Ioan B. Missir - Viata Si Opera

1 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

lIOAN

B. MISSIR l(1890-1945) 1945

2 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

3 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Cetatea Ani din Anatolia

4 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

www.virtualani.org l

Dublu click Ce înseamnă Ani? Există desigur,lucruri pe care nu le putem descrie, oricât de greu ne-am strădui “ scria Konstantin Paustovski după ce vizitase oraşul Ani în 1923. Acesta este acum un oraş fantomă, nelocuit de mai bine de 300 ani şi cuprins într-o zonă interzisă la graniţa de est a Turciei. Cu 1000 ani în urmă, Ani reprezenta Armenia modernă.

Ani a fost o capitală a regatului Armeniei (care se întindea partea estică a Turciei şi majoritatea teritoriului Armeniei actuale) până la 1057(1064?) când a fost cucerită de Turcii Selgiucizi. Ani avea o populaţie de circa 100.000 locuitori. Oraşul era vestit prin bogăţia sa şi prin cele 1001 biserici.

l l

Neglijat, supus cutremurelor repetate, asimilării culturale, vandalismului, excavaţiilor neorganizate ale vânătorilor de comori şi-au pus amprenta asupra monumentelor rămase Dar Ani supravieţuieşte. . De aici au plecat – între sec. XI-XIV majoritatea locuitorilor, care au rămas armeni de-a lungul vremurilor. . Tradiţia susţine că primii Missir se trag din acest ţinut, ajungând în Polonia prin Nordul Mării Negre.

5 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

6 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Europa în sec. XV

7 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Fam. Missir-Anatolia –Polonia-Suceava-Botosani l

l

l

Prezenţa Armenilor în Europa Centrală este consemnată din sec. XI. Tradiţia transmisă în familiile armene din Polonia şi România explică, aşa cum s-a arătat venirea strămoşilor în aceste ţări prin căderea capitalei Ani. Totuşi, izvoarele istorice existente subliniază că exodul s-ar datora mai degrabă unor raţiuni economice, comerciale , care au dus la formarea comunităţilor armene pe ţărmul nordic al Mării Negre şi apoi în oraşele de la graniţa Polono-Rusă (Liov etc) .Aceste comunităţi au devenit înfloritoare şi deci au atras şi alţi co-naţionali din Armenia ameninţată de expansiunea otomană. Atunci când la mijlocul sec. XIV regele Cazimir anexează oraşe rutene, acestea erau deja locuite de un număr considerabil de armeni.Sub Cazimir , Wladislaw Jagiello, Sigismund August, and Ian Sobieski armenii au trăit în Polonia, în paralel cu cei din Moldova, în comunităţi bine organizate după legi proprii. Ca şi cei din Moldova, se ocupau îndeosebi cu comerţul. Comercializau produse de lux: covoare orientale, articole de pielărie de Cordoba şi Maroc, bijuterii şi arme. Comunităţile au prosperat şi au stimulat economia oreşelor. Printre oraşele cu mari comunităţi armene se pot cita:Liovul (Lvov), Kamieniec Podolski, în prezent în Ucraina de sud, Zamość în Polonia de sud-est .Trebuie subliniat că, la fel cu armenii din Moldova, nu au fost persecutaţi. Numele Missir apare într-un act juridic emis la Liov, pe la 1470. 8

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Armenii în Moldova -1400.. l

Menţionată pentru prima dată în anul 1415, mănăstirea Zamca impresionează prin dimensiunile sale şi elementele gotice şi clasice cu motive orientale. A fost ctitorită de armenii refugiaţi de timpuriu în

Moldova, o lungă perioadă de timp fiind şi sediul episcopiei armene.

În sec. al XVII-lea a fost construit turnul-clopotniţă şi mai apoi mânăstirea a fost temporar ocupată de regele Poloniei, Ioan Sobieski, care a săpat şanţuri de apărare. De atunci i s-a dat şi numele de Zamca (“fortificaţie”, “loc intărit”).

