G. Dragan, Intre Federalism Si Interguvernamentalism.pdf

Uniunea Europeană intre feclerallsm 11 lnterguvernamentallsm Polltlcl comune ale UE

,·_,. - '_„.

~'

~•

~ -.„ ·..,. \

~

-- ~

-

•·,

„. _„....\)...........~

- .. ,

•

.

'

' ~ ,.... -~ : . --

' .!_

•

\

't ·

\,\

'

.; '

/-~....-.r-;_ ··; ~

'

•

1.2. 1 Functiona/ismul •

.. ver.'\ll\' 111 eca11is111e

~arn

Funcţionalismul

(F) a fost const. era bitioasă

·d

elaborată în~ercare d~ 50!1.sticCltEj

t cea mai

.

punct de vedere intelectual, ?ar şi a.m Ie dar şi sensu/ evo/ a. '~ţe/ege C11ri numai dezvoltarea instituţii/oe internaţ.1onantestabil părintele uţ1e1 acest t"llJ (C B · acestu· orq" 131 ) /n mod 1nco . row~, 2?01, P: . . I find ulterior preluate şi dezvoltate , ' ClJreri 1 este David M1trany, 1de11: sa e f . ni precum J. Nye, E. Haa "1 difer- t alte studii şi analize de catre teore icte s, P. I Cly/~t~ A. J. R. Groom ş.a. • nsiderat cel mai important curent _ Deşi funcţionalismul a fost t~ototuşi infailibil şi nu toate ideile sa~ascu.t îri secolul al XX-iea, el nu esCh . 'ntelegerii F este faptu/ că ac re~'St:; . 1· ·r e atente e1a I . est cu " une.1 ana :ze cn ic f ri~ind aparitia şi evoluţia instituţiilor internar rent, ;teşi of~r~ o e>:pl'.ca/es~ ofere un ~adru pentru depăşirea conflict·'~na1e, incearc.a in p:1nc1pa ăcii Acest lucru nu este surprinzător, de Vrerne or Şi, resp~ct1v,, reat1::.ar~ao Pca .reactie la abordările specifice perioade; ş~ ce ~ a apa rut 1n anu, „ • · . · d t · · - .. ' car , . -plan statul (federaltsmul ş1 oe nna secuntaţ 11 co/ecr e aveau in pnmr1·ns prin faptul că a depăşit criticile aduse acestor abo d1v_e). M1trany a surp .. d" r ar .d te de cei mai multi ca fund mult prea ra rea 1e, argument' '· const era · , f" · t d d" and , d surpri·nzător că ele nu erau 1nca su 1c1en e ra 1cale. Mitran . 1n mo • . t · t - , . Ya -tat ca- abordările respective au eşuat ocma1 pen ru ca 1 ş 1 Qăs ara . _ .. .d . · lt eau / fundament în doctrin~ s~veran1taţ11 statu u1 eş1, pnn rezu ~t~'.. ~e ?~vedeau în fapt împotriva ei, şi ca „u~ _a~alt front~/ asupra suveranrtat,',' JUndrce care /asă intactă suveranitatea po/1t1ca este evident supus eşecului .

Mitrany a argun:entat ~ă „~n sistem funcţiona~ ca~e să r,romoveze Pacea" poate fi construit numai pnntr-o abordare „de JOS 1n sus (bottom up), Pri care să fie încurajate toate formele de cooperare, ceea ce va reduce trept nt · ' mod suveran 7. El s-a ara-tat a fi foarta capacitatea statelor de a acţiona 1n sceptic în privinţa „integrării prin proiect", proces care ar fi putut fi controla~ de către politicieni, sugerând însă că procesele de cooperare internatională trebuie să înceapă prin tratarea unor aspecte transnaţionale sp~cifice con~rete, precum, de pildă, controlul bolilor. Succesul unor asemene ' aran1~ment~ ,„funcţionale" ar genera imboldul de a repeta acest tip ~nenţe ş~ rn alte secto~re .. Ac~st lucru presupunea însă ca şi guvernele nationale . . sa accepte necesitatea transferului de

d:

~~ recun~asca ş1 '~sab1/1ta~. funcţionale către agenţii internaţionale însărcinate cu 1111S1un1 spec1f1ce. Acest raţionament este foarte bine sintetizat •

