Hogan (1983) - Teoria Socioanalitica A Personalitatii

TEORIA SOCIOANALITICA A PERSONALITATII - HOGAN (1983)

Dimensiuni ale variaţiei personalităţii Hogan(1983) a arătat ca cele mai multe dimensiuni ale personalităţii sunt combinaţii variate intre 2 dimensiuni ale comportamentului social menţionate mai sus: asocieredisociere si nesubordonare-subordonare. Putem extinde aceasta perspectiva argumentând faptul ca aceasta calitate a comportamentului social poate fi determinata prin examinarea frecventei comportamentelor asociativ-disociativ,nesubordonat-subordonat si intim-formal pentru diferite genuri de participanţi(gen,statut,cultura,vârsta) care reacţionează ia diferite tipuri de sarcini (gen,statut,cultura,vârsta) intr-un cadru care include configuraţii particulare ale interdependentei scopurilor (concurenta,cooperare). Teoria socioanalitica a personalităţii a lui Hogan(1983) se bazează pe primele 2 dimensiuni ale comportamentului social discutate mai sus.Acesta a analizat mai multe studii care pot fi plasate intr-un context de sociabilitate de nivel superior si nivel inferior(comportarnent asociativ) si conformare (de nivel superior si inferior)comportament subordonat.Dimensiunile clasice ale personalităţii pot fi considerate ca mixturi ale acestor dimensiuni de baza. De exemplu,potrivirea,extroversia si alte dimensiuni sunt asociate cu comportamentele asocative-subordonate, nevroticismul este legat de comportamentele nesubordonate-disociative.anxietatea este in legătura cu comportamentele subordonate-disociative iar originalitatea cu comportamentele asociative-nesubordonate. Greşeala unor psihologi a fost aceea ca au incercat sa explice un comportament al unui anumit individ intr-un cadru specific. Utilizarea unor trasaturi pentru a prevedea comportamentul nu este avantajoasa cind este folosita intr-o forma atit de simpla.Insa i n d ic i i b a z a ţ i p e ma i mu l t e c o mp o r t a me n t e a u mu l t ma i mu l t succes. (Epstein, 1979,1980),Cu cit expectatia individului privind o dimensiune este mai mare,cu atit creste probabilitatea ca respectivul comportament sa se rezume la aceasta dimensiune. Ce tipuri de indici si dimensiuni cautam?O direcţie care pare promiţătoare a fost sugerata de Goldberg(1981) care a analizat toate tipologiile personalităţii si s-a intrebat care tipologie este cea mai potrivita sa fie universala?

El a sugerat ca aşa numitul model "Big Five"(Norman,1969) poate fi universal.Cele 5 dimensiuni ale personalităţii sunt:

1. 2. 3. 4. 5.

Extraversie:vorbaret,sociabil,aventuros,deschis; Amabilitatea: suflet bun,cooperant,linstit (blajin); Conştiinciozitate: responsabil,scrupulos,perseverent; Stabilitate emoţionala; calm linistit,echilibrat; Educaţie: intelectual,căruia ii place arta,imaginativ,rafinat (cizelat);

