Etica-afacerilor.pdf

ETICA AFACERILOR Obiectivele cursului: 1. Cunoaştere (Coduri etice, principiile eticii, virtuţi şi vicii, etc.). 2. Înţelegerea aspectelor privitoare la practica eticii afacerilor. 3. Practica eticii în domeniul afacerilor (aplicarea principiilor etice în studii de caz reale, utilizarea argumentelor în favoarea aplicării eticii în afaceri sau a contraargumentelor etc). Principalele teme abordate in cadrul cursului:  Etică, morală, moralitate  Ce este morala? Perspectiva filosofică  Ce este morala? Perspectiva psihologică  Ce acțiuni sunt considerate imorale/violări ale moralei?  Întinderea și importanța moralei  Cum studiem morala?  Morala și companiile De ce sa fii moral în afaceri?  Un manager care doreşte o organizaţie morală poate prefera 

angajaţi oneşti şi loiali care să fie motivaţi de consideraţii morale,

 dar s-ar putea, să fie la fel de mulţumit, şi cu un comportament moral, care să fie rezultatul unui imbold construit pentru a motiva egoismul.  Deşi există diferite opinii legate de factorii determinanţi ai unui comportament etic în organizaţii, totuşi, o constantă în această privinţă este faptul că managerul reprezintă cel mai puternic actor al unei culturi organizaţionale etice. Ce este moralitatea? Perspectiva filosofica

•

Nu există o definiție unanim acceptată

 Stephen Stich arată că filosofii au opinii foarte diferite în ceea ce privește moralitatea.  Definiții ale moralității – carte publicată în 1970.  13 dintre cei mai mari filosofi au oferit definițiile lor asupra moralității  Stich subliniază că aceste definiții aveau foarte puține lucruri în comun, opiniile erau foarte diferite.  psihologul Elliot Turiel – specialist în psihologia morală- definește morala într-un mod foarte îngust, în termeni de dreptate, drepturi și vătămare (harm).  Ex. imoral – doar daca este o victimă, cineva suferă.  In contrast, Jonathan Haidt – o definiție foarte vastă a moralei: orice acțiune care curmă propriul interes și face cooperarea posibilă este parte a moralității.  Ex. pt Haidt un ritual religios ar putea fi parte a vieții morale,pentru Turiel nu  Acțiuni care sunt asimilate moralității  Legate de violări ale moralei referitoare la vătămare, ajutorare, durere,plăcere.  Lucrurile bune sunt răsplătite, iar cele rele pedepsite, și sunt în conexiune cu emoțiile: vinovăție, rușine, mânie, recunoștință  Comportamentul ne marchează ca fiind greșit, și astfel anumite răspunsuri emoționale sunt activate  Nu e necesar să ai contact fizic cu cineva pentru a face ceva rău: majoritatea considerăm că este greșit să strigăm o insultă rasială, sau să amenințăm că vom omorî pe cineva, sau să spunem miciuni  Poți vătăma pe cineva fără a-l atinge  Ai putea fi imoral prin neglijență, de exemplu condusul și consumul băuturilor alcoolice, nu pt că am rănit pe cineva, dar pt că,prin comportament irațional aș putea răni pe cineva

 Imoral prin faptul că nu faci nimic: nu-mi hrănesc câinele, sau copiii – am obligația morală să am grijă de aceste ființe Legalitate –moralitate  Ceea ce este imoral este diferit de ceea ce este ilegal  Legea, de obicei, impune ceea ce nu trebuie să faci, rar există situații când legea te obligă sa faci ceva, existând sancțiuni când nu faci ceea ce îți cere, fiind astfel diferită de moralitate  Ee. Jeremy Strohmeyer și David Cash Jr., intră într-un Casiono în Nevada  Jeremy vede o fetiță,o face să intre cu el în toaleta femeilor, o molestează și o omoară  Prietenul lui, a încercat să îl oprească, dar s-a plictisit și a mers să se plimbe – la vremea respectivă nu a făcut nimic ilegal  Într-un interviu, el a spus: Simplul fapt ce rămâne este că eu nu o știu pe această fată. Nu cunosc oamenii din Panama sau Africa, care sunt uciși zilnic, așa că nu simt regret pentru ei. De ce ar trebui să am remușcări pentru această fetiță? Nu am făcut nimic rău.  Chiar dacă nu a fost acuzat penal, oamenii au protestat, era student la Berkley, Universitatea din California, iar prin proteste oamenii au cerut să fie exmatriculat  Chiar și azi, oamenii îl urmăresc, vor să se asigure că toată lumea știe ce a făcut  În felul acesta moralitatea poate avea un scop mai larg Încalcari ale moralei – mancarea, familia, straini  Mâncarea – majoritatea oamenilor au restricții morale în ceea ce privește mâncarea  Acestea pot fi ancorate în religie sau grija pentru animale sau protecția ecosistemului  Familia și prietenii – avem obligații morale față de familie și prieteni, sentimente de recunoștință sau ne simțim trădați când nu sunt respectate aceste obligații  Aceste obligații se extind asupra celorlalte rude, asupra celor care nu sunt rude, decât prin căsătorie etc.

 Moralitatea se aplică și față de străini – mulți dintre noi ne implicăm in actiuni caritabile, pentru a ajuta oameni pe care nu îi cunoaștem și care știm că nu ne vor ajuta  Sau chiar dacă nu facem donații, sunt anumite obligații pe care la avem față de străini: nu îi poți ucide, nu îi poți face să sufere Politica si moralitatea  Există diferențe politice care nu au nimic cu moralitatea, de ex. scăderea ratei șomajului, rata dobânzii, sau cu codul fiscal  Acestea nu sunt dileme morale  Dar multe dintre întrebările legate de politică, care influențează cu cine votăm și ce politici susținem sunt întrebări morale: avortul, pedeapsa capitală, căsătoriile între persoane de același sex.  Care ar fi un sistem corect de taxare?  Chestiunile legate de politica externă: problema Ucrainei, ar fi corectă o intervenție a statelor terțe Intinderea si importanta moralitatii – Thorndike  Studiu făcut în anii 1930 de către psihologul american Thorndike  Thorndike a întrebat diverse persoane relativ la diferite activități: câți bani ar trebui să îi plătesc pentru o anumită activitate neplăcută?  Întrebări:  Cât ar trebui să te plătesc ca să mănânci un vierme viu?  Cât ar trebui să te plătesc pentru a-ți scoate unul dintre dinții frontali, fără anestezie?  Întrebări legate de violări ale moralei: Cât ar trebui să te plătesc ca să faci ceva rău?  Cât ar trebui să te plătesc ca să ucizi o pisică doar cu mâinile?  Răspunsuri:

 Pentru un dinte, o medie de 74.000 dolari  Pentru pisică, 164.000 dolari, aproape dublu  Mesajul transmis asupra importanței moralității  Contează foarte mult să fim oameni buni  Nu dorim să face lucruri rele, preferăm să avem o experiență dureroasă foarte intensă Cum studiem moralitatea?  Adam Smith – reprezentant al Iluminismului scoțian  1. Întrebare filosofică, normativă: cum ar trebui să trăim? Ce înseamnă să fiu o persoană bună? Ce înseamnă să fiu o persoană virtuoasă? “În ce constă virtutea? Care este temperamentul și sensul comportamentului care constituie caracterul excelent și vrednic de laudă? Caracterul care este obiect natural al stimei, onoarei și aprobării. ”  2. Ce se întâmplă în creierul nostru și în mintea noastră care ne determină să spunem că ceva este bun sau rău? Acesta este modul corect sau greșit de a trăi  Ce putere sau facultate a minții face ca acest caracter, oricare ar fi să ne fie recomandat? Sau, cu alte cuvinte, cum și prin ce mijloace o minte preferă o anumită direcție comportamentală față de alta? Alege pe cea corectă față de cea greșită? Consideră că una este obiect al aprobării și răsplății, iar cealată este blamată și pedepsită?“ De ce sa fii etic?  Ca angajați- majoritatea dintre noi ar prefera să lucreze într-o organizație etică ; vrem să ne simțim bine și munca noastră  Ca cetățeni responsabili – mediul înconjurător, alte milioane de oameni  Comunitatea mondială – suntem toți conectați între noi și cu mediul  Este ceea ce este corect Indivizii – motivatia de a fi etic

 Economiștii clasici – susțin că comportamentul uman, inclusiv altruismul, este motivat doar prin prisma propriului interes, iau decizii exclusiv pe analiza cost-beneficiu  Economiștii comportamentali – oamenii sunt mai puțin raționali și mai mult morali  Ex. persoanele vor trimite un portmoneu găsit, vor ajuta un străin aflat în nevoie, dona sânge sau un rinichi  Amitai Etzioni susține că acțiunea umană are 2 surse distincte: 1. Urmărirea interesului egoist 2. Angajamentele morale  Oamenii sunt motivați atât de obiective economice,cât și morale Jocurile economice – Jocul ultimatimului  Imaginați-vă în următoarea situație:  Intri într-un laborator, ești informat că vei juca un joc, care îți este explicat  În joc sunt două persoane: A și B, selectate aleatoriu. În funcție de modul în care cade moneda, una va fi A, cealaltă B  Jocul este în felul următor: Persoana A primeste o sumă de bani, 10 lei, în bancnote de câte un leu  Poți să-i oferi orice sumă de bani lui B, care se află în camera alăturată, nu se afla unul lângă celălalt, nu se vor întâlni niciodată, totul este anonim.  Nu există posibilitatea ca, la o dată viitoare, B să îți fie recunoscător sau răzbunător, în funcție de suma de bani oferită.  B poate fie să accepte suma oferită sau să o respingă. Dacă acceptă suma, atunci amândoi vor merge acasă cu suma de bani oferită, dar dacă B respinge ofertă, atunci niciunul nu va primi nimic  Dacă ați fi în această situație, ați fi persoana A, câți bani ați oferi?

 Există studii bazate pe imagini ale creierului care arată că partea din creier care se activează atunci când oamenilor li se oferă sume mici de bani este consistentă cu supărarea, dușmănia  Există studii bazate pe expresiile faciale care arată că atunci când oamenilor li se oferă sume mici de bani, fețele li se contorsionează în grimasă de dezgust și sfidare  Într-un studiu, persoana B nu numai că putea accepta sau refuza oferta, dar putea transmite și un mesaj celeilalte persoane:  ″Nu ar fi trebuit să fii lacom, dar așa nu obții nimic!″  ″Tipule, ești cam hrăpăreț. Ar fi trebuit să împărțim banii în mod egal. Mulțumesc pentru nimic.″  Sau ″Ești nașpa.″  Acesta este un fapt interesant despre interacțiunea omenească, legat de comportamentul irațional Jocul dictatorului  Un alt joc evită această problemă  Persoana A poate oferi orice sumă lui B, de la 1 la 10, și atât.  Este, de fapt, o singură alegere. Dacă persoana este lacomă, va lua toți cei 10 lei, și va pleca  Dar, interesant, oamenii nu acționează așa  Chiar dacă nu există posibilitate de represalii, persoana B nu te va putea pedepsi sau răsplăti, oamenii dau cam 20%, 30 %, cam 2, 3 lei  Întrebarea este de ce?  Mulți economiști, psihologi, antropologi, biologiști au interpretat aceste rezultate în sensul că suntem, în mod natural, generoși, egalitariști  Există numeroase studii care arată cum a evoluat această atitudine egalitariană? De ce suntem binevoitori față de străini? Ce beneficii aduce acest comportament?

Criticile jocurilor economice  Jocurile eonomice indică bunăvoința pe care o avem față de alții, motivele egalitariene, din moment ce am fost ales la întâmplare ca fiind A și nu B, atunci ar trebui să împart bunăstarea mea cu celălalt  Totuși, anumite persoane sunt mai cinice în interpretarea datelor  Dacă găsesc pe stradă 10, 20 de lei, nu mă uit imediat în jur , să împart suma găsită cu prima persoană pe care o întâlnesc  Deci, de ce au oamenii un comportament atât de generos în jocurile economice?  Ar fi două alternative cinice: 1. Oamenii nu vor să facă bine, dar, mai degrabă, vor să arate bine  În experimentele de acest tip, persoanele implicate acționează și apoi trebuie să noteze ceea ce au trăit, făcut – ceea ce poate duce la concluzia că nu este esențială dorința de a fi generos, ci să arate bine în fața experimentatorului  Chiar și atunci când aceste experimente sunt anonime, totuși, persoanele conștientizează că sunt monitorizate  Studiile arată că oamenii sunt mai drăguți atunci când sunt observați  Oamenii sunt mai tentați să copieze atunci când au în față un computer cu un desktop neutru decât atunci când desktopul le dă impresia că sunt urmăriți, de exemplu o imagine cu ochi.  Ex. Studiul cu laptele zahărul și cafeaua  Dacă ar fi să jucați jocul dictatorul , la televizor, cu siguranța suma cordată celuilalt va fi mai consistentă  Există studii care arată că reputația contează  Participanților li se explică jocul dictatorului. Și apoi li se oferă o alternativă: fie împarte cei 10 lei cu o persoană din camera alăturată, fie i se oferă doar 9 lei, și poate pleca, fără a mai juca jocul dictatorului

 Ce au aflat este că majoritate vor accepta suma de 9 lei și vor pleca  Încercați să vă gândiți la raționamentul pentru un asemenea comportament? 2. Și cea de-a doua critică se referă la faptul că, indiferent care este motivația de a da o parte din bani celeilalte persoane, indiferent dacă este vorba despre generozitate sau managementul reputației, aceasta s-ar putea să nu fie universal valabil, ci să țină de cultura WEIRD SOCIETIES  într-un articol clasic a lui Joseph Henrich și colegii săi, prezintă cei mai ciudați oameni de pe pământ ″WEIRDEST PEOPLE″ in the world  Cuvântul WEIRD este un acronim pentru

Western Educated Industrial Rich

Democracies.  Majoritatea studiilor psihologice au fost realizate asupra acestor categorii de oameni  96% dintre subiecții experimentelor fac parte din democrațiile vestice, educate, indusctriale și bogate, de fapt, 68% dintre subiecți sunt din SUA  Aproximativ 99% dintre autorii experimentelor psihologice sunt din societăți WEIRD, și 3 pătrimi sunt din SUA  Dar doar 12% din oamenii moderni provin din societăți WEIRD  Aproape întregul edificiu psihologic , în ceea ce privește oamenii studiați, cât și cei care fac studiile, sunt reprezentanți a unui subansamblu îngust de oameni  Acești oameni se diferențiază în stilul lor de viață față de felul în care oamenii au trăit, și față de condițiile în care ei au evoluat în întreaga istorie  Majoritatea istoriei evoluţionare, oamenii au trăit în societăți de scală redusă, fără școli, spitale, poliție, sistem complex de diviziune a muncii, armată, transport mecanizat.  Copii nu aveau cărți, TV sau internet, învățau prin imitare și observație, iar la vârsta de 10 ani puteau să își adune singuri hrana, ucigând animale în mod regulat

 Aceasta nu este viața trăită de oamenii din societăți WEIRD, sau cum sunt crescuți copii acestora  Astfel, datele colectate descrie intuiția morală, se referă la generozitate, dar jocurile economice nu reflectă starea umană naturală  În jocurile economice, realizate în Statele Unite, oamenii dau aproximativ 50% din resursele lor, ceea ce este enorm, dar în alte societăți există un grad ridicat de diversitate  Cea mai mare parte a oamenilor trăiesc mai aproape de felul în care umanitatea a trăit majoritatea istoriei evoluționiste, conform rapoartelor antropologilor și etnografilor  Jared Diamond, de exemplu, vorbește despre stilul de viață a celor din Papua Noua Guinee: a te aventura să cunoști alți oameni, chiar dacă ar trăi numai câțiva kilometri mai departe, este echivalent cu suicidul  Același lucru este susținut de Margaret Mead, care afirmă că majoritatea triburilor primitive consideră că dacă întâlnești un membru dintr-un grup rival în pădure, cel mai bine ar fi să îl lovești cu bâta până la moarte  Cu siguranță noi suntem diferiți, oamenii din România și cei din societățile WEIRD, ajută străinii, renunță la resursele lor în favoarea străinilor, interacționăm cu străinii zilnic  Dar ceea ce sugerează datele este că această bunăvoință față de străini nu este nici viguroasă, nici universală.  Este fragilă, și este o inovație culturală, puternic conectată cu grija față de reputație, și nu ceva ce apare în mod natural. Morala si companiile Ca ființe umane și membrii ai unei societăți, suntem ghidați atât de o dimensiune etică/morală, cât și de o dimensiune egoistă. Angajatilor le pasa de etica  Angajații sunt interesați de reputație

 Sunt atrași de organizațiile etice  Studii recente confirmă această evidență: o mare majoritate nu ar munci pentru o companie care are o istorie în accidentele de mediu, sau pentru o firmă de avocatură care apără pungașii  Comportament etic corporatist, comunicări oneste ale companiei și tratament respectuos sunt cotate printre primele cinci

obiective, înainte salariului, 11, și

securitatea locului de muncă 14 Managerilor le pasa de etica Managerii pot fi ținuți responsabili pentru activitățile penale ale subordonaților Comportamentul lipsit de etică al angajaților este o problema de management Mulţi manageri înțeleg că beneficiile pe termen lung ale reputatiei etice aduc profit organizației Societatii ii pasa de responsabilitate de afaceri si sociala  Etica în afaceri este importantă deoarece este importantă pentru societate. Dintr-o perspectivă economică, afacerile sunt puternice  Responsabilitatea se referă la interesul pe care îl are compania față de interesele multiplilor stakeholders – persoane care sunt interesate de ceea ce face compania și cum o face.  Stakeholders: acționari, angajați, furnizori, guvernul, media, activiști și mulți alții, care au puterea să intervină în activitatea firmei  Numărul crescut de reglementări este rezultatul reacției la scandalurile de afaceri, iar cu aceasta cresc costurile și puterea de business scade  Companiile care nu acționează responsabil își riscă reputația, care poate fi dificil de reconstruit; afacerile devin globale, iar practicile de afaceri mai transparente, astfel încât este aproape imposibil să ascunzi comportamentul incorect.  La nivel mondial este accentuată importanta responsabilității sociale corporatiste Piramida responsabilitatilor companiilor – Archie Carrol

 La baza piramidei se află responsabilităţile economice ale organizaţiei. De la început, o afacere trebuie să fie viabilă, să producă profit pentru acţionari şi proprietari, care în schimb conduce la creşterea economiei. Afacerile care eşuează în a respecta responsabilităţile economice îngreunează creşterea economiei şi reduc probabilitatea ca organizaţiile străine să investească.  Cel de-al doilea nivel al piramidei este constituit din responsabilităţi legale. Acestea sunt legi care prevăd modul de operare al companiilor. Aceste companii sunt nevoite să respecte legile sau pot să fie supuse unor sancţiuni aplicate de către guvern. Când o societate are aşteptări pe care afacerile nu le împlinesc, sau când ea consideră că o afacere are o conduită injustă, este posibil ca aceasta să se adreseze unei instanțe judecătoreşti. În consecinţă, se pot da legi care reglementează activităţile respective. Majoritatea legilor ce reglementează activitatea companiilor nu apar ca atare, fiind iniţial probleme etice care atrag obiecţii serioase şi repetate.  Al treilea nivel al piramidei implică responsabilităţi etice. Acestea merg dincolo de responsabilităţile legale. Acestea sunt responsabilităţi pe care afacerea în sine şi societatea le apreciază prin prisma noţiunilor de bine sau rău, corect sau incorect. Ele sunt, de asemenea, ceea ce acţionarii, oficialii guvernamentali, clienţii şi angajaţii consideră ca fiind bine sau rău. Comportamentul lipsit de etică poate avea implicaţii serioase care influenţează negativ societatea.  La vârful piramidei se află responsabilităţile filantropice, care sunt cele care îmbunătăţesc viaţa comunităţii şi bunăstarea umanităţii. Ele sunt complet voluntare, dar un număr crescând de persoane aşteaptă ca afacerile să consacre timp şi eforturi cauzelor filantropice, iar multe companii îşi dau tot mai mult seama de valoarea activităţilor non-profit. Etica , morala, moralitate •

Este o diferență?

•

Morala= un ansamblu de principii, valori şi

norme de reglementare a

comportamentului, întemeiate pe valorile de bine /rău, moral /imoral, cinste, corectitudine, sinceritate, responsabilitate, larg împărtăşite în cadrul unei comunităţi, caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi impuse atât de către propria

conştiinţă (conştiinţa morală) cât şi de presiunea atitudinilor celorlalţi (opinia publică)” •

Moralitatea= gradul în care normele morale sunt respectate de către o colectivitate, grup sau persoană

•

Etica = se referă la studiul moralității

Principalele teme abordate în cadrul cursului:  Diversitatea morală  Universalitatea morală  Evoluția moralității  Dezvoltarea moralității  Diferențele morale  Tipuri de societăți  Religia și moralitatea  Scepticism legat de sine 

pare că nu există nimic universal legat de moralitate; avem un sistem moral, dar oamenii din alte țări ar putea avea un alt sistem, iar cei din alte timpuri la fel



Această idee a diversității morale este foarte veche



Un exemplu clasic vine de la Herodot, care a scris, acum 2400 de ani, povestea lui Darius, regele Persiei



Darius a adus o mulțime de greci, și îi întreabă: Cât ar trebui să vă plătesc pentru a mânca cadavrele părinților voștri? – iar grecii sunt terifiați, nu ar face așa ceva în nicio circumstanță



Apoi, în prezanța grecilor, Darius a adus niște membrii ai unui trib indian, cu un obicei foarte diferit, și i-a întrebat: Cât ar trebui să vă plătesc să ardeți cadavrele părinților voștri? Iar indienii au fost terifiați, cum ar putea face așa ceva? Singurul lucru pe care l-ar putea face pentru a-și respecta părinții decedați, ar fi să îi mănânce, nu să îi ardă.



Iar ceea ce a dorit Darius să demonstreze audienței a fost faptul că ceea ce este natural pentru unul, poate fi total nenatural pentru celălalt, ce e corect pentru unul, poate fi greșit pentru celălalt.



Herodot a scris, “ dacă oricăruia dintre noi i-ar fi dată posibilitatea de a alege dintre toate națiunile din lume , care este setul de credințe pe care le consideră că sunt cele mai bune, în mod inevitabil, după analiza cu grijă a meritelor acestora, irelevante, lar alege pe cele ale țării sale. Toată lumea, fără nicio excepție, consideră că obiceiurile native și credința în care a fost crescut ca fiind cele mai bune/corecte. “

Universalitatea morala •

Exemplele oferite de Herodot au, de fapt, lucruri în comun

•

Deoarece, chiar dacă culturile au atitudini diferite despre modul în care îi tratezi pe cei ce nu mai sunt printre noi, sau cum ar trebui să interacționeze părinții cu copii, atitudini diferite față de dragoste, despre sexualitate, nu există nicio cultură căruia să nu îi pese.

•

Acestea sunt toate exemple de diferențe morale, dar sunt, în același timp și de universalități morale, iar aceste domenii sunt cele încărcate de moralitate

•

Poate că ceea ce este corect este să îți mănânci părinții decedați, sau poate să îi incinerezi, sau să îi îngropi, dar nu există nici o cultură care să spună că nu îi pasă

•

Oamenilor le pasă de cadavre, le pasă despre statutul moral al cadavrelor, a celor iubiți, și ceea ce trebuie să facem cu ei

•

Există societăți care prețuiesc dragostea, o privesc ca un ideal moral, altele care o privesc ca pe ceva greșit și care deranjează

Categorii ale moralitatii •

Ofensa/vătămarea – este un aspect critic al sistemului nostru moral, și, în particular, oriunde ai merge, există credința că lezarea intenționată a unei persoane este greșită

•

Oriunde ai călători pe această planetă, dacă vei merge și îi vei da un pumn unei persoane fără niciun motiv este greșit

•

Reciprocitatea – oamenii sunt ființe sociale, trăiesc în relații în care împart, cooperează, în care există norme sociale referitoare la cooperare și contribuție comună, care prescriu ce tipuri de activități ar trebui realizate

•

Există o noțiune universală care spune că este greșit să înșeli, este greșit să spuni că vei face ceva, fără a-ți respecta promisiunea, să fii oportunist. A fi oportunist înseamnă a profita de munca altora

•

Nu există niciun loc în lume care să accepte acest comportament, astfel încât oportunismul este dezaprobat la nivel universal

•

Ierarhia- oriunde ai merge există respectul pentru autoritate, noțiuni referitoare la onoare, demnitate și respect

•

În societatea noastră trebuie să ne respectăm șeful, președintele, profesorul, sau, cel puțin familia

•

Puritatea - oricunde te-ai afla este important, din punct de vedere moral, să te protejezi de contaminare, fizica sau spirituală.

