Geografia Turismului International.docx

Noțiuni introductive Termenul de turism apare în secolul 19 dar se pare că a fost experimentat încă din Antichitate când romanii realizau călătorii de oplăcere spre Egipt sau frecventau zonele cu izvoare termanle din cadrul Imperiului. În perioada Evului Mediu, activitățile ce pot fi considerate a fi turistice reprezentau călătoriile pentru studii la școli și universități de prestigiu din Anglia sau Franța la care se adăugau pelerinajele religioase. În perioada Renașterii călătoriile de plăcere erau motivate de curiozitatea intelectuală precum și pentru descoperirea de noi locuri. Termenul de turism apare în Marea Britanie, dar provenea din franțuzescul „tour” li se referea la călătoriile efectuate de tinerii englezi pentru agrement în Franța unde parcurgeau marele tur ce includea Parisul și zonele de Sud, SE și SV. Acest cuvânt a adus cu el și elementele de tehnologie, elemente care au contribuit la dezvoltarea activității turistice prin utilizarea căii ferate și deci a trenurilor de pasageri în scopul dezvoltării turistice. În 1841, Thomas Cook, celebra agenție de turism organizează pentru prima dată o excursie organizată colectivă transportând grupul cu trenul la o manifestație dedicată moderației, sobrietății și cumpătării. Zece ani mai târziu avea să devină cel mai mare tour-operator european. Tot ăn acea perioada, în Mare Britanie apar primele agenții de turism și se operază primele călătorii la prețuri scăzute, urmate imediat de apariția hotelurilor de lux (Ritz Hotel) dar și a celor de categorie mică/medie. În secolul 20, cunoaste o dezvoltare explizivă ca urmare a dezvoltării economice, sociale, tehnologice și politice ale statului. Creșterea puterii de cumpărare, sprorirea timpului liber au făcut posibilă apariția turismului în masă. Turismul internațional reprezintă activitatea desfășurată de o persoană sau mai multe persoane pe durata călătoriile și sejururilor în locuri situate în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă ce nu depășește 12 luni consecutive și are ca scop petrecerea timpului liber, afaceri, sau alte motive. În funcție de țara conform definiției EUROSTAT, se pot distinge 3 forme elementare ale turismului: 1. Turism intern: activitatea rezidenților unei țări care călătoresc doar în interiorul acelei țări, dar în afara reședinței lor 2. Turism receptor: activitatea non-rezidenților care călătoresc într-o țară, alta decât cea de domiciliu

3. Turism emitent: cuprinde activitatea rezidenților unei țări care călătoresc și își petrec sejururile în altă țară decât cea de reședință Cele 3 forme de turism pot fi combinate rezultând: -

Turism intern format din cel intern și receptor

-

Turism național format din cel intern și emitent

-

Turism internațional format din cel receptor și emitent

Există o definiție adoptată de OMT ce face distincția între noțiunea de vizitator de o zi sau excursionist. Acesta spune că orice persoană aflată într-o călătorie între 2 țăro reprezintă un călător internațional. Dacă respectivul călător prezintă interes pentru turism atunci ne referim la termenul de vizitator iar daca persoana vizitează o țară alta decât cea de reședință pe o perioadă mai mică de 12 luni și nu exercită o activitate remunerată atunci se numește vizitator/ turist internațional. Criteriile avute în vedere pentru a face diferența între vizitatori și ceilalți călători internaționali sunt reședința și motivația călătoriei. Criteriul reședinței se referă la toate persoanele care nu au domiciulul în țara vizitată, inclusiv cetățenii unei țări care locuiesc în mod permanent în străinătate. Un turist e normaș să fie-nregistrat î statisticile oficiale după țara de reședință și nu după naționalitate cu scopul de a cunoaște cât mai precis diferitele piețe turistice și chiar transferurile de bani. Motivația călătoriei stabilește clar diferența dintre vizitatori și persoanele care se deplasează într-o țară pentru a munci acolo. Celor 2 criterii li se mai adaugă perioada de ședere care sa nu depășească 12 luni consecutive, depășirea = rezident. În concluzie, vizitatorul internațional este orice persoană care călătorește în altă țară mai puțin de 12 luni. O altă categorie este excursionistul: persoana a cărui deplasare atinge dar nu depășește 24 ore pentru că altfel ar deveni turist. Următoarele categorii de călători nu sunt vizitatori internaționali: -

persoanele care intră sau ies dintr-o țară ca imigranți inclusiv însoțitorii lor

-

persoanele cunoscute sub denumire de lucrător la graniță care locuiesc în apropiere și lucrează în țara vecină

-

diplomații, personalul consular, membrii forțelor armate

-

persoanele care călătoresc ca refugiați/nomazi

-

persoanele aflate în tranziție care nu intră într-o țară în urma controlului pașaportului fiind în tranzit aerian și care rămân pentru o scurtă perioadă de timp în terminalul aeroportului = zonă neutră

Motivele principale de călătorie: petrecerea timpului liber, competiții sportive, pelerinaje religioase, sănptate, afaceri, lucruri profesionale.

Principalii indicatori utilizați în cuantificarea dimensiunilor turismului internațional Acești indicatori redau într-o exprimare sintetică, matematică informații cu privire la diferitele aspecte ale activității turistice care ne sunt utile pentru măsurarea fenomenului turistic, pentru anticiparea tendințelor de evoluție și pentru politicile de dezvoltare turistică. Sunt foarte mulți indicatori folosiți, indicatori ce au rezultat direct din sursele de înregistrare, sau indirect – indicatori prelucrați. Indicatorii simpli, cantitativi sunt valorici, potențiali, principali sau derivați. Indicatorii simpli pot fi economici sau sociali, cu referire la mărimi și variabile turistice, cu referire la distribuția și evoluția acestora în timp sau pot fi indicatori sintetici care valorifică relațiile dintre mai multe variabile simultan și calitatea fenomenului turistic analizat. Pentru a stabili acești indici, toate țările membre ale OMT și-au realizat o metodologie comună ce are ca punct comun turistul, adică acel consumator de servicii turistice. Volumul fizic al fluxurilor turistice internaționale este urmărit prin indicatori cum ar fi numărul de sosiri ale turiștilor străini respectiv numărul de plecări. Cei mai importanți indicatori pot fi clasificați astfel: a. indicatori de bază: se aplică la cei 2 factori importanți ai pieței (cererea și oferta) care au scopul de a urmări repartiția, evoluția celor două mărimi precum și modificarea lor în timp și spațiu.

b. indicatori ai corelațiilor dintre cerere și ofertă: capacitatea pieței, gradul de ocupare al capacității, etc. c. indicatori ai efectelor economice directe ale turismului asupra economiei în ansamblu sau asupra unor sectoare de economie. d. indicatori ai utilizării forței de muncă: ne arată repartiția și evoluția ocupării forței de muncă pe ramuri de activitate, pe nivel profesional, alte criterii. Comisia de statistică a OMT a propus următorul sistem de indicatori: a. indicatori ai cererii turistice globale interne și externe b. indicatori ai ofertei turistice: hotelul, alte unități de cazare, agenții de voiaj și alte întreprinderi din domeniul turistic c. indicatori ai relației cerere – ofertă și oferta – cerere d. indicatorii efectelor economice e. indicatorii densității turistice la nivel teritorial și al populației f. indicatorii potențialului turistic al piețelor g. indicatorii ocupării forței de muncă Dintre indicatorii circulației turistice internaționale, cei mai importanți sunt: a. numărul turiștilor sau numărul de sosiri ale turiștilor internaționali b. numărul de înnoptări ale turiștilor internaționali c. durata medie a sejurului d. densitatea circulației turistice e. preferința relativă pentru turism f. volumul încasărilor din turismul internațional g. volumul cheltuielilor pentru turismul internațional

Fluxurile turistice internaționale Un flux turistic este reprezentat de „un număr de persoane care circulă între un bazin de cerere și unul de ofertă”, iar formarea acestor fluxuri depinde de caracteristicile celor două bazine precum și de o serie de factori care influențează. Astfel putem privi turismul internațional ca o totalitate a fluxurilor care iau naștere între țările și regiunile emițătoare și cele receptoare de turiști.