Mânăsirea Zamca

Mânăsirea Hagigadar 9

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Contributii la dictionarul „Figuri de armeni din Romania“ -Fabian Anton ,,Ararat’’ l l l

l

Este de netagaduit ca, dintre toate minoritatile conlocuitoare, armenii au dat de-a lungul secolelor Romaniei poate cele mai importante dovezi de atasament si sprijin. Intelegem, fie doar din acest motiv, de ce o personalitate de talia lui Nicolae Iorga marturisea: „Ma intereseaza in mod deosebit natiile care au legaturi cu noi. si dintre conlocuitorii nostri de alta nationalitate eu am respect mai mare pentru cei mai vechi si cei mai buni. Or, Armenii sint colaboratorii, creatori ai Principatului Moldovei, care s-a intemeiat si din puterea sufleteasca a unui popor in plina vigoare si dezvoltare, dar si din cauza ca pe la noi Armenii creiasera un mare drum de comert, ce lega Caffa Crimeii – armeneasca, azi – Teodesia sau Feodosia, cu Cracovia si alte centre comerciale ale Galitiei. Armenii de la noi sint din trei epoce. Unii veniti prin sec. al XIV-lea, pe la 1300 si ceva, formind cele mai vechi colonii cum sint in orasele din Nordul Moldovei: Iasi, Botosani, Roman, Suceava unde au biserici frumoase, si poarta nume romanesti ca Varzaru, Pruncu, |aranu, etc. La Biserica din Botosani se gasesc inscriptii de o poezie foarte aproape de natura, si care apare ca un rasunet al poeziei persane. Altii, veniti dupa 1700. Armenii din Ardeal in special sint din aceasta epoca si au venit din Polonia. Astfel, avem pe cei de la Gherla si Hasfalau, unde se afla o splendida biserica, dar prefacuta in stil iezuit, poate si unde armenii de aici sint uniti cu Roma. (…) La noi Armenii au jucat in toate ramurile vietii publice un rol insemnat asa incit n-au niciun motiv sa le fie rusine de originea si nationalitatea lor.“

10 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

l

l l

l

Abia dupa 1989 cind un gazetar de marca, unul din cele mai autentice exemple ale jurnalismului interbelic, Bogdan Cauş, a reusit sa duca la bun sfirsit volumul – dictionar „Figuri de armeni din Romania“. Despre acest volum de succes (ajuns la o a treia editie, definitiva, ce va fi publicata in curind la „Ararat“) Varujan Vosganian, spunea: „Armenii s-au asezat pe pamintul romanesc acum o mie de ani. Au impodobit pamintul noii patrii cu manastiri, catedrale si biserici. Au sporit intelepciunea oamenilor cu scolile, cu tiparnitele si lacasurile lor de cultura. Au adus din tinuturile de bastina mirosul exotic al mirodeniilor si aburul prietenos al cafelei. Au batatorit drumuri, iar la incrucisarile lor au intemeiat tirguri. Au trait navalnic sau discret, au privit cu ochii lor mari, negri si melancolici, s-au perindat pe lume si s-au adaugat strabunilor dupa legile lor crestine si dupa legile cele noi pe care au inteles sa le respecte. Au fost cetateni cuviinciosi si aparatori ai noii lor patrii.

In aceasta carte sint amintite numele unora dintre acei, armeni, originari din Romania, al caror destin a continuat dupa moarte. Carturari, artisti, savanti, ieromonahi si oameni politici. Ei nu pot fi intelesi altfel decit pornind de la taina botezului si semnul singelui lor armenesc asa cum nu pot fi inchipuiti altfel decit reprezentanti ai culturii române.

11 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Fam. Missir-Anatolia –Polonia-Suceava-Botosani l

Missir: Egipt , negustorie cu marfă provenită din Egipt

(ţesături, cai) , marfa respectivă în sine; (numele apare în Polonia în sec. XV, în Franţa 1765 , în Bucovina 1750). l În turceşte=== porumb, in general este vorba de meseria de negustor care duce cai, porumb (provenit probabil din Egipt spre Asia Mică etc.) l Anville, Jean Baptiste Bourguignon 1765 -http://www.davidrumsey.com/maps52.html l

În Ciocoii vechi şi noi al lui N. Filimon găsim expresia „caii de Missir şi de Arabia.

Iohann (Ovanez) Missir este fiul lui Gabriel Missir şi al Dolcuţei născută Baron Kapri. Actul de naştere (1797-Suceava ) consemnează că tatăl era comerciant în Suceava.Fraţi: Petru (Bedros) şi Vasile-apar pe un act de arendă din 1842. l La Biblioteca Dudian din Bucureşti există un arbore genealogic din sec. XV-XIX, cu unele goluri, care ar putea fi completate doar prin studii în arhivele din Viena.