7A

.

vând experienţa unor proiecte ambiţioa d . ~interbelică, Mitrany a pledat e~~u ~r eşuat~, precum Soc1~tat~a Naţiunilor în llllanaţronaJe. care să nu înceapă cu aran1amente p. modalitate complet d1fer1tă a cooperării n...;„;__ · . fede al · . . J-suu.;c şi consruuţionale. r e, care 1mpl1că diferite dificultăti •

··

. . l.a nive · lui Uniunii europene decizionale

23 •

-• sintagmele „forma urmeaza- func,'t"el' (form fo/fows functions) ş1· „pacearn 1n . rt ) trepte' (peace tn pa s . . , avute în vedere în cazul sintagmei „forma urmează funcţiei erau următoarele:

•

•

. . , tunctionează eficient numai Cooperarea intre statele membre, _care · r activităţi specifice, în măsura în care se con~entrea~a asupra ~nto tale nationale, şi .. „) anterior realizate de ca re s · punctua Ie („tunct,11 , • . b. realizate într-un care, în urma cooperării, vor t1 mult mai 1ne context mai larg; de cooperare, care urma sa- f.ie d e terminată . t~de . al act1v1ta . . -t··11 ,1n d.1scutie specificu/ funct1ei . , de vreme ce nu ex1s a_o. formă standard, potrivită pentru toate posi~ilel_e îorme. ale c_oopera~n functionale. 8 în concluzie, fiecare organ1zaţ1e funcţionala t~ebu1e concepută într-un mod compatibil cu specificul funcţiei respective.

Forma

îmbrăcată

Pe de altă parte, sintagma „păcii în trepte' ilustra credinţa că prin acţi.uni individuale, de cooperare funcţională, puteau !i ~~inse_ ~ezultate cole~t1~~: Functionalismul a accentuat primatul dimens1un11 poht1ce a suveran1taţn,_ privită ca un mănunchi de puteri, de capacităţi. Pe măs~ră ce aceste t?uter1 erau încredinţate de către stat unor organisme funcţionale, capacitatea statului de a acţiona în mod suveran se reducea. De asemenea, mai trebuie subliniat şi faptul că rezultatul cooperării functionale nu trebuia să fie acela de a crea un stat nou, mai mare şi mai • eficient (în ciuda faptului că bazele teritoriale ale statului urmau a fi minate de faptul că „forma va urma fondul", iar „pacea se va realiza în trepte"), ci doar a unei noi ordini mondiale. Ca atare, D. Mitrany considera că treptat, statul concentrat teritorial va avea tot mai puţine funcţii de exercitat (renunţând la a mai fi o hiper-instituţie multi-funcţională) şi va acţiona într-o lume în care cea mai mare parte a activităţilor de administrare şi guvernare. vor fi încredinţate unor organisme cu funcţii specifice şi fără apartenenţă teritorială.

ridică după

bază

Întrebarea care în mod firesc se expunerea principii\or de ale teoriei lui D. Mitrany este cât de viabile s-au dovedit a fi ele în realitate, cu alte cuvinte, dacă evolutiile ulterioare au confirmat sau au infirmat teoria construită de el. lnainte însă de a încerca să răspundem \a această întrebare, merită să subliniem faptul că teoria lui Mitrany ş\-a găsit u\t.erior h

8

'

Astfel, pentru anumite funcţiuni poate fi potrivită o instituţie globală, ca de pildă în cazu\ combaterii anumitor maladii sau în cazul serviciilor poştale (care ar trebui să f1e universale) în timp ce pentru alte funcţiuni sunt suficiente instituţii regionale ~au chiar locale. Pe de altă parte, există şi funcţiuni care nu necesită decât schimb de informaţii, precum în cazul previziunilor meteorologice, în timp ce alte funcţiuni presupun existenţa unor instituţii internaţionale, investite cu putere de decizie.

:!-I

l'niunea Europeană Î11lrefedcralis111 i'..ln terguver11a111e11ta/~~,,L. Politici c

o1n„,,. lile tr

--- p. . . . . .. - diferite analize şi lucrări 9 . În f multi adepţi, ideile lut fund reluate rn . t mului Natiunilor Unite apt, ta
că P'. ':cieat~

cooperării.