El considera ca exista citeva întrebări pe care toţi oamenii ar fi potrivit sa si le pună: (1) Este X activ si dominator sau pasiv si submisiv(Pot eu sa-l intimidez pe X sau X va încerca sa mă intimideze pe mine?) (2) Este X agreabil(prietenos si plăcut) sau dezagreabil(rece si distant) ? (3) Pot avea încredere in X ?(Este X responsabil si conştiincios sau neserios si neglijent?) (4) Este X dezechilibrat(imprevizibil) sau rational(stabil)? (5) Este X inteligent sau prost?(Cit de uşor imi va fi mie sa-l invat pe X?) Sunt acestea întrebări generale? (Goldberg,l981,p.161) Nu putem fi siguri, insa argumentele par plauzibile.Exista citeva suporturi empirice pentru ipotezele lui Goldberg intr-un studiu realizat de Yang si Bond(1990).Acesti autori au început cu un fond comun de caracteristici ale personalităţii chineze si apoi leau cerut subiecţilor chinezi sa evalueze citeva caracteristici.Acestia au extras 5 dimensiuni ale personalităţii si au găsit corelaţii rezonabile intre dimensiunile chineze si Big Five. Tabelul i prezintă factorii innascuti ce aparţin chinezilorTabelul II. prezintă corelaţiile intre factorii chinezi si Big Five.Acesta arata ca dimensiunea chineza a orientării sociale are legătura cu dimensiunea "Amabilitate" din modelul celor 5 factori; competenta cu "Stabilitatea emoţionala" si "Educaţia"; expresivitatea cu "Extroversia"; autocontrolul cu "Amabilitatea" de asemenea si optimismul cu "Stabilitatea emoţionala". Daca se ia in considerare lipsa de fiabilitate a măsurătorilor .corelaţiile nu sunt greşite dar cu siguranţa nici corecte. Fa c t o rui d i n mo d e lu l B ig Fi ve c a re nu a a p ă rut la c hi ne z i e s t e "Conştiinciozitatea".Bănuiala mea este ca aceasta nu a apărut datorita faptului ca aceasta cultura chineza pune foarte mare accent pe comportamentul " moral,demn de incredere"; oamenii sunt educaţi sa fie conştiincioşi intr-o asemenea măsura incit diferentele

individuale pe aceasta variabila nu sunt valabile. Aceasta observaţie este importanta deoarece ne spune ca o serie de dimensiuni etice pot sa nu fie importante in unele culturi iar dimensiunile emice pe care culturile indigene (innascute) le generează sa nu ne fie cunoscute noua.Asocerea-disocierea si nesubordonarea-subordonarea sunt dimensiuni etice la fel ca si frecventa interacţiunii.De exemplu,americanii nativi si oamenii care trăiesc in zona arctica considera ca este necesar sa vorbească doar atunci cind au ceva de zis.ln U.S. tindem sa credem ca liniştea implica ostilitate, aşa ca facem conversaţie uşoara chiar daca nu avem ceva importamt sa comunicam. Modelul celor 5 factori are legătura cu aceste 3 dimensiuni ale comportamentului social. Frecventa interacţiunii este in mod clar in legătura cu "Extroversia". l n sfera noastră de sindroame culturale am propus un factor extroversie mai important in culturile individualiste decit in cele colectiviste,in special cind sunt prezente noi grupuri. Comportamentele asociative au in mod clar legătura cu "Amabilitatea". Ne putem aştepta la mai multa "amabilitate" printre colectiviştii care interactioneaza cu membrii din interiorul grupului decit printre individualişti mai ales cind aceştia au relaţii importante de lunga durata cu membrii din interiorul grupului. Apoi,daca Hogan face corect legătura intre asociativ-subordonare si "potrivire" si disociativ-subordonare si "anxietate" ,am putea considera ca asociativ-subordonare (potrivire) corespunde dimensiunii "Conştiinciozitate" si disociativ-subordonare (anxietate) corespunde dimensiunii "Instabilitate emotiona!a".Aceasta ar sugera ca asociativ-nesubordonare(calm echilibrat) este de fapt "Stabilitate emoţionala", iar disociativ-nesubordonare reflecta opusul potrivirii — agresivitate,atac.Din nou, ne-am putea aştepta la mai multa stabilitate emoţionala si la mai putina agresiune in interiorul grupurilor formate de colectivişti decit in cele formate de individualişti si modelul opus pentru relaţiile in afara grupului. Astfel,singura dimensiune neexpiicata ramine "Educaţia", insa aceasta poate fi la fel de bine o a patra dimensiune universala intrcit ea reflecta inteligenta.Se admite ca inteligenta este definita in mod diferit in fiecare cultura.Cu toate acestea ,ea are elemente comune in toate culturile.

