Gabriel Iordan-dorobantu, Se Zbate O Frunza

1

Gabriel Iordan-DorobanŃu

Se zbate o frunză Haiku şi senryu 2009

2

Haiku Primul ghiocel Luna de gheaŃă – ascuns după un stejar, primul ghiocel. * Sunt oare lacrimi sau omul de zăpadă prinde-a se topi? * În joacă, copilul dă viaŃă primăverii de la ghiocei. * La joacă cu vântul – pe cerul lui martie baloane de săpun.

3

Om de zapadă topit numai într-o zi – din nou singură. *

Zi de Mucenici – mugurii deschişi miros a colăcei calzi. * Şi în acest an arminden la poarta ta – nimeni acasă. *

Un fluture dând târcoale unui mugur pretutindeni flori. *

Flori de liliac – acelaşi parfum în parc, alŃi îndrăgostiŃi.

4

Cine se roagă cu vuietul vântului sfinŃind câmpia? * Zarzăr înflorit – mii de fluturi aşteptând un vânt prielnic. * Un rest de iarnă în curtea înverzită – părul bunicii. * Doar un vânt pribeag – ascuns încă în muguri, parfumul de tei. * O boare de vânt – fluturele dansează printre petale.

5

Milostiv vântul şi-n palma cerşetoarei petale albe. * Poem nerodit aşteptând cuvintele ca pe-o sămânŃă. * Omizi ucise – fluturele acolo fără vreo vină. * Primii ghiocei – bătranul grăbit face ultimul popas. *

De pe platformă motanul priveşte-n jos un lăstun zburând.

6

Teii în floare – singurul parfum pentru bătrâneŃea ei.

7

Vara, atat de mică…

TroiŃă de lemn – răcorindu-l pe Hristos, o libelulă. * Curtea ruinată – umbra nucului uscat dând un lung ocol. * Zi nesfârşită – cu paşi egali, un bâtlan măsoară balta.

8

Din crângul păzit fur cântecul cucului – bucuria ta. * Tihna suspectă – o broasca sare din lac în pliscul berzei. * Nuferi albi pe lac – lumina încordată într-o lacrimă. * Nicio potecă – spiŃele bicicletei la cosit iarba. * Scutură norii acest copil în joacă ploaie de vară.

9

Se înnorează – despovărat de umbră, nechează un cal. * O libelulă – firul de vânt trece prin seara fierbinte. * Goana trenului – un nesfârşit curcubeu pare câmpia. * Uitand ca-i joacă copilul aprinde luna de la licurici. * Cântec în salcâmun bubuit în noapte şi fulgi peste tot.

10

Casa bunicii – noaptea târziu, uşile sunt larg deschise. *

Cer fără stele doar fragii culeşi arzând întreaga noapte. *

Noapte senină – salcâmii îşi leagănă puii din cuiburi. * Târziu în noapte piuitul unui pui alungă somnul. * Greieri nevăzuŃi – vara atât de mică, nesfârşit cântec.

11

CreŃuri pe apă fără vreo Ńintă vântul luna dansează * Zgomotul strazii – port mereu cu mine un poem cu greieri. * Cerul aplecat – de pe marginea nopŃii luna fluidă. * Letargia satului – numai regina-nopŃii mai priveghează. * De Sânziene, la horă cu fetele, toŃi spiriduşii.

12

Răsare luna – pe malul mării trupul tău e iarăşi vis. * Curtea ruinată – umbra mărului uscat dând un lung ocol.

13

Toamnă târzie Copaci şi ploaie toamnă numai afară, la geam, doar culori. * Frunze alergând departe de paşii mei – toamnă pribeagă… * Toamnă târzie – gutuia se leagănă tămâind curtea. * Stopul pe roşu – doar ceaŃa trece strada neobservată.

14

Plouă întruna – Ńipătul cucuvelei înghiŃindu-mă. * Ultima floare înveleşte un bondar – noaptea aproape. * Lacul agitat – luna încearcă să se prindă de-o barcă. * BătrâneŃile – Ńârâitul greierilor tot mai aproape. * Se zbate-o frunza – repede paianjenul pe-un fir argintiu.

15

Greier dispărut – îmi târâie în urechi doar amintirea. * Curtea pustie – din soarele de toamnă ciugule-un cocoş. * Fără mireasmă gutuia trece prin geam – dincolo toamna. * Ghiocel uitat într-o carte de şcoală – afară-i toamnă. * Cu ultimii bani o bătrână cumpără ultimele flori.

16

Prohodul veriiparfumul pepenilor sfinŃind câmpia. * Plecarea berzelor – înnourează zarea doi ochi de copil. *

Noapte cu lună el şi ea, dar totuşi o singură umbră.

17

Ninge, tot ninge... CrivăŃ năpraznic – luna de astă vară este întreagă. *

În ceainicul alb stă gata să erupă pajiştea verii. * Cojocul vândutochii ei cer iertare manechinului. * Predeal troienit, pus într-un coş de gunoi – munŃii în cioburi.

18

Ninge, tot ninge... Zăpadă peste zăpezi – nesfârşit spital. * ÎngheŃ năpraznic – numai în ceainicul alb susură un pârâu. * Copii la joacă – şi umbra bătrânului se dă pe gheaŃă. * Un singur colind însă atâtea glasuri – ninsoare bogată. *

Un om cazut pe gheaŃă - atent un câine, încolo, nimeni.

19

Crăciun - un câine adulmecă cutia cerşetorului. * Marginea străzii – o lumânare luptă să nu se stingă *

Zăpada ştergând urmele paşilor mei – scriu înainte. *

Lacul îngheŃat – cu luna parteneră, nesfârşit balet.

20

Anul nou Dupã supa de ieri, gustã din Anul Nou – la fel de rece. * Ajun de an nou – peste vechiul cojoc rupt, petice de nea.

21

Senryu Un cuc în zarzăr– o, câ aş vrea să fie hototogisu ! * Lumini de faruri – ologul danseaza-n ger? Este doar umbra . * În celula lui, de azi, un nou tovarăş – vechiul an, liber. * După votare, nimeni n-o mai iubeşte iarăşi urâtă.

22

Un om important ! – umbra lui mai mătură încă străzile * Bătrân grav bolnav – doctorul îl palpează fără niciun chef. * łuşt, plici: o broască – indiferent bâtlanul, poetul atent. *

Dacă vechiul lac ar fi ştiut să scrie – Bashō cât de mic ! * Semne de belşug în cutia orbului, un strat de omăt.

23

Oglinda din cui – ochii mamei mă privesc mai trişti ca nicicând * Sperietoare de muşte: libelula dintr-un insectar.