Imaginea Politistilor Asupra Propriei Profesii

PERCEPŢIA POLIŢIŞTILOR ASUPRA PROFESIEI POPA Daniela*, ofiţer psiholog, IPJ Iaşi, SMRU DOLTU Daniela Livia*, ofiţer psiholog, IPJ Iaşi, CAPC Lucrarea de faţă îşi propune să investigheze în contextul exigenţelor europene, modul în care percep poliţiştii români profilul poliţistului şi dacă modul de percepţie diferă în funcţie de vârsta poliţiştilor. Ceea ce aduce nou studiul nostru este analiza profilului menţionat din prisma a trei dimensiuni, şi anume: dimensiunea aptitudinilor cognitive – a capacităţilor mentale de prelucrare a informaţiilor, dimensiunea factorilor de personalitate de ordin social – interacţional şi dimensiunea exigenţelor profesionale suplimentare pregătirii de specialitate.

În ultimii ani România a trecut prin schimbări importante ce au vizat atât domeniul politic, cât şi cel social, economic. Odată cu aceste modificări s-au schimbat mentalităţile, au apărut solicitări noi şi la nivelul Poliţiei Române. Procesul de aliniere la standardele comun acceptate la nivel european au determinat o schimbare majoră în plan legislativ şi au condus în prezent la conturarea unei instituţii poliţieneşti în serviciul cetăţeanului, în spiritul democraţiei, poliţistul având un rol primordial în apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, proprietăţii private şi publice, a celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii. Cercetarea noastră îşi propune să contureze în acest context european, profilul poliţistului pornind tocmai de la modul în care este percepută aceasta ipostază de către poliţiştii români. Percepţia este procesul interpretării a ceea ce simţim şi care asigură o coordonare şi o semnificaţie mediului nostru înconjurător. Percepţia ne ajută să selectăm şi să organizăm intrările complexe şi variate primite de către cele cinci simţuri. Cuvântul cheie în definiţia percepţiei este interpretarea. În loc să se bazeze pe realitatea însăşi, oamenii îşi fundamentează adesea deciziile pe interpretarea realităţii pe care le-o furnizează sistemul lor perceptual. Ne-am propus să investigăm percepţia poliţiştilor asupra profesiei analizând profilul poliţistului sub trei dimensiuni, şi anume: - dimensiunea aptitudinilor cognitive – a capacităţilor mentale de prelucrare a informaţiilor – pe care le implică buna desfăşurare a activităţii; - dimensiunea factorilor de personalitate de ordin social – interacţional pe care îi solicită respectivele activităţi aferente postului; aceste trăsături au fost studiate pe trei niveluri: sociabilitate, prezenţă socială şi responsabilitate; - dimensiunea exigenţelor profesionale suplimentare pregătirii de specialitate; Aptitudinea poate fi definită ca potenţialul individului de a achiziţiona deprinderi; ea este un construct ipotetic care sprijină performanţa într-un număr de

