Fizicus

Un pas inaintea descoperiri adevaratelor radacini

Adesea ne-am intrebat de unde venim ,daca suntem o greseala o ramura franta din arborele creatiei sau chiar insasi floarea creatiei,perfecta ,unica, fragila .Anatomia omului pare a fi o pojghita un strat de cenusa ce inpiedica atingerea potentialului maxim de inteligenta. Insa pentru ai descoperi menirea trebuie sa o disecam sa-i alcatuim o intraga ierarhi ,un intreg sistem .Ce mod ar fi mai bun decat analiza cosmosului? Un univers enigmatic ,necunoscut , intunecat ,un urias un colos asemeni omului ,exemplul cel mai concret al ascensiunii spre perfectiune si totodata spre haosul ordonat. Acum 13,73 miliarde de ani Universul actual nu avea dimensiuni iar densitatea si temperature erau infinite totul era asemeni unui vulcam iar intr-o clipita a avut loc o explozieîn prima fracţiune de secundă de după explozie, universul s-a extins în proporţii de milioane de ori mai mari decât starea iniţială, iar în următoarea fracţiune de secundă extinderea a devenit mai înceată, acesta răcindu-se şi lăsând loc particulelor de materie să se formeze. Când universul a ajuns la prima sa secundă de existenţă, se presupune că atunci s-au format protonii, iar in următoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nucleii de deuteriu şi care este prezent in universul de acum. Tot in aceste 1.000 de secunde s-au format si unii nuclei de litiu, beriliu si heliu. Când universul a ajuns la vârsta de un milion de ani a ajuns sa se răcească până la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii şi nucleii mai grei s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleii, circulaţia radiaţiilor prin spaţiu era dificilă, radiaţiile în forma fotonilor nu puteau traversa spaţiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost uşurată. Radiaţiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiaţiile au fost eliberate,totul s-a răcit pana la -270 °C, numindu-se radiaţia cosmica de fond. Aceste radiaţii au fost detectate prima dată de către radiotelescoape şi apoi de către sonda spaţială COBE. Între anul 2 milioane şi anul 4 milioane după Big Bang s-au format quasarii, surse de unde radio in puncte ale Universului unde nu se afla nici un obiect luminous (deplasarea spre rosu inseamna valori mari). O populaţie de stele s-a format din gazul şi nori interstelari . Norii intestelari au dimensiuni uriase dar contin un numar de particole foarte mic .Toate particolele se atrag cu forte gravitationale norul incepand sa se contracte.Ca urmare a contractarii viteza particolelor creste ,temperature atinge 50 de mii de kelwin .Treptat norul incepe sa lumineze devenind o proto stea .Daca are masa prea mica proto-steaua se transforma intr-o uriasa planeta gazoasa (Jupiter) insa daca este sufficient de mare contractia gravitational va continua si proto steaua va deveni stea(stele albastreferbinti,stele galbene-reci). In timp s-au format galaxiile (spirate,eliptice,neregulate) Această primă populaţie se numeşte Populaţia I şi a fost formată aproape în întregime din hidrogen şi heliu. Stelele formate au evoluat creând la rândul lor alte elemente mai grele care au dus la fuziuni nucleare explodând şi formând supernovele. Supernovele se formeaza si in urma exploziei unei stele cu masa mai mare decat a Soarelui de 4 sau 8 ori iar in urma exploziei unei supernove ,partea central a stelei sufera

o schimbare protonii si neutron se vor contopi sub forma unei sfere numita stea neutronica sau pulsar.Are un camp magnetic si poate genera radiate electromagneticecare vor fi emise intr-un con ingust in jurul directiei axei magnetice. Mai târziu s-a format Populaţia II, din care face parte şi soarele nostru, şi conţine elemente grele formate în istorie. Soarele nostru s-a format acum 5 miliarde de ani şi se află la jumătatea vieţii sale. Se presupune că viaţa soarelui nostru este de aproximativ 11 miliarde de ani. Acum 4,6 miliarde de ani s-a format sistemul solar. În cadrul galaxiei noastre, Calea Lactee, sistemul solar se află pe unul din braţele exterioare, numit Braţul Orion sau „pintenul local”, într-o regiune cu o densitate de materie relativ mică, lucru care se presupune că a avut efecte benefice asupra posibilităţii apariţiei vieţii pe Pământ. Soarele împreună cu întregul sistem solar se află într-o mişcare de revoluţie în jurul centrului galaxiei, aflat la o distanţă de 25.000—28.000 ani-lumină (aproximativ jumătate din raza galaxiei), cu o perioadă de revoluţie de aproximativ 225250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe această orbită circulară este de aproximativ 220 km/s, iar direcţia este orientată spre poziţia actuală a stelei Vega. În imediata apropiere se află sistemul de trei stele Alfa Centauri (din constelaţia Centaurus), compus dintr-o pereche de stele (Alfa Centauri A şi B) asemănătoare Soarelui, în jurul cărora gravitează la o distanţă de 0,2 ani-lumină pitica roşie Alfa Centauri C, de o luminozitate relativ mică. Aceasta din urmă este steaua cea mai apropiată de Soare, la o distanţă de 4,24 ani-lumină, motiv pentru care mai este numită „Proxima Centauri”. În continuare în ordinea distanţei se găsesc: In urma bombardimentului cu meteoriti vaporii de apa condensati in roca au fost eliberati acest lucru ducand la aparitia apei pe Terra. Viata a aparut pe Pamant cu 3000 de milioane de ani in urma, indata ce conditiile au devenit prielnice. Conditia primordiala pentru aparitia vietii pe pamant presupunea posibilitatea formarii unor substante proteice. Pentru aceasta era necesar ca temperatura planetei noastre sa scada sub 95 de grade Celsius. Cand aceasta conditie s-a indeplinit, in apele nu prea adanci ale marilor, elementele anorganice, prin cele mai simple procese fizice si chimice, s-au transformat in substante care dupa o dezvlotare indelungata au devenit materie vie. .