şi

că esenţial

tu:Ctională

c

ş1

~­ natură tehn~b_uie

~epararea

f:ciziile luate de guverne sunt in primul rând politice ca între Cele este artificială ş1 ne1ust1f1cata. Ca atare' ap are doua- ca tegon1·· de probleme •, 9

11

12

p .Beyond the National State·· ( 1964), al lui E. B. Haas, despre OIM (Organizat· recum · · · " (1966) , de J. P. Sewe11, ,ra Internaţională a Muncii) sau „Functionalism and WorJd Po11t1cs despre UNESCO. . ._ . _ . 10 În legătură cu acest aspect, merită am_1nt1ta remarca ac1d~ a Ju1 F. Northedze la studiul lui E. Haas, care spunea că OIM este „d1ncolo de sta_tul naţiune la fe! ~um Trafalgar Square esie dincolo de Charing Cross Station", tocmai pentru a sublinia faptul că, această organizaţie. în ciuda structurii sale tripartide (stat, sindicate, pat~on~te) şi a faptului că esie plasată într-un alt spaţiu geografic decât acesta, nu a reuşit sa transceadă statulnatiune.

Abordarea funcţională a organizaţiilor internaţionale a fost echivalentul economic şi social al ideii de „subsidiaritate", dezbătut pe larg în prezent în contextul integrării europene. respectiv ideea că deciziile politice ar trebui luate la cel mai scăzut nivel de organizare şi cel mai apropiat de cei direct afectaţi.

Deşi la cele mai multe probleme tehnice, soluţiile sunt tot de natură tehnică, aceste solupi, în mod

potenţial, pot avantaja sau

dezavantaja un anumit grup, transformând

astfel problema dintr-una tehnică într-una politică.

25

Teorii versus 111ecanisn1e decizionale la nivelul Uniunii Europene

. re aşa cum nu există nici evident faptul că nu există probleme_ te:~~~~efeuvo'r fi adesea suspicioase in S olutii tehnice pure, ceea ce rnseamn~ c I t "n mod s•rict tunctional. De 1 · ·f · bi să fie rezo va e 1 ţ„I funcţionale ' ·ale ONU , a permite ca dr errte e pro eme aceea, nu mai pare a fi un accide~t fapt~\ că a.gen li e xt.rem de dependente departe de a acţiona autonom, au ramas 1n continuare e de statele nationale. . încercarea de a critică' este strâns legata_ de pnma, ş1. are_ •1n vedere 1politică. Criticii rezenta functionalismu/ ca o abordare univers.a a, a ărti ale lumii

A doua

funcţionalismul~i au arătat că acesta ~st~ .~in;itat numai la a~le ~ · i culturile Care -impărtăşesc valorile statului bunastar11, 1n vreme ce „reg1munlct:e.ş „:r..

. neinfuzate cu valori similare nu pot f1. uşor atrase -1n „p1a sa" .tun ..„ ,1ona11sle:I . . a

cooperării internaţionale numai pe baza pretinselor sal~ ~en_ef1c11_ ~M. Gntf1ths, . 312). în fine, se pare că Mitrany a fost mult prea ~pt1m~st 1n pnv1nţa ~fecte~o:_ de antrenare ale procesului Procesul europene ar fi trebuit să se bazeze pe propriul său a~ant, succes~\ dintr-o zonă a cooperării, ducând automat la ext.inderea sa 1n alta. Dupa ?um. a demonstrat însă experienţa UE, „răspândirea" nu s-8: ~rodus ~e la sine, iar proiectele politice şi instituţionale nu au fost şi nu pot f1 lasate sa se adapteze de la sine anumitor domenii-cheie.

~e „răspândire':

funcţ1onal1s!.

1nte~rar11

Cu toate acestea, în ciuda faptului că modelul funcţionalist al cooperării internaţionale poate fi considerat un eşec, argumentele funcţionaliste continuă să joace şi astăzi un rol important în plan internaţional, îndeosebi prin modul în care sunt concepute în prezent instituţiile internaţionale.