sarcini sau activităţi. Aptitudinile sunt, în general, considerate a fi caracteristici stabile; în psihologia muncii, pentru multe posturi, aptitudinile sunt privite ca fiind cel mai sensibil indice al performanţei. Partea demersului nostru investigativ orientată în direcţia aptitudinilor se bazează pe taxonomia propusă de Fleishman (1990, apud Hăvârneanu, 2002). Autorul identifică trei seturi de aptitudini implicate în obţinerea performanţei în muncă, şi anume: aptitudini cognitive, fizice şi perceptual-motrice. Aptitudinile cognitive se referă la aptitudini specifice ca memoria, reprezentările spaţiale, diferite modalităţi de a face raţionamente, inteligenţa. Intr-un studiu realizat Goodnow (1984) ce a vizat reprezentările sociale ale inteligenţei a ajuns la concluzia că „inteligenţa constituie o valoare socială esenţială a culturii occidentale” (Neculau, 1996). Tot pentru a reliefa importanţa pe care o are inteligenţa la nivelul societăţii menţionăm şi studiul lui Deschamps ş. a. în care adolescenţii trebuiau să ierarhizeze, în funcţie de importanţă, 14 valori personale. Rezultatele obţinute plasează pe primul loc inteligenţa, iar pe locul al doilea onestitatea. Meseria de poliţist implică pe lângă atitudinile cognitive şi o serie de aptitudini sociale, de comunicare sau anumite trăsături de personalitate. Un factor esenţial al instituirii relaţiilor sociale este personalitatea individului; între cele două elemente există, de cele mai multe ori, cauzalităţi reciproce, personalitatea fiind, în mare măsură, o „construcţie socială” (Neculau, A., 1996). Într-un studiu realizat de Van Lange în 1997 asupra dezvoltării sociale formulează ipoteza dezvoltării prosociale conform căreia oamenii devin mai prosociali pe măsură ce îmbătrânesc deoarece ei învaţă rolul cooperării în cadrul interacţiunilor sociale. Acest studiu a demonstrat că apariţia valorilor prosociale nu este dependentă de evenimentele sociale, ci de experienţele personale ale indivizilor. Mediul dinamic în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul îi condiţionează adaptarea de achiziţia continuă de noi cunoştinţe şi priceperi. Astfel, adecvarea permanentă – esenţială, după cum am văzut, într-un mediu dinamic cum este cel al unei organizaţii – reprezintă un proces la baza căruia stau învăţarea, educarea şi motivarea. Cercetările contemporane de psihologie infirmă ideea tradiţională că intrarea în vârsta adultă ar duce la un proces de stagnare şi învechire a capacităţilor de instruire şi educare. Dimpotrivă, investigaţiile efectuate demonstrează că învăţarea continuă duce la dezvoltarea permanent dinamică până la o vârstă înaintată. Educaţia adulţilor nu este doar un proces de asimilare, de interiorizare, de dezvoltare, ci şi unul de restructurare, de schimbare în relaţiile stabilite între adulţi şi mediu (social, de muncă, familial, etc.). Totodată, capacităţile, priceperile, deprinderile, habitusul nu sunt altceva decât învăţare realizată de a se putea lucra cu ele. Învăţarea la adulţi, ca de altfel procesul de educaţie în ansamblu, este un transfer de informaţii – problemă care implică achiziţii de abilităţi, de îndemânare, înţelegeri şi atitudini ale subiectului în situaţiile relaţionale tipice de influenţare. În acest mod, adultul în devenire îşi dezvoltă deprinderi, priceperi, structuri de cunoştinţe, toate acestea alcătuind experienţa şi facilitându-i adaptarea la cerinţele mediului, fapt ce-l propulsează spre performanţe mai ridicate.

Datorită experienţei, odată cu înaintarea în vârstă, educarea şi instruirea la adulţi este din ce în ce mai puţin condiţionată de factorii biopsihici implicaţi în procesul de învăţare şi din ce în ce mai dependentă de factorii socioculturali, de capacităţile de învăţare realizate anterior: metode şi tehnici de activitate intelectuală, interese puternice de cunoaştere şi acţiune, solicitările muncii şi ale vieţii cotidiene. De aceea, dimensiunea ştiinţifică, informaţională nu este suficientă pentru o dezvoltare optimă a registrului de cunoştinţe şi priceperi ale individului care să îi asigure adaptarea permanentă la mediu; această dezvoltare optimă depinde şi de factorii de mediu social, de dezvoltarea bio-psihologică, de nivelul relaţiilor sociale din cadrul colectivităţilor în care adultul îşi desfăşoară activităţile profesionale şi nu numai. Obiectivul acestui studiu este să investigheze modul în care percep poliţiştii români profilul poliţistului şi dacă modul de percepţie diferă în funcţie de vârsta acestora. Ipotezele:

1. 2. 3.

Poliţiştii cu vârste cuprinse până în 30 de ani vor aprecia diferit exigenţele profesionale suplimentare pregătirii de bază comparativ cu poliţiştii cu vârste peste 40 de ani. Notele date de poliţiştii cu vârste până în 30 de ani pe dimensiunea aptitudinilor cognitive vor fi semnificativ mai mari decât cele ale persoanelor peste 40 de ani. Poliţiştii cu vârste peste 40 de ani vor aprecia diferit dimensiunea socialinteracţională faţă de poliţiştii cu vârste până la 30 de ani. Metodologia utilizată:

1.

2.

3.

