Balada Vacii.docx

BALADA VACII Intr-un sat, o vaca grasa, Cum sunt vacile tampite, Dar frumoasa si laptoasa, S-a gandit sa se marite. Boii, de la mic la mare, Au venit cu tot belsugul, Toti voiau sa se insoare, Ca-s deprinsi sa traga jugul. Vaca, insa, ca o fata Cu avere si trusou, Il respinge ingamfata: -Cum sa marit cu-n bou? E un cal prin curti vecine, Care patimas ma strange, El e genul meu, tip bine, Armasar sadea, pur-sange! Vaca, tot facandu-i curte, Isi atinse idealul, Dupa tratative scurte, S-a casatorit cu calul. -Ah, ce sansa pe miureasa! Comenta in pom o cioara. -El, aristocrat de rasa, Ea, o biata pierde-vara! Dar, curand, ce tragedie! Vaca se certa cu calul, Pan’ departe-n deal la vie, Se-auzea intreg scandalul. In zadar, cand stingea lampa, Vaca-n fiecare noapte, Se plimba, facand pe vampa,

Cu ispitele-i de lapte. Ba, mai mult, se intamplase, Ca jucand pe-ndragostita, Calul, furios, ii trase Doua palme cu copita. Si atunci, cu dezolare, Vaca prinse a pricepe, Cum ca sotul ei mai are Trei amante, toate iepe. -Asta-i prea de tot, isi zise, Il dau dracului de cal! Si-ntr-o seara parasise Domiciliul conjugal. Slaba, galbena, uscata, De necazuri si nevoi, Vaca noastra, resemnata, Se intoarse printre boi. Dup-atata chin si jale, Vaca multe a-nvatat. Primul bou iesit in cale Il accepta de barbat. Nunta lor a fost vestita, Ca s-a dus prin vai ecoul: „Ce pereche potrivita, Vaca noastra si cu boul!” Ea comanda, el asculta, El cu munca, ea tapaj. Este, fara vorba multa, Stilul clasic de menaj. Totusi, vaca ( ne sopteste un magar, c-asa-i magarul), Prin paduri mai zaboveste,

Uneori, cu armasarul. Dar eu cred ca-i calomnie, Magaria ce ne-o spune. Totul e ca-n casnicie, Treaba merge de minune. Vaca poate, stie satul, Chiar si grajdul sa-l rastoarne, Boul nu-i decat barbatul, Ca de aia poarta coarne! Si, asa, trec ani si ani, Si, precum am prins de stire, Au facut si trei juncani Si traiesc in fericire. In povestea mea de fata, Nu e nici un lucru nou, Pentru orisicare vaca Sotul ideal e-un bou!