l

12 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Ovanez Missirian

13 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

l

l

Ioan Missir este descendent al unei cunoscute familii armene, mai exact al uneia dintre cele două ramuri botoşănene ale acesteia. Conform unui recent studiu genealogic, începătorul menţionatei ramuri a fost Gabriel Missir , atestat, mai întâi, în Bucovina, la 5 decembrie 1787. Unul dintre copiii lui Gabriel Missir şi ai Dolcuţei Baron Kapri, Ovanes sau Ioan Missir cum apare în actul de arendă de la 1842, născut la 20 aprilie 1798, la Suceava, va coborî în Moldova către 1840, stabilindu-se în zona Botoşanilor. Starea materială bună, dar mai ales sprijinul pe care l-a dat la zidirea bisericii din satul Teişoara, comuna Nicşeni (existentă şi azi), i-au adus modestul rang boieresc de căminar, acordat de către domnitorul Grigore Ghica în 1851. [1] Andi-Marius Daşchievici, Precizări genealogice pentru o istorie a familiei Missir, în „Arhiva genealogică“, V (X), nr. 1-2, p. 165-168.

14 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Poveşti din vremuri de demult l

Printre cei 11 copii ai căminarului Ioan (Ovanes) Missir, dintre care patru din cea de a doua căsătorie cu Suzana mai cunoscuţi sunt Basile (coleg, în primele clase de liceu, cu Mihai Eminescu, la Cernăuţi), Simon şi Bogdan. Acesta din urmă, născut în 1847, se căsătoreşte cu Cécile Marchand, institutoare franceză originară din Elveţia, împreună cu care, la sfârşitul anilor ’80 ai secolului al XIXlea, emigrează în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se ca fermier în New Jersey, comitatul Hudson. Acolo văd lumina zilei patru din cei şase copii, cea mai mare, Marie, murind la o vârsta fragedă. Cel de-al doilea vlăstar, născut la 17 februarie 1890 [1], în West Hoboken, str. Bergenwood, 36, este viitorul scriitor, în actul de naştere Jean. Succesul modest al întreprinderii, la care s-a asociat, probabil, şi dorul de meleagurile părăsite precum şi moartea mamei lui Bgdan Missir , Suzana, a făcut ca familia să ia drumul înapoi, revenind acasă, la Botoşani, în 1894-1896 (mai întâi tatăl cu Jean apoi mama cu ceilalţi copii. (V. Durnea –prefaţa la ,,Fata Moartă’’ de Ioan Missir, sub tipar.

l [1] Data este menţionată în „Anuarul ofiţerilor de rezervă pe anul 1921“, Bucureşti, Tip. Göbl,1921, p. 36. Exactitatea ei a fost controlată de nepotul scriitorului, Ioan Vlad, care a obţinut de la autorităţile americane o copie a actului de naştere. Adăugăm că data, pe stil vechi, se găseşte şi într-o scrisoare a mamei, inclusă în Fata Moartă.

15 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Copie dupa inscrisul din Registrul de Stare Civila New Jersey 1890

16 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

1880-900

l

Cecile (mama)

Jean Missir la 4 ani 17

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

America..America l

Imigranţi pe vapor

1890

Ellis Island

Hoboken

Bronx 1890

Copii ai imigranţilor 18

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Botoşani 1900

(Din albumul Eurosphere,www.)

Vedere generală

Casa Sofian

Liceul Laurian

19 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Repere biografice Ioan (Jean) Missir l

l

În oraşul ca şi natal, Ioan Missir a urmat şcoala primară şi liceul, acesta la Liceul „A.T. Laurian“. (Între manuscrisele păstrate la Muzeul Literaturii din Bucureşti se află şi câteva texte ce evocă întâmplări, cele mai multe hazlii, din anii de şcoală, figuri de profesori, de colegi, de prieteni şi de rude, precum, de pildă, viitorul muzicolog Emanoil Ciomac.) După susţinerea bacalaureatului, în 1909, beneficiind de o bursă oferită de Comunitatea Armeană din Botoşani, s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care a absolvit-o în iunie 1913 [1]. Ar fi fost o vreme secretar al lui Basile Missir, văr cu tatăl său, profesor universitar la Facultatea de Drept din Bucureşti, parlamentar în mai multe rânduri şi ministru, [1] Vezi „Anuarul Universităţii din Bucureşti“ 1912-1913, p.85. Universitatea Bucureşti 20

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

l

În Fata Moartă şi în schiţa Cum sfârşeşte o viaţă autorul afirmă că, îndată după trecerea licenţei, a fost mobilizat şi a făcut campania din Bulgaria. (A primit, de altfel, în noiembrie 1913, medalia „Avântul Ţării“.) Apoi, până în august 1916, este practic mereu concentrat. Tânărul sublocotenent, din Regimentul 8 Vânători (cu garnizoana în Botoşani), participă la campania din 1916-1918, urcând treptele ierarhiei militare până la gradul de căpitan. (A fost decorat, în octombrie 1921, cu Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918.) 21