Pentru verificarea ipotezelor am utilizat următoarele instrumente: Pentru investigarea percepţiei exigenţelor profesionale suplimentare pregătirii de bază am construit o listă de 16 exigenţe suplimentare pregătirii de bază din care subiecţii trebuiau să aleagă 10. Cele 10 exigenţe au fost stabilite pe baza unei pretestări. Pentru investigarea percepţiei asupra aptitudinilor cognitive am utilizat Scala de aptitudini cognitive a lui Fleishman (apud Hăvârneanu, 2002) alcătuită dintr-o listă de 21 de aptitudini, fiecare având şi o scurtă explicaţie a sensului ei. Subiecţii au fost solicitaţi să analizeze fiecare dintre aptiudini si sa acorde note de la 1 la 7 . Pentru investigarea percepţiei trăsăturilor de personalitate de ordin socialinteracţional am utilizat Chestionarul de sociabilitate-responsabilitate (TPC) elaborat în cadrul Laboratorului de Psihodiagnostic şi Psihologie Experimentală a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Universitatea „ Al.I.Cuza” Iaşi. Acesta cuprinde trei scale care urmăresc

dimensiunile sociabilitate, prezenţă socială şi responsabilitate. Fiecare scală cuprinde o listă de 10 trăsături. Subiecţii trebuie sa bifeze acele trăsături pe care le consideră importante şi să acorde note de la 1 la 8. Lotul:

-

Au fost investigate două loturi de subiecţi: un lot alcătuit din 39 poliţişti, bărbaţi, cu vârste pănă la 30 de ani un lot alcătuit din 22 poliţişti, bărbaţi, cu vârste peste 40 de ani.

Motivaţia alegerii celor două categorii de vârstă: Prima categorie cuprinde vârsta între 18 şi 30 de ani, etapă în care tânărul este supus unei intense pregătiri profesionale şi, în acelaşi timp, suferind un proces de încadrare într-o activitate de muncă. A doua etapă se întinde peste 40 de ani, etapă în care persoana parcurge un proces de extindere maximă în adâncirea cunoaşterii şi experienţei, precum şi posibilităţile înalte de valorificare a acestora. Este etapa în care se concretizează vocaţia social – profesională, dar în acelaşi timp constituie o perioadă în care se produc tranziţii de la o ocupaţie la alta, de la un mod de activitate la altul. Acest fapt implică nevoi stringente de intensificare a pregătirii suplimentare pregătirii de bază, de reciclare sau recalificare şi, în general, de multiplicare a domeniilor de pregătire Desfăşurarea: Aplicarea chestionarelor s-a realizat pe parcursul lunilor ianuarie şi februarie. Analiza rezultatelor a fost efectuată pe parcursul lunii martie de către echipa de psihologi din cadrul I.P.J.Iaşi. Poliţiştilor li s-a făcut precizarea că ancheta psihosociologică la care iau parte are o finalitate ştiinţifică, că selecţia lor a fost aleatorie şi că răspunsurile sunt anonime şi confidenţiale. Completarea chestionarelor a durat 40 minute. Interpretarea rezultatelor: Ipoteza 1: Poliţiştii cu vârste cuprinse până în 30 de ani vor aprecia diferit exigenţele profesionale suplimentare pregătirii de bază comparativ cu poliţiştii cu vârste peste 40 de ani

100 80 60 40 20 0 PCrain acalit p er f as tersiho l an agmu ncm u ncurs ecar k et aud it t fin tor atcolo gmu nc c m s tan ag curs m p mgi sl o rg iec oc emed lbm le p ro d

tineri

seniori

Considerând în mod arbitrar că materiile suplimentare ce au fost alese de cel puţin 75% dintre respondenţi prezintă un interes profesional crescut, rezultatele arată astfel: În cazul tinerilor, materiile considerate a fi necesare pregătirii profesionale unui poliţist în U.E. sunt: cursuri PC, limbi străine, cursuri de perfecţionare şi psihologie. Contrar aşteptărilor noastre, aria de interese profesionale este mai vastă în cazul poliţiştilor cu vârsta de cel puţin 40 de ani. Domeniile aflate pe primele locuri în topul preferinţelor sunt aceleaşi cu cele enumerate anterior la care se mai adaugă şi cursuri de management, de organizare a muncii şi legislaţia muncii. Dacă analizăm aceste ultime trei interese, observăm că ele presupun cunoştinţele necesare unui lider, lucruri ce par a nu ocupa un loc major printre interesele tinerilor. Tinerii tind să acorde mai multă importanţă studiilor academice (cum ar fi masteratul şi doctoratul), precum şi unor discipline mai nou apărute (ecologie, medicina muncii), însă nu într-o proporţie importantă. Ipoteza 2: Notele date de poliţiştii cu vârste până în 30 de ani pe dimensiunea aptitudinilor cognitive vor fi semnificativ mai mari decât cele ale persoanelor peste 40 de ani.