•

Oricunde am călători, vor exista restricții morale legate de mâncare, sexualitate, moarte.

•

Ex. Armin Meiwes, un tehnician IT german a postat un anunț ciudat pe Web : “Caut o persoană între 21-30 ani pentru a fi sacrificat și apoi consumat.” – a răspuns Bernd Brandes, 43, inginer IT

•

Loialitatea – facem o distincție între cei care sunt membrii ai unui grup și cei care nu sunt, între noi și ei. Această distincție are o semnificație morală, există o valoare acordată loialității față de grup

•

Cei care trădează sunt condamnați, ereticii sunt condamanți

•

Se activează distincția morală critică între noi și ceilalți

Evolutia moralitatii •

Teoria selecției naturale – Darwin – Originea speciilor

•

Sunt trei condiții care trebuie întrunite pentru ca selecția naturală să aibă loc:

1. Variația. 2. Reproducția diferențială, unele variabile trebuie să aibă capacitatea de a se reporduce mai bună decât altele 3. Ereditate, copiii să semene cu părinții •

Combinarea acestor 3 condiții pot da naștere la cele mai complicate și extraordinare sisteme din univers

•

Exemplu: cărăbușul este negru, dar poate a fost verde, dar cel negru nu e văzut de păsări

•

Unul dintre organele care au evoluat prin selecția naturală este creierul, care este strâns legat de psihologia umană

•

Animalele sunt produsul evoluției biologice, dar oamenii sunt creaturi culturale

•

Pe lângă inteligența pe care o avem, deținem și un amestec de instincte, legate de limbaj, de selecția partenerului, de interacțiunea socială, care ar putea fi poziționate în diferite părți ale creierului

•

Aceste instincte sunt legate și de mâncare, deoarece ni se face foame, mâncăm pentru a nu muri

•

Dar de ce mâncăm unele produse și nu altele?

•

Această teorie evoluționistă este perfectă atunci când ne referim, în special la așa numitele dorințe egoiste

•

Dar moralitatea nu este numai despre sine, moralitatea este despre binele celorlalți

•

Și atunci cum ar fi putut un proces evoluționist condus de supraviețuire și reproducere să ducă la a ne păsa de ceilalți?

•

Dar supraviețuirea celui mai puternic? Care este o idee sălbatică, amorală poate chiar imorală?

•

Dacă analizăm din acest punct de vedere moralitatea, atunci nu este loc pentru așa ceva

Altruismul reciproc •

Dar ce putem spune despre bunătatea față de persoanele cu care nu suntem rude?

•

Ne putem referi la altruismul reciproc – teorie dezvoltată de Robert Trevors – tuturor ne-ar putea fi mai bine dacă ne-am ajuta unul pe celălalt

•

Problema: ar putea apărea oportuniștii

Dilema prizonierului •

Joc clasic, studiat de economiști, filosofi, biologi, psihologi

•

Explorează natura umană și cum a putut evolua aceasta, de unde a apărut bunătatea față de necunoscuți?

•

Prizonier A și prizonier B PRIZONIER 1

COOPEREAZĂ

PRIZONIER 2

COOPEREAZĂ/TĂINUEȘTE

Amândoi

primesc

1

an

TRĂDEAZĂ/MĂRTURISEȘTE

în

Trădător –este eliberat

TRĂDEAZ

Ă

închisoare

Cooperator – închisoare pe viață

Trădător –este eliberat

Amândoi primesc 20 de ani închisoare

Cooperator – închisoare pe viață

•

Aceasta este o situație în care părțile se întâlnesc o singură dată.

•

Dar ce se întâmplă când există întâlniri repetate? Ce s-ar schimba?

•

În anii 1980 a fost o competiție faimoasă, au fost create programe de calculator care joace dilema prizonierului. Cine va fi câștigătorul?

•

Au concurat 63 de programe

•

Câștigător a fost Anatol Rapoport – jocul numit Tit-for-Tat.

•

1. prima dată când întâlnești un program nou, cooperează/tăinuiește

•

2. apoi, la fiecare întâlnire cu același program, îi vei copia comportamentul din prima întâlnire PRIZONIER 1

TRĂDEAZĂ/MĂRTURISEȘTE

COOPERE

AZĂ

PRIZONIER 2

COOPEREAZĂ/TĂINUEȘTE

Recunoștință

culpă/vină

Recunoștință

mânie

TRĂDEAZĂ

culpă/vină mânie

nemulțumire Nemulțumire

Dezvoltarea moralitatii •

Universalitatea și diversitatea morală

•

Ar putea fi culturală, sau ar putea fi învățată, transmisă de la unul la altul

•

Dar, totodată, ar putea evolua, ar putea fi parte a selecției naturale

•

Cu siguranță este puțin din ambele

•

Cum am putea determina care a evoluat și care a fost culturală

•

Prin analiza moralității la bebeluși și copii între 1-3 ani

•

Dacă moralitatea este produsul culturii, atunci aceasta va apărea mai târziu, după ce copilul merge la școală, la biserică, învață de la părinții săi și din societate

•

Dacă este ceva ce a evoluat, atunci se va ivi foarte devreme în viața copilului

•

Mulți filosofi susțin că, la naștere, mintea este o coală albă de hârtie, iar moralitate vine din afară

•

Dar există și gânditori care agreează ideea că suntem născuți cu o anumită capacitate morală

•

Thomas Jefferson , într-o scrisoare către un prieten, “ Simțul moral, sau conștiința morală este o parte din om precum mâna sau piciorul acestuia. Este dată fiecărei ființe omenești, într-un grad mai scăzut sau ridicat, așa cum și forța membrelor sale poate fi mai mare sau mai scăzută. “

•

Am văzut deja aceste aspecte când am discutat despre empatie și compasiune, și dovezile legate de sentimentele bebelușilor

•

Vedem foarte devreme un grad de altruism, de bunătatea, de dorința de a ajuta, nu pe toată lumea, dar pe cei apropiați lor.

•

Iar aceasta sugerează că, până la un anumit nivel, sentimentele noastre morale și motivațiile morale sunt prezente foarte devreme, iar Jeffreson are dreptate

•

O fațetă diferită a moralității este ceea ce Francis Hutchinson, consilierul lui Adam Smith, a numit simț moral

•

Atunci când ne referim la bebeluși și copii, discutăm despre sensibilități, tendințe, empatie, altruism

•

Simţul moral se referă la o abilitate de percepție. Nu capacitatea de a fi motivat să faci bine și să eviți să faci rău, ci capacitatea de a sesiza diferența

•

Originile simțului moral , capacitatea de a judeca răul și binele, pot fi regăsite la copilași

Poate fi explicata moralitatea prin prisma evolutionista? •

Mecanismele utilizate pentru a explica evoluţia moralităţii, altruismul reciproc par să nu fie utile în a explica de ce ne pasă cum îi îngropăm pe cei decedaţi sau de ce mîncăm anumite produse

•

Acestea sunt universale, şi, în acelaşi timp, misterioase

•

A doua categorie de lucruri pe care nu le cunoaştem, implică sentimentele terţelor persoane, judecata terţelor persoane.

•

Ex. Dacă văd pe cineva lovind o altă persoană, eu, ca terţ, observ că ceva este greşit.

•

Iar esenţial în crearea acestor sisteme morale este faptul că s-ar putea ca moralitatea să fie obiectivă şi imparţială

•

Fiecare societate creează legi care sunt aplicabile tuturor membrilor acelei societăţi

•

Fiecare sistem moral are anumite aprecieri referitor la ceea ce ar trebui să mi se aplice mie, sau ceea ce ar trebui să-ţi fie aplicabil ţie, dacă ai fi în locul meu.

•

Este aşa numita Regulă de aur, sau faptul că principiile morale ar trebui să se aplice la nivel universal

•

Sau principiul utilitarist conform căruia trebuie să iei în calcul plăcerile şi durerile cauzate, fără a ţine seama de recipienţii acestora.

•

Toate aceste sisteme sunt, în mod evident , umane, aplicabile speciei umane

Tipuri de societati •

Individualiste versus colectiviste.

•

Indivizii au diferite feluri de gândire şi raţionare asupra moralităţii

•

Clifford Geertz, “ concepţia vestică asupra unei persoane ca limitată, unică, mai mult sau mai puţin integrată motivaţional sau cognitiv, un centru dinamic de atenţie, emoţie, judecată şi acţiune organizate într-un set contrastant antagonist între ele, împotriva altor seturi şi împotriva cunoştinţelor dobândite, sociale şi naturale“

•

Un vestic ar vedea acest mod de gândire ca perfect valabil

•

viziune asupra individului, cu propriile scopuri şi motivaţii, care sunt distincte faţă de cele ale colectivităţii

•

O societate colectivistă accentuează importanţa colectivului, a grupurilor, a relaţiilor

Societatile individualiste

•

Prototipul este Statele Unite ale Americii, Europa de Vest

•

scopuri şi iniţiative individuale

•

Indivizii sunt independenţi , au o identitate proprie

•

Este relevant să fie creativi, poate chiar să fie diferiţi

•

Valoarea autonomiei

•

O nevoie mai puţin stringentă de a se conforma societăţii, şi o accentuare mai mare a propriei persoane

Colectivism •

Diferite feluri de a gândi asupra oamenilor şi valori diferite

•

Indivizii raţionează asupra scopurilor şi realizările grupului

•

Ideea de interdependenţă, şi nu de independenţă, o identitate nu ca eu, ci ca noi

•

Conformarea la grup este foarte importantă, iar valori, precum a fi creativ şi a fi diferit contează mai puţin

•

Focalizarea pe grup

•

Există o distincţie între grupul tău şi celălalte grupuri, cei care nu aparţin propriului grup

•

Norme referitoare la cooperare şi munca împreună cu ceilalţi

•

A refuza să cooperezi sau a dori să fii independent este văzut ca ceva negativ de către membrii comunităţii

•

Trebuie să te bazezi pe ceilalţi pentru susținere

•

Morris and Peng, au efectuat o serie de studii, în China, societăţi colectiviste şi SUA, societăţi individualiste

•

Chinezii se vor concentra pe interacţiuni, cauze determinate de anumite situaţii, în timp ce americanii se vor concentra pe cauze interne

•

Ex.:

•

Dacă citeşti într-un ziar chinezesc despre o crimă – se vor întreba unde a fost crescut criminalul, cine a fost lângă el, ce forţe i-au modelat viaţa

•

În SUA – se vor întreba ce cauze l-au determinat să comită un astfel de act, fiind vorba în principal despre el, şi mai puţin informaţii legate de contextul în care a fost crescut sau alţi factori

Societati stricte versus permisive •

Oamenii aparţinând 33 de naţiuni au fost întrebaţi chestiuni referitoare la societatea în care trăiesc, dacă este strictă sau permisivă

•

Ex. sunt multe norme ce trebuie respectate?

•

Dacă sunt multe norme sociale ce trebuie respectate, atunci o societate este strictă, dacă sunt puţine, atunci este permisivă

•

O societate strictă – oamenii respectă normele, în societatea permisivă – fac ce vor

•

Întrebările au fost corelate cu PIB-ul unei ţări, țările permisive au un PIB mai ridicat decât cele stricte

•

Societăţile stricte au mai multe reguli autocrate, o libertate a presei redusă, mai puţine drepturi şi libertăţi, mai multă poliţie, mai puţine crime, şi un grad ridicat de religiozitate

•

Răspunsurile date de către cetăţeni cu privire la permisivitatea societăţii în care trăiesc sunt în concordanţă cu datele referitoare la PIB si referitoare la drepturi şi libertăţi

•

De ce sunt anumite societăţi stricte, iar altele permisive? Se pare ca societăţile sunt stricte deoarece reacţionează la o posibilă ameninţare

•

Dacă exsită o ameninţare internă sau externă, tările vor impune reguli mai stricte, pentru a dirija comportamentul

•

Societăţile stricte au un grad ridicat de populaţie, mai puține resurse naturale, mai puţină mâncare, mai multe dezastre naturale, război, mai multe boli

•

Prin aceste întrebări se încearcă să se răspunde de ce sunt oamenii aşa?

Shweder – 3 tipuri de etica

•

1. Etica comunităţii, - modul în care gândeşti despre tine în corelaţie cu ceilalţi membrii ai societăţii. Noţiuni precum ierarhia, grupul tău versus grupul celorlalţi

•

2. Etica autonomiei, a drepturilor individului

•

3. Etica divinităţii – referitor la probleme legate de puritate şi sanctitate

•

Shweder susţine că anumite ţări accentuează anumite virtuţi în detrimentul altora

•

În SUA – drepturile individului, libertatea de exprimare, dreptate, dar nu sunt atât de importante valorile precum comunitatea, divinitatea

•

A efectuat un studiu in SUA şi un sat din India

•

Şi pentru a ilustra aceste diferenţe, a oferit nişte scenarii morale: crezi că este corectă sau greşită o anumită situaţie?

•

A descoperit că există diferenţe semnificative în felul de a gândi a persoanelor intervievate

Triada CAD •

Triada CAD - Shweder sugerează că fiecare dintre cele 3 fundaţii morale are o emoţie corespondenţă

•

Violări ale comunităţii provoacă sentimente de ofensă/dispreţ (Contempt). Dacă cineva întoarce spatele ţării sale, îmi creează un sentiment de dispreţ

•

Violări ale autonomiei provoacă sentimente de mânie (Anger). - cineva loveşte un copil fără un motiv, înşală pe cineva

•

Violării ale Divinităţii generează emoţii de dezgust (Disgust) – cineva mănâncă ceva interzis

Religia si moralitatea •

Majoritatea nu ar vota un preşedinte ateu

•

Oamenilor nu le plac ateiştii

•

Argumentul ar fi că ateiştii nu pot fi de încredere – Dostoievski “Unde nu este Dumnezeu, totul este permis”.

•

Problema cu ateiştii este o problemă morală

•

Cei care cred în Dumnezeu au un cod moral

•

Dar nu numai asta ci şi faptul că au credinţa că cineva îi urmăreşte

•

O compilaţia a atrocităţilor comise în cartea The Great Big Book of Horrible Things.

•

Religia poate fi acuzată pentru 13 dintre cele mai mari 100 atrocităţi din umanitate – care au dus la moartea a 47 de milioane de oameni, fiind precedată doar de comunism – 67 milioane oameni (6/100)

•

Pe de altă parte, religia poate fi responsabilă pentru multe lucruri pozitive

•

Dinesh D'Souza susţine, de exemplu că ideea de caritate are originea în religie

•

Efectele culturale şi istorice a religiei asupra moralităţii în lume

•

Este greu să ne imaginăm o lume fără religie deoarece, de când ne știm, majoritatea oamenilor au fost religioși și majoritatea societăților sunt religioase

•

Întotdeauna au fost ateiști, dar, majoritatea planetei este religioasă

•

Deci este dificil de delimitat societățile ateiste de cele religioase

•

De exemplu, societățile care sunt acum ateiste, erau religioase

•

Care sunt efectele psihologice ale religiei asupra moralității și indivizilor

•

Ce este religia? La ce ne referim când discutăm despre religie?

•

Are trei componente: credința religioasă, practica religioasă și experiența religioasă 1. Credința religioasă – definiția minimă a religiei, trebui să creadă în ființele spirituale și evenimentele spirituale, în sufletele imateriale și agenții divini, miracole și viața de după moarte. Este greu să spui că cineva este religios fără a crede în Dumnezeu sau o zeitate și în viața de apoi 2. Practica religioasă – ritualuri, diferite rugăciuni, ritualuri inițiatice, înmormântarea etc.

•

Oamenii sunt ființe sociale, de aceea se întâlnesc în biserici, sinagogi

3. Experiența religioasă •

Este diferită de credință și practică

•

=se referă la sentimentele, acțiunile și experiențele unui individ, care , în mod solitar, să se afle în relație cu ceea ce consideră divin.

•

Pentru a fi religios, poți avea una sau mai multe componente.

•

S-ar putea să ai această experiență transcendentă ocazional și poate te consideri spiritual și religios în acest sens

Efectul religiei asupra moralitatii •

Cum afectează religia moralitatea unui individ

•

Există oameni religioși buni și răi, precum și ateiști

•

Studii realizate pe scară largă – au analizat cine se implică în acțiuni caritabile, ce au acești oameni în comun?

•

Contează educația, vârsta, venitul, politica

•

Dar oamenii religioși dau

sume mai mari acțiunilor caritabile, religioase și

nonreligioase •

Se oferă voluntari, donează sânge, și sunt mai înclinați să ajute oamenii fără adăpost.

•

Poate fi relaționat și cu faptul că a ajuta în mod altruist are legătură cu starea noastră și cu fericirea

•

Cei non-religioși sunt de două ori mai predispuși a se simți ca niște ratați, iar cei religioși de două ori mai predispuși în a susține că sunt fericiți

•

A fi religios este benefic pentru moralitate, cel puțin în ceea ce privește acțiunile caritabile,

•

Gregory Paul a analizat religiozitatea la 18 democrații: ce procent din populație este religioasă, câți cred în Dumnezeu, câți merg la biserică, etc.

•

Apoi a pus diferite întrebări, iar rezultatul a arătat că țările mai religioase nu stau prea bine

•

Cu cât o țară este mai religioasă, cu atât este mai ridicată rata criminalității, a suicidului etc.

•

Cum influențează religia moralitatea, având în vedere cele trei componente ale religiei? Ce are un efect asupra moralității?

•

Un răspuns – credința în Dumnezeu, pentru că cineva te supraveghează

•

Oamenii sunt obsedați de reputație, de ceea ce cred alții despre ei, și ne comportăm diferit atunci când cineva ne vede

•

In realizarea unui test al generozității, bunăvoinței vei obține rezultate diferite în funcție de faptul dacă e cineva prezent sau subiectul este singur în încăpere

•

Chiar simplele simboluri că cineva ne urmărește ne face să fim mai drăguți

•

Atunci când îți aduci aminte de Dumezeu și știi că el te privește de sus, te transformă într-o persoană mai bună

•

Studiu realizat de Azim Shariff and Ara Norenzayan- un grup de persoane trebuiau să formeze o propoziție din anumite cuvinte: “DIVIN DESERT FURCULIȚĂ A FOST”

•

Propoziția conține cuvântul DIVIN, care este un cuvânt religios, ceea ce îi face pe oameni să se gândească la religie

•

Apoi alt grup trebuie să formeze o propoziție din cuvinte fără conotație religioasă

•

Apoi testezi cât sunt de drăguți, prin jocul dictatorului

•

Atunci când oamenii se gândesc la Dumnezeu, aceștia sunt mai generoși, credința în Dumnezeu te face să te gândești la un Dumnezeu care te observă

•

Astfel, religia ne poate face să fim mai morali

•

Un alt aspect al religiei este grupul, comunitatea, practica

•

Toate religiile au ritualuri și comunități care adună credincioșii, care le conferă o identitate comună, inter-relații

•

Și acestea pot explica efectele pe care le are religia asupra moralității

Sceptici în legatura cu sinele

•

Am discutat despre influența genetică, a cauzelor neurologice a moralității dar mulți psihologi sunt foarte interesați de cauze exogene, de mediu înconjurător.

•

Care e identitatea ta cu adevărat? Este atunci când ești beat, nervos sau epuizat? Adevăratul tu, cel real, cu convingerile și crezurile tale, transcende în realitate, sau e chiar opusul?

•

mulți psihologiști sociali spun că, în fapt, nu există o asemenea noțiune ca adevăratul sine.

•

Alți cercetători declară că probabil nu există un sine chiar deloc.

•

Sau ca să fie pus într-o manieră moderată, probabil că suntem cu mult mai puternic influențați decât am crede noi.

•

Nu de către ceea ce suntem, ci de situația în care ne găsim.

•

Situația favorabilă sau cea greșită poate avea un efect profund asupra unei persoane.

•

Probabil cel mai elocvent exemplu de studiu de psihologie socială ce susține acest argumen este munca depusă de Stanley Milgram.

•

Cercetarea acestui a implicat un adult de gen masculin căruia i s-a spus că participă la un experiment.

•

Indivizii au tendința de a se supune. Acest experiment este adesea interpretat greșit, sugerând că oamenii sunt sadici. Că este în natura noastră să găsim plăcere din astfel de lucruri. Dar și asta e gresit, fiindcă ai putea viziona filmările lui Milgram și poți vedea că nu se simt bine, că nu le place ce li se întâmplă.

•

Ce ne spune asta depre atrocitățile din lumea noastră cotidiană?

•

Studiul său a servit ca model pentru tiparul comportamental al oamenilor răi, în sensul că ei au să execute ordine

•

Oldhagen et al. au adus argumente cum că această percepție e greșită. Oamenii care participă la atrocități, genocide, în speță Holocaustul, nu sunt cu adevărat supuși. De fapt, ei sunt dispuși, sunt etuziaști și fericiți să execute ordinele pe care nu le-ar face în altă situație.

•

Un al doilea aspect important de subliniat este că nu toți participanții studiului lui Milgram s-au supus. În concluzie, studiul lui Milgram este o pildă a influenței situației în care oamenii sunt puși

•

Dar ar putea fi interpretată și ca o demonstrare a puterii individului.

•

În fine, ar trebui spus și că studiul lui Milgram a fost extrem și a fost formulat în așa fel încât să împingă subiecții la supunere. A avut autoritatea dată de Yale, valoarea universității și a științei, faptul că aceștia arătau ca și oameni de știință.

•

Cu cât este o mai mare depărtare de ceva sau cineva, cu atât este mai ușor să faci rău. A lansa o bomba este cu mult mai facil în sens psihologic decât să omori pe cineva cu baioneta.

•

Situația a fost cu totul nouă și oamenii nu au avut un tipar comportamental de emulat. Au fost luați pe sus de situație. Au fost puși într-o situație ciudată într-un laborator și au fost aduși, într-un fel, în cea mai dificilă situație posibilă.

•

Există un studiu în Israel cu privire la acordarea de eliberare condiționată deținuților. Se poate observa că este o diferență semnificativă între procentele dintre intervalele orare în care acești oameni au dat o decizie favorabilă eliberării condiționate.

•

Există oare ceva special, care induce oamenii să fie mai raționali și mai binevoitori? Nicidecum, este vorba de pauzele de masă.

•

Studiul relevă faptul că după o pauză de masă, subiecții erau mult mai predispuși să acorde eliberarea decât atunci când sunt flămânzi.

•

Niciunul dintre ei nu ar răspunde, fiind întrebați de motivul acordării eliberării, că i-au eliberat fiindcă de abia mâncaseră. Nu așa funcționează omul.

•

Dar, e, în fapt, un tip de situație care pe noi ne afectează.

•

Toate acestea sunt exemple de factori mărunți, subtili, subconștienți care te pot influența într-un mod puternic.

•

Există un alt factor situațional pe care-l consider de o imensă importanță și aceasta e prezența sau absența altor oameni – a unui public.

•

Exemplul clasic este cel al lui Kitty Genovese care trăia în New York și care a fost omorâtă prin înjunghiere de către cineva pe când se întorcea la aprtamentul ei.

•

Ea era în centrul unui complex rezidențial și oamenii se uitau la întâmplare. Dar ei vedeau că nimeni nu intervine și cu toții asistau la ceea ce se întâmpla, așa că nici unul nu a făcut nimic.