Dacă turismul emițător este concentrat într-un număr redus de țări ce au economii dezvoltate, cu venituri suficient de mari pentru a-și permite să cumpere produse turistice, țările receptoare sunt cu mult mai numeroase și cuprind zone atăt cu economie dezvoltată, cât și cu economie în curs de dezvoltare. (L) Bazinele de cerere turistică se află mai ales în țări dezvoltate din punct de vedere economic, cu venituri ridicate și cu persoane care-și permit să plătească prețul unor călătorii internaționale. Aceste țări se mai numesc și importatoare de turism deoarece călătoriile rezidenților în alte țări presupun efectuarea unor cheltuieli valutare și cumpărarea unor bunuri de import. (L) Bazinele de ofertă turistică se află în zone unde există atracții turistice, aceste țări beneficiind de încasări valutare în urma prestațiilor turistice ca urmare a cheltuielilor realizate în țările respective de către turiștii străini care le vizitează (Italia, Franța, Spania, China). Motivațiile pentru realizarea călătoriile turistice internaționale reprezentate pe categorii: a. prețurile: motivația principală în decizia turiștilor de a călători în afara frontierelor țării unde aceștia își au reședința obișnuită. b. climatul: motivație determinantă pentru caracterul turismului internațional, astfel o serie de țări din Europa Sudică, insule din Caraibe, din Pacific, din Oceanul Indian beneficiază de avantajul acestui factor oferind garanția turiștilor că vor găsi un climat cald, cu plaje însorite, posibilitate de a face baie și o temperatură optimă. c. motivele personale: se pot clasifica pe 6 categorii: 1. petrecerea timpului liber: odihna, dorința de a schimba mediul obișnuit, practicarea sporturilor, etc. 2. afacerisau în scop profesional: târguri profesionale, etc. 3. congrese și reuniuni 4. sănătate: îngrijire medicală, balneoterapie, talasoterapie (pentru circulația periferică, inhalarea ozonilor marini) 5. studii 6. religioase: pelerinaj, vizitarea locurilor sfinte, etc. După alte criterii, un turist își va alege o destinație turistică în următoarele situații: -

când oferta de vacanță a țării în care își are domiciliul este limitată

-

când produsele oferite în țară sunt inaccesibile, fie datorită prețurilor ridicate, fie că pachetele turistice sunt mai bine vândute turiștilor străini

-

formarea unor pachete turistice cu caracter unicat (Sfinxul, Piramidele din Egipt, Locurile Sfinte din Ierusalim, etc.).

Corelate toate aceste motive la nivel internațional, identificăm 2 mari categorii: a. „San Lust” asociat cu turismul de soare și se aleg destinații ținând cont de această codiție la care se adaugă distanța și prețurile. b. „Wonder Lust” – turismul de cunoaștere ce are ca motivație principală vizitarea unor muzee, participarea la manifestări artistice, sportive și chiar vizitarea unor obiective naturale deosebite.

Mecanismele de formare a fluxurilor turistice internaționale Fluxurile turistice internaționale reprezintă cea mai dinamică componentă a schimburilor economice internaționale. Ponderea cea mai însemnată o au fluxurile turistice interne și cele intraregionale. Statistica ne arată că peste ¾ din voiajele internaționale se realizează pe distanțe scurte, cele mai multe fiind realizate în țările cu o economie dezvoltată din Europa, America, Asia. Analiza acestor fluxuri se realizează utilizând indicatori fizici (numărul de sosiri la frontieră) dar și indicatori valorici (încasările din turismul internațional). Formarea în spațiu a fluxurilor turistice internaționale La scară globală, câteva bazine turistice emițătoare domină fluxurile turistice internaționale. Astfel, primele 11 țări emițătoare de turiști ar fi: S.U.A., Canada, Germania, U.K., Franța, Olanda, Italia, Belgia, Spania, Japonia și Rusia. Mai mult de jumătate dintre turiști își au domiciliul în țări europene, ceilalți provenind de pe continentul american, Asia de SE și zona Pacificului. Cel mai mic număr, sub 3%, provin din Africa și Asia de Sud. Țările cu economie dezvoltată reprezintă atât mari emițătoare de turiști, dar dețin și principalele destinații turistice.

La nivel internațional s-au conturat trei mari bazine de destinații turistice și anume: țărmul nordic al Mării Mediterane, zona Americii de Nord cu Caraibe și Asia de Est cu zona Pacificului. Cele trei mari bazine au și câteva caracteristici comune: -

se găsesc în apropierea statelor ce dețin o populație cu o putere de cumpărare suficient de mare pentru a-și permite vacanțe în străinătate;

-

bazinele respective se suprapun pe zone ce aparțin țărilor cu un nivel de viață contrastantă. Cele mai vechi țări frecventate aparțin categoriei țărilor bogate, dar există și prelungiri

ale acestor zone ce se suprapun țărilor în curs de dezvoltare (America de Nord cu prelungire Mexic; Europa Sudică cu prelungire spre N Africii sau spre Asia de SV). Fluxurile turistice internaționale se împart în 2 categorii: 1. fluxuri intraregionale: în interiorul aceleiași regiuni și sunt realizate de turiștii care își au reședința în țări aflate în aceeași regiune cu țările vizitate (ex. europenii vizitează tot Europa). Europa și America dețin împreună peste 85% din totalul fluxurile intraregionale la nivel mondial. Statistica ne arată că peste 85% din călătoriile în Europa sunt efectuate de europeni. Acestea se realizează pe direcția „Sun Lust” și dar și combinate – „Sun Lust” cu „Wonder Lust”. Motivele pentru care Europa deține supremația se datorează: potențialului turistic variat și de mare valoare, dar și deplasarii turiștilor, care se realizează atât pe cale aeriană la prețuri accesibile cât și pe cale terestră; aparteneța la U.E. care contribuie la simplificarea formalităților de trecere a frontierei, facilitând astfel deplasarea turiștilor. Pe continentul american fluxurile turistice se realizează între S.U.A. și Canada, dar și spre zona Mării Caraibilor și America Centrală. În zona Asiei de E și zona Pacifică, fluxurile sunt dominate de japonezi, care frecventează țări precum China, Hong Kong, Taiwan, Coreea de Sud și Australia. 2. fluxuri interregional: cel mai important flux turistic, fiind reprezentat de călătoriile turiștilor europeni spre America de N, mai ales pentru afaceri, dar și spre Asia de Est și zona Pacifică, motivate de dorința cunoașterii culturale din aceste zone deosebite față de cultura europeană. Un alt flux pleacă din America de N spre Europa și Orientul Îndepărtat, atât pentru turismul de afaceri, cât și pentru cel de vacanță. În ultimul timp se observă o creștere a fluxului de turiști dinspre țările europene spre continentul african.

Prima destinație turistică este Europa, a 2-a este Asia de V, a 3-a este Asia de E. 70% din numărul de turiști veniți din Africa se opresc pe continentul european, iar mai nou spre America de N.

Destinații turistice de pe Glob Prin destinații turistice se poate înțelege țări sau regiuni, orașe, stațiuni care se definesc printr-un produs turistic. Produsul turistic reprezintă ansamblul de bunuri materiale și servicii, capabil să satisfacă nevoia de turism ale consumatorilor. Bunurile materiale se concretizează prin cel puțin 3 categorii: 1. un patrimoniu de resurse naturale, culturale și artistice care formează cadrul fizic de bază, reprezentând o atracție pentru turiști 2. elementele de infrastructură sau anumite echipamente care contribuie la satisfacerea nevoilor turiștilor 3. unele facilități de acces legate de mijloacele de transport ale turiștilor pentru a ajunge la destinația dorită Pe lângă aceste servicii de bază, există și servicii suplimentare: a. serviciile de organizare și informare asupra sejurului turistic (gratuit sau contra-cost) b. serviciile de intermediere (rezervări, închirieri, asigurări) c. servicii cu caracter special (supravegherea copiilor). Imaginea destinației are un rol important în decizia de a alege acea destinație turistică. Această imagine nu se bazează întotdeauna pe o experiență anterioară și putem decide asupra destinației pe baza unor imagini sau a unor informații ce sunt furnizate fie de un personal calificat, fie din alte surse. Promovarea turistică a destinației reprezintă procesul de comunicare a ofertei turistice și de cerere între produsele turistice și consumatorii lor potențiali, folosind mijloace specifice (publicitatea, relațiile publice, sponsorizarea, etc.). Există o legătură foarte strânsă între vânzare și promovare în turism, fiind puse în evidență astfel două stiluri promoționale distincte: -

promovarea imaginii are ca scop destinația turistică pe care o urmărește să o facă cunoscută promovarea vânzărilor implică practic operațiunea de comercializare.

