Frunza charlie A fost odata ca niciodata un copac batran. Intr-o primavara calduroasa , pe cand razele cele dulci nu ajunsesera la pamantul cel inghetat,copacul cel batran a mai facut muguri pt. ultima oara inainte sa moara ,iarna care va veni. Toti copacii , la ultima inmugurire faceau ceva deosebit: ba o frunza multicolora, ba o frunza care rezista tot anul… El s-a gandit sa creeze o frunza vorbitoare si asa a adormit , cu gandul la frunza care putea el sa o creeze. A doua zi , cantecul voios al pasarelelor l-a trezit, dar printre ciripitul vrabiutelor se mai auzea ceva….neobisnuit: -Ah …de-as putea iesi de aici . Copacul se uita in varful crengilor si vazu o frunza cu ochi si nas ca si oamenii, care putea vorbi… - Extraordinar… am reusit , am reusit! Nu imi vine a crede ochilor. Si incepu a discuta cu frunza pe care o crease pe nume Charlie. Aceasta frunzulita era pe deasupra si neastamparata dorind sa exploreze lumea periculoasa dar in acelasi timp fascinanta a oamenilor. Charlie tanjea in sufletul lui dupa dreptul de a se afirma , chiar daca era doar o frunza. Copacul cel batran a vazut ca el dorea din ce in ce mai mult sa se duca in lumea oamenilor si i-a interzis acest lucru pentru ca il iubea si se temea ca nu cumva sa pateasca ceva rau. Intr-o dimineata Charlie se framanta in gandul lui ce si cum sa faca. Pana la urma, si-a luat inima in dinti si a plecat din copacul care l-a creeat. Cum mergea el discret pe strazile orasului ca nu cumva sa-l observe cineva , a inceput sa bata vantul si l-a luat si pe Charlie. El era disperat si se gandea cum sa scape din asta. Pana la urma, vantul l-a dus intr-un ochi de apa care se scurgea in canalizare . Chiar in ultimul moment … a aparut un baietel imbracat saracacios cu parul balai si ochi albastri care l-a luat de acolo vrand sa se joace cu el. Baietelul a observat ca Charlie nu este o frunza normala deoarece bunicul lui ii spusese cand era mic ca exista si frunze vorbitoare si numai un om bun la suflet le va putea deosebi de cele obisnuite. El l-a intrebat pe Charlie ce face. Micutei frunze ii incepuse inima sa bata mai ,mai sa-i sparga pieptul . Isi dadu seama ca a fost descoperit si ca acel moment era sfarsitul lui. Pana la urma a raspuns ca este bine deocamdata. Atunci ei au simtit ca incepea sa se lege o prietenie stransa intre ei. Baietelul l-a dus acasa si l-a ingrijit ca pe un fratior mai mic. Erau cei mai buni prieteni , nimeni nu-i despartea . Dar……… Charlie tot nu-si implinise cel mai mare vis de a se afirma , de a deveni
cunoscut pentru ceea ce este el. Pana cand intr-o zi prietenul lui a venit repede de la scoala si l-a rugat sa-l ajute sa faca un desen. Nici-o grija dragul meu prieten, te voi ajuta ! Stai fara grija! Charlie a lucrat toata noaptea la acel desen chinuindu-se sa puna pe hartie ceea ce este in sufletul lui. A doua zi baietelul a venit de la scoala incantat . - Domnul profesor a zis ca sunt un geniu! Desenul a fost pur si simplu magnific! Multumesc, Charlie! - Cu placere dragul meu prieten! - Ma voi inscrie la un concurs care se numeste “micii artisti” cu acest desen. Baietelul a trecut mai departe la etapa internationala unde trebuia sa faca un nou desen , dar de data aceasta in fata criticilor si a fotografilor celebrii in numai doua ore. Amandoi erau speriati deoarece stiau ca o sa fie descoperiti. Sosise si ziua ce-a mare a concursului si cei doi inca nu aveau un plan care sa le aduca premiul cel mare. Domnul profesor i-a zis baietelului sa intre in sala de concurs. Trecuse deja o jumatate de ora si copilul trasese numai o linie pe intreaga panza. Atunci l-a scos pe Charlie din buzunar si l-a lasat sa deseneze. Toata sala a ramas uimita . Nimic nu se mai auzea. Organizatorul a anuntat descalificarea baietelului si ca prin minune intrarea in concurs o micutei frunzulite ,Charlie . Stand si gandindu-se la viata lui de pana acum , Charlie a inceput sa deseneze copacul batran impreuna cu prietenul sau inconjurati de creaturi mirifice nemaivazute de pamanteni. La sfarsit , cu toti erau nerabdatori sa afle rezultatul. Dupa mult timp juriul a deliberat. Presedintele juriului si castigatorul de anul trecut au urcat pe scena . Dupa ce au asteptat zece secunde au rostit numele : Charlie! Toata sala a sarit in picioare. Charlie a ramas uimit si in acelasi timp sarea in sus de bucurie . Si asa … …….dorinta batranului copac de a creea o funza speciala s-a implinit .