Chiar si cei ce definesc o persoana inteligenta ca fiind "lenta si corecta si ştie ce anume aşteaptă cei mai in virsta" ar fi de acord ca trebuie sa fii capabil sa inveti ceea ce cei mai virstnici aşteaptă de la tine si de asemenea ar fi de acord cu intrebarea lui Goldberg: Este X inteligent? Dimensiunea personalitatii(dimensiune ce aparţine modelului Big Five) care caracterizează "educaţia" poate fi etica daca ii permitem sa aibă un conţinut diferit in fiecare cultura;de exemplu,familiaritatea cu Beethoven in Vest si muzica clasica indiana in India.Nu exista nici un motiv pentru a ne aştepta ca sindroamele culturale sa aibă vreo legătura cu aceasta. Daca modelul celor 5 factori este acum o modalitate de a studia personalitatea,trebuie se pune intrebarea cum putem realiza un studiu trans-cultural al personalitatii?Si ce context teoretic folosim sa facem legătura intre cultura si personalitate? Intii.sa consideram citeva dintre modalităţile de studiu trans-cultural al modelului celor 5 factori.In anumite regiuni geografice/lingvistice putem: 1.- sa le cerem indivizilor sa se observe si sa se autoevalueze pe scale(dimensiuni,ierarhii) ca acelea care reflecta modelul celor 5 factori. 2.sa le cerem sa observe comportamentul propriului grup si sa-l evalueze pe aceleaşi dimensiuni,care le-ar asigura propriile stereotipii(vezi Triandis si Vassiliou,1967). 3.- sa le cerem sa observe si sa evalueze alte grupuri,ceea ce va asigura heterostereotipurile(vezi Triandis, 1971) Convergenta acestor trei evaluări,deci,extragerea elementelor comune din aceasta configuraţie de date ar indica o mulţime de atribute ale grupului pentru clasificare. Am putea,desigur.sa realizam acelaşi studiu pentru fiecare din statele pe care dorim sa le înţelegem. In mod specifiadaca americanii se autoevalueaza("Tind sa fiu") pe scalele celor 5 factori si evaluează influenta afirmaţiei "Americanii tind sa fie"pe aceleaşi scale" si daca noi colectam date din 10 tari diferite care înlocuiesc evaluarile" Americanii tind sa fie"pe aceleaşi scale.exista probabilitatea sa iasă la iveala o serie de elemente comune. Acest punct de vedere este susţinut de studiile realizate de Fisher si Trier(1962) in legătura cu elveţienii de Ib.franceza si germana.A existat o intrepatrundere(suprapunere) considerabila intre auto- si hetero-stereotipiî.ln mod similar,un studiu cu privire la stereotipiile(auto- si hetero-) hispanice si non-hispanice(Triandis si alţii, 1984) a demonstrat convergenta.Adaugirea autoevaluării ar intari ipoteza deoarece elementele comune celor 3 configuraţii de date sînt valide si de încredere.

Cu toate ca stereotipurile si-au restrins validitatea, ele nu sunt in totalitate invalide.De exemplu,stereotipurile privind evlavia membrilor diferitelor triburi din Bangladesh au fost găsite ca fiind valide prin compararea frecventei cu care aceştia se rugau.Oricum,de notat faptul ca in cazul musulmanilor rugăciunile sunt uşor de remarcat.Cele mai multe stereotipii reflecta trasaturi care nu sunt sigur observate.Cu toate acestea,cind exista un acord intr-o serie de date,sunt şanse sa se fi identificat ceva de încredere si valid. In plus putem observa,pune intrebari si iniţia experimente pentru a controla concordanta intre stereotipuri si comportamentul actual.De exemplu,in 1968,Feldman a verificat stereotipul privind onestitatea şoferilor de taxi in trei tari straine.calatorind cu 50 de taxiuri in fiecare oraş pe distante determinate in mod aleator si verificind daca şoferii aleg drumul mai lung sau pe cel direct(scurtatura). O alta sursa de date este de natura etnografica.Definim un stereotip valid ca sociotip. Daca etnografii au făcut un lucru bun.acesta a fost sociotipul.W.W.Lambert (1984) a sugerat ca ar fi util sa se facă triangulatia diferitelor metode de studiu.Pe scurt, se poate examina convergenta dintre socioti puri (obţinută prin etnografii),autostereotipuri si heterostereotipuri.Cind exista convergenta este probabil sa fie validitate. Hampson( 1982) a argumentat faptul ca exista similarităţi in structurile auto expunerii,expunerilor realizate de alţii si de cei ce studiază personalitatea. La fel de bine pot exista similarităţi in rindul sociotipurilor, autostereotipurilor si heterostereotipurilor. Presupunem ca este evident ca toate acestea converg. Insa cum asamblam informaţiile intr-un singur inteles? Contextul prezentat mai jos ne sugerează modul in care putem realiza acest lucru.