Marketingul turistic reprezintă politica de promovare a organizației de turism ce urmărește tot timpul cerințele de consum turistic precum și adaptarea permanentă a ofertei actuale la cerințele pieței. Tipurile de destinații turistice sunt următoarele: 1. destinații clasice: în orașe cu un bogat patrimoniu arhitectural, cultural și istoric, potrivite pentru vacanțe sau vizite de lungă durată (Paris, Roma, Londra, etc.), dar și stațiuni montante, balneare sau litorale (Karlovy Vary, Vichy, Chamonix Mont Blanc, Saint Tropez etc.) 2. destinații naturale: se impun printr-un potențial natural unic, reprezentat prin regiuni cu o mare diversitate (Delta Dunării, Amazonia, Colorado, altele), forme geologice

sau geomorfologice (Carstul din Sudul Chinei, Pădurea de Piatră din Yunnan, Peștera Postojna), elemente hidrografice (Cascada Niagara, Lacul Titikaka, Nilul, Baikal, etc.) 3. destinații pentru turismul de afaceri: importante centre economice unde există facilități turistice și posibilități de agrement, astfel încât ele pot deveni atractive pentru oamenii de afaceri (Londra, New York, Moscova, Tokyo, Hong Kong, Singapore, etc.) 4. destinații „pentru o noapte”: localități aflate în importantele destinații de vacanță și zonele de origine ale turiștilor (Oradea reprezintă destinație de o noapte pentru turiștii români care vizitează Budapesta sau Viena) 5. destinații pentru șederi scurte: orașele mici în care există obiective de patrimoniu care le fac atrăgătoare (Pisa, Segovia – Spania, Ronda – Spania). Diferențiem regiuni turistice de zone turistice, orașele de stațiuni sau de puncte turistice. (L) Numărul de vizitatori pe care destinația îi poate primi într- perioadă de timp fără riscul deteriorării mediului și fără diminuarea atractivității turistice reprezintă capacitatea destinațiilor.

Analiza macroregiunilor turistice Cresterea spectaculoasa a turismului international a reprezentat un fenomen economic si social deosebit deoarece numarul turistilor a crescut de la 25.000.000 in 1950 la aproape 1.000.000.000 in 2016. Europa si America aveau ca pondere in 1950 peste 95% din numarul de sosiri de turisti pe cand in prezent reprezinta 70% deoarece regiunea Sud-Estica Pacifica surclaseaza America devenind a doua regiune turistica a lumii,dupa Europa. Se estimeaza ca in 2020 numarul de turisti va depasi 1,36 miliarde iar in 2030, 1,8 miliarde. Daca realizam alt clasament, primele destinatii turistice dupa numarul turistilor international sositi au fost Franta (peste 80 mil) SUA (60 mil) China (pana in 60 mil) Spania (55 mil) Italia (45 mil) Turcia (30 mil) Marea Britanie (30 mil) Germania (28 mil) Malaezia (25 mil) Mexic (23 mil). In privinta veniturilor obtinute din turism pe primul loc se situeaza SUA cu peste 1 miliarde $ , Spania cu 60 miliarde $, Franta cu 50 miliarde $, China cu 50 miliarde $, Italia cu 40 miliarde $. Destinatii turistice din Europa se impart in 4 regiuni:  Europa Sudica : Spania, Turcia, Grecia, Portugalia si Croatia (turism litoral)  Europa Vestica : Franta, Germania, Austria, Olanda si Elvetia (turism cultural si sporturi de iarna)  Europa centrala si est :Rusia, Polonia, Ungaria, Cehia si Bulgaria, Romania a avut in anul 2015 aproape 1,7 milioane de turisti.  Europa Nordica : Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Suedia Asia Pacifica : Asia de E (China ,Hong Kong, Macao, Corea de Sud, Japonia, Taiwan) Asia de SE (Malaezia, Thailanda, Singapore, Indonezia, Vietnam, Filipine, Cambogia) Asia de S (India, Maldive, Sri Lanka, Nepal) Austrialia si Oceania ( Australia) America: Am de N (SUA, Mexic, Canada, Caraibe, Dominicana) Am centrala ( Costa Rica, Panama, Guatemala) Am de S (Argentina, Brazilia, Chile, Uruguay)

Ultimele destinatii turistice sunt Africa si Orientul Mijlociu, pe primul loc situndu-se Orientul Mijlociu cu turisti in Arabia Saudita, Egipt, Dubai, Iordania, pe locul doi Africa cu destinatiile Africa de S, Tunisia, Maroc, Algeria, Kenya. FRANTA Este prima destinatie turistica de pe glob, cu peste 80 milioane de turisti, cei mai multi fiind britanici, germani, austrieci, belgieni, italieni. In Franta principalele regiuni turistice sunt :  Ille-de-France (care include Parisul)  Zona Provance (zona Alpilor)  Coasta de Azur  Valea Rhonului  Alsacia  Zona Pirineilor Parisul – caracterizare geografica Este situat in partea central-nordica a Frantei in bazinul parizian, pe fluviul Senna. Relieful este unul de campie cu mici coline, cele mai mari inaltimi atingandu-se in colinele Mont Martre (130m) de pe malul drept al Sennei. Fluviul separa orasul in doua parti formand un arc de cerc cu intrarea in partea de SE si iesirea in partea de SV. Exista peste 30 de poduri care permit tranversarea fluviului cele mai cunoscute fiind Pont Neuf, podul Alexander al IIlea etc. Beneficieaza de un climat oceanic cu veri relativ racoroase 18^C, ierni blande 6^C si precipitatii care cad in toate anotimpurile aprox 640 mm pe an. Populatia orasului atinge 2,2 milioane locuitori cu o densitate de peste 20 mii loc /kmp. Impreuna cu suburbiile ajunge la 12 milioane de locuitori. Parisul este impartit in 20 de aronvismente (sectoare) notate in spirala. Importanta turismului pentru Paris deoarece aprox 15 %din locuri de munca sunt legate de turism. dpdv istoric orasul a luat nastere pe o insula in mijlocul Sennei (Ille-de-la-cite) pe care locuiau in antichitate parisii, populatie de la care se trage si numele orasului. Intre 508-52 i. Hr. asezarea era ocupata de romani si se numea in acea perioada Lutetia. Cu timpul orasul devine capitala dinastiei franceze a merovingienilor. In timpul stapanirii romane orasul se intindea pe malul stang al Sennei iar mai apoi s-a extins pe cel drept. Mai există urme ale acestor vestigii romane la hotelul Cluny și la amfiteatrul din strada Monge. În anul 751 dinastia carolingiană devine conducătoarea Franței, cel mai important reprezentant fiind Carol cel Mare, încoronat ca împărat roman. Alt moment important este instalarea dinastiei de Burboun, la sfârșitul secolului 16, cu perioadă de realizări culturale. După revoluția din 1789, când a fost atacata Bastillia și au fost executați Ludovic al XVI-lea și Maria Antoanette, urmează epoca lui Napoleon Bonaparte din 1804. În timpul lui Napoleon al III-lea au fost realizate sub conducerea baronului Haussman cele mai importante lucrări de restaurare și de sistematizare a Parisului. Au fost create marile bulevarde, parcuri, sistem de canalizare, clădiri publice, etc. Din punct de vedere cultural, Parisul a atras atenția numeroșilor oameni de cultură, printre reprezentanții culturii franceze amintim Victor Hugo, Balzac, Marcele Cruste, Emil Zola, dar și personalități din afara Franței, Ernest H., C. Brâncuși, Noica, etc. Oferta culturală a Parisului e impresionantă, există peste 143 de muzee, 970 de galerii de artă, peste 1800 clăridir sau monumente cu valoare arhitecturală. La acestea se adaugă cele 208 teatre, 3 opere, un cabaret faimos (Crazy Corse și Lido, M. Rouge). Cele mai vizitate 6 obiective turistice din Paris sunt:

1. 2. 3. 4. 5.

