Fanfic

Raza de noapte Capitolul 1. Din nou la inceput Ma simteam in sfarsit libera, libera de o povara prea grea pentru mine. Dupa cele cateva saptamani de panica, de teama de a imi pierde cele mai importante persoane . Se terminase, ei, lasi si fricosi , au plecat, iar noi ne-am bucurat de reintalnirea cu noi insine si cu ceea ce ne va astepta. Imbratiseam viitorul care parea sa straluceasca. Ma simteam asa de fericita, eram usurata, scapasem de un munte ce trebuia sa il car, iar el era prea greu pentru mine. Stiam ca din vina mea se ajunsese aici, din vina mea erau niste nereguli. Apoi, i-am vazut chipul mamei, al tatului meu ce stiam ca stie ce gandesc, si al dragului meu Jacob. Am stiut ca eram in siguranta, am stiut ca nu mai eram vinovata de distrugerea lor. Fericirea nu poate fi masurata in cuvinte. Ma gandeam la Volturi si stiam ca vor veni inapoi, dar nu imi pasa. Eu , aveam destul timp pentru al petrece cu Jake, mami , tati, matusa Alice si unchiul Jasper, frumoasa mea tusica Rose si haiosul meu unchi Emmet, blanda mea bunicuta Esme si neegalabilul meu bunic Carlisle. M-am gandit cat de urat ar fi fost totul fara ei. Daca eu as fi ramas in viata , iar ei nu; nu vroiam sa ma gandesc la asta. As fi suferit enorm, probabil nu as mai fi putut respira si i-as fi rugat sa ma omoare si pe mine, sa nu traiesc cu amintirea mamei rupta in bucati , al tatei arzand in flacari, al lui Jake scheunand fara savare. A trecut, a trecut, linisteste-te, a trecut. incercam sa imi repet intruna. A trecut, da a trecut. O strangeam pe mami in brate in timp ce ne indreptam spre casa; eu motaiam adormita , ar tata ne povestea de ce Nahuel, jumate vampir, jumate om, imi dadea mie atata atentie. - A, dar nu se holba, la Nessie, ci la tine. am auzit vocea cristalina a lui tati. Asta m-a facut curioasa, hm... Pentru ca esti in viata , sopti tata. Oh, da, are dreptate. Mami a ramas in viata, mami a fost salvata. Eu nu am omorato cand m-a nascut, asta datorita lui tati,cand curajos ca intotdeauna, a putut sa reziste. Nu intelegeam cum ,dar a facuto , asta conta. -M-ai pierdut. continua mama discutia

- Toata viata lui, explica el si e cu cincizeci de ani mai in varsta decat mine... -Un mosneag, comenta mama. - Intotdeauna s-a gandit ca e o creatie diabolica, un ucigas din fire. Surorile lui toate si-au ucis mamele , dar nu le-a pasat. Joham le-a crescut sa se gandeasca la oameni ca la animale, in timp ce ei erau zei. Dar Nahuel a fost educat de Huilen, care isi iubea sora mai mult decat oricine altcineva. Acest lucru i-a format intreaga perspectiva. Si , intr-un fel , chiar se ura pe sine insusi. Foarte trist, m-am gandit. Si eu as fi simtit acelasi lucru daca mami ar fi moarta. As fi preferat de 1000 de ori sa nu vad lumina soarelui, pasarelele, pe Jacob al meu, as fi preferat sa mor daca mami ar fi patit ceva la nastere, daca tati nu ar fi salvato. Stiam ce simte, si eu simtisem asta , vina mortii tuturor, din vina mea, ca m-am nascut, pana acum cateva ore. Imi era mila de el, eu aveam totul, el nimic. - Ce trist, murmura mama. - Si apoi ne-a vazut pe noi trei- si si-a dat seama pentru prima data ca doar pentru ca e pe jumatate nemuritor nu inseamna ca e rau prin natura lui. Se uita la mine si vede... ce ar fi trebuit sa fie tatal sau. Acum , ma simteam mandra. Mandra ca il aveam ca tata, era perfect. Si el si mami se potriveau de minune, erau perfecti impreuna, mama fara tata nu ar fi nimic, la fel si tata fara mama. Ca o papusa fara un papusar care sa o miste. Daca unul nu era, nu era nici celalalt. - Pai , esti ideal in toate privintele, mi-a citit mami gandurile. Chicotind, din nu stiu ce motiv, tata reincepu povestirea : Se uita la tine si vede viata pe care ar fi trebuit s-o aiba mama lui. Bietul Nahuel , am gandit eu in timp ce mama imi lua cuvintele din minte. - Nu fi trista pentru el , ne raspunse tati la amandoua. E fericit acum. Astazi a inceput in sfarsit sa se ierte pe sine insusi. In timp ce mama ma punea in patut, deja ardormisem, si mergeam pe taramul unde nu exista teama sau rautate. * M-as fi putut obisnui cu plictiseala, era linistitoare. M-as fi putut obisnui cu monotonia, era ceva dragut sa stii ce faci maine. M-as fi putut obisnui cu orice numai cu asta nu. Dar, mai intainte, sa incepem cu inceputul.

