să-l omoare cu parul.