•

Nu au făcut nimic pentru că responsabilitatea nu era atribuită cuiva specific, era difuză.

TEORIILE NORMATIVE SI ETICA AFACERILOR - Curs 4 Principalele teme abordate în cadrul cursului:  Etica normativă  Etica aplicată  Deontologia  Dreptatea  Utilitarismul

Etica normativa  se ocupă cu studiul fenomenelor şi stărilor bune sau rele care s-au realizat sau urmează să se realizeze, de studiul conţinutului normelor, principiilor şi valorilor specifice unor sisteme morale, justificarea şi ierarhizarea acestora, de evaluarea acţiunilor şi comportamentelor morale.  Ea produce, de exemplu, argumente cu privire la caracterul bun sau rău inerent unor acţiuni sau consecinţelor acestor acţiuni.  Etica normativă cuprinde trei tipuri mari de teorii etice: 1. etica deontologică – ce vizează obligaţiile, datoriile etice, 2. etica consecvenţionalistă – ce vizează scopurile, consecinţele sau finalităţile deciziilor şi acţiunilor morale, şi 3. etica virtuţilor.  Răspunde la întrebarea:  Cum ar trebui cineva să procedeze? Din ce considerente o acțiune este considerată corectă sau greșită?  Ce lucruri sunt considerate bune sau acceptabile? Etica normativa – etica deontologica si finalista  Deciziile şi judecăţile morale (respectiv formularea unei aprecieri sau a unui blam întro situaţie concretă) îşi au temeiurile într-un principiu moral.  Nu există, însă, întotdeauna acord asupra principiilor morale acceptabile şi nici asupra felului în care ele se aplică în cazul unor acţiuni particulare.  Adepţii punctului de vedere deontologist vor considera că decizia morală trebuie să se întemeieze pe datorie,

Adepţii eticii finaliste vor lua în considerare exclusiv consecinţele deciziei şi respectiv consecinţele acţiunii morale.

Etica aplicata  Etica aplicată, spre deosebire de etica generală (tradiţională) se ocupă de abordarea unor probleme şi situaţii particulare prin raportarea lor la un anumit principiu sau teorie morală.  Ea atrage atenţia asupra necesităţii raportării principiilor morale la fapte şi situaţii concrete.  SCOP: utilizarea eticii formale în încercarea de a rezolva probleme şi dileme efective ale activităţii curente; în acest sens se urmăreşte şi elucidarea unor potenţiale contradicţii între posibilităţile de aplicare a teoriilor şi principiilor etice. Etica aplicata – istoric  Cercetările de etică ce se referă la probleme practice sau "aplicate " s-au amplificat cu deosebire după anii '60 ai secolului XX.  Aceste studii au reînviat o tradiţie ce vine din antichitate până în timpurile moderne, dar care a fost neglijată în primele decenii ale secolului XX.  Filosofii antici greci şi romani ne-au oferit, în termeni foarte concreţi, ample analize cu privire la felul în care trebuie să trăim sau să murim.  Gânditorii Evului Mediu, la rândul lor, erau preocupaţi de o serie de idei concrete, ca de exemplu ideea avortului, ori dacă a omorî e întotdeauna greşit sau dacă şi când se justifică pornirea unui război.  D. Hume a scris un eseu în care apăra sinuciderea, iar I. Kant era preocupat de aflarea unor mijloace care să ducă la pacea eternă. 

În secolul XIX, toţi filosofii utilitarişti au scris mult despre etica aplicată.

 Neglijarea acestei problematici la începutul secolului XX s-a datorat influenţei pozitivismului logic, cu ideea sa conform căreia declaraţiile etice nu sunt altceva decât dovada emoţiilor; rolul eticii era restrâns la aria metaeticii, cu sarcina de a analiza semnificaţia termenilor morali.  Această idee a fost abandonată la începutul anilor '60, când studenţii au cerut cursuri care să fie în mare măsură racordate la problemele timpului, cum ar fi: justificarea războiului ( mai ales în legătură cu războiul din Vietnam ), nesupunerea civică, egalitatea rasială, egalitatea sexelor, poluarea mediului înconjurător, războiul atomic, bacteriologic, reproducerea umană, etc.  S-au dezvoltat diferite arii separate de etică aplicată, fiecare cu centre proprii de cercetare, reviste specializate şi o literatură în rapidă expansiune.  Iniţiativa de a dezvolta asemenea cercetări de etică aplicată s-a manifestat cu putere în anii 60 ai secolului XX, a dus la dezbateri vii în care s-au pus noi întrebări cu privire la limitele eticii, la necesitatea reformulării unor principii etice tradiţionale pentru a le face aplicabile la situaţii noi de viaţă. Principalele ramuri ale eticii aplicate: 1. Etica afacerilor 2. Bioetica 3. Etica mediului 4. Etica juridică 5. Etica medicală 6. Etica cercetării ştiinţifice 7. Etica profesiunii de ziarist 8. Etica inginerească 9. Etica războiului Etica afacerilor

 Etica afacerilor analizează problemele şi dilemele ce apar în domeniul afacerilor: limitele juste ale unei competiţii acceptabile, evaluarea obligaţiilor conflictuale faţă de acţionari şi clienţi, sfera şi limitele loialităţii faţă de companie, etc.  Importanţa eticii în afaceri a crescut exponenţial ca urmare a schimbărilor rapide produse de structura, calificările şi aşteptările forţei de muncă, apariţiei noilor tehnologii, a internaţionalizării, globalizării şi dispariţiei frontierelor în afaceri sau a întrepătrunderii factorilor socio-culturali specifici unor societăţi diferite.  Toate companiile, mai mici sau mai mari, din industrie, agricultură sau servicii, cu capital autohton sau multinaţional, doresc să promoveze „examenul” de etică pe care îl susţin în faţa opiniei publice, care reprezintă destinatarul final al produselor şi serviciilor pe care le creează.  etica afacerilor este o componentă a eticii aplicate (deci focalizată pe probleme practice, concrete) care examinează regulile şi principiile de factură etică într-un context bazat pe relaţii de natură comercială. 

Obiectul de studiu este reprezentat de diferitele probleme morale care se pot naşte în relaţiile de afaceri, adică de ansamblul datoriilor şi obligaţiilor contractuale şi extracontractuale care sunt impuse tuturor persoanelor angajate în activităţi comerciale.

 etica afacerilor este o disciplină normativă, în care sunt definite şi susţinute ca necesare standarde etice specifice.  Definiţie „un studiu sistematic al aspectelor morale cu care se confruntă domeniul afacerilor, incluzând aici activităţi, instituţii, organizaţii, sectoare economice, practici şi credinţe “ Teoriile normative si etica afacerilor •

Sunt derivate din teorii etice filosofice și oferă instrumente pentru luarea deciziilor etice

•

Instrumente (moduri de a gândi în legătură cu alegerile etice) care te ajută în a decide ce decizie ar trebui să iei ca ”agent moral conștient” care aprofundează alegerile etice și care dorește să ia o decizie etică ”corectă”

•

Premiza de la care pornim este că intențiile tale sunt bune, iar scopul tău este să faci ceea ce este corect

Dilema etica •

Multe decizii etice sunt foarte clare, astfel încât este foarte ușor să le catalogăm că ”greșite” sau ”corecte”

•

Este dificil să hotărâm daca delapidarea fondurilor companiei este o dilemă etică dificilă? Nu chiar, delapidare înseamnă furt, astfel încât este greșit. Punct

•

Dar lucrurile pot deveni neclare atunci când două sau mai multe valori, drepturi sau responsabilități întră în conflict, și trebuie să decidem între două alternative la fel de neplăcute

•

Definiție: o dilemă etică – o situație în care două sau mai multe valori ”corecte” intră în conflict

Studiu de caz – dilema etica  Maria este managerul ABC s.r.l. Lucrează în această companie de 15 ani, pornind de jos, până la nivelul superior, după terminarea facultăţii. Şeful ei i-a comunicat, sub secretul confidenţialităţii, că 200 de muncitori vor fi concediaţi. Din fericire, locul ei de muncă nu va fi afectat. Dar un zvon circulă în companie, şi unul dintre subalternii săi (un vechi prieten) o întreabă: “Maria, cum stă treaba? Se închide fabrica? O să-mi pierd slujba? Săptămâna viitoare vreau să închei contractul de împrumut pentru noua casă. Trebuie să ştiu!”.  Ce ar trebui ea să spună? Ce aţi face voi?  Cele două valori care intră în conflict: adevărul și loialitatea  A spune adevărul unui prieten ar însemna să fii neloial companiei în care lucrezi, și care te-a tratat în mod corect  Loialitatea poate fi în conflict cu ea însăși, atunci când cântărești loialitatea față de prieten vs. Loialitatea față de companie/șef  Instrumentele derivate din teoriile filosofice etice sunt concepute să te ajute analizezi aceste dileme etice dificile din perspective multiple

să

 Niciuna dintre abordări nu este perfectă, chiar te-ar putea conduce spre concluzii diferite  Scop: să ne facă să analizăm cu atenție și cuprinzător dilemele etice și să evităm să ajungem la o anumită soluție din accident  Dacă analizezi o anumită problemă din diferite unghiuri, le poți explica celorlalți procesul de luare al decizie, în cazul în care ți se cere acest lucru.  Filosofii au analizat modul de luare a deciziile etice timp de secole  Nu vom face un curs de filozofie, dar vom reda cele mai importante și practice principii care ne pot asista pentru a lua ce mai bună decizie etică  Vom analiza abordările contemporane care ne pot oferi o asistență practică  Ulterior, vom încorpora aceste principii într-o serie de pași pe care ar trebui să îi utilizăm atunci când adoptăm o decizie etică, aplicând acesti pași la studiul de caz prezentat Deontologia  Deontologic vine din cuvântul grecesc „deontos” care înseamnă ceea ce trebuie făcut, iar uneori este tradus drept obligaţie sau datorie. Cel care a utilizat pentru prima dată termenul de “deontologie” a fost Jeremy Bentham (1748-1832) în

lucrarea

“Deontology or Science of Morality” (Deontologia sau ştiinţa moralei) apărută postum, în 1834.  Termenul de deontologie desemnează, în sens larg, acele teorii etice care se ocupă cu studiul datoriei morale, al originii, naturii şi formelor acesteia, în calitate de componentă a conştiinţei morale.  În sens restrâns prin deontologie se înţelege un ansamblu de norme (datorii, reguli) morale specifice unei anumite profesiuni (medicină, drept, ştiinţă, afaceri). Aceste reguli pot fi cuprinse într-un cod scris sau transmis prin tradiţie, pe cale orală şi acceptat de către toţi practicanţii unei profesii.  O abordare deontologică a cazului nostru ar răspunde întrebării ”Care este datoria etică a Mariei în condițiile în care cunoaște problema referitoare la concedieri? ”

 Deontologii își fundamenteaă deciziile în legătură cu ceea ce este corect pe principii etice universale sau valori precum: onestitatea, respectarea promisiunilor, loialitate, drepturi (la siguranță, confidențialitate etc.), echitate, responsabilitatea, compasiune, respectul pentru ființele umane și proprietate Exemple:  Într-un magazin intră un cumpărător, iar vânzătorul e convins că îi poate da mai puţin rest decât ar trebui, dar nu o face, deoarece se gândeşte că afacerea sa ar avea de suferit, lumea ar afla ce a făcut el.  Este morală acţiunea vânzătorului? Immanuel Kant  În concepţia lui, moralitatea acţiunilor şi a comportamentului subiectului nu depinde nici de dorinţe, nici de sentimente şi nici de consecinţele actelor.  Potrivit acestei concepţii, moralitatea de care dăm dovadă în acţiunile noastre, fie ele şi de afaceri, depinde în totalitate de intenţia săvârşirii anumitor fapte conforme cu comportamentul etic.  Ex. o firmă care donează bani în scopuri caritabile având în vedere creşterea popularităţii în rândul consumatorilor şi implicit a profitului pe termen mediu şi lung, nu este morală şi nu prezintă un comportament sau o atitudine etică în afaceri, deoarece nu are în primul rând intenţia de a ajuta pe cei mai nevoiaşi din societatea în cauză.  Sentimentele şi înclinaţiile nu pot fi temeiul unei acţiuni morale, pentru că acestea, oricât de dezirabile şi de admirabile ar părea a fi, nu sunt supuse voinţei. 

morala implică a face binele din voinţa de a-l face, nu dintr-o înclinaţie sensibilă sau din vreo “compasiune simpatetică”.

 Valoarea acţiunilor noastre nu o putem măsura nici în funcţie de rezultatele sau consecinţele lor, fiindcă acestea s-ar putea să fie mult diferite de anticipările agentului, din raţiuni ce nu depind de el.

 Unicul criteriu al moralităţii unei acţiuni este dacă a fost sau nu făcută în conformitate cu datoria şi în vederea acesteia. Imperativul categoric  Imperativele sunt instrucțiuni: ne spun ce să facem  Datoria “este necesitatea de a îndeplini o acţiune din respect pentru lege”. Iar legea morală supremă ia forma “imperativului categoric”, definit de Kant în felul următor: “acţionează ca şi când maxima acţiunii tale ar trebui să devină, prin voinţa ta, lege universală a naturii “ şi  “Acţionează astfel încât să tratezi omul niciodată ca mijloc, întotdeauna ca scop”.  Imperativul categoric este, după Kant, o lege morală inerentă raţiunii umane. 

El este forma sub care se exprimă datoria, Kant opunând datoria intereselor şi existenţei empirice a omului.

 Ex. Este nerespectarea promisiunii un principiu pe care toţi ar trebui să îl respecte? Un doctor care include într-un studiu privind rata de supravieţuire la cancerul de sân, cu condiţii foarte stricte, un pacient care nu respectă condiţiile impuse.  Testul pe care îl poţi aplica, pentru a verifica dacă acest principiu funcţionează: ce s-ar întâmpla dacă toată lumea şi-ar încălca promisiunile?

Imperativ ipotetic  Imperativul ipotetic îți spune ce să faci pentru a atinge un scop particular “dacă vrei să ai bani pentru a cumpăra un telefon, atunci trebuie să ai un loc de muncă”, ”dacă nu vrei să ajungi în închisoare, atunci nu fura mașini”  Imperativul ipotetic se aplică doar persoanelor care vor să atingă un anumit scop, la care se referă acesta. Dacă nu doresc să-mi cumpăr un telefon nou, atunci imperativul mai sus amintit nu mi se aplică  Dacă nu mă interesează dacă merg la închisoare, atunci impertivul de mai sus nu mi se aplică, nu există un motiv pentru a nu fura mașini

 Dar moralitatea, din perspectivă kantiană, nu este așa. Comportamentul moral nu se referă la a sta departe de închisoare, ci se referă la imperativele categorice, care prescriu ce să facem, indiferent de dorințele pe care le avem  Kant opune imperativul categoric, imperativelor ipotetice, adică imperativele de care trebuie să ţinem seama atunci când urmărim scopuri particulare.  Datoria morală ca imperativ categoric e o poruncă necondiţionată pe care raţiunea şi-o dă sieşi în virtutea propriei sale alcătuiri structurale. Ea trebuie respectată de către orice subiect indiferent de circumstanţele empirice.  De aceea – susţine Kant – nu e niciodată justificat să se spună o minciună: obligaţia de a spune adevărul nu poate fi limitată de nici un fel de considerente lăturalnice. “Ar fi o nelegiuire să spunem o minciună unui ucigaş care ne întreabă dacă nu cumva s-a ascuns la noi în casă un prieten al nostru urmărit de el.”  Aşadar, datoria poate fi independentă de drepturile subiectului care o îndeplineşte, nu însă, independentă şi de binele care trebuie sa-l facem altora în situaţii care ne solicită.  Suntem datori să acţionăm ca oameni, inclusiv în ceea ce priveşte modul de conducere şi gestionare al unei afaceri, avem astfel datorii faţă de viitor, faţă de generaţiile viitoare, aşa cum susţine etica kantiana, fără a aştepta drepturi în schimb, datoriile pe care le avem devenind valori în sine, fără să aibă alt scop.  Datoria coincide cu însăşi esenţa proprie moralităţii.  Kant derivă imperativele morale din moralitatea bunului simţ comun astfel încât s-a pretins că principiile conducătoare ale moralei lui Kant îşi au originea în regula de aur „ce ţie nu îţi place, altuia nu-i face”.  Regula de aur implică că fiecare este în mod fundamental egal şi ceea ce este bun pentru unul trebuie să fie bun pentru toţi cei care sunt asemănători (pretenţia de universalizare) şi, de asemenea, recunoaşte că toate fiinţele raţionale sunt persoane autonome astfel încât ele trebuie să fie tratate cu egalitate şi demnitate (scopurile şi nu mijloacele sunt cele mai importante)  Regula de aur funcţionează doar dacă eşti o persoană foarte morală

 În situaţia noastră, conform deontologismului, Maria nu ar trebui să mintă, deoarece o persoană foarte morală nu ar cere unui prieten să mintă. Obiectii referitoare la kantianism 1. Prima dificultate constă în faptul că aplicarea imperativului categoric nu permite excepţii. Spre exemplu, dacă sunt un criminal, ar trebui să fiu de acord că toţi criminalii trebui pedepsiţi, dar nu aş fi de acord să fiu şi eu pedepsit. Care interpretare e corectă? 2. A doua dificultate în legătură cu Kant ţine de faptul că acesta nu oferă o soluţie pentru situaţia când există un conflict al intereselor; de ex. loialitatea față de companie intră în conflict cu compasiunea și dreptatea  Regula este, ultimul sosit, primul plecat: dar dacă ultimul sosit are un copil bolnav pe care trebui să îl întrețină și este la fel de bun ca unul dintre colegii care este necăsătorit, dar a venit înaintea lui? 3. O altă dificultate de aplicare a deontologiei este atunci când intră în conflict cu raționamentul consencvențialist •

Ce se întâmplă atunci când respecți o regulă care are consecințe devastatoare?

•

Ex. în al doilea război mondial, a spune adevărul trupelor naziste referitor la evreii care sunt ascunși în podul casei tale ar fi avut consecințe devastatoare

•

Ca răspuns, anumiți filosofi au susținut că unele dintre principiile deontologice nu ar trebui privite ca fiind absolute (a spune adevărul, a-ți respecta promisiunea)

•

De ex. ar putea fi încălcat un principiu, pentru un motiv bine întemeiat (în concordanță cu Kant, un motiv pe care l-ai accepta ca valid pentru toți cei aflați în aceeași poziție)

•

În scenariul nazist, imperativul categoric a lui Kant ar putea fi util deoarece majoritatea dintre noi nu ar vrea să trăiască într-o lume în care a spune adevărul ar însemna moartea a milioane de oameni nevinovați.

•

Respectul pentru viață precedă onestitatea

•

Acest conflict a fost evidenţiat de cercetători contemporani, atâta timp cât principala cerinţă a unei teorii morale este capacitatea sa de a rezolva dilemele morale.

•

Ori, tăcerea lui Kant în acest domeniu este deosebit de problematică.

•

Există pretenţia că Aristotel ne-a oferit o a treia alternativă pentru etică numită etica virtuţii.

•

Dar etica virtuţii se ocupă mai puţin cu modul în care acţiunile umane trebuie îndeplinite decât cu ce fel de caracter trebuie să aibă fiinţele umane.

Concluzii deontologie:  nu ar permite, de exemplu, rănirea unor indivizi pentru a-i ajuta pe alţii.  fiecare persoană nu ar trebui tratată ca mijloc ci întotdeauna ca un scop în sine.  Principiile etice sunt permanente şi imuabile, iar aderenţa la aceste principii este centrul comportamentului etic. Sfat practic - deontologie •

A cunoaște care îți sunt valorile și cum le prioritizezi este un prim pas în înțelegererea și aplicarea acestei abordări în viață

•

Care valori sunt cele mai importante pentru tine? Cum le prioritizezi, atunci când acestea intră în conflict?

•

Încearcă să ai o listă a valorilor mai scurtă și să fie în concordanță cu cele în care crezi cu adevărat

•

Pentru a determina care sunt cele mai importante valori, încearcă să le determini prin raportare la cele mai recente dileme etice pe care le-ai întâlnit. Care valori ți-au ghidat comportamentul? Care au prevalat în fața unor valori conflictuale?

•

De ex. studenții aleg respectarea promisiunii ca valoare. Dar ce vei face dacă această valoarea ți-ar cere să încalci o altă valoare importantă ca dreptatea sau onestitatea?

•

Ar trebui să-ți respecți promisiunea de a minți autoritățile pentru un prieten care a încălcat legea și a vătămat alte persoane?