Puteam povestii fiecare zi din anii pe care ii traisem. De fiecare data cand m-am trezit; de fiecare data cand m-am culcat. Chiar daca de fiecare data eram diferita, crescand zilnic. Dar acum era diferit. Vedeam totul in profunzime, parca eram alta. O alta diferita de cea de ieri, se intamplase ceva. Stiam, asta. M-am ridicat din pat si m-am dus la oglinda. Ma uitam la fata mea, sau mai bine zis la fata unei straine. Numai purtam masca de copil, numai eram ca altadata. Ma maturizasem. M-am uitat in jos, la formele diferite pe care le aveam, stiam ca avea sa se intample, numai aveam forme de copil de mult, numai aratam ca un copil de mult. Dar acum s-a schimbat iarasi ceva, numai aratam nici macar ca o adolescenta. Ce s-a intamplat? Apoi , adevarul, realitatea, m-a lovit. Ajunsesem la punctul maxim. Stiam ca nu voi mai creste mai mult de atat, stiam asta, o simteam in fiecare bucatica din mine, umana sau vampirica. M-am schimbat incet; stiam ca isi vor face griji daca nu ies din camera. Chiar daca tata stia ce s-a intamplat, chiar daca si-a dat seama odata cu mine care este problema,nu va zice nimanui. Scumpul meu tata, nici nu parea tatal meu, chiar daca si el se schimbase, si inca mult, tot paream mai mare cu el cu vreo 3 ani. Paream ca sunt sora mamei mele, sora mai mare. Paream ca sunt deovarsta sau chiar mai mare decat Rose. Nu, nu eram batrana. Eram, matura. Mai era umpic, foarte putin, pana implineam 7 ani. - Pregtitiva, vin. am oftat incet cand am inchis usa in urma mea. Mergeam incet, nu , ma taram pe scari. Nu asteptam momentul asta, mai vroiam sa fiu copil. Dar, inevitabilul este inevitabil. Am tras adanc aer in piept si am intrat in sufrageria de basm din casusa noastra de basm. Ma asteptam sa ii vad pe parintii mei si pe Jake al meu aici, asteptandu-ma. Ma asteptam sa fie nerabdatori sa isi confirme adevarul. Dar nu erau aici. Nu imi venea sa cred, era pentru prima data cand nu i-am gasit in casuta. Eram , singura. De obicei Jake ma astepta, m-am speriat la gandul ca cineva ar fi patit ceva. Apoi , am cercetat camera si am vazut biletelul cu scrisul unic al tatalui meu. Nessie, nu te speria. Suntem cu totii in casa mare. Vino si tu cand te scoli, te asteptam. Mii de pupici, mama, tata si Jake

Deci ma asteptau cu totii. Nu m-as fi mirat daca pe veci nebunatica mea matusa Alice nu ar fi facut ditamai petrecerea pentru a sarbatorii "maturizarea mea fizica". Iubeam petrecerile, nu semanam cu mama , care stramba din nas numai la auzul cuvantului, nu, dimpotriva , chiar imi parea rau daca ratam ceva. Dar , acum era diferit. Vroiam atat de mult sa aman asta... Daca ar stii cineva- tata adica- ca gandesti asa, sigur ti-ar trage o palma sa iti revii odata! M-am imbarbatat singura iesind din casa si zburand prin padure. Insa, inainte de a ajunge in locul in care tata mi-ar fi putut auzii gandurile, m-am intrebat singura, de ce imi e frica? Ah.. da mi-am amintit. Cred ca in clipa aceea eram rosie de rusine. Jake... a da.... Imi era frica de ce voi simtii atunci cand il voi vedea. Nu ca nu m-ar fi atras de mii de ori pana acum. Nu ca nu as fi trisat cand eram la vanatoare cu el si nu ca nu m-as fi rasfatat cu buzele lui moi pana acum. Nu... nu era vorba de asta. Pana acum, totul era o iubire adolecentina. Stiam asta din ceea ce mi-a zis Nahuel in ziua cand a plecat( a mai ramas cateva zile dupa ce Volturii au zburat de aici) : inima, sentimentele vor fi si ele precum corpul meu, crescand mereu, maturizandu-se mereu. Mintea era deja matura din toate punctele posibile, dar corpul si sentimentele nu . Da, deci , aveam de ce sa imi fie frica. SI mai ales imi era frica ca tata si unchiul Jazz, vor stii ce am. Oh, da fetito, ai de ce sa iti fie frica, chiar ai. Am privit in jurul meu, totul era magnific, padurile din New Hampshire ( - Adresa noastra se schimbase din Orasul Forks de la cateva luni dupa ce totul redevenise normal, normal pentru o familie de vampiri, un varcolac si un semivampir -) erau superbe. Am tras aerul rece si curat in piept, relaxandu-ma imediat. Dupa mica mea revelatie am pornit imediat spre casa imensa a bunicilor. Incercam sa fiu cat mai linistita si cu ganduri cat mai calme si pacifiste cand am ajuns la usa cladirii numite casa a familiei mele. Stiam ca vor auzi fiecare bataie deja mult mai rapida decat era normal pentru mine, stiam dar nu aveam cum sa o opresc. Am urcat monoton si somnoros scarile si apasand incet clanta usii, ajungand de unde am pornit totul.