Catedrala Notre Dame cu peste 13 milioane vizitatori/an Basilica Sacre Coeur, cu peste 10 milioane de vizitatori/ani Muzeul Louvre, aproximativ 8 milioane vizitatori/ani Turnul Eiffel, aproximativ 6 milioane Centrul Pompidou (artă modernă, cafenele, artiști, arhitectură ciudată), aproximativ 3 milioane 6. Muzeul Orsay, aproximativ 3 milioane În afara Parisului, cele mai vizitate obiective au fost Disney Land, cu peste 15 milioane de vizitatori; Palatul Versailles, cu peste 6 milioane de vizitatori. Parisul este centrul european, cu evenimente și festivaluri renumite cu lansarea: colecțiilor vestimentare, Fete du Cinema, Festival de Jazz, Sărbătoarea vinului, Nopțile albe, etc. Infrastructura de transport: accesul pe calea aerului se face prin cele 3 aeroporturi – Charles de Gaulle (23 km de Paris), Orly (14 km de Paris), Beauvais (70 km de Parisși utilizat pentru cursele lowcost); pe calea ferată se realizează prin gări: Gara de Nord (cu Marea Britanie, Belgia, Olanda, Germania, trenurile Eurostar), Gara Lyon (pentru traficul din/spre sudul Franței), Gara de Est, Gara Saint Lazare, Gara Mont Parnasse (trenurile TGV), Gara Austerlitz; rețeaua rutieră beneficiază de șosea largă – Peripherique – o frontieră artificială între oraș și suburbii. Amintim și metroul (încă din 1900), autobuzele și autobuzele de noapte, RER (rețea expres regională), Funicular (la Catedrala Sacre Coeur). Spațiile de cazare și alimentație publică: există aproximativ 1500 hoteluri, cele mai multe fiind de 2 și 3 stele. În aceste hoteluri s-au înregistrat peste 36.9 milioane / înnoptări. Dintre cele mai importante pot fi amintite: Ritz, Victoria Palace, Intercontinental, Jolly Lotti, Holiday in Paris Opera, Royal, Napoleon, etc. Restaurantele sunt cele mai diverse, de la simplele fast-food-uri, la restaurantele cu multe stele Michelin. Principala arteră de shopping este Champs Elysees renumită pentru firmele Pierre C., Chanelle, D’Or , precum și pe străduțele conexe.

Obiectivele majore turistice: 1. Catedrala Notre Dame: simbol al națiunii franceze, ridicată în secolele XII și XIII, reprezentând o importantă creație gotică. 2. Biserica Sacre Coeur: înălțată pe colina Mont Martre, a fost contruită în 1876, într-un stil bizantin și romanic, iar interiorul este decorat cu marmură, statui și mozaicuri 3. Muzeul Louvre: clădirea muzelui s-a modernizat pe parcursul mai multor secole, fiind construită în perioada lui Francisc I și finalizată pe vremea lui Napoleon al II-lea. Conține una dintre cele mai valoroase colecții de obiecte de artă din lume, (printre care Giocconda lui Da Vinci, Venus din Millo), artă occidentală din Evul Mediu (antichități persane, egiptene, grecești, islamică, africană) 4. Turnul Eiffel: simbolul capitalei; construit cu ocazia expoziției universale din 1889, de către Gustave Eiffel; are o înălțime de 320 m și e divizat în 3 etaje 5. Muzeul Orsay: cele mai frumoase din Europa, pe malul stâng al Senei; inițial clădirea a funcționat ca gară, ulterior abandonată, iar mai târziu a fost transformată în muzeu, fiind declarată monument național. Sunt expuse numeroase sculpturi, artă decorativă, picturi, dintre artiștii celebri amintim De La Croix, Picasso, Monette, Van Gogh, Paul Gaugain.

6. Arcul de Triumf: simbol al epocii napoleniene, peste 50 m, sunt sculptate victoriile lui Napoleon. 7. Centrul Pompidou: în prezent Muzeul Național de Artă modernă 8. Domul invalizilor: complex format din Hotelul Invalizilor, Domul și Biserica Saint Louis, ridicate toate la inițiativa lui Ludovic al XIV-lea; sub cupola domului se află cripta cu mormântul lui Napoleon Bonaparte, dar și membrii familiei acestuia. 9. Pantheonul: conceput ca o biserică, a fost transformat în timpul revoluției franceze în Pantheonul Marilor Oameni – cei mai mari scriitori francezi și oameni de știință sunt îngropați aici (deasupra biserică, dedesubt zeci de mormânte): Voltaire, Victor Hugo, Emil Zola. NOTĂ: Pendulul lui Focault 10. Opera: cel mai mare teatru liric din lume, capacitate de peste 2000 locuri, construită de Napoleon al III-lea, în stil baroc. 11. Madeleine, Sainte Chapelle – catedrale importante 12. Grădina Luxembourg – cea mai mare grădină publică din Paris 13. Grădinile Touilleres – grădinile din fața Louvre 14. Palatul Mare și Palatul Mare (Grand Palais și Pettite Palais) – construite cu ocazia expoziției universale 15. Podul Nou (Podul Nouveaux), Podul Alexandru al III-lea (numit după țarul rus, cu celbre statui) 16. Champs Elysees 17. Rue de Rivoli 18. Turneul de tenis de la Royanne Garreaux 19. Turnul ciclist al Franței 20. Competițiile de fotball pe stadionul pe Stad du France 21. Palatul Versailles ridicat de către Ludovic al XIV-lea, cel mai mare palat din Europa, cu apartamente luxoase, Sala oglinzilor, precum și un important parc construit în stil francez 22. Basilica Saint Denis – construită în stil gotic, adăpostește mormintele principalilor regi ai Franței. 23. Disney Land – important parc de distracții, la aproximatv 30 km de Paris, al 2-lea ca mărime după cel din Tokyo, cu o suprafață de peste 19 kmp. Include parcuri tematice, cluburi, magazine, terenuri de sport, hoteluri, cale ferată. 24. Parcul Asterix – insipirat după celebrele personaje Asterix și Obelix, cu o suprafață redusă.

Cataluna Regiune autonoma din 1979, localizată în NE Spaniei, având ieșire la Marea Mediterană. La N se învecinează cu Franța și Andorra, la E cu Marea Mediterană, la S cu regiunea Valencia, iar la V cu regiunea Aragon. Ocupă 6% din suprafața Spaniei și este divizată în 4 provincii: -

Barcelona

- Tarragona

- Lleida

- Girrona

Cea mai importană instituție este guvernul Catalunei, cu sediul în palatul guvernului, sistuat în inima orașului vechi din Barcelona, pe amplasamentul vechiului fort roman. Zona de coastă prezintă 2 trăsături distincte: -

un relief mai stâncos în N, cu munți ce ajung până la linia țărmului (Costa Brava) plaje extinse în S (Costa Daurada)

În partea N, apar Munții Pirinei, cu o dispunere de la E – V, Munții Costali Mediteraneeni și Depresiunea Centrală, o continuare a Depresiunii Ebro, care se finalizează spre mare. Climatul este mediteraneea în lungul coastei și devine continental spre interior. Temperaturile sunt moderate, tot timpul anului în regiunile joase și au caracter alpin în cele muntoase. Rețeaua hidrografică este reprezentată mai ales prin fluviul Ebro și afluenții acestuia, care se varsă în Mediterană printr-o deltă. Vegetația este tipic mediteraneană, cu formațiuni de tufișuri mediteraneene – mattolar, formate din rozmarin, cimbru, lavandă, salvie, căpșun sălbatic, etc. Din punct de vedere al populației, regiunea atinge 7 milioane locuitori, cu o concentrare mai ales în zona orașului Barcelona.

