Pentru Dobra.docx

Fiul nerisipitor — Cu cel ce nu-i decât un ciob, cu un hoinar te bucuri, tată. Eu ţi-am dus greul ca un rob — şi n-ai fost vesel niciodată. — Da, fiul meu, tu ai robit, dar eu te-aştept de-o veşnicie ca să-mi slujeşti ca fiu iubit, din dragoste, nu pe simbrie... — Cu-acest fugar, cu-acest proclet petreci sub viţă şi sub cetini. Şi mie nu mi-ai dat un ied ca să mă bucur cu prieteni. — O, nu un ied, ci zeci de zeci ţi i-aş fi dat, căci se cuvine. dar tu voiai ca să petreci, vai, cu prietenii, nu cu mine... — I-ai dat inel împărătesc şi mantie de in cu ciucuri. Iar eu de ani şi ani trudesc, şi tu de mine nu te bucuri. — Tu eşti al meu. Dar eşti pustiu. El s-a întors din foc şi gheaţă! El a fost mort şi azi e viu, iar tu trăieşti şi nu ai viaţă.

Scrisoare

Fraţilor, să ştiţi că vremea s-a scurtat. Las´ să fie holda plină

Fraţilor, mi-au spus ai Cloei despre voi... că-n grădinile iubirii aţi lăsat omida firii să vă strige trandafirii din Eden; Că din nou la voi pe vale toate crengile sunt goale, că n-au mai rămas petale, nici polen. Fraţilor, mi-au spus ai Cloei despre voi... că fecioarele-nţelepte, nu mai stau cu drag s-aştepte, priveghind pe-a nunţii trepte, ca surori; că mireasa de mâhnire, nu mai ţese in subţire, pentr-a-ntâmpina pe Mire sus pe nori. Fraţilor, dar unde-i dragostea dintâi?... Dacă azi aveţi mânie?... câţiva ani şi nu o mie, cum veţi fi o veşnicie sus pe plai? Dacă azi aveţi zăvoare, veţi avea în ceruri oare câte-un Rai de fiecare, câte-un Rai?

şi de spini şi de neghină! Grâul lângă grâu să-ţi ţină spicu-n vânt. Cine-i spin cu flori deşarte, spin să fie mai departe! Cine-i sfânt, mai sfânt să-şi poarte rodul sfânt!

O, om!...

Îndemn spre bine sau spre rău, Spre curăţie sau desfrâu

O, om!... Ce mari răspunderi ai

Lăsând în inimi rodul său

De tot ce faci pe lume

De har sau de ruşine.

- De tot ce spui în scris sau grai, De pilda ce la alţii-o dai

Arăţi o cale - calea ta

Căci ea mereu spre Iad sau Rai

În urma ta nu piere

Pe mulţi o să-i îndrume.

E calea bună sau e rea Va prăbuşi sau va-nălţa

Ce grijă trebuie să pui

Vor merge suflete pe ea

În viaţa ta, în toată

Spre Rai sau spre durere.

Căci gândul care-l scrii sau spui S-a dus... şi-n veci nu-l mai adui

Trăieşti o viaţă - viaţa ta

Dar vei culege roada lui

E una, numai una

Ori viu, ori mort, odată.

Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăieşti vei câştiga

Ai spus o vorbă - vorba ta,

Ori fericirea-n veci prin ea

Mergând din gură-n gură,

Ori chin pe totdeauna.

va veseli sau va-ntrista, Va curăţi sau va-ntina,

O, om!... Ce mari răspunderi ai!

Rodind sămânţa pusă-n ea

Tu vei pleca din lume

De dragoste sau ură.

Dar ce scrii azi, ce spui în grai Ce laşi prin pilda care-o dai,

Scrii un cuvânt - cuvântul scris

Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai

E-un leac sau e-o otravă!

Sau Iad o să-i îndrume.

Tu vei muri, dar tot ce-ia zis Rămâne-n urmă-un drum deschis

O, nu uita!... Fii credincios

Înspre Infern sau Paradis

Cu grijă şi cu teamă!

Spre-ocară sau spre slavă.

- Să laşi în urmă luminos Un grai, un gând, un drum frumos!

Spui o cântare - versul tău

Căci pentru toate ne-ndoios

Rămâne după tine

Odată vei da seamă!