•

Dacă alegi loialitatea ca valoare, determină loialitatea față de cine, deoarece acestea pot fi conflictuale, precum în cazul concedierilor

Dreptatea – John Rawls  Teoriile etice bazate pe dreptate se referă la modul în care este percepută echitatea acţiunilor.  O acţiune este dreaptă (etică) dacă tratează oamenii în mod corect şi consecvent, în concordanţă cu standardele etice şi legale.  Principiul dreptăţii obligă managerii şi toţi cei implicaţi în activitatea de afaceri să trateze fiecare persoană sau acţiune fără a face vreo discriminare. Raspunde la intrebarea: este actiunea corecta?  Când eraţi copil, mama dvs v-a tratat cu o bucată de tort de nenumărate ori, dar imaginaţi-vă un moment în care vă oferea o bucată dvs şi o bucată fratelui sau surorii dvs.  Dacă ar fi dat o bucată mai mare fratelui, nu credeaţi ca nu este corect/drept?  În fiecare dintre noi există o credinţă că aceleaşi lucruri ar trebui tratate la fel. Astfel, dacă nu există diferenţă relevantă între tine şi fraţii tăi, atunci consideri că trebuie să ai parte de aceeaşi felie de tort.  Totuşi, dacă ar fi ziua de naştere a fratelui tău, atunci nu ai mai avea aceeaşi poziţie referitoare la toate aspecte importante: ziua de naştere este un motiv pentru ca fratele tău să aibă o bucată mai mare de tort.  Principiul dreptăţii, pe care toţi îl recunoaştem, susţine că persoanele egale ar trebui tratate în acelaşi mod.  Desigur , există de multe ori dezacord cu privire la cine și ce sunt egale, dar, cu excepția cazului în care există o diferență relevantă , toate persoanele ar trebui să fie tratate în mod egal  Dreptatea ca echitate se bazează pe doua idei gemene: e vorba de poziţia originară şi de vălul de ignoranţă.  Dupa Rawls, cel mai potrivit mod de a ne gândi la felul în care ar arăta o societate dreaptă sau echitabilă ar fi următorul: să ne imaginăm asupra căror principii ar cădea de acord nişte persoane care nu ar cunoaşte anumite fapte particulare în ce le priveşte

(de pildă, nu îşi cunosc poziţia socială, averea, talentele particulare pe care le posedă etc.).  Acele persoane se afla în "poziţia originară". Acest concept ar trebui utilizat pentru a negocia principiul dreptăţii.  Poziţia originară, prezintă o situaţie ipotetică în care indivizii acţionează ca apărători ai interesului tuturor indivizilor. Indivizii, cunoscuţi ca negociatori, au cunoştinţe în domeniul social, al ştiinţelor politice şi economice.  Rawls propune ca cei care iau decizii să utilizeze “vălul ignoranţei” pentru a ajunge la principiile fundamentale ale dreptăţii, care ar trebui să îi ghideze în luarea deciziilor morale  Astfel, oameni imaginari se adună în spatele unui ipotetic “văl al ignoranţei”; aceste persoane imaginare nu ştiu nimic despre identitatea lor sau statutul social, nu ştiu dacă sunt bărbaţi sau femei, directori sau oameni de serviciu, inteligenţi sau proşti, bogaţi sau săraci, bolnavi sau sănătoşi.  Astfel, persoanele raţionale care utilizează acest văl al ignoranţei vor lua decizii etice, care să nu favorizeze sau dezavantajeze un anumit grup, în mod nedrept.  Aceste persoane neutre vor ajunge la principii juste, care acordă fiecărui individ drepturi egale la libertăţile de bază şi egalitatea de oportunităţi, şi de care să beneficieze şi cei mai puţini avantajaţi membrii ai societăţii  Această teorie te forţează să te pui în locul celor mai puţin avantajaţi  Vălul ignoranţei elimină informaţia privitoare la vârsta, genul, statusul socio-ecomonic şi convingerile religioase din cadrul unei probleme. Odată ce această informaţie este inaccesibilă negociatorilor, interesele materiale ale părţilor implicate dispar.  Într-o societate corectă, drepturile protejate de către justiţie nu sunt probleme de negociere politică sau subiect al calculelor bazate pe interese sociale.  Simplu spus, fiecare are aceleaşi drepturi şi libertăţi.  Deoarece oamenii încearcă să evite riscurile și sunt îngrijorați să nu se afle în poziția cea mai dezavantajoasă, oamenii neutri, aflați în spatele vălului ignoranței vor aplica

principii corecte care să ofere tuturor indivizilor drepturi egale și oportunități egale care ar aduce beneficii și celor care se află în poziția cea mai dezavantajoasă în societate  Această abordare poate fi utilizată în luarea oricărei decizii etice, dar este mai utilă atunci când sunt în discuție elemente referitoare la dreptate Raspunde la intrebarea: este actiunea corecta?  Maria este managerul ABC s.r.l. Lucrează în această companie de 15 ani, pornind de jos, până la nivelul superior, după terminarea facultăţii. Şeful ei i-a comunicat, sub secretul confidenţialităţii, că 200 de muncitori vor fi concediaţi. Din fericire, locul ei de muncă nu va fi afectat. Dar un zvon circulă în companie, şi unul dintre subalternii săi (un vechi prieten) o întreabă: “Maria, cum stă treaba? Se închide fabrica? O să-mi pierd slujba? Săptămâna viitoare vreau să închei contractul de împrumut pentru noua casă. Trebuie să ştiu!”.  Ce ar trebui ea să facă?  Oamenii care ar trebui să ia decizia de concediere ar trebui să se întâlnească în spatele “vălului ignoranţei” şi ar trebui să conceapă un plan prin care să se stabilească cine va fi dat afară şi când ar trebui să li se comunice acest lucru Utilitarismul/ Consencventialismul •

Teoriile consencvențialiste, teleologice (din grecescul telos - scop)

•

Concentrare asupra rezultatelor, consecințelor acțiunii sau a deciziei

•

Utilitarismul este cea mai cunoscută teorie consencvențialistă

•

Principiul utilității- o decizie etică ar trebui să maximizeze beneficiile pentru societate și să minimalizeze chestiunile vătămătoare

•

Ceea ce contează este balanța consecințelor bune față de cele rele, pentru societate, în general

Utilitarismul

 Utilitarismul este o doctrină etică ce priveşte moralitatea acţiunilor ca fiind total dependentă de consecinţele sau rezultatele lor benefice (binele obţinut).  Faptele oamenilor nu sunt corecte sau obligatorii datorită caracterului lor intrinsec valoros, relaţiilor lor cu normele sociale sau divine (religioase), ci datorită binelui general pe care-l produc.  Utilitarismul îşi are originile în Anglia secolului XVII, dar şi-a primit formularea clasică în operele lui J. Bentham (1748-1832), John Stuart Mill (1806-1873) şi George Eduard Moore  Teza de bază (fundamentală) a utilitarismului, formulată de Bentham este Principiul Maximei Fericiri, potrivit căreia binele suprem îl reprezintă “Asigurarea celei mai mari fericiri posibile pentru un număr cât mai mare de oameni”.  Identificarea fericirii cu plăcerea a fost respinsă încă de pe vremea lui Socrate de către filosofi şi teologi. Iar Epicur atrăgea atenţia că nu trebuie să ne lăsăm dominaţi de plăceri, căci acestea se pot transforma în neplăceri mai mari, (de exemplu, consumul de alcool sau tutun), ne pot duce în situaţia de a fi robi ai plăcerii.  Ne domină ele pe noi şi nu invers. Mai mult, uneori e de preferat o durere mică unei plăceri, pentru a ne procura mai târziu o plăcere mai mare.  Susţinători ai diferitelor forme de utilitarism au încercat să distingă între acte despre care credem că duc la fericire şi acte care duc în fapt la ea.  Revenind la situaţia Mariei, care ar fi soluţia corectă în cazul dilemei acesteia?  Care ar fi persoanele implicate şi ce efecte ar avea asupra acestora decizie ei?  Cine va fi afectat dacă ea decide să spună adevărul prietenului? Dar dacă nu o va face?  În luarea deciziei trebuie să ţineţi cont nu numai de persoanele apropiate afectate, ci de societate, în general.  Un utilitarist stakeholderilor

ar aborda o dilemă etică implicați

într-o

anumită

prin identificarea sistematică a tuturor situație,

precum

și

consecințele

(beneficii/costuri) pentru fiecare dintre ei. Cine sunt persoanele afectate în situația concedierii?

 Cei mai importanți stakeholderi: prietenul Mariei, familia prietenului, șeful Mariei, Maria, familia Mariei, alți angajați, compania. Care ar fi consecințele pentru fiecare dintre ei?  Efecte negative dacă îi va spune adevărul prietenei  Aceasta ar putea să transmită informația colegilor ei, iar fabrica ar fi în haos  Mai mulți oameni și-ar pierde locul de muncă, ca o consecință  Maria și-ar pierde credibilitatea în fața șefului, care i-a oferit informația în mod confidențial  Maria și-ar putea pierde locul de muncă, care ar putea afecta familia ei  Beneficii potențiale :  Maria ar obține încrederea unui prieten apropiat  Prietena ar putea utiliza informația în deizia de a cumpăra sau nu o casă  După ce Maria face o analiză temeinică care estimează beneficiile și costurile , ce mai bună decizie etică este cea care aduce cele mai multe beneficii nete pentru societate, iar ce mai ”rea” decizie este cea care prevede cele mai multe rele societății  Deci, dacă persoanele ar fi, mai mult rănite decât ajutate în situația în care Maria și-ar informa prietena despre concediere, atunci, conform utilitarismului, Maria nu ar trebui să spună nimic  Este foarte important să analizăm consecințele față de societate, nu numai în ceea ce te privește pe tine, așa cum suntem predispuși să facem  Ai putea realiza un tabel, asemenea celui de mai jos Analiza consencventialista Stakeholder

Spune—

Spune—

Nu spune—

Nu spune—

costuri

Beneficii

Costuri

Beneficii

1.

2.

3.

Etc.

•

Concluzie: cele mai bune decizii sau acțiuni sunt cele care aduc cel mai mult bine, societății, în general

Beneficiile consencventialismului •

În general, când analizăm dacă să întreprindem o acțiune sau nu, analizăm costurile și beneficiile

•

Atunci când statul decide construirea unei autostrăzi care să treacă peste proprietatea ta, acesta utilizează argumente utilitariste când susțin beneficiile aduse comunității (dezvoltarea și locurile de muncă, mai puține accidente, trafic redus etc.) sunt mai importante decât costurile pe care le au câțiva proprietari

Provocari •

Este greu să obți toate informațiile pentru a evalua toate consecințele pentru fiecare stakeholder care ar putea fi afectat în mpd direct sau indirect

•

În afaceri (sau, în viață), când avem toate aceste date?

•

Ar fi putut Mark felt să adune toate datele necesare?

•

Și chiar și atunci când deții toate informațiile , poate fi foarte dificil să calculezi toate costurile și beneficiile întrunite în fiecare dilemă etică

•

Poți face o listă cu toate costurile și beneficiile întrunite în situația concedierilor?

•

Este usor să treci doar consecințele pe care Maria le-ar putea resimți

•

Dar poți să ai o viziune care să cuprindă toate costurile și beneficiile posibile asupra tuturor celor implicați?

•

Dacă nu deți un glob de cristal care să îți spună viitorul , este puțin probabil că vei reuși să faci o analiză corectă și completă a tuturor consecințelor posibile

•

Ai responsabilitatea de a aduna și utiliza cele mai bune și cele mai recente informații

•

Provocare în vederea luării celei mai bune decizii etice este de a te detașa de propria persoană și a te gândi la toate posibilele consecințe pentru toți cei afectați

Utilitarism –critici 1.Dificultatea practică de a-l aplica – căci în ce fel am putea determina cu acurateţe fericirea pe care e probabil s-o producă o acţiune individuală ori o regulă generală sau cum poţi obţine toate informaţiile necesare pentru a evalua toate consecinţele posibile? 2. Caracterul lui inechitabil: se poate întâmpla ca fericirea majorităţii să poată fi obţinută cel mai eficace prin sacrificarea unei minorităţi inocente sau printr-o instituţie evident nedreaptă, cum este sclavia; şi 3. Unilateralitatea sa, constând în faptul că moralitatea este analizată exclusiv prin prisma acţiunilor şi a consecinţelor, niciodată prin cea a motivelor sau a intenţiilor. Concluzii – utilitarism  Teorie care prescrie omului de afaceri maximizarea cantitativă a consecinţelor benefice pentru întreaga populaţie.  Formă a consecvenţialismului, adică pune accent nu pe intenţiile sau scopurile urmărite în afaceri, ci pe consecinţele acestora.  Prin urmare, nu contează ceea ce urmăreşte în sine o afacere, ci faptul că ea produce sau nu beneficii pentru umanitate.

 Printre aceste beneficii, utilitariştii consideră a fi cele mai importante: fericirea, plăcerea, satisfacţia, deoarece acestea sunt considerate a avea cel mai mult legătură cu starea generală de bine a omului.  Utilitarismul este atractiv pentru oamenii de afaceri deoarece această filosofie afirmă că multe acţiuni au consecinţe pozitive pentru unii, şi negative pentru alţii, ceea ce este adevărat pentru multe decizii de afaceri.

TEORIILE NORMATIVE SI ETICA AFACERILOR - Curs 5 Principalele teme abordate in cadrul cursului:  Etica virtuţilor  Aristotel  G.E.M.Ascombe  R. Solomon  Jurământul hipocratic al managerilor  Cei 8 pași în luarea unei decizii etice Scurta recapitulare:  MORALA/MORALITATEA: este percepţia unui individ despre ceea ce este corect sau greşit, bine sau rău;  Percepţia unei persoane despre ceea ce înseamnă moralitatea nu are un efect direct asupra celorlalţi  Totuşi, suma moralităţii fiecărui individ influenţează atitudinile din societatea respectivă  ETICA: se referă la o teorie sau un sistem al valorilor morale; descrie principiile a ceea ce este considerat a fi un comportament corect  Similar cu felul în care suma ideilor/gândurilor unei persoane creează ideologia, etica reprezintă suma moralităţii persoanelor.

 VALORILE: reprezintă ideile şi trăsăturile caracteristicile pe care un individ le preţuieşte şi le consideră importante Etica virtutilor  se preocupă de felul în care oamenii ar trebui să se comporte sau ce fel de persoane ar trebui să fim pentru a face ceea ce este corect.  O asemenea abordare, care se focalizează pe un anumit scop, pe individ, responsabilităţile colective şi pe cultivarea caracterului este etica virtuţilor.  fundaţia moralităţii constă în dezvoltarea trăsăturilor de caracter bune, cum sunt virtuţile: o persoană este bună dacă are virtuţi. Etica virtutilor – Aristotel  Elementul esenţial în educaţia morală a lui Aristotel nu este studiul erudit, pur intelectual, ci imitaţia modelelor exemplare, care arată prin faptele şi modul lor de a fi ce înseamnă să fii un om virtuos. „[...] spusul poveştilor este mijlocul principal de a face educaţie morală”.  Virtutea nu este înnăscută, la naştere omul are doar dispoziţii, înclinaţii de a fi virtuos. Ea se dobândeşte prin educaţie şi practică spirituală, devenind apoi habitus, obişnuinţă, deprindere stabilă.  Pe copil, părinţii îl învaţă să nu mintă – normă care se înscrie în caracterul său moral de mai târziu. De aici importanţa educaţiei în a forma deprinderi virtuoase  Nu trebuie neglijat faptul că Aristotel vede omul în contextul social, adică nevoia de a se integra într-o societate şi de a excela ca parte a acestui grup social (sau, am putea spune în context organizaţional).  Calităţile necesare pentru a atinge starea de a eudaimonia duc la formarea unei societăţi înfloritoare.  Acest aspect este deosebit de important în etica afacerilor, deoarece virtuţile pot fi aplicate în contextul organizaţional contemporan.  Deci, putem susţine că motivaţia, înţelepciunea practică şi curajul sunt virtuţi esenţiale pentru a transforma ideile etice în realitate organizaţională.

Etica virtutilor  Mahatma Gandhi (1869-1948) arăta din perspectiva doctrinei nonviolenţei satyāgraha ( în sanskrită - adevăr şi fermitate) care sunt cele şapte păcate sociale ale lumii de azi: 1. bogăţie fără muncă; 2. plăcere fără conştiinţă; 3. cunoaştere fără caracter; 4. câştig fără morală; 5. ştiinţă fără umanism; 6. religie fără sacrificiu; 7. politică fără principii.  Etica virtuţilor a ieşit din nou la lumină în 1958 când Elizabeth Ascombe a publicat articolul „Filosofia morală modernă”, articol prin care a schimbat modul de gândire asupra teoriilor normative aplicabile în lumea afacerilor.  Ea a criticat filosofia morală modernă preocupată de o concepţie legalistă asupra eticii (accentuarea asupra obligaţiilor şi a datoriei).  Critică utilitarismul şi deontologia, deoarece se bazează pe principii universal valabile (adică principiul celei mai mari fericiri a lui Mill şi imperativul categoric a lui Kant), putând da naştere unui cod moral rigid.  Mai mult, aceste teorii se axează pe noţiunea de obligaţie, care, la rândul ei, este lipsită de sens în societatea modernă, deoarece nu are rost fără existenţa unui legiuitor.  Inspirându-se de la Aristotel, ea a susţinut revenirea la concepte cum ar fi caracterul, virtutea şi înflorirea. 

în abordarea sa a subliniat importanţa emoţiilor şi înţelegerea psihologiei morale.

Etica virtutilor – organizatie virtuoasa

 Atunci care sunt virtuţile care ar putea fi luate în considerare pentru ca o instituţie de afaceri să aibă un caracter virtuos?  Fără îndoială, acestea sunt justiţia, curajul, loialitatea, împreună cu integritatea şi consecvenţa, care se referă la aplicarea constantă a acestor virtuţi în diferite practici şi în diferite perioade de timp.  O organizaţie de afaceri cu caracter virtuos are nevoie de curaj pentru a face faţă tentativelor de corupere din partea altor instituţii prezente în mediul în care aceasta îşi desfăşoară activitatea şi să minimalizeze efectele dăunătoare ale mediului asupra caracterului acesteia.  Ar avea nevoie de justiţie pentru a distribui bunurile exterioare în mod adecvat pentru a cântări avantajele proprii cu cele ale comunităţii, pentru a promova excelenţa companiei prin distribuirea rolurilor astfel încât cei mai buni într-un domeniu să fie distribuiţi în domeniul respectiv şi pentru a produce armonie internă prin acceptarea, de către subordonaţi, a justiţiei la locul lor de muncă.  Accentul pus pe încredere (prin care putem înţelege virtutea în ipostaza de a oferi încredere altora şi de a fi demn de încredere tu însuţi) pune în lumină necesitatea loialităţii pentru conducerea afacerilor. Etica virtutilor  Asemenea virtuţi îşi găsesc întruchiparea instituţională într-o seamă de trăsături ale organizaţiei.  Aceste trăsături sunt:  dezvoltarea unei structuri bazată pe echilibrul puterii care garantează faptul că punctele de vedere şi dorinţele unei entităţi specifice nu sunt privilegiate în comparaţie cu ale altora,  sisteme şi procese de luare a deciziilor care încurajează dialogul critic raţional având ca efect contracararea părtinirilor şi  examinarea unor aspecte anterior ignorate.

 Ceea ce trebui specificat este că toţi participăm la un număr de „practici” de-a lungul vieţii şi toate acestea prevăd diferite provocări prin care putem stimula dezvoltarea virtuţilor, inclusiv încrederea şi autocunoaşterea.  Acest agregat de practici are scopul de a stimula dezvoltarea virtuţilor sau a eudaimoniei; o căutare a unei vieţi mai bune precum şi a înţelegerii a ceea ce o viaţă bună înseamnă. Etica virtutilor – R. Solomon  Robert Solomon este un susţinător fervent al aplicării eticii virtuţilor în domeniul afacerilor, în special al organizaţilor. El se referă la cele şase dimensiuni ale eticii virtuţilor într-un context corporatist: 1. Comunitatea: expunerea lui Aristotel cu privire la dezvoltarea şi acţiunea morală a fost întotdeauna indisolubil legată de apartenenţa la o comunitate. Putem vedea o organizaţie angajatoare ca o comunitate în care suntem membrii şi care oferă un context în ceea ce priveşte comportamentul nostru moral. 2. Excelenţa (arete): ideea de a te strădui să obţii cele mai bune rezultate pentru sine şi pentru comunitatea din care face parte acea persoană nu este una actuală. Dar ideea de excelenţă în afaceri se potriveşte foarte bine cu etica virtuţilor. „În lumea afacerilor excelenţa este cea care vinde, excelenţa este cheia spre succes”. 3. Identitatea de rol: aceasta se relaţionează cu ideea că a lucra într-o organizaţie înseamnă a accepta rolul în totalitate, cu drepturile şi obligaţiile lui. Va fi uşor să asociem acest aspect cu loialitatea faţă de o organizaţie. Bineînţeles că rolul va fi diferit în funcţie de nivelul ierarhic, dar toate rolurile au o importanţă în ceea ce priveşte obligaţiile şi conformitatea cu regulile şi standardele de comportament etic. 4. Integritatea: plenitudinea abordării noastre asupra ceea ce înseamnă să fii un membru moral al organizaţiei şi consistenţa acţiunilor noastre în timp poate fi sintetizată prin integritate. Poate, de asemenea, să însemne curaj şi încăpăţânare în contextul unei situaţii stresante, putând chiar să genereze o percepţie de lipsă de loialitate. 5. Raţionamentul (înţelepciunea practică): aceasta se referă la percepţie, analiză şi controversă, precum şi acţiune. Virtutea aristoteliană „pronesis” a fost considerată ca fiind una dintre cele mai importante în aplicarea celorlalte virtuţi prin conexarea

dezvoltării intelectuale cu construirea caracterului. Nevoia de perfecţionare continuă într-o viaţă este foarte diferită de aplicarea unui calcul moral. 6. Holismul: Solomon argumentează că angajaţii buni sunt oameni buni şi susţine sincronizarea virtuţilor din domeniul afacerilor cu virtuţile pe care le aplicăm în toate sferele existenţei noastre. Etica virtutilor  Este interesant de analizat cum toate elementele descrise de Solomon se întrepătrund.  De exemplu, în contextul analizei loialităţii, dacă nu suntem de acord cu unele propuneri ale organizaţiei din care facem parte, ne vom baza pe noţiunile de integritate, raţionament sau holism.  Solomon creează o legătură aparent unitară între individ, corporaţie şi societate, în care scopurile fiecărei sunt convergente. Etica virtutilor - aspecte practice  Pentru a fi virtuos nu este suficient să fii dispus să acţionezi în sensul binelui moral ci trebuie să ai şi dorinţa, motivaţia intrinsecă de a împlini ceea ce este bun.  Conformistul la reguli se supune unor standarde externe de comportament datorate sancţiunilor, dar motivaţia sa este lipsită de valoare morală.  Persoana virtuoasă este aceea care are şi motive şi intenţii bune din punct de vedere moral.  Acest tip de teorie etică este aplicabilă în domeniul afacerilor în special în ceea ce priveşte managerii şi codurile etice, fiind mai puţin atractivă decât teoria deontologică sau utilitaristă.  Etica virtuții pune accent pe actorul moral (persoana) și nu pe acțiunea morală (decizia sau comportament)  Scopul este să fii o persoană bună, deoarece o astfel de persoană îți dorești să fii  Chiar dacă bazele eticii virtuții au fost puse de Aristotel, un număr ridicat de filosofi contemporani s-au întors la același mod de gândire

Etica virtutii  Ţine cont de caracterul agentului moral, motivaţiile şi intenţiile acestuia, aspecte irelevante în celelalte teorii studiate •

Este important că individul intenționează să fie o persoană bună și depune eforturi pentru a se dezvolta ca agent moral, să fie asociat cu alții care fac la fel și să contribuie la realizarea unui context organizațional care susține comportamentul etic

•

Principiile, regulile sau consecințele sunt importante, dar doar în contextul analizării caracterul și integritatea actorului

•

Caracterul poate fi analizat prin prisma principiilor, ca onestitatea, prin prisma respectării regulilor ( de ex. dacă a respectat regulile codului profesional) sau prin prisma consecințelor (de a nu face rău) Exemplu:

•

Motivația și intențiile sunt importante în luarea deciziilor etice, așa cum este și în cazul legilor

•

şi în răspunderea juridică, dacă cauzezi altuia un prejudiciu, pedeapsa este mai redusă dacă fapta a fost săvârşită din culpă

•

În afacerea Watergate, Mark Felt a oferit informaţii ziariştilor, iar în contextul eticii virtuţilor ne întrebăm dacă a fost mânat de răzbunare, deoarece nu a fost numit Şef FBI (doar secund), sau datorită unor scopuri mai largi, ca păstrarea integrităţii sistemului de guvernare american?

 În etica virtuţilor caracterul unei persoane poate şi definit prin raportare la o comunitatea morală relevantă.  Este important a analiza care este comunitatea în care operează cel care trebuie să ia o decizie •

Analizați propria persoană: în ce comunitatea cauți să îți găsești călăuzire dacă ai acționat ca o persoană integră?

•

Ești călăuzit de standarde profesionale, comunitatea religioasă, familia ta, ofițerul de etică din cadrul companiei, publicul, în general?