BARCELONA Capitala Catalunei și unul dintre cele mai mari orașe din zona mediteraneană. Populația orașului propriu-zis este de 4 milioane de locuitori. El este așezat între 2 râuri, între râul Besos și Llobregat. Se cunosc trei zone turistice principale: -

-

Montjuc: zonă muntoasă, cu clădiri monumentale, spații verzi, Muzeul de Arheologie și un muzeu militar. Principala atracție însă rămâne peisajul, acest punct constituind o importantă zonă de belvedere asupra orașului. Se poate ajunge în această zonă prin intermediul unui funicular sau pe jos. Orașul vechi: include toate cartierele vechi, inclusiv porturi, cu un superb nucleu gotic format din străduțe înguste, întortocheate și clădiri vechi. Principalul bulevard care străbate zona veche se numește La Rambla fiind unul dintre cele mai extinse areale urbane medievale din Europa. Centrul Medieval este bine conservat și se numește Barri Gotico, unde principala atracție este catedrala și palatul regal ocupat parțial de Muzeul de istorie. Palatul regal a fost reședința conților de Barcelona și include mai multe săli deocrate-n stil gotic – Capela Regală – construită din zidul roman al orașului, precum și Clopotnița aflată într-un turn de pază al aceluași zid.

Au fost înălțate și clădiri mai noi precum Muzeul de artă contemporană. Alte obiective importante: Biserica Santa Maria del Mar, Opera, Palatul Guell, Muzeul figurilor de ceară, Clădirea Primăriei, Bursa de mărfuri, Muzeul ciocolotei, Muzeul Maritim etc. Alte monumente la fel de importante sunt Arcul de triumf construit în stil maur ca poarăt principală a expoziției universale din 1888, Monumentul lui Cristofor Columb amplasat învechiul port și marchează locul în care C. Columb a pășit pe uscat după descoperirea Americii, Satul și Portul Olimpic – un complex sportiv modern, construit cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1992, Acvariul – unul dintre cele mai mari din Europa. Un loc important în Barcelona îl reprezintă Palatul Național ce găzduiește Muzeul Național de Artă al Catalunei cu o colecție de artă medievală și în stil roman. În fața Palatului Național a fost construită Fontana Magica – o importantă atracție turistică ce oferă seară de seară spectacole prin jocuri de lumini și prin jocul jeturilor de apă. Cel mai nou cartier este Eixample cu un sistem stradal rectangular, cu clădiri moderniste din care amintim Pătratul de Aur, cu un bulevard important numit Passeig de Garcia, iar punctul de atracție maximă este Catedrala Sagrada familia, construită de Antonio Gaudi; reprezintă principala emblemă a orașului, a cărui construcție a durat mai bine de 20 ani. Marele arhitect s-a remarcat prin mai multe construcții – Casa Milla – cu o fațadă vălurită și un acoperiș cu hornuri cu formă abstractă, Casa Batlo, construcțiile din Parc Guel.

În regiunile periferice ale Barcelonei întâlnim o serie de clădiri noi, parcuri și piațete, atât destinate recreeri cât și cu un anumit specific – Parcul Industrial Spaniol, Muzeul Juan Miro, Muzeul de Artă decorativă, parcuri de distracție cel mai mare fiind Tibidabo.Nu în ultimul rând, unul dintre cele mai importante obiective din punct de vedere sportiv – Stadionul Camp Nou. În afara Barcelonei, Cataluna este o regiune fără orașe prea mari și mai puțin industrializată. Provincia Barcelona are peisaje montane și costiere, cu stațiuni litorale, muntele Montserrat, ținuturi viticole pe nedes, sau micul orășel Vic. Muntele Montserrat - adăpostește mănăstirea cu același nume, construită în secolul IX și care adăpostește mica statuetă din lemn numită Fecioara Neagră. Vic – așezare străveche, romană, iar în prezent reședință episcopală. Cardona – castel din secolul al XIII-lea, construit din piatră neșlefuită, care în prezent adăpostește un hotel luxos. Vila Franca del Fenedes – adăpostește Muzeul vinului, care prezintă istoria viticulturii și în cadrul căreia se pot face și degustări. PROVINCIA TARRAGONA – provincia cea mai sudică a Catalunei cu vestigii romane, mănăstiri și plaje lungi și frumoase (Costa d” Aurada). Orașul cu același nume este un centru industrial și port, având o serie de obiective turistice – ruinele vechiului amfiteatru roman, zidul roman, Biserica Santa Maria del Miracle, Muzeul Național de Arheologie, etc. Port Aventura – situată la sud de Tarragona, este unul dintre cele mai mari parcuri tematice din Europa, cu o tematică exotică. Mănăstria Santes Creus – una dintre cele mai vechi și frumoase care alcătuiesc „Triunghiul Cisterian”. Mănăstirea Poblet – prima mănăstire cisteriană care a ajutat la consolidarea puterii din Cataluna după recucerirea ei de la mauri. Tortosa – importantă așezare medievală care a avut o importanță strategică deosebită.

PROVINCIA GIRONA – beneficiază de peisaje mult mai variate – montane, litorale (Costa Brava), orașe medievale și stațiuni renumite. -

-

Figueres: locul de origine a lui Salvador d”Ali – maestru al picturii supra realiste. Se găsește muzeul-teatru Salvador d”Ali și este unul dintre cele mai vizitate muzee ale Spaniei. Castelul Sant Ferrant: fortăreață ce domină orașul din secolul al XVIII-lea.

Provincia Girrona este un centru istoric, cu clădiri medievale, vestigii romane și arabe. Aici se află Mănăstirea BenedictinăSaint Perre de Galligants, Biserica Saint Nicolau, Mănăstirea Capucina. Pals – așezare străveche situată pe Costa Brava, cu case din piatră ridicate în jurul unui castel. PROVINCIA LLEIDA – cea mai întinsă (spre N spre zona Pirineilor), dar cea mai puțin populată și e importantă prin bisericile romanice din Valea Boi.

-

-

Lleida: capitala provinciei și este dominată de fortul maur Lasuda în interiorul căruia a fost construită o catedrală. Parcul Național Aiguestortes:singurul parc național din Cataluna, cu o suprafață de peste 100 kmp și care deține numeroase cascade, lacuri glaciare, păduri de conifere și foiase sau pajiști alpine și unde trăiesc capre negre, castori, vulturi și alte specii protejate. Vall de Boi: cuprinde sate mici cu valoroase biserici romanice, cu turle înalte ce datează din secolele XI – XII.

Axa turistică Torino - Milano - Veneția Străbate N Italiei prin Câmpia Padului fiind situată la poalele sudice ale Alpilor. Distanța dinte Torino și Veneția este de 324 km. Climatul este temperat, influențat de prezența munților din apropiere, dar și de Marea Mediterană; temperaturile sunt vara de aprox. 30 grade și se resimte vântul fierbinte numit Sirocco. Temperaturile încep să scadă la sfârșitul lui septembrie și se pot înregistra zăpezi consistente iarna când ajung sub 0 grade pe timpul nopții și pot urca ziua până la 8 grade. Inundațiile și subsidența orașului sunt probleme serioase în Veneția când în lunile octombrie și noiembrie fluxul crescut inundă hoteluri, magazine, afectând o bună parte din turism (fenomen cunoscut și ca „Marea Alta”).

