In Gradina Ghetsemani

"In gradina Ghetsemani" Vasile Voiculescu •

Poezia face parte din volumul "Parga", in care se afirma originalitatea stilului poetului si universul poeziei lui V.Voiculescu prinde contur.

•

Incadrare in curent Autorul depaseste traditionalismul samanatorist prin spiritualizarea imaginii si innoirea expresiei.Scenele si motivele biblice nu mai sunt simple elemente de decor, ci alegorii ale nelinistilor omului in aspiratia sa catre Dumnezeu.

•

tema filozofico-religioasa si are punctul de plecare in Evanghelia apostolului Luca, din care poetul a luat motivul rugaciunii lui Isus in gradina Ghetsemani.Poetul pastreaza majoritatea detaliilor din textul biblic, evocand o secventa din calvarul terestru al lui Isus, caruia ii umanizeaza comportamentul. Tema filozofico-religioasa este noua pentru deceniul al treilea si va cunoaste o dezvoltare artistica superioara in psalmii arghezieni.Versurile subliniaza natura duala a lui Isus : pe de o parte este vorba de Isus-omul, de care tin ezitarile, nelinistea si teama de moarte, iar pe de alta - de Isus-divinitate - de care se leaga depasirea momentelor de neliniste si teama.Inainte de a fi fiul lui Dumnezeu, Isus este un om si teama de moarte, traita cu nespusa intensitate, este o slabiciune ce-l caracterizeaza pe acesta.Poetul surprinde zbuciumul sufletesc al lui Isus dinaintea rugaciunii pe care el i-a adresat-o lui Dumnezeu de a-i indeparta "paharul" suferintelor ce-l asteapta.

•

Structura: prima strofa imaginea lui Isus pare desprinsa dintr-o icoana ce-l infatiseaza rugandu-se in gradina Ghetsemani.

"Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una".Poetul accentueaza insa asupra zbuciumului sau omenesc, asupra luptei sale cu "soarta" ce-l inspaimanta .Apostolul Luca spune in "Evanghelie" ca "sudoare i se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant".Ideea aceasta revine in versul al treilea din prima strofa, unde imaginile vizuale sugereaza opozitia omenescdivin.Sudorile de sange reprezinta viata terestra, pe cand albul este un simbol al puritatii ceresti: "Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul".

Durerea lui Isus capata proportii cosmice, intreaga natura fiind ravasita de o jale metafizica: "Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna". Strofa a doua si a treia amplifica indoiala, ezitarea celui predestinat sa bea "grozava cupa" si subliniaza tragedia omului inspaimantat de patimile crucificarii.In ciuda setei uriase care-l chinuie, Isus-omul refuza sa bea "infama bautura", simbolizand pacatele omenirii pe care el trebuia sa le rascumpere prin jertfa. "Veninul groaznic" se ascunde sub aparenta amagitoare a mierii si lupta lui Isus cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti.Poetul il prezinta inclestandu-si falcile cu ultimele puteri.Aceasta lupta cu moartea reprezinta de fapt eternul conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si materie. ultima strofa revine la cadrul traditional evanghelic din catrenul de inceput, adecvat zbuciumului interior al lui Isus.Lupta dintre omenesc si divin da unicitate gestului de sfidare a suferintei in inclestarea cu moartea si il proiecteaza pe Isus la inaltimea monumentala a naturii.Este prezentata imaginea terifianta a maslinilor care "vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada" , amplificand astfel tragismul viziunii. Metafora "uliii" din ultimul vers sugereaza parca pe dusmanii care vin sa-l prinda pe Isus, iar maslinii - pe apostolii care-l parasesc cuprinsi de spaima.Un vant de spaima ravaseste gradina si framanta lumea, anuntand martiriul ce va rascumpara pacatele omenirii.

•

realizare artistica: elementele referitoare la cadrul natural sunt foarte putine. Aflam doar ca Isus a cazut "in iarba" si ca maslinii se framanta privindu-l.Zbuciumul interior al acestuia este sugerat prin epitete provenite din adjective ca "amarnica-i strigare" , "mana nendutata" , "sete uriasa" , "veninul groaznic".Verbele la imperfect, cu rol de predicat, servesc la proiectarea dramei lui Isus intr-un timp mitic.

•

Traditionalism prin: -tematica religioasa si filosofica -versificatie -limbaj si figuri de stil arhaizate -paralelismul planului uman cu planul naturii