•

Dacă nu lucrezi într-o organizație profund etică, atunci comunitatea morală relevantă nu este grupul tău de lucru, sau organizația

•

Etica virtuții îți cere să analizezi comunitatea care deține cele mai înalte standarde morale și te sprijină în a deveni o persoană virtuoasă

 De exemplu: managerul unei companii poate că a semnat o clauză de confidenţialitate, iar dacă o încalcă, va fi linşat de către membrii companiei, dar poate realiza un bine mult mai mare pentru comunitatea în care operează.  Etica virtuţilor este utilă pentru indivizii aflaţi într-o comunitate profesională, care a adoptat standarde înalte de comportament etic pentru membrii acelei comunităţi.  De exemplu: contabilii, inginerii, avocaţii, psihologii, care au acceptat regulile şi standardele profesie respective  Este important să ai propriul raţionament moral, deoarece există profesii care nu au asemenea standarde  De exemplu – managementul nu e o “profesie” cu standarde etice explicite şi responsabilităţi recunoscute faţă de societate, deşi sunt autori care consideră contrariul

REGULA DESTAINUIRII  În situaţia în care comunitatea profesională nu are standarde etice sau acestea par să fie greşite, poate fi util să ne întoarcem către comunitatea mai largă şi standardele de călăuzire societale.  O astfel de regulă poate fi “regula destăinuirii”, care răspunde la întrebarea: “Cum te-ai simţi dacă comportamentul tău ar apărea la ______” (Ziar naţional, ziar local, TVR 1 etc)  Presupoziţia din spatele acestei reguli este faptul că există standarde în comunitatea respectivă, şi la nivel intuitiv, majoritatea dintre noi ştiu care sunt acestea

 Dacă intuiţia ne spune că nu ar fi bine să apărem la televizor sau ziar cu un anumit comportament, pur şi simplu nu ar trebui să facem aşa ceva, deoarece altfel nu am fi considerate persoane de integritate morală Care ar fi sfatul celui mai dur critic moral sau model etic al tau?  cine are acest rol în viaţa ta? Este cineva din familie, un profesor, antrenor, mentor spiritual?  Identifică cel mai dur critic moral sau model etic şi gândeşte-te ce ar crede acestea despre comportamentul pe care îl contempli?  Majoritatea persoanelor au în viaţa lor persoane a căror integritate si raţionamente morale le respectă Identitatea ca actor moral e importanta pentru tine  Eşti devotat în dezvoltarea acestui aspect despre tine  Dacă ţi-ai asumat un astfel de angajament şti că viaţa şi cariera prezintă provocări etice şi oportunităţi pentru a ne forma standardul etic  Urmezi un program de “fitness etic” prin exersarea unui comportament corect şi prin dezvoltarea de obiceiuri bune?  Beneficii: te ajută să îți susţii valorile, te ajută să te vezi ca o persoană integră şi astfel să îţi exersezi atitudinile etice  Identificarea de modele etice, alegând să interacţionezi cu persoane integre şi într-o companie etică sunt toate moduri de a susţine acest aspect al dezvoltării personale Un juramant hipocratic al managerilor •

Managementul nu este o profesie cu standarde etice explicite și responsabilități recunoscute pentru societate

•

Totuși, anumiți autori cred și argumentează că ar trebui să fie o astfel de profesie

•

În 2008, un articol din Harvard Business Review a oferit ‘‘Un jurămând hipocratic pentru manageri’’ care solicită managerilor să-și asume următoarele :

1. În serviciul publicului și al societății. Recunoașterea responsabilității managerului de a servi interesul public prin crearea valorii sustenabile pentru societate, pe termen lung 2. Balansarea intereselor multiplilor stakeholderi. Recunoașterea faptului că managerii trebuie să balanseze nevoile contrastante ale stakeholderilor, pentru a crește valoarea societății astfel încât să fie în concordanță cu binele societal. Autorii susțin ‘‘s-ar putea ca prin aceaste măsuri să nu crească valoarea întreprinderii și ar putea include măsuri dure ca restructurarea, suspendarea sau vânzarea firmei, dacă astfel este păstrată sau crește valoarea societală 3. A acționa cu integritate în interesul companiei. A pune interesele companiei înaintea interesului personal, și, în același timp, a te comporta ca o persoană integră, consecvent cu valorile personale, și încurajându-i și pe ceilalți să facă la fel. Se referă la evitarea unui comportament care promovează ambițiile personale care vatămă atât afacerea, cât și societatea, precum și raportarea oricărei violări legale sau morală de către ceilalți 4. Aderare la prevederile legale. A-și asuma respectarea spiritului și literei legii și a contractelor în acțiunile personale și ale companiei 5. Raportare corectă și transparentă. Raportare a activității companiei corectă și transparentă pentru toți stakeholderii, astfel încât aceștia să poată lua decizii în cunoștință de cauză, decizii informate 6. Adoptarea deciziilor cu respect și fără prejudecăți. A adopta decizii cu respect și fără prejudecăți, fără a lua în considerare rasa, genul, orientarea sexuală, religia, naționalitatea, apartenența politică sau statutul social. Scopul este de a proteja intereselor celor mai puțin influenți și care sunt afectați de aceste decizii 7. Dezvoltarea profesională. Asumarea obligației de dezvoltarea profesională continuă, pentru sine și pentru ceilalți cu scopul de a deține cele mai actuale informații pentru a lua decizii corecte 8. Responsabilitatea de a proteja profesia. A recunoaște faptul că a fi considerat profesionist presupune anumite privilegii care vin împreună cu responsabilitatea de a confirma și proteja standardele, și a continua să le dezvolți astfel încât să contribui la încrederea, respectul și onoarea asociate cu acestea și cu profesia.

Obiectiile legate de aplicarea eticii virtutilor- 1  În primul rând, conform unor autori, moralitatea se referă la modul în care interacţionăm şi cum îi tratăm pe ceilalţi, dar etica virtuţilor se referă la sine, dezvoltarea caracterului personal şi dezvoltarea armonioasă.  O astfel de abordare este considerată ca fiind egocentrică şi contrară moralităţii în sine.  Totuşi, această critică nu ţine cont de adevărata natură a virtuţilor.  Virtuţile în sine se referă la respectul celorlalţi, adică sunt interesate de comportamentul nostru faţă de semeni. Este lipsit de semnificaţie faptul de a gândi întotdeauna în mod virtuos, mai important este să acţionăm virtuos faţă de ceilalţi. Obiectiile legate de aplicarea eticii virtutilor -2  În al doilea rând, unii critici pun sub semnul întrebării faptul dacă bunăstarea (eudaimonia) poate fi considerată drept valoare absolută sau supremă.  Valoare absolută este valoarea spre care ar trebui să fie orientate toate acţiunile.  În etica virtuţii, a acţiona întotdeauna într-o manieră virtuoasă ne conduce la realizarea sentimentului de bunăstare sau eudaimonie.  Criticii sugerează, de multe ori, că bunăstarea personală este doar egoism şi nu o valoare.  În contrast, eticienii virtuţii susţin că binele agentului moral şi a celorlalţi sunt combinate în etica virtuţii în aşa fel încât realizarea bunăstării agentului moral presupune un comportament virtuos şi faţă de ceilalţi.

Obiectiile legate de aplicarea eticii virtutilor - 3  În al treilea rând, s-a sugerat că etica virtuţii se bazează prea mult pe circumstanţe sau situaţii concrete şi eşuează în a oferi orientări asupra modului în care oamenii ar trebui

să se comporte atunci când sunt confruntaţi cu probleme practice. Aceasta înseamnă că etica virtuţii nu reuşeşte să ghideze acţiunea umană.  Etica virtuţii se apără pe baza faptului că problemele practice sunt atât de variate încât o teorie care este flexibilă şi sensibilă la situaţii concrete este superioară uneia care oferă doar reguli rigide şi fără compromisuri.  Etica virtuţii pune accentul pe dezvoltarea raţionamentului etic în cursul timpului, astfel încât un agent individual nu trebuie să urmeze orbeşte o regulă, ci trebuie să decidă singur asupra acţiunii corecte. Obiectiile legate de aplicarea eticii virtutilor  Teoriile sale oferă o concepţie etică autocentrată, deoarece „înflorirea” umană este văzută ca un scop în sine şi nu ţine cont de felul în care acţiunile noastre afectează alte persoane.  nu oferă îndrumări cu privire la modul în care ar trebui să acţionăm, deoarece nu există alte principii clare pentru călăuzirea acţiunii decât: ”acţionează aşa cum ar acţiona o persoană virtuoasă în aceeaşi situaţie”.  Abilitatea de a cultiva virtuţile drepte va fi influenţată de o serie de factori care se află dincolo de controlul unei persoane, datorită educaţiei, societăţii, prietenilor şi familiei. Etica virtutilor, etica deontologista, etica utilitarista  Spre deosebire de utilitarism şi deontologie, care susţin importanţa datoriilor şi a regulilor în funcţie de consecinţele acţiunilor, etica virtuţilor nu urmăreşte în primul rând să identifice principiile universale care ar putea fi aplicate în orice ipoteză morală, ci analizează virtuţile, sau caracterul moral. 

Nici deontologia şi nici utilitarismul nu analizează virtuţile caracterului moral, a educaţiei morale sau răspunsul la întrebări mai ample, de genul: Ce fel de persoană ar trebui să fiu şi cum ar trebui să trăiesc?

 În contradicţie cu utilitarismul şi deontologia, utilizarea eticii virtuţilor în cadrul organizaţiilor de afaceri oferă nivelul necesar de minuţiozitate în aplicare şi, în acelaşi timp, oferă un cadru conceptual în cadrul căruia se poate situa orice analiza legată de problemele particulare ale eticii afacerilor.

 În plus şi foarte important, oferă o terminologie cu care se pot dezbate aceste probleme, o terminologie care derivă din etica lui Aristotel, dar care este în acelaşi timp aplicabilă modernităţii. Opt pasi pentru a adopta o decizie etica in afaceri  Pasul 1: Adună informaţiile relevante  Abordările filosofice nu ne spun să facem acest pas, dar presupun că acesta a fost făcut  De multe ori e uşor de spus, dar greu de făcut  În situaţia noastră, Maria nu cunoaşte care sunt reglementările legale privitoare la concedieri, sau de cât timp ar avea nevoie 200 de muncitori pentru găsi locuri de muncă Pasul doi: Defineste problemele etice  De obicei, sărim cu o concluzie, fără a judeca care sunt dilemele etice şi motivele răspunsurilor noastre  În situaţia noastră: ah, e uşor, Maria trebuie să spună adevărul şefului sau prietenului  Nu săriţi în a da soluţii, fără a analiza care sunt problemele etice sau valorile conflictuale din acea dilemă  Problemele etice din situaţia noastră: drepturile şefului şi ale muncitorilor, care ar fi perioada de preaviz necesara, ce spune legea, dreptul companiei de a păstra informaţia confidenţială, care sunt obligaţiile companiei faţă de muncitori  La nivel mai personal: problemele etice legate de principiile onestităţii, loialităţii, al respectării promisiunii, ce e mai important, să spui adevărul sau să respecţi promisiunea faţă de şef, faţă de care trebuie să araţi loialitate?  Din perspectiva dreptăţii, ce ar fi corect faţă de companie şi faţă de cei concediaţi?  Avem înclinaţia de a ne opri la prima problemă etica care ne vine în minte, dar discutaţi cu colegii, prietenii, cereţi-le să vă arate alte probleme

Pasul 3: Identifica persoanele afectate  Persoane afectate: toţi indivizii şi grupurile care sunt afectate de decizia sau acţiunea respectivă  Deontologiştii (ce drepturi sunt in joc si cine are datoria de a acţiona) şi utilitariştii (costuri şi beneficii) impun identificarea persoanelor afectate  A vedea lumea prin ochii celorlalţi este un element esenţial al raţionamentului moral a lui Kohlberg  Vălul ignoranţei la Rawls cere acelaşi lucru  Este de ajutor să începeţi cu cei direct afectaţi (Maria, şeful, muncitorul), şi apoi să lărgiţi progresiv sfera, pentru a încorpora grupuri mai largi (ceilalţi muncitori, restul companiei, comunitatea locală, societatea, în general)  Cu cât ai mai multe persoane afectate, cu atât mai multe probleme vei descoperi Pasul 4: Identifica consecintele  Identifică posibilele consecinţe pentru fiecare parte interesată  Trebuie identificate doar cele care au ce mai mare şansă de a se realiza, şi, în special, cele care au consecinţe negative  De exemplu, dacă Maria spune adevărul prietenului, îţi poate pierde slujba, ceea ce îi va afecta familia, iar prietenul ei ar putea avea mai mult timp să îşi găsească un loc de muncă şi astfel să îi salveze familia, şi posibil, şi a altora  Care soluţie ar aduce cele mai multe beneficii şi cele mai puţine costuri?  Consecinţe pe termen lung vs termen scurt  În deciziile de afaceri acest aspect este f important, în situaţia noastră, e mai important mersul companiei pe termen lung, sau consecinţele pentru cei 200 de muncitori?  Consecinţele simbolice  Fiecare decizie şi acţiune trimite un mesaj

 Dacă Maria minte, atunci mesajul transmis va fi că e mai important pentru ea să-şi salveze propria piele.  Dacă un manager acceptă bilete la un meci de sport de la un client, iar politica firmei e de a nu accepta cadouri de la clienţi, care va fi mesajul  Consecinţele secretului:  Dacă decizia este luată în secret, pentru a evita reacţiile negative, care ar fi consecinţele dacă decizia ar deveni publică?  Utilizaţi regula destăinuirii Pasul 5: Identifica obligatiile  Identifică obligaţiile pe care le ai şi motivele pentru fiecare dintre ele  Maria, de ex., are obligaţii către diferitele persoane afectate  Trebuie să identifici motivele pentru care ai acele obligaţii, precum valori, principii, caracter, rezultate  De ex, obligaţia de respectare a promisiunii “Maria nu ar trebui să dezvăluie informaţia deoarece acesta nu

va mai avea încredere în ea, iar încrederea şi

respectarea promisiunii sunt valori esenţiale în relaţia de subordonare”.  Obligaţiile pe care le ai depind de persoanele afectate  De exemplu, ne bazăm pe auditorii financiari când analizăm o anumită companie, iar încrederea noastră se bazează pe datele reale comunicate de aceştia Pasul 6: Ia in considerare caracterul si integritatea ta  Acţionează ca o persoană integră  Întreabă-te ce ar face modelul tău moral în aceeaşi situaţie, sau ce ar spune comunitatea morală relevantă referitor la acea situaţie  Această modalitate poate fi utilizată, în special, în situaţiile de urgenţă  Sau puneţi întrebarea “Cum voi fi amintit după ce nu voi mai fi?”

Pasul 7: Gandeste în mod pozitiv despre posibilele actiuni  Înainte de a lua orice decizie, fii sigur că nu ai şi alte posibilităţi, adică nu doar A sau B, ci poate şi C  Maria, poate că ar putea discuta cu managementul referitor la alte soluţii, sau măcar să îi înştiinţeze pe angajaţi să nu angajeze noi datorii Pasul 8: Verifica-ti intuitia  Până acum, toţi paşii s-au referit la procese de evaluare şi colectare de date raţionale, dar nu-ţi ignora intuiţia  Suntem toţi creaţi să fim empatici şi să dorim corectitudinea  Empatia este o emoţie importantă care ne semnalează că cineva poate fi vătămat  Nu putem spune mereu de ce nu suntem confortabili într-o anumită situaţie  Dar anii de socializarea ne-au făcut sensibili faţă de situaţii în care “ceva nu pare corect”  Acesta ar putea fi primul semnal că eşti în faţa unei dileme etice  Dar nu utiliza intuiţia pentru a găsi o soluţie, ci aplică raţionamentele studiate!

AFACERILE, ÎNTRE INTERES SI RESPONSABILITATE SOCIALA - Curs 6 Principalele teme abordate in cadrul cursului:  Afacerile, între interes şi responsabilitate socială  Argumente în favoarea unui comportament etic în afaceri  Argumente contra asumării comportamentului etic în afaceri  Perspectiva psihologică a eticii afacerilor Principiul responsabilitatii

 În literatura etică, responsabilitatea este tratată ca un principiu - principiul responsabilităţii - dar este înţeleasă şi ca o structură de conştiinţă morală mai complexă care include: judecata responsabilă, decizia responsabilă sau alegerea responsabilă, sentimentul răspunderii etc.  Sensul de principiu al responsabilităţii se poate divide în cel puţin două componente:  a) când în actele noastre libere ştim că trebuie să ne conducem după rigorile responsabilităţii;  b) când responsabilitatea devine element fundamental într-un sistem moral sau întrunul etic. Elaine Sternberg si etica afacerilor  o organizaţie care urmăreşte atingerea scopurilor morale doar pentru că acestea ar fi bune, şi indiferent de consecinţele pe termen lung, nu poate fi considerată că acţionează ca o afacere.  scopul afacerilor este maximizarea valorii pe termen lung a proprietarilor, mijlocul fiind satisfacerea nevoilor sociale.  Astfel, după tăioasa afirmare a maximizării profitului ca scop definitoriu al afacerilor, urmează retragerea pe poziţii mai blânde, în lumina argumentelor interesului raţional: da, maximizarea profitului înainte de toate (dacă vrem să facem afaceri, nu opere caritabile) însă chiar maximizarea profitului pe termen lung solicită considerarea atentă a intereselor celor de care depinde bunul mers al afacerilor, drept pentru care se recomandă, destul de sumar, „decenţa elementară” şi „dreptatea distributivă”.  oamenii de afaceri trebuie să ţină seama şi de interesele altora doar în măsura în care acest „altruism interesat” este de natură să conducă la maximizarea profiturilor. Argumente in favoarea asumarii unui comportament etic in afaceri  Institutul Internaţional de Etică în Afaceri (IBEI – International Business Ethics Institute), cu sediul la Washington şi o filială la Londra, Marea Britanie, este o organizaţie înfiinţată în anul 1994 pentru a promova etica afacerilor şi responsabilitatea corporativă acţionând în două direcţii cheie.

1. Astfel, o primă direcţie o reprezintă activităţile de creştere a conştientizării publicului şi a dialogului referitor la problematica eticii de afaceri pe plan internaţional prin mijloace educaţionale, ca de exemplu seria de mese rotunde dedicate acestei problematici sau publicaţia proprie denumită International Business Ethics Review. 2. O a doua direcţie o constituie eforturile de diseminare a informaţiei privind etica afacerilor pentru a demonstra schimbările pozitive şi tangibile pe care le pot genera firmele responsabile  În România, putem menţiona câteva organizaţii de acest gen, cu precizarea că au fost înfiinţate cu date mult mai recente decât cele din Statele Unite sau Marea Britanie.  De exemplu, CSR Romania este un proiect al Forum for International Communications 2010, şi doreşte să promoveze pe piaţa românească ideea de management etic, în general, şi ideea de responsabilitate socială corporatistă, în particular  afacerile prin care se urmăreşte nu doar obţinerea unui profit, ci şi asumarea unei responsabilităţi vis-a-vis de mediu sau spre cauzele sociale sunt dintre cele mai prolifice.  Totodată, companiile sunt responsabile pentru ajutorarea comunităţii în care operează în aceeaşi măsură în care comunitatea ajută afacerea.  Prin aceste operaţiuni, o companie îşi poate majora încrederea acordată de comunitatea în care operează, realizând astfel o sinergie: comunitatea este deschisă în a susţine o afacere, dar aceasta trebuie sa returneze încrederea acordată şi să arate, prin implicare, că îi pasă, doar aşa putând fi realizat profitul pe termen lung.  Orice activitate generată de o afacere nu trebuie să distrugă ci să contribuie şi să protejeze interesele sociale ale comunităţii în care operează şi nu numai. Argumente de natura economica  atitudinea etică din partea firmei asigură, îndeosebi pe termen lung, avantaje, care pot nu numai să compenseze integral costurile comportamentului etic, dar chiar să le depăşească.

 Raportul termen lung - termen scurt apare de fapt ca un laitmotiv al argumentaţiei în favoarea comportamentului etic, considerându-se că şi atunci când pe termen scurt apar dezavantaje la capitolul cheltuieli datorită comportamentului etic, pe termen lung acestea sunt complet anulate, iar firma înregistrează un câştig evident.  Prin comportamentul etic în afaceri se consolidează o imagine publică deosebit de pozitivă, care are efecte extrem de favorabile pe termen lung în raporturile atât de importante ale firmei cu acţionarii, personalul angajat, sau cu potenţial de angajare, consumatorii şi structurile guvernamentale de reglementare a afacerilor. Argumente economice 2:  piaţa bursieră acordă un bonus important pentru comportamentul etic al unei firme, considerând că acesta este de natură să o facă deschisă aşteptărilor, dar şi evaluării critice din partea publicului.  acţiunile sale listate la bursele de valori tind să aibă un curs ascendent pe termen lung.  Atitudinea etică întăreşte relaţia de durată dintre firmă şi personalul angajat, provenind din comunitatea respectivă, dar determină şi o orientare sporită a segmentului de talente din cadrul forţei de muncă potenţiale existente pe plan local, către o eventuală angajare în firma respectivă.  În schimb, dacă o firmă aduce daune mediului, acestea se pot repercuta şi asupra membrilor de familie ai angajaţilor şi, implicit, asupra atitudinii angajate a personalului.  În ceea ce priveşte consumatorii, ultimele decenii au marcat o modificare dramatică de atitudine a acestora, în sensul unor aşteptări mult amplificate pentru o implicare socială şi un comportament etic cât mai pronunţat din partea firmelor de la care îşi procură bunurile şi serviciile Argumente economice 3:  Un alt raţionament de natură economică, porneşte de la considerentul că un comportament etic tot mai implicat pe plan social al firmelor are drept consecinţă diminuarea trendului de suplimentare a reglementărilor guvernamentale în domeniul economic.

 Consecinţa este o atenuare sau chiar o stopare a costurilor economice legate de administrarea actelor normative şi o diminuare a presiunilor pe care aceste reglementări le exercită asupra deciziilor de management în afaceri. Argumente – provocari globale  Astfel, companiile multinaţionale se confruntă cu provocarea de a comunica valorile şi practicile etice către zeci sau chiar sute de mii de angajaţi, care lucrează în cadrul unor sisteme culturale şi legale diferite în mai multe ţări.  Concomitent, pe măsură ce economia mondială devine o reţea interconectată, solicitările adresate companiilor de a adera la standarde etice mai înalte s-au mărit.  pe măsură ce companiile îşi descentralizează funcţiile de afaceri, şi promovează manageri locali în poziţiile principale, se constată că valorile împărtăşite în comun în practicile etice consistente servesc ca un numitor comun pentru construirea unei culturi corporative globale.

Argumente – institutii internationale  Using the OECD Principles of Corporate Governance- A boardroom pespective în care organismul internaţional OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) emite un set de principii şi coduri de conduită corporatistă orientată spre societate.  Setul de principii regăsite în cadrul Naţiunilor Unite: The Global Compact, Global Reporting Initiative (GRI) sau standardul ISO 26000. Sunt pachete de recomandări la care companiile aderă voluntar  Mai presus de orice, în aplicarea eticii în afaceri este însă constatarea companiilor asupra faptului că programele care privesc aplicarea unei politici etice proprii, le pot sprijini pe mai multe planuri: 1. evitarea falimentului, amenzilor, proceselor şi condamnărilor penale;

2. protejarea companiei, în special în perioadele de tensiune şi tranziţie pe plan intern sau în evoluţia de ansamblu a economiei; 3. întărirea loialităţii şi angajamentelor salariaţilor; 4. evitarea reglementărilor guvernamentale; 5. evitarea pierderii unei afaceri; 6. limitarea vulnerabilităţii faţă de presiunea activiştilor pe plan social şi ecologic sau faţă de eventualele boicoturi; 7. creşterea accesului la surse de finanţare Argumente contra asumarii responsabilitatii sociale in afaceri  În ceea ce priveşte susţinerile împotriva unei abordări etice în afaceri, un prim argument este cel referitor la afirmaţia conform căreia obiectivul primordial care justifică însăşi existenţa şi activitatea unei firme este acela de a obţine un profit cât mai mare, astfel că activităţile de natură etică trebuie lăsate în responsabilitatea altor instituţii şi structuri sociale.  se consideră că activităţile de natură etică presupun de cele mai multe ori costuri suplimentare, care nu se compensează prin rezultate, astfel că firma cu asemenea activităţi trebuie să le preia fie în bilanţul propriu, ceea ce înseamnă o diminuare sau anulare a profitului, fie să recurgă la reflectarea acestora în preţuri mai mari şi, implicit, să procedeze la trecerea costurilor pe seama consumatorilor.  reflectare a proverbului arhicunoscut că atunci „când alergi după doi iepuri nu prinzi nici unul.”  Pentru firmele care urmăresc nu numai obiectivele economice primordiale ale maximizării profitului şi creşterii productivităţii, dar şi obiective de natură etică, există riscul ca ambele să înregistreze un eşec, depăşind capacitatea internă de acţiune a întreprinderii. Milton Friedman si etica afacerilor 1. Numai fiinţele umane sunt moralmente responsabile de acţiunile lor. Corporaţiile nu sunt fiinţe umane şi, prin urmare, nu pot să îşi asume cu adevărat răspunderea morală

pentru ceea ce fac. Întrucât organizaţiile sunt alcătuite din indivizi, numai aceştia sunt fiecare în parte responsabili pentru acţiunile lor în cadrul corporaţiilor. 2. Unica responsabilitate a managerilor este aceea de a acţiona în interesul acţionarilor. Atâta timp cât o corporaţie se supune cadrului legal pe care societatea l-a instituit în domeniul afacerilor, singura responsabilitate a managerilor unei corporaţii este aceea de a realiza un profit, deoarece acesta este scopul pentru care a fost creată organizaţia comercială şi pentru care managerii au fost angajaţi. A acţiona în vederea oricărui alt scop înseamnă abandonul răspunderii lor şi un adevărat „furt” din buzunarele acţionarilor. 3. Problemele sociale sunt de competenţa statului şi nu îi privesc pe managerii corporaţiilor. În concepţia lui Friedman, managerii nu trebuie şi nici nu pot să decidă ce anume serveşte cel mai bine interesele societăţii. Aceasta este treaba guvernului. Managerii corporaţiilor nu sunt nici pregătiţi să fixeze şi să urmărească ţeluri sociale şi, spre deosebire de politicieni, nici nu sunt aleşi în mod democratic să se ocupe de aşa ceva. Concluzii  afacerile au în conţinutul lor termenul de profit, dar trebuie analizat cum va fi utilizat acest profit, prin satisfacerea exclusivă a intereselor egoiste ale acţionarilor şi managerilor sau prin implicarea activă în cauzele sociale, altfel spus, prin restituirea unei părţi din beneficiul obţinut comunităţii.  Rolul business-ului determină drepturile civice şi responsabilităţile lui.  Adesea oamenii de afaceri trebuie să ia decizii bazându-se doar pe bunul simţ şi conştiinţa lor. Fără conştiinţă, principii morale şi valori care să îndrume o persoană de afaceri, el sau ea va eşua personal, în acelaşi timp distrugând economia şi ruinând bazele societăţii.  Susţinem, asemenea lui Robert C. Solomon că „obiectivul unei afaceri este obţinerea profitului, dar acest obiectiv trebuie atins numai prin furnizarea de bunuri şi servicii de calitate, prin crearea de locuri de muncă şi prin integrarea în comunitate. Sublinierea profitului, mai degrabă decât productivitatea sau serviciul public, ca obiectiv central al afacerilor, nu este o descriere imparţială. Nu profiturile ca atare sunt scopul afacerilor: profiturile sunt distribuite şi reinvestite. Profitul este un mijloc de construire a afacerii şi de răsplătire a angajaţilor, a directorilor şi a investitorilor.