TORINO – accesul se realizează cel mai repede pe calea aerului prin intermediul aeroportului Torino Caselle situat la 16 km de oraș și modernizat cu prilejul Jocurilor Olimpice de Iarnă din 2006. Principalele servicii sunt oferite de compania aeriană Alitalia, curse low-cost. Legătura cu orașul se face cu trenul până la gara Torino – Dora, cu autobuzul sau cu taxiul. Transportul în interiorul orașului se face prin intermediul metroului, autobuzelor, tramvaielor și funicularului. Populația orașului e de aproximativ 900 000 de locuitori fiind situat în NV Italiei, la poalele munților Alpi, pe Valea Padului (sau Valea Po). Este o așezare străveche din perioada romană, fiind capitala regiunii piemont, un însemnat centru industrial și tehnologic (uzina Fiat), dar și un important centru turistic. Orașul a mai fost numit și capitala europeană a barocului, datorită numeroaselor clădiri construite în acest stil, în timpul dinastiei de Savoia. Un rol important în dezvoltarea orașului l-a avut dinastia de Savoia care a ales acest oraș drept reședință pentru mai multe secole. După unificarea Italiei, în 1861, Vittorio Emanuelle al II-lea, originar din Torino a fost proclamat rege al Italiei, iar Torino a fost prima capitală a Italiei Moderne.Aici a fost fondată în 1899 de către Giovani Agneli Fabrica Fiat, iar cu prilejul Jocurilor Olimpice din 2006 potențialul turistic al orașului crește fiind vizitat de un număr mare de turiști, atât în ceea ce privește sporturile de iarnă, cât și datorită patrimoniului cultural-istoric. Cu acest prilej, orașul a beneficiat de investiții mai ales în rețeaua de transport subteran, fiind una dintre cele mai moderne din Europa. Din punct de vedere al patrimoniului cultural-turistic, cele mai vizitate obiective sunt Domul, care adăpostește faimosul giulgiu, Mole Antonelliana, un imens turn aflat în centrul orașului, străzile din cartierul roman dar și datorită bucătăriei tradiționale și a vinurilor din regiunea Piemont. Torino este patria băuturii numite Martin, acesteaia fiindu-i dedicate Muzeul Martini Erossi. -

Molle Antonelliana: construit inițial ca o sinagogă pentru comunitatea evreiască, deține un turn de 167m înălțime și în prezent găzduiește muzeul de istorie a cinematografiei.

-

-

-

Muzeul Egiptean și Galeria Sabauda: muzeul se află într-un imens palat baroc și deține cea mai importantă colecție de antichități egiptene din lume; galeria se află se află în aceeași clădire și cuprinde cele mai importante colecții de pictură flamandă și olandeză (Rembrand, Van Dyck) Catedrala Sf. Ioan Botezătorul (Domul): celebră pentru giulgiul unui om ce pare a fi crucificat. Palatul Carignano: locul în care s-a născut Vittorion Emanuelle al II-lea și s-a proclamat rege al Italiei. Galeriile de Arte Moderne și Contemporane Via Garibaldi: zona pietonală căutată pentru shopping Parcul Valentino: cel mai mare parc din Torino situat ăn lungul Padului, unde se află reședința casei de Savoia și „satul medieval construit pentru Expoziția Universală din 1984”. Palatul Stupinigi: patrimoniu UNESCO și funcționează ca Muzeu de Artă Palatul regal Grădinile regale Grădina Botanică Muzeul Automobilului: primii bolizi de formula I Muzeul de Științe Naturale Muzeul Marionetelor

MILANO –cel mai dinamic oras al Italiei, capitala economica, unul dintre cele mai bogate orase ale Europei cu magazine, restaurante si hoteluri luxoase dar si un patrimoniu istoric si artistic impresionant. Milano este situat in campia Padului, la 48 km S de Alpi si la o distanta de 3 h si jumatate de mers cu trenul la Roma. Orasul dateaza din perioada antica cand era cunoscut sub denumirea de Mediolanum ajuns capitala a Imperiului Roman de Apus in anul 286 fiind locul in care prin Edictul din 313, Constantin cel Mare asigura libertatea credintei crestine. In fata bisericii San Lorenzo Maggiore se afla o statuie a imparatului Constantin cel Mare iar in biserica San Giorgio Pallazzo placa ce comemoreaza Edictul din 313. Incepand din secolele XIII pana in secolul XVI, orasul este condus de familiile dinastice Visconti si Sforta. Sub conducerea familiei Sforța ai inflorit arta si cultura fiind ridicate unele dintre cele mai frumoase monumente ale orasului. Spre sfarsitul secolului al XVI-lea orasul intra sub dominatia straina a spaniolilor, francezilor si austriecilor perioada in care orasul s-a dezvoltat. Orasul prezinta cateva cladiri medievale si renascentiste insa predomina stilul neoclasic si modern. Centrul istoric este marginit de linia vechilor ziduri medievale pe locul unde au fost construite Navigli renumitele canalele artificieale milaneze. Piata del Duomo este inima orasului, oras in care a trait Leonardo Da Vinci, Giuseppe Verdi si alte personalitati. Deplasarea in oras se realizeaza printr-un transoprt integrat eficient ce cuprinde tramvaie, autobuze si 4 linii de metrou. Principalele atractii turistice: -

Domul –cea mai mare catedrala gotica din lume a inceput sa fie construita in 1386 si finalizata dupa 5 secole. Fatada este lucrata in marmura in stil gotic si baroc iar in apropierea intrarii se alfa cel mai mare ceas solar zodiacal in Europa. In interior

-

-

deasupra altarului, se gaseste un crucifix ce contine un cui de pe crucea purtata de Iisus. Pincacoteca di Brera –situata in Palatul Brera este cea mai prestigioasa galerie de arta din Milano fondata de Napoleon si care a gazduit obiectele furate din biserici, manastiri sau de la nobilii vremii. In prezent detine o colectie de picturi renascentiste iar cele care se remarca sunt cele ale lui Raffaello, Caravaggio, Bellini etc. Biserica Santa Maria delle Grazie –importanta deoarece intr-un spatiu amenajat exterior se afla fresca lui Leonardo Da Vinci “Cina cea de taina”. Castelul Sforzesco –unul dintre principalele puncte de atractie din Milano, un prezent este un complex muzeal Opera Scala Biserica San Ambrogio Galeria Vittorio Emanuele al II-lea

Posibilitatile de petrecere a timpului liber sunt multiple incepand de la cinematografe si terminand cu spectacole de muzica clasica si opera si nu in ultimul rand competitiile sportive de pe stadionul San Siro. Aici se desfasoara Marele premiul al Italiei pe circuitul de la Monza, unul dintre cele mai importante de formula 1. Milano detine si importante magazine ale unor designeri celebri: Armani, Prada. Preparatele culinare milaneze sunt specifice acelei zone: risotto a la milaneze si osso buco (ciolan de vita). Bergamo –situat la NE de Milano, la poalele Alpilor, este impartit in 2: Orasul de sus si Orasul de jos. Cea mai atractiva zona este Piata Domului, Palatul Raggione si Basilia Santa Maria Maggiore Brescia –oras antic cu o mostenire culturala bogata: Piata della Loggia, Domul de Nou, Domul Vechi si Templul Capitolin. Verona –oras vechi din anul 89 I Hr, recunoscut pentru impresionantele ruine romane, castele medievale, dar si datorita piesei lui Shakespire. Obiective: Arena ,un amfiteatru roman al 3 lea ca marime din Italia, Piata delle Erbe, Casa Julietei, Catedrala Inaltarii Maicii Domnului. Venetia –orasul a fost fondat in secolul V de locuitorii din nord care s-au refugiat aici din calea popoarelor migratoare. In perioada medievala Rep Venetia era condusa de un doge, perioada in care devine o mare putere maritima si comericala. Potentialul turistic al orasului este impresionant, Venetia fiind vestita prin diversele obiecte produse aici: sticlarie, materiale textile, bijuteri sau masti de carnaval. Infrastructura de transport este compusa din aeroport (Venezia- Marco Polo) cale ferata, transporturi pe apa realizate cu vaporetti. Vizitarea orasului se poate realiza fie pe jos, pe rutele turistice marcate cu galben fie cu vaporetto pe rute bine stabilite. Principalele obiective turistice: -

-

Bazilica San Marco –centru spiritual al Venetiei si punctul de maxim interes. Este decorata cu mozaicuri si obiecte pretioase. Canal Grande –una dintre cele mai fermecatoare rute acvatice din lume, accesul se face cu vaporetto sau gondola si reprezinta principala artera de transport din oras. Are o forma sinoasa, o lungime de 4 km o latime intre 30-70 m fiind incadrata de cladiri vechi. Galeria Academiei –detine cele mai mari colectii de arta ce apartin scolii venetieine cu picturi si sclupturi de Belimi, Veronese, Tizian si altii Madonna del Orto –lucrarile lui Pintoretto si statuia Fecioarei cu prunc.

