Eugen Lovovinescu

Eugen Lovovinescu – elemente ale modernismului Eugen Lovinescu a continuat, în perioada dintre cele două războie principiul estetic inaugurat de Maiorescu, la Junimea, aşezându-l la baza stabilirii valorii operelor literare. Aşadar, realizarea artistică (estetică) dă valoarea operei. Criticul Lovinescu conduce cenaclul literar şi revista Sburătorul atrăgând scriitori de valoare: Rebrean, Camil Petrescu, Hortensia Papadad Pengescu. Lucrările sale fundamentale sunt: istoria literare a româniei contemporane, istoria civilizaţiei române moderne. Idealogia literară promovată la Sburătorul impune modernismul în literatura română, pornind de la cele două teorii susţinute de Lovinescu: sincronismul şi mutaţia valorilor estetice. Prin sincronism se înţelege racordarea literaturi române la literatura apuseană, mai ales cea franceză, pe baza teoriei imitaţiei. Punerea în acord a literaturi române cu literatura franceză se poate face imitând tehnicile moderne de exprimare artistică. Aşa se explică faptul că Rebreanu va creea o proză obiectivă, asemenea lui Balzac sau Stendhal: Camil Petrescu va folosi memoria involuntarăm scriind la persoana I, un roman de confesiune (Ultima noapte de dragoste întâia de război) asemenea lui Marcel Proust (În căutarea timpului pierdut); Hortensia Papadad va crea un roman de analiză psihologică (Concert din muzică de Bach) influenţată fiind de naturalismul lui Zolat. Chiar poezia modernistă se află sub influenţă franceză: lumea citadină şi simbolismul lui Bacovia, ermetismul lui Barbu.