Pentru unii, profiturile sunt un indicator al competitivităţii, dar chiar şi în aceste cazuri contează satisfacţia adusă de victorie şi nu profiturile ca atare” Perspectiva psihologica a eticii afacerilor  Pentru a lua o decizie etică, în primul rând trebuie identificată aceea situaţie ca fiind de natură etică  Acest prim pas este conştientizarea etică  Conştientizare etică→Judecată etică→ Acţiune etică 1. Constientizarea etica  O persoană recunoaşte că acea situaţie sau problemă este în legătură cu etica şi trebuie analizată în termeni de etică  Câteodată, nu conştientizăm problemele ca fiind de natură etică, astfel încât judecata etică (ca cea studiată în cursul precedent) nu se activează  Noi studii au arătat că partea din creier care are legătură cu identificarea naturii etice a unei probleme este diferită de cea care are legătură cu alte tipuri de raţionamente  În alt studiu, partea din creier corelată cu emoţiile s-a activat atunci când participanţii au văzut imagini relevante moral, comparativ cu imagini neutre  Deci, se întâmplă ceva în creierele noastre atunci când raţionăm asupra unei probleme pe care o recunoaştem ca având tonalităţi etice

Exemplu legat de munca  Ai un nou loc de muncă în industria financiară, iar managerul trebuie să plece mai repede, pentru a participa la meciul fiului său şi te roagă să trimiţi şefului lui un proiect important, doar semnând în locul lui şi forwardând mailul  Pentru un angajat naiv, aceasta pare o cerere foarte uşoară, dar dacă ai fost informat de companie cu privire la problema etică a situaţiei, o vei conştientiza  Managerul tău ţi-a cerut să falsifici o semnătură, ceea ce este lipsit de etică

 Recunoaşterea naturii etice a problemei va face să ai un mod diferit de raţionament legat de felul în care vei răspunde Probabilitatea de a recunoaste problema etica a unei situaţii creste daca: 1. Cred că şi colegii vor considera că situaţia este problematică din punct de vedere etic 2. Este utilizat un limbaj etic pentru a prezenta situaţia celui care ia decizia 3. Decizia este privită ca având potenţial de a produce rău altora 1. Cred ca si colegii vor considera ca situatia este problematica din punct de vedere etic  Majoritatea se raportează la cei din mediul lor social pentru a se călăuzi într-o dilemă etică  Dacă ai mai întâlnit această situaţie, sau dacă ai participat la un training unde ţi-a fost prezentată o situaţie similară, este mai uşor să identifici problema etică 2. Este utilizat un limbaj etic pentru a prezenta situatia celui care ia decizia  Utilizarea limbajului etic (cuvinte pozitive ca integritate, onestitate, dreptate, sau cuvinte negative ca minciuna, înşelăciunea, furtul) poate activa gândirea etică deoarece aceste cuvinte sunt ataşate unor categorii cognitive care au conţinut etic  Dacă managerul ar fi folosit cuvântul “falsifica”, ar fi fost mult mai uşor pentru noul angajat să identifice problema etică  Un exemplu elocvent poate reprezenta cuvântul genocid  În 1994, în Rwanda, 800.000 de bărbaţi, femei şi copii au fost ucisi de extremişti fără ca restul lumii să facă ceva  Consilierul pe probleme de securitate de la Casa Albă a refuzat să folosească cuvântul genocid, deoarece aceasta ar fi însemnat obligaţia de a acţiona.  Utilizarea unui limbaj eufemistic poate avea aceste consecinţe 3. Daca decizia este privita ca avand potential de a produce rau altora  O situaţie care ar putea crea rău altor persoane este mai probabil să fie văzută ca o problemă etică  În exemplul nostru, dacă angajatul ar fi considerat că falsul ar putea aduce daune clienţilor, ar fi fost privită ca o problemă serioasă

 Natura etică a unei probleme poate fi identificată mai uşor dacă este intens morală, adică dacă poate avea consecinţe pentru un număr mare de persoane, acele consecinţe au o probabilitate ridicată de a se produce, şi potenţialele victime sunt apropiate fizic sau psihic de cel care ia decizia Exemple  Dacă o companie deversează soluţii toxice în râu  Decizie de a concedia 200 de angajaţi din altă ţară  Care credeţi că este decizie intens morală? Solutii:  Managerii pot încuraja angajaţii să fie conştienţi din punct de vedere etic prin participare acestora la traininguri, prin discuţii referitoare la ceea ce este etic şi care sunt situaţiile dilematice pe care le pot întâlni.  Angajaţii să aibă aceste discuţii între ei, să utilizeze limbaj etic, să se gândească la consecinţele acţiunilor lor şi să-şi asume responsabilitatea deciziilor luate Diferente individuale, rationament etic si comportament etic  Din momentul în care persoanele sunt conştiente de dimensiunea etică a unei situaţii, utilizează un proces de raţionament etic care poate conduce la un comportament etic/lipsit de etică  Raţionament etic = luarea unei decizii legată de ceea ce este corect de făcut  La fel ca în cazul conştientizării eticii, studiile arată că anumite părţi ale creierului sunt activate mai mult în cazul luării deciziilor etice decât atunci când aceeaşi indivizi iau alte tipuri de decizii  Aceste descoperiri sugerează că raţionamentul etic este, cu adevărat, o formă unică de luare a deciziilor  Oamenii reacţionează diferit în aceleaşi contexte  Analizăm care sunt caracteristicile individuale care diferenţiază o persoană de alta, făcând ca, în acelaşi context, o persoană să acţioneze moral şi alta nu Diferente individuale  1. Stilul de luare a deciziei etice  2. Dezvoltarea cognitivă morală - Kohlberg  3. Locus de control (intern sau extern)  4. Machiavelismul

 5. Decuplare morală 1. Stilul de luare a deciziei etice  În cursul precedent am discutat despre posibilele teorii normative aplicabile  Indivizii au preferinţe atunci când aleg o anumită teorie normativă  Forsyth susţine că preferinţele sunt influenţate de următorii factori: 1. Idealism – sau grija unei persoane pentru bunăstarea celorlalţi 2. Relativism – principiile etice sunt aplicabile doar anumitor situaţii, şi nu sunt aplicabile oricărei situaţii  Cei care au un relativism scăzut, cred că orice situaţie este supusă principiilor universale, precum onestitatea  Cei care au un relativism ridicat, consideră că indivizii trebuie să cântărească circumstanţele particulare, deoarece nu există principii universale care să prescrie ceea ce este corect în orice situaţie  Cercetătorii susţin că cei care au un idealism ridicat, sunt mai predispuşi în a critica comportamentul imoral, deoarece se preocupă să nu îi rănească pe ceilalţi  În contrast, cei cu relativism ridicat, sunt asociaţi cu comportamentul lipsit de etică, probabil deoarece cei care nu au principii etice clare, le este mai uşor să se angajeze în comportament incorect 2. Dezvoltarea cognitiva morala – Kohlberg  Nivelul preconvenţional, al comportamentului eteronom şi individualist: Subiecţii aparţinând primului nivel reacţionează la stimulentele directe de recompensă şi pedeapsă impuse de o singură persoană sau de un grup de persoane pentru a diferenţia ceea ce este bine de rău. Orice acţiune este realizată calculând consecinţele acesteia faţă de propria persoană.  Nivelul convenţional: subiecţii reacţionează faţă de stimulentele de recompensă şi pedeapsă impuse de aşteptările comportamentale ale societăţii, sau aceştia respectă regulile sociale.  Nivelul moralităţii postconvenţionale: indivizii respectă regulile morale deoarece sunt convinşi de importanţa lor socială sau de validitatea universală a acestora.  Primele două niveluri se referă la comportamentul moral extrinsec, pe când cel de-al treilea nivel se referă la comportamentul moral intrinsec.  După Kohlberg, decizia pe care o ia un individ nu este atât de importantă precum raţionamentul moral pe care îl foloseşte

 Totuşi, susţine că, cu cât este mai ridicat nivelul raţionamentului moral, cu atât decizia va fi mai etică, deoarece aceste nivele sunt congruente cu principiile etice legate de dreptate şi corectitudine (asemenea celor studiate la cursurile precedente) Diferenta intre barbati si femei  În 1982, Carol Gillian a susţinut că femeile sunt predispuse la o “moralitate a grijii”, care se bazează pe relaţii – referindu-se la grija pentru alţii, responsabilitatea faţă de alţii, şi continuitatea de relaţii interdependente  Dar cercetări subsecvente nu au găsit diferenţe între bărbaţi şi femei  Într-un studiu, doar o femeie a utilizat un raţionament moral bazat pe grija pentru alţii, restul utilizând raţionamentul bazat pe justiţie/drepturi, pentru a descrie un conflict moral la muncă Intreaba superiorii si pe cei de langa tine  Majoritatea adulţilor se află în stadiul 2 al raţionamentului moral a lui Kohlberg, ceea ce înseamnă că sunt foarte sensibili la influenţele exterioare asupra raţionamentului lor legat de ceea ce e corect, adică ceea ce spun alţii despre comportamentul lor  Aceştia respectă ceea ce spune şeful lor, astfel că majoritatea fac ceea ce trebuie, datorită unui sistem de pedeapsă şi recompensă  Astfel, majoritatea angajaţilor vor face ceea ce trebuie dacă vor avea parte de traininguri etice , şi dacă vor fi susţinuţi de cei din management şi cei de lângă ei Gandirea bazata pe principii si actiunea  Persoanele care se află în nivelul moralităţii postconvenţionale vor avea acţiuni consistente cu aceste principii, vor înşela mai puţin, vor rezista presiunii superiorilor, vor ajuta pe cei aflaţi în nevoie, şi vor dezvălui practicile imorale ale companiei altora, dacă este necesar.  Trebui reţinut că acest tip de indivizi sunt în minoritate într-o organizaţie  Majoritatea angajaţilor sunt influenţaţi de ceea ce spune şi face managerul, de aceea, el este cel care trebuie să imprime organizaţiei un caracter moral. 3. Locus de control (intern sau extern)  Se referă la percepţia unui individ în legătură cu gradul de control pe care îl are asupra unei situaţii  Un individ cu un locus de control intern ridicat va considera că acţiunile sale sunt, în principal, rezultatul acţiunilor sale, în timp ce un individ cu un locus de control extern ridicat va considera că evenimentele din viaţa sa sunt determinate de soartă, un zeu sau alte persoane

 Acesta poate fi considerat asemenea unei trăsături de caracter, care nu se schimbă foarte uşor  Astfel, o persoană care are un grad ridicat de locus de control intern, se va simţi incomod dacă un şef i-ar cere să facă ceva imoral, având şanse mai mari să caute o oportunitate de a pleca şi a căuta un şef compatibil cu el şi cu locul de muncă Legatura intre locus de control si actiunea etica  A-ţi asuma responsabilitatea pentru un anumit comportament  Cei cu locus de control intern, consideră că sunt răspunzători de propria soartă, astfel încât nu vor răspunde la presiunile exterioare de a face ceea ce nu este în concordanţă cu principiile lor  În experimentul referitor la obedienţa faţă de autoritate, cei cu locus de control extern au avut tendinţa să acorde şocuri mai mari 4. Machiavelismul  Studiile au arătat că cei care au scoruri înalte în machiavelism, sunt mai predispuşi la comportamente imorale, precum minciuna, înşelăciunea  Astfel, s-ar putea susţine că ar fi indicat pentru manageri să aplice aceste teste la angajare 5. Decuplare morala  Dacă ne gândim să acţionam imoral, ne vom simţi vinovaţi  Dar cercetătorii au descoperit 8 mecanisme de decuplare morală  Acestea pot fi clasificate în trei categorii 1. Modalitate de gandire asupra felului in care comportamentul rau poate deveni acceptabil  Limbajul eufemistic,  justificare morală (comportamentul imoral este acceptabil deoarece are un rezultat social pozitiv, ca de ex, acordarea de împrumuturi fără garanții)  Comparare avantajoasă, prin care compari comportamentul tău imoral cu comportamentul colegului, care este profund anetic, astfel comportamentul tău devine acceptabil 2. Denaturarea consecintelor sau reducerea responsabilitatii pentru rezultatele negative  Deplasarea responsabilității - De ex., şeful mi-a spus s-o fac  Difuzia responsabilității – reducererea responsabilității personale prin compararea cu ceilalți membrii ai grupului – Ex. nu e treaba mea, sau echipa a luat decizia

 Distorsionarea consecințelor – indivizii vor considera că efectele negative nu sunt atât de grave- Ex. nu e mare lucru 3. Reduce identificare persoanei respective cu victima comportamentului anetic  Dezumanizarea: cei ce vor fi atinşi de comportamentul anetic sunt consideraţi ca fiind lipsiţi de importanţă datorită diferenţelor, sau pentru că sunt sub-umani  Acelaşi este principiul şi în cazul genocidului  Atribuirea de vină: asupra victimelor , este vina lor  Atunci când te gândeşti la următoarele, opreşte-te şi întreabă-te dacă ceea ce faci este corect:  Nu e responsabilitatea mea - şeful mi-a spus să o fac  Nu e responsabilitatea mea – echipa a hotărât  Nu e mare lucru  Nu e aşa de rău ca în cazul lui X  Au meritat ceea ce au primit  Şi-au atras singuri asupra lor aceste probleme

RASPUNDERE MORALA A COMPANIILOR ADJUVANTII SI BARIERELE UNUI RATIONAMENR ETIC CORECT - Curs 7 Principalele teme abordate in cadrul cursului:  Argumente în favoarea răspunderii morale a corporaţiilor  Răspunderea juridică a corporaţiilor  Argumente contra răspunderii morale a corporaţiilor  Raţionamentul asupra faptelor relevante  Raţionamentul asupra consecinţelor  Număr redus de consecinţe  Raţionamentul asupra integrităţii  Instinctul în luarea deciziilor etice

Raspunderea juridica a companiilor

 Dacă este să relaţionăm conceptul de justiţie cu cel de moralitate, putem susţine că justiţia este o virtute de prim ordin al instituţiilor sociale, iar sistemele moral şi legal sunt sisteme implicate deschis în mersul şi ordinea vieţii sociale.  Amândouă presupun reglementarea interacţiunilor dintre oameni în calitate de fiinţe sociale.  În dreptul românesc, persoana juridică (denumită şi persoană morală, în contrast cu persoana fizică sau naturală) este o entitate abstractă capabilă să aibă drepturi (ex. proprietate, dreptul de a sta în justiţie etc.) şi să îşi asume obligaţii (ex. plata prestaţiilor primite, plata impozitelor şi taxelor către stat, etc.) în mod distinct faţă de membrii săi – la rândul lor, persoane fizice sau chiar juridice.  Spre deosebire de persoanele fizice, pentru care principala distincţie este după capacitatea de exerciţiu (lipsa capacităţii, capacitate restrânsă sau cea deplină), persoanele juridice sunt mult mai variate: statul şi unităţile administrativ teritoriale, companiile naţionale, regiile autonome, societăţile cooperative, societăţile comerciale, etc.  Din punct de vedere legal, o companie este o persoană juridică, de aici decurgând mai multe trăsături definitorii ale acesteia:  personalitatea juridică;  o organizare de sine stătătoare, convenită de asociaţi prin actul constitutiv, cu respectarea condiţiilor impuse de lege; 

un patrimoniu propriu, ca ansamblu de drepturi şi obligaţii cu conţinut economic, distinct şi independent de patrimoniul oricărei alte persoane, inclusiv al asociaţilor;

 propriile elemente de identificare, decurgând din calitatea sa de subiect de drept distinct;  are propria sa voinţă, (voinţa socială), manifestată prin organele sale;  naţionalitate proprie, distinctă de cea a asociaţilor şi care este naţionalitatea ţării pe teritoriul căreia şi-a stabilit sediul social ;  capacitate juridica (responsabilitate juridica) proprie, distinctă de cea a asociaţilor, ceea ce îi permite să participe în nume propriu la raporturile juridice, corespunzătoare realizării obiectivelor şi scopurilor sale, (capacitate de folosinţă specializată).  Este cunoscut că fiinţa însăşi a persoanei juridice se exprimă prin organele sale, care, spre deosebire de reprezentanţi, sunt părţi intrinseci ale acesteia. Când vorbim de organele persoanei juridice, nu avem în vedere două entităţi juridice de sine stătătoare: persoana juridică, pe de o parte, şi organele acesteia, pe de altă parte.  Ne aflăm în faţa unei singure entităţi – persoana juridică – ce se exprimă prin organele sale.

 Totuşi, trebuie făcută o precizare, în sensul că, fapta ilicită, chiar abuzivă săvârşită de organele persoanei juridice, trebuie să fi fost îndreptată spre realizarea unor scopuri ori interese proprii ale persoanei juridice; dacă însă fapta ilicită a organului nu se află întro astfel de conexiune, ci a fost săvârşită prin abuz de funcţie urmărind scopuri străine persoanei juridice – de exemplu urmărind scopuri personale ale altcuiva – va fi angajată răspunderea exclusivă a persoanei fizice care a săvârşit fapta, chiar dacă acea persoană avea calitatea de organ al persoanei juridice.  Ea nu are o inteligenţă, voinţă proprie, nu săvârşeşte fapte proprii, pentru a-i putea caracteriza conduita drept bună sau rea, morală sau imorală.  Or, răspunderea pentru fapta proprie presupune fapta proprie, conduita proprie, culpa proprie, nu acelea ale altuia, fie acesta şi organul persoanei juridice  În dreptul penal a fost introdusă, relativ recent (2006), răspunderea penală a persoanei juridice. Astfel, în sfera dreptului român se recunosc efectele juridice ale manifestării de voinţă a entităţii colective, recunoscându-se capacitatea sa de a contracta şi de a se obliga.  Implicaţiile acestei stări de fapt sunt deosebit de semnificative în înţelegerea răspunderilor ce revin corporaţiilor, persoane juridice:  În calitate de persoane juridice, corporaţiile au anumite drepturi şi obligaţii în societate, la fel ca şi cetăţenii unui stat.  Nominal, corporaţiile se află în proprietatea acţionarilor, dar există independent de aceştia. Corporaţia posedă bunurile sale, iar acţionarii nu sunt responsabili pentru datoriile sau daunele provocate de corporaţie (ei au răspundere limitată).  Managerii şi directorii au răspunderea fiduciară de a proteja investiţiile acţionarilor. Aceasta înseamnă că se aşteaptă din partea lor să păstreze investiţiile acţionarilor în siguranţă şi să acţioneze spre a le satisface cât mai bine interesele.  Toate aceste premise creează un cadru legal în care corporaţiile sunt vizate de problema responsabilităţii, dar nu înseamnă că ele ar avea numaidecât nişte obligaţii morale.  O persoană se simte responsabilă pentru acţiunile sale şi încearcă sentimente morale, de mândrie sau ruşine pentru faptele sale bune sau rele, ceea ce nu se poate spune despre nişte entităţi artificiale, neînsufleţite, cum sunt companiile  Chiar dacă din punct de vedere legal şi lingvistic, actele imorale sunt ale companiei, totuşi nu putem nega realitatea morală din spatele acestor acţiuni: indivizii sunt cei care au luat deciziile care au dus la naşterea actului corporatist.  Şi, din moment ce indivizii sunt responsabili pentru acţiunile intenţionate şi conştiente, atunci ei vor fi responsabili pentru acţiunile care duc la luarea unor decizii imorale în companie, conform teoriei tradiţionale.

 Trebuie făcută o distincţie între organele de conducere si de execuţie în organizaţii. Astfel, angajaţii nu pot fi traşi la răspundere, în general, aceştia sunt simpli executanţi şi respectă regulile birocratice impuse de conducere. Dacă devin acţionar într-o companie, atunci acţiunile mele ar putea ajuta conducerea companiei în realizarea unei fraude.  Este adevărat că adesea discutăm despre acţiunile unei companii, iar angajaţii sunt cei care doar respectă strategia firmei.  Corporaţiile sunt totodată subiecte de drept: pot fi date în judecată, au drepturi, pot fi sancţionate juridic pentru că au anumite politici (ca angajări discriminatorii) sau pentru că acţionează în anumite modalităţi restricţionate din punct de vedere legal (cum ar fi concurenţa neloială).  Totuşi, atunci când acţionează, companiile pot submina deciziile anumitor acţionari minoritari, nerespectând astfel capacitatea acestora de a consimţi în mod liber o anumită acţiune.  Nu puţini sunt autorii care încearcă să explice existenţa responsabilităţii morale a companiilor prin prisma responsabilităţii juridice , în special prin analiza moralităţii din punct de vedere al acţiunilor şi nu al maximelor(Kant)/respectării principiilor/scopurilor.  Richard de George este consacrat pentru această abordare: „Ne putem ghida după responsabilitatea juridică. Corporaţiile pot fi date în judecată, amendate, obligate să repare prejudiciile cauzate, obligate să sisteze anumite activităţi şi aşa mai departe. Acţiunile pot fi privite şi din punct de vedere moral...Pare perfect plauzibil să atribui responsabilitate morală corporaţiilor chiar dacă acestea nu au sentimente morale. Aceasta pentru că este oportun şi util să vorbeşti despre acţiunile corporaţiilor, şi din moment ce afectează societatea şi membrii ei, să evaluezi acele acţiuni din punct de vedere moral.”  De George pare să abordeze teoria consecvenţialistă a moralităţii, care judecă acţiunea (şi nu maximele), bazându-se pe efectele asupra altora. În plus, acesta face o distincţie între legalitate şi moralitate, distincţie regăsită şi în filosofia lui Kant. Legalitatea poate doar să limiteze acţiunile unei persoane, şi nu motivele acesteia. Raspunderea morala a corporatiilor  Într-o companie, răspunderea pentru acţiunile acesteia este, în mod uzual, împărţită între mai mulţi participanţi. Acţiunile corporatiste sunt îndeplinite prin deciziile mai multor persoane, toate cooperând pentru a produce actul corporatist.  De exemplu, o echipă de manageri, poate concepe o maşină, o alta o poate testa, iar a treia echipă o va construi. În aceste condiţii, cine va fi responsabil din punct de vedere moral pentru acţiunile comune executate?

