Iason Dup

Iason dup� l�na de aur din Colhida. Existen�a acestor teme �i motive la Creang� a fost determinat� de faptul c� izvorul principal al pove�tilor sale este folclorul rom�nesc, unde ele circul� a�a cum circul� �n pove�tile tuturor popoarelor. Influen�a folcloric� este �ns� mai larg� �i nu se reduce doar la prelucrarea nucleelor narative universale. Ion Creang� valorific� �i alte elemente, care confer� pove�tilor un caracter specific, popular-romn�nesc. Povestea lui Harap-Alb are �n linii mari urm�torul subiect: Verde-�mp�rat �i cere fratelui s�u s�-i trimit� pe cel mai vrednic dintre nepo�i ca s�-l lase urma� dup� ce n-o mai fi: craiul, tat�l b�u�ilor, �i supune unei probe a curajului , la care nu rezist� dec�t mezinul. Acesta, pov�tuit de Sf�nta Duminic�, pe care o milostivise, �i alege un cal n�zdr�van, care �n aparen�� este o m�rtoag�, �i pleac� la drum nu �nainte de a asculta sfaturile tat�lui s�u. �n ciuda pove�elor este p�c�lit de Sp�n, care-l face rob. Ajun�i la casa lui Verde-�mp�rat , Sp�nul se d� drept nepotul mo�tenitor �i din orgoliu nem�surat �l supune pe adev�ratul nepot unor �ncerc�ri deosebite, poruncindu-i, pe r�nd, s� aduc� „s�l��ile” din gr�dina ursului, pietrele nestemate din gr�dina cerbului �i pe fata �mp�ratului Ro�. Ajutat de felurite personaje, pov��uit de cal, �nso�it de ni�te simpatici monstri; Harap-Alb se descurc� de minune �n toate �mprejur�rile. �n final impostorul este demascat �i pedepsit �i, eroul este r�spl�tit primind binecuv�ntarea �mp�ratului Verde, �mp�r��ia �i pe fiica �mp�ratului Ro�. Dup� cum se vede, Povestea lui Harap-Alb (1877) apare ca un mic roman de aventuri, realizat �ns� �n cel mai autentic spirit popular, respect�nd adic� tematica, compozi�ia epic�, eroii, ajutoarele lor, precum �i mijloacele de exprimare specifice prozei populare. Conceput� ca un lung �ir de peripe�ii �i �ncerc�ri la care e supus un t�n�r pentru a-�i dovedi vrednicia, curajul, puterea �i �n�elepciunea, povestea cuprinde �n sine o idee moral� fundamental�: aceea c� binele �i adev�rul triumf� �n ciuda tuturor piedicelor, c� meritele omului s�nt r�spl�tite. Formula de descriere a pove�tii, precum �i motivele tipice unui basm popular- motivul �mp�ratului f�r� urma� (avea numai fete); motivul probei destoiniciei; motivul neascult�rii sfaturilor date de tat�; motivul probelor dep��ite etc. Creang� improvizeaz� pe marginea schemei universale a basmului o imagine a vie�ii ��r�ne�ti de alt�dat�, cu tipurile ei morale, cu tradi�iile �i obiceiurile ei , �n deprinderile de comportament �i cu limbajul ei specific. Respect�nd schema tradi�ional�, Creang� devine original prin abundenta detaliilor specifice, prin insisten�a asupra aspectului particular, prin nuan�area mi�c�rilor, a gesturilor, a vie�ii suflete�ti. �n felul acesta personajele �i ac�iunile lor cap�t� individualitate, devin de neconfundat. Arta povestirii la Creang� nu este dominat� numai de ac�iune; ochiul lui surprinde particularit��ile cadrului �n care aceasta se desf��oar�, iar auzul prinde cu exactitate schimbul de cuvinte dintre oameni. Detaliile dau pove�tii contur realist. Prin ele lumea fabuloas� se umanizeaz�, coboar� �ntr-un plan de existen�� care poate fi localizat geografic �i istoric. Personajele, de la Harap-Alb, la simpaticii mon�tri care-l �nso�esc ac�ioneaz� ��r�ne�te �i vorbesc moldovene�te. Diferen�ele dintre basmul popular �i basmul lui Creang� ies in eviden�� urm�rind patru aspecte: calitatea nara�iunii, particularit��ile fantasticului, func�ia dialogului �i limbajul. Nara�iunea la Creang� are un ritm mai rapid, el individualizeaz� ac�iunile �i personajele, elimin� explica�iile inutile , descrierile sau analizele. C�t prive�te fantasticul, acesta la Creang� este umanizat �i �n cadrul lui scriitorul construie�te tipuri diferen�iate fizic �i moral, tipuri a c�ror via�� se desf��oar� conform unor deprinderi �i obiceiuri specifice familiei ��r�ne�ti. Culoarea local� este astfel mai

puternic sugerat�. La Creang� dialogul contribuie la caracterizare, la individualizare, iar �n ceea ce prive�te limbajul Creang� e mai precis �i mai expresiv. Sursele umorului �n Povestea lui Harap-Alb s�nt diverse . Uneori el este sus�inut prin zicale, rostite �n versuri: „Poftim pung� la mas� / Dac� �i-ai adus de-acas�” „Voinic t�n�r, cal b�tr�n / Greu se-ng�duie la drum” Alteori, Creang� folose�te proverbe �i zic�tori hazlii: „fiecare pentru sine, croitor de p�ne”, „ap�r�-m� de g�ini, c� de c�ni nu m� tem”, „cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale”. Umorul alteori provocat �i prin exprim�ri nea�teptate: „s� tr�iasc� trei zile cu de alalt�ieri” „P�n-acum �i-a fost mai greu, dar de-acum �nainte tot a�a are s�-�i fie”. Alt� surs� de umor o constituie vorbirea �n proza rimat�: „Poate ca aceasta-i vestitul Ochil�, frate cu Orbil�, v�r primar cu Chioril�, nepot de sor� lui P�ndil�, din sat de la Chitil�, peste drum de Nimeril�, ori din t�rg de la S�-l-ca�i, megie� cu C�uta�i �i de urm� nu-i mai da�i”. O alt� surs� de umor o constituie numele personajelor. Creang� descrie �nt�i : „apuc�turile” acestora �i abia le spune numele: „Se vede c� aceasta-i pr�p�denia apelor, vestitul Setil�, fiul secetei”. Oralitatea se realizeaz� prin folosirea de interjec�ii : hei! hei! na, na, na !; expresii tipice: „ce mai la deal la vale”; repetarea pronumelui personal tu: „Nici tu sat, nici tu t�rg, nici tu nimica”; locu�iuni adverbiale formate din cuvinte rimate: „mort-copt”; �ntrebuin�area dativului etic: „Aici mi-ai fost ?” „Ochil� mi �i-o vede �i d� de �tire lui P�s�ril�”.