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

l

Mama

Tatăl

22 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Cu surorile, Suzi şi Coca în timpul Stagiului militar (1909)

23 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Campania 1913

24 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Instantaneu aprilie 1917, zona Caşin

25 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Harta luptelor din dec.1916-ian.1917

26 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Autor premiat 1937

27 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

l

După război, Ioan Missir profesează avocatura, fiind înscris în Baroul din Botoşani, dar îşi va petrece mult timp lucrându-şi nu voltairiana grădină, ci via din coasta oraşului, plantată pe terenul (de 14 „fălci“, cca 21 de hectare) moştenit împreună cu fraţii săi Alexandru şi Vasile de la bunicul căminar. Totuşi, s-a angrenat şi în viaţa politică – ataşându-se, după L. Kalustian[1], la partidul lui N. Iorga –, cu satisfacţia de a nu trebui să-şi părăsească orbita pe care evolua: este ajutor de primar al Botoşanilor în 19191920 şi primar în două rânduri, în anii 1931-1932 şi 19411944. S-a căsătorit, în 1920, cu Ecaterina Lucia Manoliu, sora scriiitorului Petru Manoliu şi nepoată pe linie maternă a savantului Gr. Antipa. 28

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Familia Missir (1930)

29 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Apariţia cărţii ,,Fata Moartă’’1937 l

l

l

. „Omul

acesta nu vrea să strălucească. Nu vrea să scrie, adaugă Erasm, nu vrea să fie scriitor. A scris cartea aşa cum pliveşte un butuc de vie, aşa cum stropeşte cu piatră vânătă frunzele de vie ca să le apere de mană. A scris aşa cum priveşte, aşa cum aude, aşa cum respiră […] terminându-şi cartea şi bătând-o singur la maşină, era gata să-şi încuie manuscrisul, nu jenat că a scris o carte, el, bărbatul şi omul cu simţ real al vieţii, ci convins că de lucrurile tale intime nu este bine, nu este frumos şi nu se cade să vorbeşti“. Nu mai puţin, manuscrisul „este al unui scriitor adevărat şi, deci, la care talentul este atât de mare, încât este un act de viaţă“. De aceea, autorul i l-a dat totuşi să-l citească şi i-a îngăduit, apoi, să-l ducă la Bucureşti, pentru a-i găsi un editor. Lucrul nu a fost uşor, constituind chiar „o odisee“, mulţi editori refuzând să-l tipărească. Cel care a acceptat în final a pus o condiţie sine qua non: aducerea unei prefeţe scrise de un general, care „să gireze – spune Erasm – că aşa cum Ioan Missir a descris războiul nu e o închipuire denigratoare, ci o realitate“. Editorul în cauză „s-a mulţumit“ în cele din urmă, la sugestia profesorului I. Simionescu (preşedintele Academiei Române) cu o recomandare iscălită de N. Iorga. În finalul articolului său, Erasm enumeră cu o hotărâre ce îmbracă aparenţa sfidării („vreau să se ştie însă de pe acum… “) calităţile cărţii descoperite de el.

30 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Acad. Ion Simionescu Acad. N. Iorga

31 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

În tranşee pe frontul Caşinului

32 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Vânători de munte în tranşee

33 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Ilustraţii ed. 2-a, 1937

34 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

35 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Fata Moartă văzută de generaţia 2000 l l

l

De ce? Pe atunci toată suflarea, din Romania sau d'ailleurs, considera statul naţional, omogen, indivizibil şi suveran drept forma de organizare socială autoevidentă, expresia însăşi a voinţei divine. Astăzi, obosite de ideologii şi idealuri, masele de europeni se luptă să forjeze o uniune continentală căreia să îi predea atributele statului-naţiune. Dorinţele exprimate sporadic de omogenitate etnică şi suveranitate statală au acum temeiuri economice, care se îmbracă doar pe dinafară în culorile familiare ale drapelului. Ce s-a întâmplat? Asistăm la abandonarea idealurilor de către o populaţie decadentă în curs de îmbătrănire, sau statul-naţiune a fost doar o greşeală enormă, o psihoză colectivă? Retragere din realitate în lumile simplificate ale fanteziei, pe fondul lipsei de responsabilitate şi a dependenţei emoţionale şi materiale totale de alţii: normalitate la copil, dar deranjament psihic la adult. Au fost anii copilăriei o irosire stupidă de timp, o perioadă de nebunie? Nu. Au fost ani de devenire, de formare de deprinderi şi abilităţi folositoare, de dezvoltare. Au fost o etapă necesară, cu bucurii şi cu greşeli ce poate ne-au marcat, de care ne amintim cu drag, dar pe care nu o repetăm, deoarece acum suntem diferiţi. E plăcut şi să fii larvă, dar odată ce eşti fluture nu te întorci la ce ai fost. 36