1.2.2 Neofunctionalismul '

perioadă

integrării

semnării

În prima a procesului Tratatului de la Roma, din 1957),

europene (care a urmat învingător în dezbaterea teoretică părea a fi neofuncţionalismul. Neofuncţionalismul (NF) căuta să exp\ice „cum şi de ce statele membre, în mod voluntar, au actionat în comun, a\ături de vecinii , lor, acceptând anumite atribute ale dar dobândind , astfel noi de rezolvare a conflicte\or dintre ele" (E. Haas, "\ 976).

să-şi piardă suveranitătii, modalităţi Pe scurt, neofuncţionaliştii considerau că, o dată ce guverne\e naţiona\e \ac primul pas în direcţia integrării, procesu\ se va auto-întreţine şi conduce guvernele chiar mai departe decât acestea au anticipat iniţia\. Eventua\, un asemenea proces poate duce, în cele din federal european.

urmă,

la \armarea unui stat

ll11iu11r>a Eu

ropeană fntrefederalis111 şi i11terg111•er110111er1tolis111. Poliric; co ~-~ e Q/• v n explicatii/ · revărsare e Oferrte de neofunctionalişti, concep:ul f_de extinde I;: ro - y cornpetentelo ' 113 El poa e I atribuit • te, fectului de adi curentu1u; e două a r · . ncept· ex 1n erea comp , er " a efecte/or de ant ccep,1u~; ale acestuţ1 ~~I (fu;ctional spillover) ş~t:n1e1i'l.~ POiitic ( 1.· . . ren are 1n plan tune 10 1 ,11 Pi Clr, Po 1t1c spf/lovetj.
r

irn~~aanet

•

a

r antre;~r=s~e:i~~~~~mii. analiştt~

N~ lilfi~~

.. ai· recente au descris existenta celui de-a/ treilea nivel d 1eor11m . · ,#. td Z'' , e . d e a competentelor aşa numitul „cu111va e sp11over care ext1n er . ,. . . l ' se referă la aşteptările anumitor_ ~rupun inter~sate - ş1 sa~ f uncţionarj publici, care, în relaţia cu Com1s1a Europe~~~ vor 1ncura1a cultivarea şi dezvoltarea contactelor cu aceasta, spnJ1n1nd punctele de vede promovate de la acest nivel în faţa guvernelor naţionale. re -r

Emst B. Haas a fost considerat unul din fondatorii „neotuncţiona/isrnului" Haas a definit integrarea ?a fiind „proce~ul_ p~n _care actorii politici di~ anumite zone naţionale distincte sunt conv1nş1 sa-şt transfere convingerile aşteptările şi activităţile politice către un nou centru mai larg, ale căru'. institu~i posedă sau solicită jurisdicţie asupra statelor naţionale existente ,~ (Haas, 1991, p. 366). Motivaţia de bază nu mai era doar cea reprezentat.V de ,,a_utomati~mul". t~~nocrat sugerat de funcţionalismu/ lui Mitrany, ci şi propnHe convingeri ş1 interese ale actorilor politici realişti.

d:

13

ln

englez! termenul este de sptflover. Hw defi~te ~s~f~J conceptul integrării politice· . .. cat? .act_Dn1 po1It1c1 naţionali sunt conv· . ă ·. „1nte~rarea poht1ca este procesul prin actiYiljţiJe poliric~ cărre un nou centru a~~ş~ă~ulş~ re?r1~?teze loialităţile, aşteptările şi IBUpra statelor naţionale preexistente" (Haa 19681nst1tuţ11 posedă sau solicită jurisdictie s, ' p. 16) '

14

y

27

reorit„ tierSllS 111 ecanis111e decizionale la nivelul Uniunii Europene

-

considera că un asemenea proces era mai uşor de rea rizat bîntr -un de Ha~~xt regional, precum cel specific Europ~! ?e Vest. Spre deo~~bl~~ele c~n Haas a recunoscut că este foarte d1f1c1\ să he separa~e P fi" Mitra~~· de cele politice, la fel cum sunt extrem de greu ~e evit~t ~on icte1e t~hn• state în cazul în care avantajele cooperării vor 11 d1stnb~~e ine~al. drnt~~are, d~vine esenţială crearea u.nor instituţii_ formale care S':l 111:'puna ŞI ustină tratatele, acordurile, anga1amentele dintre_ statele-na\1un1. Pent~~ 5 f~ eficiente, ar trebui ca aceste insti!uţii să ~1s?ună de o anumita a tonomie faţă de guvernele naţionale. ln acelaşi yt1mI_?, proce~ul n~„ se_ au ate derula decât în condiţiile în care statele accepta at~.t „do~~1a legu ~şi ~~ aici înai~te,_ ~rod~r~.a su_v~ranit~ţii statul\li ?evine 1mpos1b1I de opnt), recum şi pnnc1p1ul luar11 dec1z11\or pnn vot ma1ontar.

c;

p

.