-

-

-

-

Palatul dogilor –construit in secolul IX si reprezinta locul de intrunire al consiliilor care au condus Venetia, precum si resedinta dogilor, a curtii de justitie si inchisoarea. Piata San Marco –punctul central al Venetiei inconjurata de cladiri construite in stil gotic si renascentist, muzee, magazine si cafenele. Dintre edificiile importante ce marginesc aceasta piata amintim : Basilia San Marco, Biblioteaca Marciana, Monetania Zecca, Turnul cu Ceas, Clopotnita. Rialto –zona cea mai veche din laguna, centru comercial al Venetiei , zona mai inalta ce nu este inundata aproape niciodata si care se continua cu Podul Rialto, unul dintre simbolurile orasului. Basilia Santa Maria Gloriosa –biserica franciscana ce contine picturi de Titzian. Insula Muran –principalul centru de productie a sticlei venetiene

Venetia este marcata de numeroase festivaluri, majoritatea se desfasoara pe timpul verii. Amintin carnavalul de la Venetia ce dureaza 10 zile in februarie, ce contine manifestari artistice stradale cat si in edificiile culturale ale orasului. Venetia detine un specific gastronimic ce include sepie, scoici si sardine iar orezul si mamaliga sunt garnituri specific venetiene. Tarifele de cazare sunt ridicate mai ales in hotelurile cu vedere spre laguna preferabila fiind cazarea in zonele centrale ale orasului. Aeroportul este al 3 lea ca importanta din Italia , este situat la 12 km de oras fiind accesibil atat pe apa cat si pe uscat.

Asia Mică Turcia cuprinde în totalitate Asia Mică și o parte din Europa. Are un relief variat, de podiș (Podișul Anatoliei și Podișul Armeniei), mărginită la N de Munții Pontici cu înălțimi de peste 3000 m și de Caucazul Mic cu vârful Ararat – 5165 m. La S se desfășoară Munții Taurus, peisajele sunt variate, vulcanice, de podiș arid, cu lacuri sărate și lacuri montane, precum și cu întinse câmpii litorale, cu o vegetație mediteraneană caracteristică. Clima Turciei este temperat-maritimă pe litoralul Mării Negre și subtropicală pe litoralul Mării Mediterane. Verile sunt uscate, iar iernile se manifestă prin precipitații reduse. În zona podișurilor climatul are un caracter continental pronunțat. Zona de coastă a Turciei are un climat de tranziție între clima temperat mediteraneană și cea temperat oceanică caldă, cu veri moderat de uscate și ierni uscate și reci. Țărmurile au diferite configurații cu puține golfuri în partea de N și mai slab fragmentate în partea de S. Peisajele din Turcia sunt variate de la câmpii fertile în partea NV și SE, la văi mari cu râuri în V și munți înalți în E.

Suprafața statului este de 815.000 kmp fiind împărțită pe 2 continente, 3% în Europa și 97% în Asia. Populația Turciei atinge 66 milioane locuitori majoritatea trăind în Istanbul, Ankara, Izmir, Antalia și Bursa. Acest teritoriu a fost pe rând dominat de mai multe civilizații și anume cea greacă, persană, arabă, romană, bizantină și otomană. Urmele materiale ale acestora se pot întâlni pe întreg cuprinsul Asiei Mici. Localizarea geografică unică a Turciei între Europa și Asia a expus regiunea la diverse influențe contribuind la dezvoltarea sa istorică și culturală. Turicia a folosit aceste influențe diverse pentru a-și dezvolta propria identitate și cultură exprimate acestei influențe direct prin arhitectură, muzică și literatură. Credințele și practicile tradiționale rămân răspândite mai ales în ariile rurale. Religia dominantă este cea islamistă și cei mai mulți oameni vorbesc turca, limbă oficială națională. Bucătăria turcească este situată pe locul 3 în lume. Cafeaua turcească vine din Etiopia și a fost introdusă în Instanbul de către guvernatorul Yemenului în secolul al XVI-lea. Băutura Națională este Raki, cunoscută și sub denumirea Puterea leului. Mâncarea tradițională este Kebapul, Borekul, Dolma, dulciurile precum Baclava și Rahat. Renumită, vizitată și lăudată pentru serviciile turistice, Turcia este o comoară inestimabilă în ceea ce privește atracțiile turistice culturale, istorice și religioase.

ANKARA: capitala Turciei și al 2-lea oraș ca mărime după Istanbul. Două dintre cele mai interesante obiective turistice sunt: a. Mauzoleul Ataturk: un exemplu grandios de arhitectură modernă, fiind ridicat în cinstea lui Mustafa Kemal Ataturk, liderul războiului turc pentru independență și primul președinte al Republicii Turcia. b. Muzeul Civilizațiilor Anatoliene: un muzeu al civilizației hitite ce deține colecții variate ce datează din perioadele Paleolitică, Neolitică, Epoca Bronzului Târziu, Hitită, etc.

PARCUL NAȚIONAL GOREME ȘI SITURILE RUPESTRE DIN CAPPADOCIA Un alt obiectiv turistic major, un peisaj selenar fascinant. Cu milioane de ani în urmă, doi vulcani au erupt în același timp; din depunerea cenușei și a lavei au rezultat niște formațiuni ciudate ce pot fi asemănate cu niște faguri de miere uriași și care sunt privite astăzi ca adevărate minuni ale naturii. Cu adevărat spectaculos este faptul că în roca moale, cu formă

conică oamenii de-a lungul secolelor au săpat încăperi pentru a locui. Există peste 3 mii de biserici săpate în piatră și peste aproximativ 36 de orașe subterane. Orașele au aspect de labirint fiind săpate inițial de creștinii persecutați drept ascunzători naturale în care erau foarte dificil de găsit. Există câteva nume importante de teologi care au trăit în Cappadocia precum Sf. Grigorie Denyssa și Sf. Vasile cel Mare. KONYA: ținutul dervișilor, un oraș ce se crede că a luat naștere în urma zborului dervișilor. Principalul loc de pelerinaj este mausoleul Mevlana, poetul persan, întemeietor al ordinului dervișilor. Membrii sectei sale trăiau retrași, meditau și se conetau cu divinitatea printr-un dans mistic cu rotiri amețitoare. HIERAPOLIS – PAMUKKALE: situat în V Asiei Mici, o zonă cu un relief spectaculos, rezultat în urma acțiunii modelatoare a apelor termale. Acestea au modelat de-a lungul timpului travertimul sub forma unor cascade pietrificate și a unor bazinete dispuse sub formă de terase. Priveliștea este de mare impact, albul imaculat și apa în care se oglindește cerul formează un peisaj suprarealist, cunoscut și sub numele de „Castelul de Bumbac”. În Antichitatea greacă aici a fost ridicată de către regii din Pergam o stațiune balneară numită Hierapolis ale cărei vestigii se mai păstrează până astăzi. ORAȘUL ANTIC EFES: situat pe coasta vestică a Asiei Mici, la S de Izmir și a fost întemeiat de coloniștii iunieni în secolul XI înainte de Hristos. Ulterior, în secolul al VI a fost construit Templul Zeiței Artemis – una dintre cele 7 minuni ale lumii antice. Orașul a avut o istorie zbuciumatăcu momente de glorie dar și de decădere, fiind cucerit de mai multe popoare migratoare dar și afectat de cutremure devastatoare. În anul 133 d. Hr., orașul a fost ocupat de către romani, devenind capitala provinciei romane – Asia. Orașul antic cuprinde în prezent mai multe vestigii păstrate în condiții bune cum ar fi Arena, Teatrul, Agora, Forumul, Biblioteca lui Celsus, Templul lui Hadrian, Poarta lui Hercule, iar în apropiere datând din perioada bizantină o serie de ruine de biserici creștine, iar între localitățile Efes și Seljuc se găsește casa Fecioarei Maria, lăcașul în care, se presupune, că și-a petrecut ultimii ani din viață. TROIA: situl arheologic are o vechime de peste 4 mii de ani, situat în V Turciei, la o distanță de peste 5 km de Marea Egee și reprezintă unul dintre cele mai faimoase perimetre arheologice din lume, sursa de inspirație a lui Homer în Iliada. Există chiar și o replică construită mai recent a celebrului cal troian.