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

l

Din motive ori funcţionale, ori transcendente – nu contează –, filogeneza se reflectă în ontogeneză, iar evoluţia comunităţilor umane pare a o urma pe cea a individului. Mai întâi a fost construită o identitate, ancorată, precum la adolescenţi, în simboluri care adultului îi par deşarte. Dar apoi pe această identitate a crescut o înţelegere adâncă de sine, precum şi capacitatea de a renunţa la tine dăruindu-te altuia şi de a face alegeri conştiente în beneficiul intereselor pe termen lung. Uniunea care cuprinde acum un întreg continent, şi mutarea comunităţii de pe fundamente etnice pe fundamente civice, ne oglindesc maturizarea. E remarcabil că trăim asemenea vremuri, dar, dupa cum sa întâmplat şi în alte ocazii istorice, singurul lucru care depăşeşte magnitudinea schimbărilor e lipsa noastră de înţelegere a semnificaţiei şi a adâncimii lor.

l

Din când în când însă, într-o ladă veche, găsim o jucărie uitată şi ne amintim preţ de o secundă cum eram şi cum gândeam când eram copii în casa părinţilor. Doar atunci vedem cât de diferiţi am ajuns, şi înţelegem mai bine cine suntem, şi îi înţelegem mai bine şi pe alţii. Vedem că unele metehne pe care le purtăm cu noi ne însoţeau şi atunci, că pe altele le-am dobândit, iar pe altele le-am pierdut. Vedem şi lucruri de care când eram mai tineri nu ne era frică, şi vedem putere de a crede în ceva mai mare decât noi pe care uitasem că o aveam. Privim la copilul care am fost aşa cum privim la cineva care s-a dus pe drum fără întoarcere, şi privim la cei care s-au dus pe drum fără întoarcere ca şi la noi înşine. Citind această carte a unui om de demult, înţelegem idealurile şi căderile celor cărora le suntem sânge din sângele lor, şi ştim că şi ei ne-ar înţelege pe noi şi nu ar face altfel decât noi dacă ar fi în locul nostru acum, şi ştim că nu am fi făcut altfel decât ei dacă am fi fost în locul lor, atunci. (Ioan Vlad-nepotul scriitorului)

l

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

37

Ediţia din 1967

38 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

http://www.manastireacasin.ro/

39 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Urmaşii scriitorului vizitează expoziţia SWAPP, locuri din cartea ,,Fata Moartă’’ 3 octombrie 2005. Text şi fotografii: Ioan Vlad

l

Scutaru Wild Art Painting & Photography 2005 a fost un proiect de explorare artistică a zonei Scutaru (Mânăstirea Caşin), cu accent asupra frumuseţilor naturale şi a luptelor desfăşurate în zonă în timpul primului război mondial, ilustrate de romanul „Fata Moartă” de Ioan Missir. Proiectul s-a desfăşurat în perioada 10 iunie – 21 septembrie 2005 şi a fost organizat de Bogdan Antohe, elev în Cl. a XI-a a Colegiului Naţional „Dimitrie Cantemir” din Oneşti, sub îndrumarea prof. de istorie Victor Ciochină. Proiectul a primit ajutor din partea Primăriei comunei M-rea Caşin prin dl. primar Gabriel Apreutesei, a Ocolului Silvic M-rea Caşin, a d-lui pictor Eugen Aparaschivei, a d-lui Gh. Istrate, preşedintele Clubului de Turism Montan „Şandru”, a Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” din Oneşti prin prof. Elena Şerbu (şef relaţii cu publicul) şi d-na Niculina Cozma (director), şi a Primăriei Mun. Oneşti, prin dl. primar ing. Emil Lemnaru. Proiectul a fost finanţat de Asociaţia Transriver E.v., Dresden, Germania în parteneriat cu Institutul Patrir, Cluj prin programul MiniProjects 2005, de SC. DMC AG (sponsor oficial SWAPP), SC Croco SRL, SC Roger SRL, SC Andal Comfort SA şi de urmaşii scriitorului Ioan Missir.

l

40 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Ilustraţii, ed. 2-a

41 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

42 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

43 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

44 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Vă mulţumesc pentru atentie

45 PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com