Haas considera că, pe baza acestor principii, după iniţier_e~ acestui pryoce: şi constituirea de instituţii, suveranitatea statelor se va d1m1r:u~ pe masu_ra ce cooperarea dintr-o sferă de activitate se va „răspândi'~ 1n altele, .iar procesul birocratic de luare a d~ciziilor va evolua catre un. n1\Jel_ supranaţional (cu specific regional). ln plus, pe măsură ce tot mai mulţi actori vor fi implicaţi în derularea acestui proces, între elite se va pr~duce _o formă de „socializare", în sensul atenuării loialităţii faţă de statul-n~ţ1une, 1n favoarea suportului acordat intereselor regiunii, ca întreg. ln ciuda deosebirilor care îl separau de Mitrany, Haas a continuat să susţină ideea funcţională, conform căreia progresu\ în diferite domenii tehnice şi economice, va duce la o tot mai strânsă cooperare po\itică. După cum observa şi M. Griffiths, Haas era conştient că „neofuncţiona\ismu\ cunoscut şi ca „federalism în rate' (federalism by insta//ments), depindea în mare măsură de capacitatea elitelor şi a decidenţilor politici de a aplica cunoaşterea consensuală în soluţionarea problemelor curente." (M. Griffiths, 2003, p. 294). în anii '50, funcţionalismul a reprezentat un suport teoretic exce\ent \n explicarea tranziţiei de la CECO la CEE. Cu toate acestea, teoria nu era \n mod exclusiv predictivă, ea incluzând şi une\e e\emente normative, sesizate de cei care pledau în favoarea unei Europe federa\e. Ointr-un anumit punct de vedere, analizele NF erau privite de oficia\ii Comisiei dar şi de unele state membre ca un fel de plan director pentru continuarea procesului integrării. Comisia reprezenta pi\onu\ principa\ a\ integrări\, dezvoltând strategii pentru adâncirea integrării în ace\aşi timp 'iind şi ce\ mai bun avocat în favoarea efecte\or pozitive a\e acestui proces.

S-a considerat că începutul ani\or '60 a reprezentat „începutu\ s'ârş\\u\u\'' pentru teoria NF. Dacă rememorăm momentu\ 1o\osirii dreptu\ui de \Jeto de către Generalul de Gaulle, fapt care a condus \a criza din 1965-66, cunoscută şi sub numele de „criza scaunu\ui \\ber'', \nţe\egem de CE procesele specifice acelui moment nu mai puteau ii exp\\cate iăcând apE

J.H - ---

f ' 111.

11111·1;

--

la NF

16

E

/~11rr1f,1 t'

~;.;:..;_:::, . ··

•

-'."--'"-··~fi_:;'d.;,:t'".:."::.li'::.:"/~~:.:..'~;''.:.:.:'(' r_1111 . , (',.I I (( 111 t' 11f1.1I1 \ , , I ·.:...-.______ .

a_11_u_

/>

.

fl{1fi('

·

.

demon~t voluţ11te din prima parte a anilor '60 şi, ma; apo; dl re ăttr rat faptu/ că guvernele naţionale continuă Să n a„il I <'rJ1

e~ necesară

P g Pentru a procesutu1 de integrare.