 În dezbaterile contemporane există două puncte de vedere opozante privind responsabilitatea morală a corporaţiilor.  Oponenţii personalităţii corporatiste susţin că o companie nu reprezintă nimic mai mult decât un grup de indivizi care se reunesc pentru a atinge un anumit scop.  Pe de altă parte, susţinătorii responsabilităţii corporatiste afirmă că acestea sunt persoane cu o existenţă de sine stătătoare, mai presus de indivizii care o compun. Aceştia discută despre existenţa unor structuri de luare a deciziilor (consilii de administraţie, de exemplu) care transformă deciziile şi acţiunile individuale în deciziile şi acţiunile companiilor. Argumente în favoarea raspunderii morale a corporatiilor  Principalii autori : Peter French, Keneth Goodpaster şi Joseph B. Matthews.  Aceştia susţin că o corporaţie poate şi trebuie să aibă o conştiinţă, că agenţii organizaţionali, cum sunt companiile, ar trebui să fie responsabile din punct de vedere moral aşa cum sunt persoanele fizice, autorii făcând o analogie între indivizi şi corporaţii, prin utilizarea principiului reflectării morale.  Ei susţin că proiectarea responsabilităţii morale la nivelul corporaţiilor este o simplă recunoaştere a faptului că este mai mult decât suma părţilor care o compun. În argumentarea acestor aserţiuni, ei definesc şi aplică două concepte de bază ale comportamentului corporatist: raţionalitatea şi respectul.  Raţionalitatea: A fi moral presupune existenţa unor trăsături specifice luării deciziilor raţionale, ca lipsa impulsivităţii, grija în schiţarea alternativelor şi consecinţelor, claritate în ceea ce priveşte scopurile şi ţelurile şi atenţia faţă de detalii.  Respectul: definit ca conştienţă şi interes pentru efectele care le au deciziile noastre asupra altora.  Mergând mai departe pe această linie de argumentare, Peter French susţine că, de fapt, corporaţiile sunt persoane morale cu drepturi depline, având drepturi şi obligaţii, care sunt în concordanţă cu cele pe care le are o persoană fizică morală.  Responsabilităţile morale sunt create prin intermediul contractelor, promisiunilor şi acordurilor.  Baza pe care se realizează moralitatea în companii este structura internă de luare a deciziilor din cadrul corporaţiilor, structură prin care se realizează intenţionalitatea.  Corporaţiile au politici, reguli şi proceduri de luare a deciziilor, care, luate în ansamblul lor, le justifică în calitate de agent moral. 

Atunci când un act corporatist este consistent cu implementarea politicii corporatiste dominante, este potrivit să îl descriem ca fiind un act exercitat în virtutea unor raţiuni

corporatiste şi fiind cauzat de către dorinţa corporaţiei cuplată cu convingerile acesteia, cu alte cuvinte ca fiind un act corporatist intenţionat.  Pentru a putea vorbi despre un actor (agent) moral trebuie să avem în vedere cel puţin trei aptitudini:  să poată acţiona intenţionat,  să poată lua decizii raţionale şi  să poată analiza argumente raţionale privitor la intenţiile lor şi capacitatea de a răspunde la evenimente şi critica etică prin modelarea acelor intenţii şi modele de comportament care sunt dăunătoare (sau ofensive) faţă de ceilalţi sau care ar fi în detrimentul propriilor interese ale companiei.  Dacă aceste trei condiţii sunt îndeplinite, putem discuta despre existenţa unui agent moral responsabil, acest agent putând fi şi o corporaţie.  La acest argument, Donaldson adaugă condiţia explicită că o corporaţie trebuie să aibă posibilitatea de a controla structura politicilor şi regulilor, cu alte cuvinte, corporaţiile trebuie să aibă libertatea de a dezvolta politici şi reguli de operare, fără îngrădirea internă sau constrângere externă.  Aşadar, din moment ce putem susţine că o corporaţie realizează acţiuni, atunci susţinem că aceasta există.  Or, din acest moment, se poate trece mai departe în a utiliza dictonul kantian, care interzice ca orice individ să fie tratat ca mijloc, pentru a dezvolta teoria modernă a corporaţiilor privind persoanele interesate.  Compania modernă trebuie să se asigure că deciziile luate nu vor duce la tratarea celorlalţi indivizi ca simple mijloace pentru realizarea scopului.  Acest lucru poate fi realizat prin implicarea celor care vor fi influenţaţi de acţiunile companiei în procesual de luare a deciziilor.  Este posibil ca aceştia să nu participe efectiv la luarea deciziilor, dar este important, pentru a respecta dictonul kantian, să li se ofere această posibilitatea. 

În acest context, Freeman susţine democraţia participativă, caracterizată prin faptul că fiecare corporaţie este condusă de un consiliu de administraţie, ce acordă fiecărei categorii de persoane interesate posibilitatea să influenţeze şi să controleze deciziile companiei.

 El mai propune şi ideea unui model sau a unui cod de guvernare corporatistă, care codifică şi reglementează diferitele drepturi ale grupurilor de participanţi. Argumente impotriva raspunderii morale a companiilor

 atunci când se atribuie responsabilitate entităţilor colective, se discută eliptic despre anumiţi indivizi din cadrul organizaţiei, care sunt responsabili.  Ceea ce numim scopurile companiei sunt consecinţele potenţiale ale comportamentului organizaţional şi care pot fi considerate scopuri a cel puţin câtorva indivizi participanţi. Când discutăm despre intenţii nu pare posibil să discutăm despre intenţiile organizaţiei fără să apelăm la intenţiile participanţilor în luarea deciziilor.  Conform acestor teorii, de multe ori corporaţia este comparată cu o maşină şi se sugerează că dacă aceasta se strică şi produce daune unei comunităţi, ar fi pervers să îţi direcţionezi revolta morală şi indignarea faţă de maşina respectivă.  este mult mai greu să identifici care este intenţia corporatistă într-o acţiune. Totodată, din moment ce o corporaţie poate întreprinde orice acţiune atâta timp cât respectă legea, atunci ar fi tehnic imposibil ca orice acţiune să fie recalificată ca fiind a corporaţiei însăşi.  Un alt argument este cel referitor la faptul că nici organizaţiile formale şi nici reprezentanţii lor, nu pot şi nu ar trebui să se aştepte din partea lor dovada existenţei integrităţii morale. Datorită structurii sale, o corporaţie este obligată să îşi atingă scopurile şi nu poate, prin definiţie, să se ocupe de moralitate. Corporatia ca o comunitate  Teoriile care accentuează doar importanţa indivizilor din cadrul corporaţiilor, minimalizând rolul întregului, sau care scot în evidenţă doar grupul, ca o colectivitate, reducând la minimum rolul individului nu sunt dintre cele mai utile.  Dacă corporaţia este privită ca nimic mai mult decât indivizii care o compun, atunci responsabilitatea corporatistă poate fi evitată.  Pe de altă parte, dacă companie este văzută ca un întreg colectiv, care abrogă libertatea indivizilor, atunci cea care va fi evitată va fi responsabilitatea individuală.  Individul şi corporaţia se află într-o relaţie dinamică, dar ambii sunt importanţi în analiza moralităţii. Acest fapt implică o regândire a corporaţiilor şi a indivizilor care compun corporaţiile.  Identităţile individuale se află mereu în cadrul unui proces social, fie că acesta se petrece în societate sau într-o organizaţie.  Managerii care îşi tratează angajaţii în sensul economic în calitate de înalt factor de producţie, nu tratează pe aceşti oameni ca fiinţe morale, care sunt o parte esenţială a comunităţii. 

Ceea ce animă o corporaţie este voinţa colectivă şi ambiţia angajaţilor săi, care fac tot ceea ce trebuie pentru a fi o parte a comunităţii.

 Argumente:

1. Prima, din perspectiva companiei, ca dimensiune individuală în dinamica comunităţii în general, în care ea este integrată - compania poate fi privită ca un agent creat de către societate în vederea realizării unor scopuri special şi responsabilă faţă de societate pentru deciziile sale. Ea a fost creată pentru a îndeplini mai multe roluri în societate şi îi este permis să funcţioneze atâta timp cât aceste roluri sunt realizate în mod adecvat. Însă dacă corporaţia nu îşi îndeplineşte responsabilităţile sale economice, spre exemplu, piaţa o poate forţa să declare faliment. Dacă rolul său social nu este îndeplinit în mod adecvat, guvernul poate reglementa anumite aspecte ale comportamentului său din perspectiva interesului public. 2. a doua perspectivă, a corporaţiei însăşi, în calitate de comunitate, care integrează cei doi poli ai creativităţii şi conformismului în procesul de continue ajustări sociale.  Politicile sunt cu adevărat acte ale corporaţiei, şi corporaţia ca atare poate fi considerată responsabilă pentru efectele acestora. 

Astfel, corporaţia aparţine într-un anumit sens, unei comunităţi morale căreia îi poate fi atribuită responsabilitate morală pentru acţiunile sale. Chiar dacă indivizii adoptă decizii politice ale corporaţiei, aceste decizii nu sunt personale ci sunt opţiuni făcute în numele organizaţiei.

 Corporaţia poate fi văzută, într-un anumit sens, ca agent moral şi se poate considera că politicile şi impactul acesteia au consecinţe morale.  Dacă aceste afirmaţii sunt corecte, atunci corporaţia poate fi presată din punct de vedere moral astfel încât acei indivizi implicaţi în procesul de luare al deciziilor să analizeze deciziile şi politicile companiei şi din punct de vedere moral şi nu numai din perspectiva profitului.  Astfel, compania poate lua măsurile necesare pentru a crea o cultură organizaţională în care etica să fie un element important ce trebuie luat în seamă în toate activităţile desfăşurate în numele companiei.  Pentru a forma o corporaţie morală, fiecare persoană din cadrul acesteia trebuie să fie responsabilă moral pentru acţiunile sale.  În acest fel, o cultură a responsabilităţii morale poate fi creată, o cultură în care conduita morală este instituţionalizată în întreaga organizaţie.  Atunci când se întâmplă acest lucru, există o mai mare probabilitate să existe consistenţă între acţiunile morale ale indivizilor şi acţiunile morale care sunt rezultatul acţiunilor colective ale organizaţiei.  O atare companie ar putea avea o moralitate care să fie mai mult decât suma integrităţii indivizilor care compun organizaţia.



Organizaţia însăşi poate fi etichetată ca morală în măsura în care şi-a acceptat responsabilitatea şi îşi recunoaşte dimensiunile morale ale politicilor şi acţiunilor sale.

ADJUVANTII SI BARIERELE UNUI RATIONAMENR ETIC CORECT  În ultimii ani, cercetătorii au descoperit anumite slăbiciuni şi prejudecăți legate de felul în care oamenii iau decizii  Pentru a analiza comportamentul etic al unei persoane, sau chiar al propriei persoane, trebuie să înţelegi cum gândeşte aceasta, în plus faţă de cum aceasta ar trebui să gândească  Slăbiciunile cognitive şi prejudecățile operează, în principal, datorită faptului că oamenii încearcă să reducă incertitudinea şi să simplifice lumea în care trăiesc  Chiar dacă incertitudinea este o caracteristică a vieţii organizaţionale, oamenii de afaceri neagă această realitate  Dar a încerca să ţii totul sub control şi iluzia că poţi controla totul este ceea ce le aduce probleme managerilor

Rationamentul asupra faptelor relevante  Colectarea datelor relevante este un pas important în luarea deciziei etice, dar poate fi foarte dificil  Cercetările arată că există tendinţa de a căuta pe cele greşite şi de a te opri din căutat prea repede, deoarece crezi că ai toate informaţiile relevante  Într-un studiu, respondenţii au fost întrebaţi despre un fapt, iar apoi au fost întrebaţi care e probabilitatea ca răspunsul lor să fie corect “Ce credeţi că este mai la nord, New York sau Roma?” Care este probabilitatea ca raspunsul dvs sa fie corect?  majoritatea au ales New York, considerând, cu o probabilitate de 90% că au dreptate  Atunci când eşti superconfident, nu mai cauţi informaţii care să te ajute în susţinerea imaginii formate  Studiile în domeniul psihologiei au arătat că suntem predispuşi în a căuta informaţii care ne susţin opiniile pe care le avem şi să neglijăm dovezile care ne arată că greşim  Pentru a reuşi să treci de această “capcană”, trebuie, în permanenţă să cauţi informaţii care ar putea să îţi demonstreze că greşeşti

 Ai putea răspunde la întrebarea: Oare greşesc? Ce informaţii nu am luat în considerare? Ce informaţii există care ar putea să îmi demonstreze că greşesc? Rationamentul asupra consecintelor  Psihologii au găsit un număr ridicat de probleme legate de felul în care gândim referitor la consecinţe 1. Număr redus de consecinţe 2. Consecinţele faţă de mine vs consecinţele pentru ceilalţi 3. Consecinţele ca risc 4. Consecinţele în timp 1. Numar redus de consecinte  Este un mod de a simplifica deciziile, în special prin ignorarea acelor consecinţe care au efect doar asupra unui număr redus de persoane  Dar aceste consecinţe pot fi foarte grave, ca şi în cazul Ford Pinto, când mai multe persoane au murit  Soluţia: consultă un număr cât mai mare de persoane care au un interes în decizia pe care o vei lua, în special pe cei care aduc contraargumente  Întreabă ce consecinţe cred că ar putea avea asupra lor decizia respectivă 2. Consecintele fata de mine vs consecintele pentru ceilalti  Teoriile consecvenţialiste ne cer să analizăm situaţia din perspectiva cost-beneficiu  Dar cercetările psihologice susţin că oamenii au tendinţa de a lua decizii în mod egoist  De exemplu, sunt înclinaţi să acorde o mai mare importanţă consecinţelor unei acţiuni faţă de sine decât faţă de ceilalţi  Când consecinţele referitoare la mai multe alternative sunt ambigue, oamenii au tendinţa de a le alege pe cele care le preferă  În plus, aceştia subestimează gradul ridicat de egoism şi felul în care raţionează asupra propriului comportament  Pur şi simplu nu sunt conştienţi de propriile preferinţe  Soluţie: să îi iei în considerare pe cei de lângă tine, iar ca manager, să cer opiniile scrise cu privire la consecinţe de la toate grupurile implicate 3. Consecintele ca risc  Analiza consecinţelor se poate face ca analiză de risc

 Studiile arată că oamenii subestimează potenţialele riscuri, bazându-se pe o “iluzie de optimism”  Consideră că este mai probabil să se producă evenimente pozitive şi mai puţin probabil cele rele  De ex. Deşi un procent de aproape jumătate dintre căsătorii sunt sortite eşecului, noii căsătoriţi sunt pozitivi şi consideră că acesta nu este cazul lor  Totodată, oamenii consideră că sunt mai puţin predispuşi la risc, comparativ cu alte persoane  “iluzia de control” – credinţa generală că sunt în control asupra ceea ce se întâmplă  Dacă avem această credinţă, atunci considerăm că nu se pot întâmpla lucruri rele  În special managerii sunt predispuşi acestei situaţii  Soluţie: e important să iei în calcul riscurile şi să le încorporezi în decizia etică 4. Consecintele in timp – staruire in angajament  Scenariu: ai terminat facultate şi te-ai angajat la o companie. Ai investit majoritatea economiile şi ţi-ai cumpărat maşina visurilor tale, un vechi BMW. Dar în scurt timp, maşina începe să aibă probleme, o duci la mecanic, şi de fiecare dată îţi spune că nu vei mai avea probleme. Ce ar trebui să faci? Să continui să o repari, sau să renunţi?  Deoarece ai luat deja decizia de a cumpăra maşina şi ai investit o sumă considerabilă în ea, tendinţa ta va fi să nu renunţi – adică vei “arunca banii pe fereastră”  Persoana care va lua o decizie raţională în această ipoteză, va considera că timpul şi banii deja investiţi sunt pierduţi  Nu mai pot fi recuperate şi nu ar mai trebui luate în considerare în luarea unei decizii  Ar trebui să se concentreze pe costurile şi beneficiile viitoare, dar poate fi dificil  Normele societăţii în care trăim susţin perseverenţa într-o linie de acţiune  Şi dacă sunt implicate şi alte persoane, decizie devine cu atât mai dificilă, deoarece încercăm să justificăm decizia iniţială Solutii  Deci, când te afli într-o astfel de situaţie, ai grija!  Primul pas ar fi să recunoşti că această tendinţa, de a persevera în greşeală, există şi să încerci să o adaptezi  Puneţi întrebări de genul: decizia de a persevera are legătură cu faptul că nu vrei să recunoşti că decizia iniţială a fost greşit?

 Dacă ar fi să iau decizia astăzi, fără a fi vorba de banii mei, aş mai lua decizia?  O altă soluţie ar fi să expui problema persoanelor străine de situaţie, sau, pur şi simplu să le predai lor proiectul, eliminând astfel propriul ego din procesul de luare a deciziei Rationamentul asupra integritatii  Indivizii au tendinţa de a raţiona pozitiv asupra comportamentului lor- vor distorsiona astfel informaţia încât să aibă o imagine pozitivă despre sine  Psihologii ştiu că oamenii au iluzia superiorităţii sau iluzia moralităţii  Cercetările arată că oamenii au tendinţa de a gândi despre ei că sunt mai etici, corecţi şi oneşti decât alţi oameni – este clar vorba despre o iluzie, dacă majoritatea cred că sunt mai corecţi decât restul Solutii  Ceea ce ai putea face, ar fi să fii onest cu tine însuţi  Ar trebui descurajate relaţiile personale şi sociale cu cei auditaţi  Aceştia ar trebui schimbaţi la intervale regulate de timp  Conştientizarea lor cu privire la consecinţele negative pe care deciziile lor le pot avea asupra publicului  Sistemul de răsplată – ar trebui recompensaţi acei auditori care riscă să piardă un client în favoarea întocmirii unui raport real  Atunci când te gândeşti la următoarele, analizează dacă ai vreo prejudecată activată: 1. 2. 3. 4.

Informaţiile susţin decizia luată Nu se va întâmpla nimic rău Avem o gândire etică – nu am face nici un rău Am investit deja prea mult – nu ne putem permite să ne oprim acum

Instinctul in luarea deciziilor etice  Acesta poate fi folositor în alertarea că ceva nu este în regulă  Dar odată luată decizie, trebuie să temperezi instinctul şi să iei o decizie bazată pe o analiză temeinică, prin aplicarea teoriilor analizate în cursurile precedente  Combinaţia dintre instinct şi un creier informat ar trebui să te ajute să iei decizia corectă Instinctul – sau luare deciziei etice în mod “automat”

 Am analizat care e modul sistematic de luare a deciziilor etice, dar cercetătorii din domeniul psihologiei morale, susţinuţi de cei din domeniul neuroştiinţei, au descoperit că raţionamentele etice sunt, mai degrabă, intuitive, impulsive şi automate  John Haidt, susţine acest punct de vedere, testat printr-o ipoteză: o familie, loveşte cu maşina un câine, apoi îl mănâncă.  Majoritatea reacţionăm instant la această situaţie, este dezgustător şi greşit să mâncăm câinele familiei, deşi majoritatea mâncăm carne, dar întrebaţi “de ce” majoritatea nu putem da un răspuns – deoarece analizăm intuitiv şi emoţional situaţia Prejudecati neintentionate  Pentru a determina rolul (posibil negativ) al inconştientului în luarea deciziilor etice se utilizează Testul pentru Asocierile Implicite (TAI) – Implicit Association Test  De exemplu, majoritatea preferă tinerii, în locul bătrânilor, heterosexualii în detrimentul celor gay, persoanele fără dizabilităţi, în detrimentul celor cu etc  Utilizând acest test asupra rasei, s-a concluzionat că marea majoritate a oamenilor au tendinţa inconştientă de a aprecia oamenii albi, în defavoare celor de culoare neagră, chiar dacă, în mod conştient, negăm acest aspect şi considerăm că suntem fără prejudicii de natură rasială  Egalitatea de tratament este importantă în toate deciziile etice, şi, de aceea, este important să înţelegem aceste prejudecăţi neintenţionate şi să le evităm Emotiile in luarea deciziilor etice  Prescripţiile filosofice, presupun decizii etice reci şi raţionale  Dar, emoţiile sunt foarte importante în luare acestor decizii, şi, mai mult, acestea duc la luarea deciziilor corecte  De exemplu, atunci când ne gândim să ucidem pe cineva, creierul reacţionează cu o emoţie viscerală, care ţine sub control violenţa  În exemplele filosofice, legate de acţiunea ce ar trebui întreprinsă cu salvarea celor 5 persoane şi uciderea uneia singură, dacă schimbi macazul, persoanele au o îndoială în legătură cu acţiunea ce trebuie întreprinsă  Însă, în situaţia în care ar trebui să împingă o persoană pe linia ferată, reacţia emoţională este cea care intervine  Această retincenţă este atribuită sentimentelor puternice de repulsie care apar doar la gândul de a ucide o persoană  Deci emoţiile ne pot ajuta în luarea deciziilor corecte, ne determină să îi ajutăm pe cei în nevoie, sau ne feresc de reacţii violente

 Sentimentul de trădare sau indignare morală pot cauza persoanele să acţioneze din interes pentru corectitudine  Cercetările arată că suntem înclinaţi să renunţăm la beneficiile financiare dacă am fost trataţi incorect, în plus, persoanele sunt dispuse să pedepsească o persoană dacă a acţionat imoral, chiar dacă nu au nimic de câştigat, şi vor face aceasta chiar dacă persoana respectivă a fost ofensată Concluzii  Acţiunea etică este influenţată şi de conştinetizarea etică şi de procesul de raţionament etic  Persoanele care au un grad ridicat de conştientizare etică sunt mai predispuşi în a lua decizii etice, deoarece se gândesc la răul pe care îl cauzează altora, utilizează limbajul etic, sau recunosc faptul că alţii ar putea vedea situaţia ca fiind problematică din punct de vedere etic  Indivizii care au un nivel postconvenţional al dezvoltării morale, au locus de control intern, au un stil deluare a deciziei idealist, şi cei care au un grad de Machiavelism mai scăzut sunt mai puţini predispuşi în a utiliza mecanismele de dezangajare morală  Fiinţele umane, sunt, totodată, supuse prejudecăților cognitive, care interferează cu decizile etice  În plus, este dificil uneori să faci ceea ce este corect , chiar dacă există cele mai bune intenţii  S-ar putea să avem un şef imoral, care ne cere să facem lucruri incorecte, sau poate ne aflăm într-o cultură lipsită de etică, sau poate ne termen de repercursiunile cauzate de dezvăluirea adevărului

CODUL ETIC - INSTRUMENT PENTRU DEZVOLTAREA CLIMATULUI RESPONSABIL ÎN ORGANIZATII - Curs 8 Principalele teme abordate in cadrul cursului:  Avantajele şi dezavantajele utilizării codurilor etice  Adoptarea codului etic  Conţinutul codului etic  Codurile etice în România Consideratii generale

•

Institutul de Etică de Afaceri din Marea Britanie consideră că un „cod de etică (cod de comportament, declaraţie privind practica de afaceri, set de principii în afaceri) poate fi un instrument de management pentru stabilirea şi clarificarea valorilor, responsabilităţilor, obligaţiilor şi ambiţiilor etice ale unei firme şi pentru modul cum aceasta funcţionează. Codul asigură angajaţilor un ghid privind modul de a trata situaţiile care ridică o dilemă, în condiţiile existenţei mai multor alternative juste de acţiune sau când aceştia se confruntă cu presiunea de a aprecia ceea ce este bine sau rău”.

•

Un cod etic este adoptat de către o companie în încercarea de a-i asista pe cei din organizaţie care trebuie să ia o decizie (de cele mai multe ori toţi), să înţeleagă diferenţa dintre „bine” şi „rău” şi pentru a aplica aceste concepte deciziilor lor.

•

Codul etic expune principiile generale ale unei corporaţii privind misiunea, calitatea sau mediul înconjurător.