LITORAULUL MĂRII MARMARA: format din plaje dar și din zone muntoase unde s-au dezvoltat o serie de orașe importante cum ar fi Izmirul cu obiectivul central – Biserica Apocalipsului – dar și orașele Manisa și Bursa. LITORALUL MĂRII EGEE: au fost descoperite cele mai mari vestigii grecești și romane cu fortificații, temple închinate lui Traian, Dionisos, unor zeități precum Hera, Apolo, Zeus, etc. Mai la sud, pe aceeași coastă se găsesc cetățile Millet, Bodrum și Marmaris. LITORALUL MEDITERANEAN: renumit pentru o serie de stațiuni cum ar fi Antalia, fondat acest oraș în secolul II î.Hr., deține vestigii bizantine și romane, strânse într-un muzeu de arheologie celebru. Alt obiectiv este Cascada Dudem. Alte stațiuni: Alania, Sidet, Kemer, Belek, etc. ISTANBUL: Orașul întins pe 7 coline a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri: Bizantyn, Antonion, Neoroma, Constantinopolis, iar după cucerirea lui Mehmet al II-lea Istanbul. Este cea mai mare concentrare urbană a Turciei și singurul megalopolis din lume întins pe două continente. Cu o populație de peste 18,8 mil loc, se încadrează în categoria de magalopolis, dar în același timp este și principalul centru financiar, comercial și cultural al Turciei. Este capitala economică a Turciei și prefectura provinciei cu același nume. Partea europeană se află situată în regiunea istorică Tracia, iar cea asiatică în regiunea Anatolia. Poartă numele oficial de Istanbul din anul 1928, fiind înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO începând cu anul 1985. Orașul este împărțit în 3 sectoare: 

partea europeană – situată pe teritoriul din S Golfului Cornului de Aur. Aici se găsesc o multitudine de centre comerciale și de afaceri.



orașul nou – zona numită Galata, aflată în N Golfului;



partea asiatică – predomină zonele de locuit. Se întinde pe o arie de cca 7500kmp, având o lungime de 150km. Acesta deține

aproximativ jumătate din totalul monumentelor istorice și muzeelor din întreaga Turcie. Frumusețile naturale ale Bosforului, Cornul de Aur și insulele din apropiere impulsionează turismul, fiind vizitat anual de peste 2mil de turiști. Farmecul orașului este dat de clima prielnică, distracțiile nocturne, locuitorii prietenoși, precum și minunatele preparate culinare specifice bucătăriei turcești.

Principalele obiective turistice sunt: 

Hagia Sofia – inițial bazilică creștină, a fost transformată în moschee după cucerirea Constantinopolului de către turci în 1453. Din 1935 este muzeu, astfel încât frumusețea sa arhitectonică, proporțiile grandioase și mozaicurile pot fi admirate de toată lumea.



Moscheea Albastră – prezintă o arhitectură impresionantă, asemuită cu un deal clădit prin cupole de mărimi diferite și înconjurat de 6 minarete înalte și subțiri. Aceasta încă își păstrează funcția de lăcaș de cult. Cupolele sunt albastre, având puncte ce imită stelele.



Palatul Topkapi – este sediul puterii sultanilor otomani având o arhitectură deosebită în stil oriental, curți interioare cu grădini, săli împodobite cu mozaicuri și încăperi destinate tezaurului. Se mai întâlnesc covoare, porțelanuri și alte obiecte de artă orientală prețioase.



Basilica Cisternă – una dintre cele mai frumoase obiective, datând din perioada romană fiind construită în secolul al VI-lea cu principala funcție de a oferi oamenilor apă potabilă. Stilul arhitectonic este important, impresionant datorită celor 336 de coloane așezate pe 12 rânduri. Este subterană. Acest proiect a fost început de Constantin cel Mare și finalizat de împăratul Iustinian. Majoritatea coloanelor sunt alcătuite din piatra altor sculpturi din acea vreme, iar cea mai populară este cunoscută sub numele de Pietrele Meduzei ce cuprinde sculpturi mitologice cu șerpi în loc de păr.



Turnul Galata – unul dintre cele mai înalte turnuri, având o înălțime de peste 67m, construcția se remarcă de la distanțe mari și oferă priveliști deosebite asupra orașului. A fost construit în secolul 24 și este vizitat de turiști din întreaga lume, fiind faimos tocmai pentru panoramele superbe oferite.



Turnul Fecioarei, Turnul lui Leandru – construite pe o mică insulă înconjurată de apele Bosforului. Primul a fost construit în anul 408 î.Hr. pentru a supraveghea mișcările navelor persane. În prezent, este un obiectiv turistic care la primul etaj deține un restaurant și o cafenea.



Marele Bazar – este un obiectiv vizitat de majoritatea turiștilor fiind o piață uriașă care ocupă un întreg cartier înconjurată de pereți groși. Bazarul are 11 porți de intrare, fiind un adevărat labirint de alei acoperite cu arcade ce adăpostesc sute de magazine cu diferite specifice – bijuterii, covoare, ceramică,

antichități, condimente. Conține și două moschei, fântâni arteziene, 2 băi turcești și ca urmare, este vizitat de peste 25.000 de oameni în fiecare zi. 

Muzeul de Arheologie – găzduiește o uriașă colecție de artefacte din întreaga Turcie. Complexul are 3 secțiuni separate, Muzeul Orientului Antic, Muzeul de Arheologie propriu-zis și Pavilionul lui Mehmet Cuceritorul, unde se poate admira o fascinantă colecție de artă ceramică și sarcofagul lui Alexandru cel Mare. În total, peste 1 mil de artefacte.



Palatul Dolmabahce – a fost comparat adesea cu Versailles, construit în secolul al XIX-lea pe malul Bosforului. Este un amestec de arhitectură otomană tradițională, cu stilurile europene baroc, neoclasic și rococo. La construcția palatului au fost folosite aproximativ 14 tone de foiță de aur și până în 1920 a fost reședința utimilor 6 sultani. Tot aici se află și cel mai mare candelabru cu cristale de boemia, un cadou din partea reginei Victoria. Este locul în care a condus Turcia generalul Mustafa Kemal Attaturk, dar și locul în care acesta a decedat, toate ceasurile din palat fiind oprite la ora decesului acestuia.



Moscheea Suleymanye – un amestec arhitectural bizantin și islamist. La vremea respectivă, domul bisericii era cel mai înalt din Imperiul Otoman. A fost profund avariată în timpul Primului Război Mondial, iar grădinile transformate în depozit de armamente. Mai târziu, a fost restaurată devenind un simbol al orașului Istanbul.



Unul dintre mai populare locuri atât pentru localnici cât și pentru turiști este Piața Taksim – hoteluri, restaurante, cafenele, precum și monumentul republicii, construit odată cu creeare republicii Turcia.



Podul Galata – cel mai vechi pod peste Golful Cornului de Aur cu o lungime de 490m și face legătura între centrul orașului și cartierul Eminonu.



Obeliscul Egiptean – are o istorie de 3500 ani și este cel mai vechi monument antic din Istanbul. A fost adus din Egipt de către împăratul Bizanțului Theodosius I.



Palatul Ibrahim Pașa - deține în interiorul acestuia Muzeul de Artă Islamică și Turcă și cuprinde opere de artă sau ceramice, manuscrise etc.



Moscheea lui Suleyman Magnificul – este cea mai mare moschee din Istanbul, construcția ei a durat aproximativ 7ani. Este o construcție solidă,

fortificată, iar în curtea moscheei se află mormântul lui Suleyman Magnificul și a familiei. 

Parcul Miniaturk – este un parc cu miniaturi construit recent și care cuprinde o mulțime de clădiri din Istanbul în miniatură construite la scara 1:25. Cuprinde 3 zone: Anatolia, Istanbul, teritoriile otomane din afara granițelor Turciei.



Coloana lui Constantin, ruinele arcului lui Theodosius, bazarul egiptean, acvariul, Insula Prințului etc - alte obiective importante.

Transportul în oraș se realizează în principal prin intermediul unei rețele de tramvaie foarte bine pusă la punct, autobuze, precum și a unui metrou inaugurat recent numit Marmarai, feriboturi sau miniferiboturi. Principalul aeroport – Attaturk, un important nod aerian cu rute nenumarate în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.