influenţa

în mod determinant n

111111

•

, '''•· 11 '? '·

a1b~ Io o, ~ Elturct '1~ ~ ŞI rit ~I '1141

12 · ·3 lnterguvernamenta/ismul lnterguvernamenta/ismu/ (/G),

te.oretizat de Stanley Hott reprezentat principatu/ răspuns ta criza NF. Hoffmann a arătat c ~ lllcinti au privit evoluţiile specifice procesul integrării pnn. .a~alog; adePţ;j III ii „care mărunteşte cete mai diverse produse, le mod1f1ca gustul . uri 11),· ~ Şi p arrut))IJ ~Elr in Iocuindu-le . cu un produs nou, cel mai. a d esea cu un suc (Hoffman 1998) Prin contrast cu abordarea NF, Hoffman,., . de1;c · I, 10S" · ·'Vitală Pnv·1 1 eg;&~~ .logica diversităţii, arătând că „1~ dom_enu. d e importa~ţă interesu/ national natiunile prefera cert1tud1nea sau chiar inc . Pent . a încrederii , • . . rr·t auto-controlată în nat1onal, unei. 1nce 1 u d'1n1. necontroiert1t lJciiri"ru "ii mixer netestaf' (Hoffmann , 1998).· El e~te d e acord ~a- ŞI· alţi actor; ate . a uriu· de interes joacă un ~o! important 1n f?r?c:su/ integrării, dar ş~~rupllr! guvernele nationale arbitn cu drept de dec1z1e 1n problemele esent· de '" . .Jale ., Pozitiile asumate de guverne sunt determinate de considerente .· în special de impactul deciziilor privind integrarea asupra enaţrona1e nationale, dar şi asupra perspectivelor electorale ale con?lîrie/ de guvernământ. Adepţii acestui curent au at~as atenţia asupra ;:art1du1lli care revine politicilor naţionale în procesul de integrare europeană. Portanţei

0

c:

A

'

•

„

A

Accentuarea rolului şi influenţei statului, care urmăreşte doar re /' egoistă a propriilor interese, în special în domenii politic sensibile a 'Zarea apărarea naţională, securitatea naţională, politica externă, au c;~recurr, dezvoltarea aşa-numitei „logici a diversităţii' în locul „logicii int dus~ I.a (Hoffman, 1998). De subliniat faptul că Hoffamn face diferenta înt egranr pa!itics" and „high po_lil!Cf'Ape~tru a P!!tea explica de ce în anumite ;~ „Io~ integrarea a fost pos1b1/a, 1n timp ce 1n altele, nu, tocmai urmare a f rneni! că statele au fost reticente în a renunţa la anumite atribute ale suverap!~~! naţionale, prin transfer către autorităţi supranaţionale. anitaţ11

lnterguve'!'amentalismul

!_şi are

originea .în_ teoriile

respectiv 1n teoria realista. Conform

rea/1şt1/or,

statele-natiune sunt

t

~'.

dezvoltarea relaţii~~r politice ~~n~:'' state fund rezultatu/ actiun11 guvernelor nationa/e ln acest d e ' · · ecor principali de pe scena

15

intern~ţiona/ă,

relaţiilor internaţional

c;;.tl!. cu revigararea procesului de integrare (spre finele anilor '80) şi adoptarea Actul .

ruc, neofuncţ1onal1smul va reveni ca teorie de europene.

bază în explicarea adâncirii i'ntenr·, aru~~ 5

2.9

• .. H. fi 'M reorl'i verYUlf . . niecalliS111e declz.i-0nal" ln llivelul Uniunu ,ur p

actorilor lt ..."' ·importantă r r · a ordă prea mu ' , Internaţional, rea tş " nu . c . I recunosc utilitatea numai in upranaţionali sau transnaţ1onah, cărora e b C alte cuvinte actor11 ~ăsura în care servesc interesele statelor mem_ re . u transnaţion~leie, ci nu trebuie să urmărească ob1ect1ve P ranaţionali su . numai servirea ce Ior naţ'1onaIe. „ . . t erme nul de , a perioada anilor '70, caracterizată pnn . " eurosc/eroză te rare Europa accentuat caracterul interguvernamental al pr~ces~lui de in r 9 c.u şomai s-a confruntat în această perioa~ă cu doua cnze petro ier~ , A adar 'în ridicat, inflaţie şi reducerea ritmurilor de creş~:re economi~~m~re ~-au această conjunctură economică nefavorabila, statele d concentrat tot mai mult pe aspectele interne, în detr~mentul proce~~ 1Ul e integrare. Pe acest fond, eforturile de reducere a banere\~r non-tan _are au. scăzut în inţensitate, în vreme ce, în coi:n~~ul i~tra-co~un1ta~ au ap~rut no~ obstacole. ln plus, şi activitatea Com1s1e1 a 1~t~at _1n _dechn, 1n timp c Consiliul de Miniştri a devenit cea mai importanta 1nst1tuţ1e a CEE. A