Tabel 2.Profilul perceput de către poliţişti sub aspectul aptitudinilor cognitive.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

APTITUDIN E Înţeleg lb. oral Înţeleg lb. scris Exprim. orală Exprim scrisă Bogăţia imaginaţiei Originalitatea ideilor Memorarea Identif problemelor Rationam matematic Capac operare cifre Rationam deductiv Rationam inductiv Clasif informatiilor Flexibilit cognitivă Rapidit structurarii Supletea structurarii Orient spaţială Vizualizarea Viteza de percepţie Concentrarea atenţiei Mobilit atenţiei

4

4. 2

4.5

4.7

5

5.2

5. 5

5. 7

6

6. 2

6.5

6.7

7

xx xx x xx xx x x

x

x

xx x

x x

x

xx x x

x x

x

x

x x x

x x

x x x x

x x x

Legenda: Profilul roşu este cel perceput de poliţiştii cu vârste peste 40 de ani. Profilul verde este cel perceput de poliţiştii cu vârste sub 30 de ani.

x x

x

Aplicând Testul T pentru eşantioane independente scorurilor obţinute de către cele două categorii de către subiecţi am obţinut diferenţe semnificative doar la itemul „viteza de percepţie” (p= 0.03, t= 6.21). Observând totuşi distribuţia scorurilor la cele două profile constatăm că ipoteza noastră se confirmă în sensul că grupul de subiecţi cu vârste de până la 30 de ani valorizează într-o măsură mult mai mare aptitudinile cognitive. Singurele trăsături care au fost considerate a fi mai descriptive pentru profilul unui poliţist european de către grupul cu vârsta mai mare de 40 de ani sunt cele ce ţin de exprimare (orală şi scrisă), memorare şi capacitatea de a opera cu cifre. Considerăm că aceste răspunsuri pot fi explicate prin aceea că grupul poliţiştilor maturi apreciază ca fiind mai dezirabile aptitudini cognitive pe care ei deja le au: experienţa îndelungată în munca de poliţie le-a „antrenat” aceste abilităţi, spre deosebire de grupul celor tineri, care nu au o experienţă atât de vastă şi care apreciază ca fiind dezirabile mai degrabă capacităţi crescute de clasificare a informaţiilor, rapiditatea structurării, supleţea structurii, viteza de percepţie. Totodată, se mai poate observa şi că aceste abilităţi sunt mai complexe, necesitând un bagaj aptitudinal mai bogat. Ipoteza 3: Poliţiştii cu vârste peste 40 de ani vor aprecia diferit dimensiunea social-interacţională faţă de poliţiştii cu vârste până la 30 de ani. Dimensiunea social-relaţională a fost analizată pe trei scale: sociabilitate, prezenţa socială şi responsabilitate. Pentru claritatea demersului nostru, vom analiza cele trei componente separat. Astfel, pe dimensiunea sociabilitate, răspunsurile subiecţilor, în funcţie de categoria de vârstă căreia aparţin, au următoarea distribuţie: 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0

al sm imi ori gin

opt

t c r l s l il logi matu deschi aptab zonabi destep d e sine ociabi s r ad re sigu

tineri

maturi

Din simpla observare a acestui grafic se constată că nu sunt diferenţe notabile între cele două grupuri. Diferenţe apar doar în cazul a 3 dintre dimensiuni: optimism, maturitate şi siguranţa de sine. Grupul cu vârstele peste 40 de ani

apreciază într-un grad mai mare maturitatea, aceasta fiind o trăsătură pe care aceştia deja o au şi se identifică, deci, cu propriul grup de vârstă. La fel, tinerii valorizează într-un grad mai mare siguranţa de sine. Lucrând cu tinerii şi cunoscând dificultăţile inerente adaptării la cerinţele muncii de poliţie, impunerea în faţa colegilor şi a cetăţenilor este una dintre priorităţile lor. Din acest motiv ei consideră că “poliţistul european” ar trebui să aibă această trăsătură într-un grad mai ridicat. Pe scala prezenţă socială, alegerile arată în felul următor: 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 ros cu tit iona l hiba t s nt u t a ve pirit a on ven dezin s e nc

