Fata Cu Palton Albastru.docx

Fata cu palton albastru – scurt rezumat Suntem în timpul celui de-al doilea război mondial, în Olanda ocupată de naziști. Evreii sunt vânați pentru a fi deportați, oamenii iau mâncare pe cartelă, trăiesc printre soldați nemți care le urmăresc fiecare mișcare, nu mai au voie să stea pe străzi după o anumită oră. Atmosferă deprimantă. Viața sau libertatea pot fi pierdute în orice moment. Hanneke este o fată puțin trecută de 18 ani. Locuiește în Amsterdam împreună cu părinții ei. Și-a pierdut deja iubitul, logodnicul, din pricina războiului, iar acum lucrează la o casă funerară. Dincolo de comenzi de sicrie, Hanneke se mai ocupă și cu traficul de bunătăți. Ea și patronul ei cumpără alimente și cosmetice pe cartelele găsite prin buzunarele morților și le livrează celor care sunt dispuși să plătească pentru ele. Printre clienții lui Hanneke se numără și doamna Janssen care, în timpul unei livrări, îi povestește despre o adolescentă pe nume Mirjam, evreică, pe care o adăpostise într-o cămară ascunsă și care dispăruse fără urmă. Îi cere lui Hanneke să o găsească. Intrigată ea însăși de povestea fetei, de modul misterios în care a dispărut, Hanneke acceptă misiunea și începe căutarea. Își va face noi prieteni, se va trezi implicată în mișcarea de rezistență din Amsterdam, va descoperi detalii șocante din viața lui Mirjam. Greu de găsit o persoană doar după nume și după paltonul albastru pe care-l purta când a dispărut! O va găsi pe Mirjam până la final? Moartă sau vie? Mai e în Olanda sau a fost deportată? Care este misterul paltonului albastru?

Fata cu palton albastru – impresii de după Ca toate cărțile pe tema celui de-al doilea război mondial și a vânătorii de evrei, nici aceasta nu avea cum să mă dezamăgească. Monica Hesse creionează cu mult talent situația, atmosfera și ororile din Amsterdamul ocupat de nemți. Nu prin pagini lungi de descrierei seci, la persoana a treia, ci prin redarea trăirilor și a gândurilor personajului principal care devine și povestitor. Titlul mi se pare o alegere grozavă, deși fata cu palton albastru nu e personajul principal al cărții. Romanul este unul al căutării și regăsirii. Nu ale unei persoane, ci ale liniștii. Ce o face Mirjam specială, dincolo de paltonul albastru? Faptul că este o misiune care i s-a încredințat lui Hanneke și șansa ei de a se simți mai puțin vinovată pentru greșelile trecutului. Dacă trebuie să fiu cinstită față de mine însămi, am devenit obsedată s-o găsesc pe Mirjam. Fiindcă mi se pare un schimb corect și onest: să salvezi o viață după ce ai distrus una. Fata cu palton albastru nu este simpla poveste a unei fete dispărute. Este povestea a mii de evrei dispăruți după ce au fost strânși în centre și deportați. Știm ce-a însemnat Holocaustul și cu fiecare carte de genul acesta îl urâm mai mult. N-a ținut nimeni cont că unii erau bătrâni sau doar niște prunci. Toți erau un pericol și trebuiau exterminați. Cum sunt vânați, unde sunt ținuți până la deportare și în ce condiții, cum devine un șir de evrei, mergând spre gară cu puștile îndreptate spre ei, o normalitate de zi cu zi – despre asta e vorba. Ai crezut despre Hanneke că este curajoasă pentru că-și riscă viața în fiecare zi pentru a-și ajuta familia? Stai să vezi cât de curajoasă va fi în misiunea pe care a acceptat-o – aceea de a o găsi pe Mirjam! Și nu doar ea dă dovadă de curaj. Prietenii ei din Rezistenșă, cei care o vor ajuta,

cei care se întâlneau serile în secret pentru a a urzi planuri de salvare, sunt chiar mai implicați ca ea. Războiul ăsta este ca un concurs între noi și ei: câți oameni putem salva înainte să-i înhațe naziștii. Ar fi ceva ce i-aș reproșa lui Hanneke – vede cu ochii ei ce se întâmplă în jur, vede câți sunt în situația lui Mirjam, dar nu vrea să se implice în salvarea și ajutarea lor, singurul ei scop rămânând salvarea fetei. Pare puțin rece și egoistă, dar poate că-și impune să nu-i pese, poate că asta a fost atitudinea cea mai sănătoasă a tuturor celor care au trăit acele vremuri. Oricum nu ai puterea să schimbi ceva. Eu nu vreau să-i văd pe cei adunați de soldați. Un gest de lașitate, dar nu doresc să mi se reamintească faptul că pe mine nu mă ridică pentru că sunt blondă și am un nume de familie corespunzător. Viața ei nu este ușoară. Caută cu ardoare dovezi și indicii despre Mirjam, dar este mistuită în fiecare zi de sentimentul de vinovăție pentru moartea lui Bas, iubitul ei. Ține totul în ea. Părinții ei nu știu cu ce se ocupă ea – e mai sigur așa pentru ei. Citatul de mai jos dovedește încă o dată că a fi curajos nu înseamnă că nu ți-e frică, înseamnă să fii mai puternic decât teama. Viața mea de acum e plină adesea de vină; de mânie, frecvent; de teamă, permanent. Finalul este surprinzător și revine la tema revanșării pentru un rău făcut. O răzbunare, o trădare, o decizie pripită au fost pe cale să ia o viață. N-au luat-o. Dar cineva a plătit un preț prea mare pentru asta. Prea mare și totuși corect. Așa cum spune și Monica Hesse în nota finală privind acuratețea istorică, suntem cu toții eroi și ticăloși.