Teoria lui Hoffman a căutat să explice perioada anilor '60-'?0~ perioa~.ă caracterizată prin stagnarea procesului de integrare europeana ş1 reapar1ţ\a sentimentelor naţionaliste la nivelul elitelor din diferite stat~ i:nemb~e. Cu toate acestea, punctele de vedere exprimate de Hoffman, pr1v1nd existenţa unor „high politics' în acele domenii „sensibile" în care statele membre se arătau reticente în a ceda părţi din suveranitatea naţională, poate fi aplicată şi pentru a explica unele evenimente anterioare acestei perioade, prec~m eşecul Comunităţii Europene de Apărare (European Defence Commun1ty), din 1954. în concluzie, interguvernamentalismul consideră statul-naţiune ca reprezentând „cel mai mare posesor de putere", „principalu\ iniţiator, supervizor şi adesea chiar distrugător" al procesului de integrare iniţiat în, afara graniţelor naţionale.

/

Rolul atribuit de Hoffmann guvernelor naţionale a trezit însă şi reacţii critice puternice. Astfel, Carol Webb (1983) a afirmat că imaginea oferită de \G este „inadecvată şi distorsionată". Departe a de controla eficient şi ef ecti\J procesul decizional dintre statele membre şi comunitate, „gu\Jerne\e naţionale sunt mai degrabă asemenea unui iong\er care Încearcă simu\tan să ţină mai multe mingi în aer şi să se şi menţină În echi\ibru pe o p\a\'\ormă 16

consideră că

ex.pri.mă

H. Wallace termenul de „transguvernamentalism" mu\t mai. f1de\ dimensiunea cooperării dintre statele membre ale UE şi că se caracterizează pri.n" • Rolul activ al Consiliului European în stabilirea generală a politici\or; • Rolul primordial jucat de Consiliul de Miniştri în procesu\ decizional; • Rolul limitat sau chiar marginal al Comisiei; • Implicarea unei număr limitat de factori politici naţionali cheie; • Lipsa de transparenţă a procesului. (H. Wallace, 2004, p. 37)

li, · li.• • erna1nentalis1n. Poluic · -ţ() .::_~~~m~un~e~a!·~ur~op~e~a~nd~i~nl~~~fi~ed~u~a~lis~m~~~-m~t~~~~~uv::;.,;;;;;;.;;.;....-~._..;;.:;:.:.:~•~~~~

„„„

"'• v,_· 1 rot't oare "· Asemenea critici au fost de natură să mineze t· treptat ~111cr IG le care ac 1onează ~ ei::i .'n , ca suport teoretic pentru guvern~ te cel mai ades lt) l"ll.J E:!rllq tnt~resu/ui naţional, de vreme ce, în real~:U 'articularea un~ aceste~E:li~ acţionează decât ca „un substitut pen r Ptefer "I~ Partizane" (H. Wallace, 2004). 'tiţ(!

-

•

national, Stilul politic adoptat (policy sty/e) ~1n re1a..f 1.a d'ntre ~ . .. guvernul E · alături de celelalte forţe politice interne ş1 1nst1tuţule U · .

..

. ·nd rolul politicilor interne în Cele mai semnificative coment~r~~lprt~~ nivelul UE, fără a rărna_Corel&ti cu procesu/ de luare a deciztt or ne îti · ~ • • s~ 1u1· s · Bu/mer. singulare i-au apart1nut . _ .. . · . ra faptului ca teor11/e existent ' Bu/mer (1983) a atras atenţia ,a~su~are politicile interne interactione nu &u reuşit să explice suficient modu tnoncentrat prea mult asupra ne.a.~~ cu · · t't " '"el l.Jlui politicile UE, deoa rece s-au f casupra cadru /u1· ins 1 u t' ,tona/ for decizional terţ~(' - resP_ec '~ursele interne ale poziţiilor de ne;a.1. &I Comunităţii - fara a exarr;;nf:ner a subliniat că „nu procesu/ decizioOcrere 11 a.1. îti naţionale. De aseme_nea, ic~ integrării, ci integrarea urmează 1 cadrul LJ_E u:n:eaz~ ~7ner a sugerat că NF au pus un. ac?ent rnuit10 91ca procesului dectztonal. B i/e de interes şi de alte elite 1n rnenr Prea mare pe rolul j:'?.at de grupu~e de altă parte, deşi recunoştea rolu/ ,lllerea dinamicii integrant eurojenej /G nu au oferit suficiente arg urnec~ntra1 jucat de guvernele na,1ona e, - de UE. IG tinde a n.e îti analiza atitudi~ii s,tatelor om~~pb;:z:~f: asemănătoare unor c~~~ldera uvernele nat1ona e ca ' t· Ucturi ~ono/itice, în ciuda faptului că realitatea nu parea a sus ,lne o asernenea