l n id is a rap spo nta e la rgi desch lacere irit ua sp p es r a t e t in cau

tineri

maturi

Şi în acest caz apar atât similarităţi de percepţie, cât şi diferenţe. Grupul poliţiştilor cu vârste mai mari de 40 de ani apreciază că noul poliţist va trebui să fie mai spiritual, să aibă un spirit ascuţit şi să fie rapid. Ambele grupuri consideră spontaneitatea ca fiind o trăsătură dezirabilă. Diferenţe apar şi în ceea ce priveşte spiritul aventuros şi dezinhibiţia. Alegerile pe scala responsabilitate arată astfel: 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0

re ios abil nat cap n sti inc ncrede iscip li i d o c n de dem

o s stab il sta nt einic u tio s etent seri con tem min com p

tineri

maturi

La ceastă scală se remarcă mai ales grupul poliţiştilor tineri care consideră într-o proporţie importantă (peste 75%) ca fiind dezirabile următoarele trăsături: competenţa şi a fi demni de încredere, în timp ce celălalt grup apreciază conştiinciozitatea, a fi capabili şi competenţa. După cum se poate vedea din toate cele trei scale ale dimensiunii social interacţionale, există diferenţe între aprecierea dezirabilităţii diferitelor trăsături de personalitate. Concluzii: Deşi diferenţele remarcate nu au un caracter general şi nici nu sunt accentuate, totuşi se pot constata unele particularităţi specifice celor două grupe de vârstă. Deşi consemnul cerea raportarea la un model ipotetic al poliţistului, ambele eşantioane de subiecţi au apreciat gradele de dezirabilitate ale diferitelor trăsături prezentate ca fiind dependente de propriile caracteristici psihologice, cu alte cuvinte s-au transpus pe ei înşişi în referirea la acel model. Astfel, poliţiştii cu vârste de până la 30 de ani au valorizat îndeosebi trăsături specifice tinerilor cum ar fi spiritul aventuros, dar şi spontaneitatea, disciplina, conştiinciozitatea; în general toate aptitudinile cognitive complexe sunt mult mai valorizate. Să nu uităm că aceasta este perioada unor achiziţii intense şi este dominantă nevoia de a se impune în faţa celorlalţi. Celălalt grup, al poliţiştilor cu vârste peste 40 de ani, valorizează mai ales cunoştinţele care i-ar putea transforma într-un bun lider, capacităţile crescute de exprimare orală şi în scris, precum şi rapiditatea, spiritul ascuţit şi spiritualitatea, spontaneitatea, competenţa. Pe baza percepţiei poliţiştilor indiferent de vârstă, am putea contura un profil al poliţistului în contextul exigenţelor europene. Astfel, acesta ar trebui să însumeze următoarele însuşiri: o buna capacitate de înţelegere şi exprimare atât verbală cât şi scrisă, viteză mare de percepere şi memorare a informaţiilor, capacitate crescută de clasificare a informaţiilor. Ar trebui să fie adaptabil, constiincios, minuţios, disciplinat, să deţină cunoştinţe de operare PC, limbi străine şi psihologie. Cercetarea ar putea fi continuată în sensul verificării perceptiei pe care o are comunitatea cu privire la profilul poliţistului şi dacă aceasta se apropie de percepţia poliţiştilor. Referinţe bibliografice: Havârneanu,C., (2002) Resurse umane şi strategii de consultanţă, Ed. Erota, Iaşi; Johns, G. (1996), Comportamentul organizaţional, Editura Economică, Bucureşti; Manolescu, A. (1998), Managementul resurselor umane, Editura R.A.I., Bucureşti; Neculau, A., Visscher, P., 2001, Dinamica grupurilor, Editura Polirom, Iaşi; Roşca, A., (1976), Aptitudinile, Editura Ştiinţifică, Bucureşti; Pitariu, H.D., Albu, M.(1996), Psihologia personalului. Măsurarea şi interpretarea diferenţelor individuale, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca; Pitariu, H.D., (2006), Proiectarea fişelor de post, evaluarea posturilor de muncă şi a personalului, Editura Irecson, Bucureşti.