Un cadru pentru studierea culturii si personalităţii Figura 3 prezintă un cadru pentru studiul culturii si personalităţii care expune si modifica contextul propus de John si Beatrice Whiting(1975) si Robert Le Vine( 1973).Elementele de baza ale cadrului sunt ecologia(exista peşti ce pot fi consumaţi), mediul inconjurator (programe de ajutor, sprijin asociate comportamentelor specifice),istorie,susţinerea sistemului(vinatoare,pescuit,agricultura,industrie),sistemul interindividual(practici de socializare),comportamente innascute(tropisme,comportamente invatate-conformismui),sistem proiectiv(mituri).Personalitatea se refera la toate diferentele individuale reflectate in comportamentul înnăscut si cel invatat.ca si in comportamentele din sistemul proiectiv.

Astfel,personalitatea este suma comportamentelor innascute si a celor invatate,alaturi de comportamentele care fac parte din sistemul proiectiv. Ea reflecta milioanele de ani de evoluţie biologica si culturala(Boyd si Richerson, 1985),socializarea experientelor.trairilor precum si influenta evenimentelor istorice si a celor recente(mass media,războaie).Cultura este suma organismului de apărare,mediului si a reţelei interindividuale.Acest context demonstrează ca personalitatea si cultura sunt interrelationate,dar intr-o modalitate foarte vaga. Se pot oferi numeroase exemple prin legaturile realizate in acest context. Euler,Gumerman,Karlstrom,Dean si Hevly(1979) au arătat ca schimbările culturale si demografice din podişul Colorado au coincis cu fluctuaţiile mediului înconjurător care pot fi precizate clar de indicatorii geoclimatici.Triandis(1972) a discutat despre apariţia culturii subiective greceşti ca rezultatjn parte,al comunicării reduse intre regiunile geografice, ce a fost realizata de o ecologie a munţilor si insulelor.Mediul a apărut pentru a modifica organismul de apărare si pentru a fi un bun prevestitor al comportamentului social. Sărăcia' extrema poate modifica comportamentul interindividual.cum ar fi gradul ataşamentului mamei pentru copil;femeia cea mai săraca se simte distanta de copiii ei din punct de vedere emoţional si nu are grija de ei (Scheper-Hughes,1985). Sistemele de menţinere sunt legate de sistemele interindividuale.De exemplu,cind multe femei sunt libere sa se ocupe de copii,aceştia sunt mai îngăduitori.Societăţile primitive aloca mai multe sarcini casnice copiilor,mamele primesc mai mult ajutor si copiii interactioneaza mai mult cu sugarii. Aşa cum s-a discutat anterior,aspecte ale ecologiei, cum ar fi isolarea unui grup de oameni de altul,pot avea drept consecinţa un acord favorabil cu privire ia modul in care se cresc copiii,aspect al sistemului interindividual si aceasta duce la tensiune(incordare,opresiune) si conformîsm-un comportament invatat. Unele dimensiuni ale conformismului sunt mai ales interesante.In majoritatea culturilor mina dreapta este considerata cea corespunzatoare(corecta) si oamenii considera ca mina drepta este cea care trebuie folosita pentru realizarea conduitelor importante.Daca aceste etaloane nu ar exista,datorita variaţiilor din structura genetica.in jur de 12% din populaţie ar fi stingace.Opresiunea poate fi măsurata prin procentajul populaţiei care nu este stingace.Cu cit procentul populaţiei stingace este mai redus.cu atit este mai semnificativa opresiunea.