1

w. allace

a atras atent1a litice diferite ale asupra tradiţiilor administrative dar ş~ ~supra ob1e:ct1velo~ peoste diferenţe de statelor membre în formularea. PC?Z~ţulor c:>.i:nun1tare.__ c. . d rob\ematica b ordare duc şi la formularea d1fenta a poz1t11lor propn1 pnvin P. f 1area a . - d e coe rentă" ormu comunitară şi la o aşa-numită „hpsa ·. În definirea . . ŞI fv existent poziţiilor naţionale. Din perspectiva ~ipului de sistem ~dminist~~:ninistrativ~ Marea Britanie şi Franţa sunt considerate a avea sisteme _ .b _ r ie centralizate care, în principiu, au permis „acestor guverne ;;) a~ a ~e 1~\tă consistentă de negociere cu Comunitatea" (H ..~alla
interne I nationat 1 1.2.4 Abordări din perspectiva po /'ticilor • e

31

· · ·· E pene reorll·· verstlS 1necanis1ne decizi.anale la n1.velul Unlunii uro

~ermit

poziţii

coerent~'. ace~t

Provocarea adresată IG, de Wallace şi Bulmer a tost ulterior preluată de alţi analişti, precum A. Moravcsik (1991, 1993), G. Marks (92, 93) ş.a.

w

premisă.

f

Bulmer a arătat că politica UE este ~o_:mulat~. în mod diferit ~n diferitele . state membre, iar măsura în care. dec1z11/e po/1t1ce. ~u!1t lu~te pr!n consens sau sunt impuse, depinde ~umat de cultura .pollt1ca naţionala, ~e fo~a guvernului şi a grup~~ilor ~e 1nter~s: ~ structuri/or parlame~tare existente, de forţa partidelor politice ş1 a autor1taţ1to.r ~ocale. A~tfel, po~n1~d ~e la critica adusă teoriilor existente, Bulmer a sub/1n1at o serie de trasatur1 cheie al unei abordări din perspectiva politicilor interne: e

• Politica naţională - care reprezintă unitatea de bază a UE; fiecare politică naponală reflectă un set diterit de condiţii economice şi sociale, care modelează diferit interesele naţionale şi continutul acestor politicii; ' •

PoJ_~icile e~ropene_. -

care reprezintă numai o faţetă a activitătii termeni formali, guvernele detin PDZifie cheie 1n ioncpunea politicilor naţionale cu cele comunitar~;

pol~ naţ1o~a!e; 1~

naţionale

~

1 .3 Teorii contemporane privind procesu\ dec\z\ona\ în cadrul Uniunii Europene Cu ceva mai mult timp înainte de actualele dezbateri teoretice pri\/ind raportul dintr~\ in;erguvernamentalism şi supranaţionalisrnJ Carole Webb · argumenta ca ăiat n~o~tionalismul, cât şi inter uvern.amenta\isrnu\ pur sunt două concepte mult prea statice, înguste ş~a atare, neconvingătoare. Ea sublinia că în analiza procesului deciziona\ ar trebui să se ţină cont de complexitatea mediu\ui deciziona\, atât a ce\u\ spec\,\c fiecărui stat membru, cât şi a celui comunitar \Webb, 1983, p. 38). Lansarea programului Pieţei Unice în 1985, moment care a marcat o nouă fază în procesul integrării europene, a 1ost rapid urmată de no\ dez\lo\tăr\ teoretice la nivelul abordărilor rea\iste, dar şi p\ura\iste. F\de\ trad\ţ\e\ pluraliste, Gary Marks (1992, 1993) a dezvo\tat conceptu\ de „guvernare la mai multe niveluri' (multi-leve/ governance), care i-a permis să desct\e modul în care UE a translatat către un sistem deciziona\ speci\ic, \n cate