Ioan Casian.docx

 „Un pântec îmbuibat cu tot felul de alimente naște semințele desfrâului, și mintea înăbușită de greutatea mâncărurilor nu mai poate păstra cârma dreptei chibzuințe.” p. 11 vezi Ezechiel 16:49  Îmbuibare înseamnă să folosești mâncarea nu după cât cere slăbiciunea trupului, ci după îndemnul inimii. prf. p. 12  Trei sunt felurile de lăcomie ale pântecelui: ‫ ۺ‬una îl silește pe om să mănânce înaintea orei pentru masă. ‫ ۺ‬alta îl silește să își încarce pântecul cu tot felul de bucate. ‫ ۺ‬iar cea de-a treia îl silește pe om să caute mâncăruri rare și

pretențioase.  „Să punem capăt mâncărurilor trebuincioase trupului, atunci când pofta încă nu s-a stins.” p. 14  „Numai atâta hrană să-și îngăduie fiecare, câtă, în chibzuiala rece a înfrânării, va fi găsit că îi este de-ajunsă pentru a trăi, nu câtă îi cere pofta.” p. 14  „Respectarea posturilor este folositoare cu adevărat, însă dacă după ele, nu va urma o masă cumpătată în mâncări, nu se va ajunge la treapta curăției duhului.” p. 15  „Mai bună este o hrană zilnică chibzuită cu moderație, decât un post greu și lung la intervale de timp.” p. 15  „Orice poftă a unei inimi nestatornice (măndria, slava deșartă, defăimare, mânia etc.) sunt o hrană a sufletului pe care îl întrețin cu mâncăruri vătămătoare, lipsindu-l de hrana cea adevărată și de pâinea cerească.” p. 15  „Supunem trupul la înfrânare, ca să putem ajunge la curăția inimii.” p. 17  „Hrana ne este dată mai mult ca o trebuință a trupului, decât ca o dorință a sufletului.” p. 19  „Nu vom putea disprețui plăcerile mâncărurilor pământești, dacă nu ne vom găsi desfătarea mai degrabă în dragostea pentru virtuți, și în frumusețea hranei cerești.” p. 21  „Trebuie să ne îndreptă ochiul și gândul acolo unde știm că e pusă cea mai înaltă răsplată.” p. 21 Ioan Casian, Viertutea înfrânării, Trinitas, Iași, 2003