Dawson(1974) a utilizat citeva teste ale mainilor—de exemplu,ce mina este folosita pentru a face cărţile,a desuruba un borcan,a minui betisoare chinezeşti,a matura, pentru a baga aţa in ac,a scrie,a aprinde un chibrita, a arunca o minge,a folosi un ciocan,o periuţa de dinţi,grebla si aşa mai departe.Acesta a găsit estimări,evaluări ale utilizării miinii stingi în societăţile de vinatori si pescari in jur de 10% (bărbaţii băştinaşi din Australia, 10.7%, femei, 10.3%, luntraşii chinezi bărbaţi, 5.4%, femei, 12.9%, bărbaţi eschimoşi, 12.5%, femei, 10.3%).Esantioanele vestice aveau evaluări in jur de 6%.In societăţile agricole unde exista un grad ridicat de conformism,estimările sunt in jur de 1%.(bărbaţii congolezi, 8%, femeile, 0%, bărbaţi chinezi studenţi la universi.din Hong Kong, 2.7%, femei, 0% ).Cele mai scăzute nivele(in ceea ce priveşte stingacii) au fost raportate in societăţile foarte stricte in educaţia copiilor cum ar fi Nigeria,(0.28%)—considera Bakare(1974). In plus, se pare ca.lasate neobservate,esantioanele de oameni au tendinţa de a folosi mina stingă in jur de 12% din timp. Esantioanele vestice se situează intre acest nivel si zero,in timp ce esantioanele agricole cu un grad mai mare de conformism si care folosesc metode severe de socializare se situează mai aproape de zero. Sistemul interindividual are ca rezultat diferente in comportament.De exemplu,starea de ebrietate este mai inîiinita in culturi care limitează toleranta fata de dependenta in copilărie,pun accentul pe dorinţa de realizare si limitează comportamentul dependent la virsta adulta (Bacon, 1973),Multe dintre culturile individualiste limitează dependenta deoarece considera ca toţi copiii ar trebui sa devină independenţi de părinţi cit mai curind posibil.Ele plătesc acest preţ printr-o prevaienta(rata) mai ridicata de alcoolism decit in culturile colectiviste. Rohner{1986) a expus o serie de studii despre legătura intre atitudinile de acceptarerespingere ale părinţilor si comportamentul copiiior.Copiii respinşi sunt mai predispusi la dependenta, ostilitate si agresivitate sau pasivi agresivi,anxiosunstabili emoţional,au o stima de sine scăzuta si o viziune negativa despre !ume(neincredere in ceilalţi).Numeroase constatări privind aceasta legătura se intilnesc si la Munroe si Whiting(1981). Sistemul proiectiv a fost de asemenea studiat in funcţie de modelele de educaţie a copilului,De exemplu,culturile in care existenta supranaturalului este perceputa ca fiind nefavorabila se considera ca folosesc modelele de socializare caracterizate prin respingere(Rohner,1986).ln mod similar, in culturile in care zeităţile erau nefavorabile sa constatat ca modelele de educaţie a copilului erau foarte stricte iar pedepsele severe nimic neobisnuit(W.W.Lambert, Triandis si Woif,1959). Acest studiu considera ca exista o relaţie intre copiii bătuţi de cei care le asigura

educatia(de obicei părinţii) si caracteristicile supranaturalului intr-o serie de societăţi fără ştiinţa de carte (nonliterate).Aceasta relaţie indica faptul ca in culturile in care copiii sunt frecvent bătuţi supranaturalul este perceput ca fiind agresiv