•

Acesta poate cuprinde anumite proceduri prin care se determină dacă a avut loc o violare a prevederilor codului etic, şi dacă da, care ar fi măsurile care ar trebui luate.

•

Eficacitatea unui cod etic depinde în mare măsură de sancţiunile, respectiv recompensele oferite de conducere.

Definitie •

Valentin Mureşan: „Codul moral sau codul de etică al unei instituţii e un ansamblu coerent de valori, principii şi norme morale, impuse sau nu prin sancţiuni punitive de instituţie, pentru asigurarea unei vieţi sociale şi profesionale reuşite, integre, pentru sporirea bunăstării membrilor ei, a instituţiei ca atare şi a societăţii în sens larg, pentru diminuarea sau eliminarea oricăror vătămări ce ar putea fi aduse membrilor instituţiei, pentru respectarea demnităţii, integrităţii şi autonomiei tuturor celor afectaţi de activităţile instituţiei şi pentru asigurarea unei protecţii egale, imparţiale, a tuturor membrilor instituţiei în raporturile reciproce şi în raporturile acestora cu societatea în ansamblu.”

•

Pe scurt, un cod etic este un document oficial al companiei prin care aceasta îşi declară valorile şi principiile în problemele sociale

•

Rațiunea adoptării codurilor etice:

•

Sunt necesităţi pragmatice în managementul companiilor, în care conceptele morale joacă un rol important.

•

se diferenţiază de codurile morale care se aplică unei religii sau unei societăţi.

•

se specifica regulile prin care organizaţia va transpune într-o manieră concretă, comportamentală, valorile la care aspiră.

•

Dar atunci când ai de a face cu o problemă complexă, în special în situaţiile de criză, existenţa unui cod etic este crucială;Cazul Johnson and Johnson

•

Criticile adoptării codurilor etice:

•

nu au o valoare reală.

•

nu influenţează felul în care este aplicată etica în muncă. Ceea ce este cu adevărat important este dezvoltarea şi dialogul continuu legat de valorile statuate în codurile etice.

•

angajaţii reacţionează cu suspiciune la codurile etice considerând că valorile emise sunt doar „de faţadă”.

Avantajele si dezavantajele utilizarii codurilor etice •

Datorită globalizării şi expansiunii comerţului la nivel internaţional şi datorită faptului că la nivel naţional statele au renunţat la numeroase dintre reglementările legale, a crescut presiunea exercitată asupra corporaţiilor de a răspunde pentru deciziile lor în faţa persoanelor afectate.

•

Cea mai cunoscută şi controversată metodă ar fi cea a utilizării codului etic, pe care unii autori îl consideră un instrument eficient de călăuzire etică, dar alţii îl consideră nimic mai mult decât „un instrument de relaţii publice”

•

Codurile etice au apărut pentru prima dată în anii '70, au proliferat în America în anii 1990, şi de atunci au cunoscut o continuă creştere în Statele Unite şi în Europa.

•

Acestea sunt prezente la majoritate firmelor mari din Statele Unite, şi la aproximativ două treimi a firmelor mari din Marea Britanie (peste 250 de angajaţi), dar pentru restul Europei numărul companiilor care deţin un cod etic este mult mai redus

•

Codurile etice reflectă în mod necesar cultura organizaţională a companiilor în care sunt utilizate.

•

Natura şi conţinutul codurilor etice variază, în funcţie de modelul utilizat pentru crearea codului şi sunt mai des întâlnite în anumite domenii decât în altele, dar, în general toate conţin atât o declaraţie cu privire la principiile filosofice majore şi valorile companiei precum şi parametrii etici clari pentru a ghida acţiunile angajaţilor.

•

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a inventariat 246 de coduri etice din 23 de ţări (membre ale OCDE). Majoritatea codurilor aveau ca şi componentă principală standardele de muncă (148 de companii) şi gestionarea problemelor de mediu (145 de companii)

Domenii reglementare coduri etice

Figura 1. Domeniile de reglementare a codurilor etice 160

148

145

140

117

120 100 80

56

60

50

45

40

26

20

Taxe

Ştiinţă şi tehnologie

Transparenţa informaţiilor

Competiţie

Corupţie

Gestionarea problemelor de mediu

Standard de muncă

Protecţia consumatorului

1

0

•

În majoritatea ţărilor, adoptarea unui cod etic este un act voluntar al companiilor, dar, în Statele Unite, prin Legea Sarbanes-Oxeley adoptată în 2002 - datorită scandalurilor financiare care au implicat şi Enron şi Worldcom - codurile etice au devenit obligatorii pentru companiile americane mari.

•

Răspândirea acestor coduri în Statele Unite şi Europa semnifică faptul că devin o parte importantă a culturii companiilor, aspect susţinut şi de studiile academice realizate.

•

Interesul faţă de acest subiect de studiu a scos la lumina multe probleme fundamentale legate de codurile etice

AVANTAJE •

asistă angajaţii în luarea deciziilor etice prin clarificarea a ceea ce se aşteaptă de la ei şi prin oferirea de justificare etică pentru deciziile pe care aceştia le iau.

•

asistă membrii organizaţiei să privească o anumită situaţie nu numai din punct de vedere legal, ca etică juridică, sau sancţiune juridică, ci şi prin prisma filosofiei morale, care ajută la obţinerea unui alt tip de înţelegere a obligaţiilor financiare ale companiei, privite din perspectivă morală.

•

teoriile etice cu privire la drepturi şi dreptate, bazate pe concepte precum cele referitoare la faptul că “fiinţele umane au drepturi fundamentale care ar trebui respectate în toate deciziile”.

•

Codurile etice utilizează aceste principii, urmând o importantă tradiţie a declaraţiilor privind drepturile omului, precum Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului (1789) şi, mai recent, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Naţiunile Unite în 1948.

•

Promulgarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, susţinută de organizaţii neguvernamentale precum Amnesty International şi Human Rights Watch a dus la acceptarea pe scară largă a drepturilor omului ca instrument de bază a evaluării morale pentru indivizi cu credinţe politice şi religioase diferite.

NAȚIUNILE UNITE •

Naţiunile Unite a emis Proiectul de norme cu privire la responsabilităţilor corporaţiilor şi a altor întreprinderi economice pentru respectarea drepturilor omului (Draft Norms on the Responsibilities of Corporations and Other Business Enterprises with Respect to Human Rights).

•

Acest proiect expune clar o listă de obligaţii etice ce trebuie respectate de către companiile multinaţionale.

•

Naţiunile Unite verifică şi monitorizează modul în care corporaţiile respectă prevederile proiectului.

•

Printre drepturile prevăzute de acesta se numără şi drepturi recunoscute la nivel universal şi regăsite în coduri şi convenţii internaţionale, precum dreptul la egalitate de şanse, nediscriminare, mediu de munca sănătos şi sigur.

•

Proiectul a întâmpinat rezistenţă din partea comunităţii de afaceri, deoarece instituie un set de obligaţii imprecise şi vagi, fără a se face vreo deosebire între obligaţiile care le incumbă corporaţiilor şi cele care le incumbă statelor, asemenea Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.

•

Andrew Crane, Dirk Matten, Jeremy Moon în cartea Corporations and Citizenship - companiile ar trebui să implementeze politici bazate pe respectarea drepturilor omului şi, astfel, să preia o parte din îndatoririle guvernelor.

•

De exemplu, compania Shell, vede acest aspect ca o parte integrantă a activităţilor de responsabilitate socială.

•

Mai mult de 2500 companii au aderat la cele zece principii ale Naţiunilor Unite Global Compact şi corporaţiile care au acceptat codurile etice emise de alte entităţi, precum Ghidul pentru companiile multinaţionale (Guidelines for Multinational Enterprises) emis de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) şi Convenţiile emise de Organizaţia Internaţională a Muncii (International Labour Organization), susţin aceeaşi abordare.

•

corporaţiile adoptă o postură “guvernamentală” prin încercarea de a impune reguli globale şi principii referitoare la drepturile omului şi standarde de muncă în ţările în care guvernele neglijează aplicarea drepturilor omului.

•

datorită eşecului statelor de a impune corporaţiilor anumite standarde economice, sociale sau legate de protecţia mediului (cauzate de dorinţa acestora de a atrage investiţii străine), organizaţiile non-guvernamentale s-au adresat corporaţiilor şi instituţiilor internaţionale în încercarea de a remedia situaţia

Constitutie – stat

Coduri etice – companii

•

Prin intermediul constituţiei se reglementează care sunt valorile şi scopurile comune ale naţiunii, un cadru pentru stabilitate, protecţia libertăţilor şi legitimitatea unui regim.

•

În zonele cu guvernare democratică, constituţiile sunt adoptate sau modificate printrun proces democratic.

•

Sancţiuni prin forţa de coerciţie a statului

•

Într-o lume ideală, includerea drepturilor omului în limbajul corporatist prin intermediul codurilor etice ar putea ajuta la formarea unui “vocabular moral” care ar putea ajuta la soluţionarea problemelor cauzate de globalizare pentru a defini şi stabili scopurile operaţiunilor sale globale, pentru a se asigura că pot fi combătute criticile legate de modul în care tratează diferitele probleme, precum dreptul la muncă.

Deficitul crucial al codurilor etice este faptul că acestea sunt adoptate şi dezvoltate fără a avea parte de opinia angajaţilor, adică a acelor persoane a căror drepturi le protejează şi guvernează, ci de executiv În plus, mecanismele de sancţionare a celor care nu îndeplinesc prevederile codului etic sunt slabe -Cea mai puternică sancţiune rămâne oprobiul public. acestea nu pot fi asemănate, din punctul de vedere al coerciţiei, cu forţa juridică a legilor, cu atât mai mult cu cât majoritatea programelor de acest tip nu aplică nici un fel de sancţiuni în cazul în care prevederile lor nu sunt respectate. autoregularizare industrială sau regularizarea civică -o anumită industrie sau codurile etice adoptate de terţe orgnizaţii, aşa cum este programul pentru industria chimică Responsible Care adoptat de International Council of Chemical Associations (ICCA) sau programul United Nations - The Global Compact. Exemplu: dacă o companie, aşa cum este Nike în Tailanda, urmăreşte să protejeze drepturile privitoare la muncă (de exemplu, prin limitarea programului de muncă, prevenirea discriminării, încurajarea dreptului la asociere) aceasta este în mod clar implicată în funcţia administrativă de guvernare. •

În absenţa unor reglementări guvernamentale (sau punerea în aplicare a acestora) un astfel de rol ar putea fi preluat de corporaţii prin elaborarea unui cod etic care să stabilească drepturile de bază şi care să verifice şi să asigure existenţa unor măsuri coercitive pentru a preveni încălcarea prevederilor codului etic.

•

companiile pot fi implicate în administrarea problemelor cetăţeneşti, în timp ce definirea şi garantarea acestora rămâne încă, în mare măsură, în mâinile guvernului, în special în ţările mai dezvoltate.

•

Critică: Oricât de tentantă şi frumoasă ar fi această teorie, totuşi o companie, chiar implicată social, cu un program etic puternic, nu va putea prelua îndatoririle guvernamentale pentru simplul motiv că nu are aceste atribuţii în structura sa.

DEZAVANTAJE •

Cod etic - instrument util în clarificarea unor termeni etici într-o organizaţie, dar, analiza comportamentului moral într-o afacere este prea complexă pentru a fi soluţionată doar prin prisma acestora.

•

nu sunt “suficient de puternice pentru a influenţa comportamentul decizional etic”, iar dacă ar fi influente, ar fi prin intermediul metodelor utilizate pentru a fi comunicate mai degrabă decât prin conţinutul efectiv al acestora.

•

codurilor etice se focalizează pe un element central care afectează utilizarea acestuia: conducerea etică – manageri etici.

•

codurile etice sunt respectate atâta timp cât conducerea le respectă.

•

Cazul Enron, companie care s-a prăbuşit în 2001 din cauza corupţiei şi a profiturilor iluzorii, ilustrează pe deplin această ipoteză.

•

Deşi compania deţinea un cod etic, conducerea a renunţat la acesta, şi prin acţiunile ei a încurajat o cultură a lipsei onestităţii şi a încălcării legilor.

•

dacă conducerea unei companii este bună, codurile etice nu sunt neapărat necesare pentru ca comportamentul etic să înflorească într-o companie.

•

Totuşi, din moment ce codurile etice vor fi utilizate este indicat să se obţină maximum de avantaje din folosirea acestora.

“Plan în cinci trepte” pentru ca managerii sa utilizeze eficient codurile etice 1. crearea codului prin colaborare, cu obligaţia de a-l revizui periodic; 2. utilizarea lui şi dezbaterea asupra prevederilor codului în întreaga organizaţie; 3. comunicare în legătură cu modul şi momentul utilizării codului; 4. recompensarea celor care au utilizat codul în mod continuu. 5. Dacă liderii organizaţiei respectă aceste principii este mult mai probabil că şi angajaţii vor face acelaşi lucru. •

pot genera “beneficii pozitive pentru acţionari”, oferind acestora posibilitatea de a evidenţia practicile ilicite ale organizaţiei, în situaţia în care acestea se săvârşesc.

•

se poate crea o creştere a conştientizării etice a conducerii şi a responsabilităţilor sociale ale companiei.

•

IMM-uri - aceste companii nu deţin coduri etice şi ar fi ineficiente ca instrumente de reglementare a climatului etic.

Concluzii – avantaje – dezavantaje •

codurile etice pot fi considerate ca fiind unul dintre cele mai importante instrumente pentru soluţionarea dilemelor etice în mediul de afaceri.

•

prin folosirea lor în soluţionarea problemelor etice, acestea pot crea mai multă confuzie şi dezbateri.

•

adevăratul succes al codurilor etice nu este neapărat în modul în care reglementează comportamentul moral, ci, mai degrabă, în asigurarea, prin intermediul unei conduceri puternice, a unui plan pentru a crea indivizi morali într-un cadru organizatoric flexibil.

•

Rămâne de văzut dacă codurile etice sunt instrumentele potrivite pentru a fi utilizate în acest scop sau dacă acestea ar trebui utilizate împreună cu alte instrumente pentru realizarea climatului etic într-o organizaţie.

Adoptarea codului etic •

“Chiar exerciţiul dezvoltării unui cod etic este benefic; prin acesta, un mare număr de persoane sunt obligate să gândească care este misiunea lor şi obligaţiile importante pe care le au ca şi grup şi ca indivizi în ceea ce priveşte societatea, luată ca un întreg.”

•

Lista responsabilităţilor corporaţiilor merge dincolo de poruncile negative de tipul: Să nu fiţi corupţi; Să nu poluaţi; Să nu mistificaţi prezentarea produselor.

•

Au fost incluse şi datorii afirmative: Să-i angajaţi pe cei mai buni dintre cei ce nu au un loc de muncă; Să acordaţi o atenţie deosebită grupurilor dezavantajate(istoric, etnic, rasial, fizic, religios etc.); Să vă implicaţi în acţiuni educative şi de învăţământ; Să îmbunătăţiţi condiţiile de muncă.

•

În dezvoltarea codurilor etice nu trebuie angrenate doar departamentele de resurse umane sau cel juridic (cum se întâmplă deseori), ci o parte cât mai mari dintre angajaţi.

•

Crearea unor coduri etice prin care se asigură doar formal că sunt înregistrate practicile etice şi legale este insuficientă.

•

Majoritatea firmelor care au un astfel de cod îl consideră util dar insuficient.

•

Fără suportul managementului de vârf şi aplicarea de sancţiuni pentru comportamente neetice, eficienţa unor astfel de coduri este limitată.

•

Conform unui studiu, angajaţii care au cunoştinţă de existenţa unui cod etic percep compania în care lucrează ca având valori etice.

•

organizaţiile care doresc crearea unui climat etic ar trebui să dezvolte, implementeze şi, cel mai important, să comunice codul etic angajaţilor.

•

conştientizarea existenţei unui cod etic de către personal, influenţează angajamentul acestora faţă de companie.

•

unul dintre cele mai importante aspecte în adoptarea unui cod etic este implicarea cât mai multor persoane, atât de la nivelul conducerii cât şi la nivelul de execuţie, în procedura de emitere a codului etic.

Continutul codului etic •

Codul etic exprimă principiile care definesc esenţa idealului moral al unei organizaţii.

•

să aibă un limbaj simplu, fără termeni juridici sau jargon profesional, să fie uşor de înţeles şi mobilizator.

•

Acesta ar trebui să fie afirmativ, adică să prescrie felul în care oamenii ar trebui să acţioneze în anumite situaţii.

•

Şase valori morale universale exprimate în majoritatea codurilor etice: 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Încredere Respect Responsabilitate Corectitudine/Dreptate Grijă Virtute civică

Subiectele pe care codurile etice ar trebui sa le contina În ceea ce priveşte, cele mai populare subiecte sunt următoarele: 1. Conflictul de interese; 2. Utilizarea informaţiilor confidenţiale; 3. Utilizarea bunurilor companiei; 4. Hărţuirea sexuală; 5. Angajarea, promovarea şi încetarea contractului de muncă; 6. Probleme legate de sănătate şi siguranţă; 7. Raportarea corectă a cheltuielilor suportate de companie, cadouri şi mită; 8. Practici clare privind raportările şi contabilitatea; 9. Probleme referitoare la respectarea legilor antitrust şi a altor acte normative; 10. Relaţii contractuale guvernamentale; 11. Responsabilitatea faţă de mediul înconjurător; 12. Proprietatea intelectuală; 13. Implicarea în campaniile politice. “Metoda principiista” drept ghid in elaborarea unui cod etic

•

Aceasta se bazează pe un nucleu de principii etice, care sunt standarde acţionale larg recunoscute, ce întemeiază sisteme de reguli morale.

Avantaje: 1. principiile includ valorile morale şi sunt larg recunoscute în lume, peste graniţele profesiilor; 2. principiile circumscriu sfera moralului (şi astfel evită confuzia cu valorile profesionale şi cu „codurile de conduită” sau de „bune practici”); 3. odată cu principiile avem un ghid sigur pentru extinderea codului (motivul pentru care majoritatea codurilor nu sunt dezvoltate e că nu există acest reper); 4. nu puţin lucru, prin principiile etice larg recunoscute avem sentimentul apartenenţei la un etos comun (măcar „european”) Global Business Standards Codex (GBS Codex): Şi în literatura de specialitate străină sunt autori care oferă o privire generală asupra lucrurilor care ar trebui conţinute de orice cod etic corporatist. În acest sens au fost emise opt principii de guvernare etică, denumite Global Business Standards Codex (GBS Codex): 1. Principiul fiduciar (acţionează ca persoană de încredere pentru companie şi investitorii săi, desfăşoară afacerile companiei într-o manieră diligentă şi loială, un grad de sinceritate care se aşteaptă uzual de la o persoană de încredere); 2. Principiul proprietăţii (protecţia proprietăţii şi a drepturilor celor care o deţin, evitarea furtului şi a activităţilor necinstite, evitarea risipei şi protejarea proprietăţii încredinţate); 3. Principiul fidelităţii (respectarea contractelor, promisiunilor şi angajamentelor, urmărirea realizării acordurilor şi a altor activităţi voluntare, fie că ele sunt sau nu supuse unor contracte legale); 4. Principiul transparenţei (conducerea afacerilor într-o manieră onestă şi deschisă; abţinerea de la acte şi practici de înşelăciune; păstrarea unor înregistrări corecte şi oferirea de materiale informative în mod oportun, respectând în acelaşi timp obligaţiile referitoare la confidenţialitate şi dreptul la intimitate); 5. Principiul demnităţii (respectul demnităţii tuturor oamenilor faţă de individ, protejarea sănătăţii, siguranţei şi a drepturilor umane ale celorlalţi, evitarea coerciţiei şi adoptarea unor practici care contribuie la ameliorarea dezvoltării umane la locul de muncă, pe piaţă şi în comunitate.); 6. Principiul echităţii (desfăşurarea unei competiţii libere şi corecte; tratamentul tuturor într-o manieră cinstită şi echitabilă şi practicarea nediscriminării în angajare şi în contractare; afaceri cinstite; negociere corectă; tratament corect; competiţie corectă; proceduri disciplinare corecte);

7. Principiul civic (respectul faţă de reglementări şi legi, protecţia bunurilor publice, cooperarea cu autorităţile, contribuţia la bunăstarea comunităţii, neimplicare politică); 8. Principiul sensibilităţii (angajarea cu părţile care pot avea pretenţii legitime şi preocupări privitoare la activităţile companiei, sensibilitatea faţă de nevoile publice, împreună cu recunoaşterea guvernului şi a jurisdicţiei în protejarea interesului public). 1. Principiul fiduciar •

Primul principiu, cel fiduciar presupune relaţiile băneşti existente între conducătorii şi directorii unei corporaţii şi aceasta şi acţionarii. Totuşi, toţi angajaţii se află în relaţie fiduciară cu entitatea corporatistă, în sensul că ei au drept misiune să protejeze resursele companiei şi să acţioneze în numele acesteia, îndeplinindu-şi responsabilităţile legate de sarcinile de serviciu.

•

În mod tradiţional, relaţia fiduciară include obligaţiile de diligenţă, cinste şi loialitate faţă de beneficiar, mai presus decât interesele personale. Relaţia fiduciară dictează că angajaţii nu pot beneficia personal pe seama entităţii pe care o servesc. În centrul acestui principiu este noţiunea de diligenţă, prudenţă şi efort energic depuse în serviciul angajatorului. Neglijenţa, lipsa de atenţie şi munca de mântuială sau fără tragere de inimă sunt considerate violări ale acestui principiu.

2. Principiul proprietatii •

Cel de-al doilea principiu, cel al proprietăţii este justificat prin argumente produse din perspectiva libertăţii şi demnităţii umane ori din punctul de vedere al maximizării bogăţiei şi dezvoltării economice.

•

În zilele noastre, acest principiu este considerat ca fiind central pentru bunăstarea individuală şi socială, care este testul cel mai important pentru orice sistem etic.

•

Furtul şi delapidarea proprietăţii sunt violări clasice ale acestui principiu şi pedepse împotriva unor asemenea comportamente se regăsesc peste tot de-a lungul timpului.

•

Respectul pentru proprietate continuă să semnifice apărarea proprietăţii just dobândită evitând risipa şi respectarea dreptului de proprietatea al celorlalţi

3. Principiul fidelitatii •

În ceea ce priveşte principiul fidelităţii, acesta implică respectarea angajamentelor asumate. Pentru a face faţă incertitudinilor, majoritatea societăţilor adoptă norme etice privitoare la respectarea promisiunilor, îndeplinirea contractelor.

•

Violări clasice ale principiului fidelităţii se referă la: nerespectarea unei promisiuni, încălcarea prevederilor contractuale şi alte tipuri mai puţin formale de trădare sau nerespectarea cuvântului dat.

•

Mai general, principiul fidelităţii implică prudenţă în promisiuni – a nu promite mai mult decât poţi realiza – şi în respectarea acordurilor şi altor obligaţii care sunt asumate în mod voluntar.

4. Principiul transparentei •

Principiul transparenţei se referă la o seamă de directive care privesc acurateţea, adevărul şi dezvăluirea informaţiei.

•

Cu toate că „transparenţa” nu semnifică o deschidere totală, ideile sale centrale de onestitate şi respectul adevărului au fost considerate ca imperative etice fundamentale din timpuri imemoriale. Interdicţii împotriva fraudei şi înşelăciunii – violări clasice ale acestui precept – se găsesc în numeroase tradiţii etice şi aproape în toate sistemele juridice.

•

Transparenţa implică de asemenea, precauţia de a prezenta informaţia în mod corect şi de a nu înşela. Justificări pentru cerinţele principiului transparenţei se referă la promovarea demnităţii şi libertăţii care permit luarea unor decizii înţelepte, progresul cunoaşterii, favorizarea cooperării prin promovarea capacităţii societăţii de a funcţiona în mod normal asigurând astfel eficienţa economică, prevenirea corupţiei şi, simplu spus, susţinerea valorii intrinseci a adevărului.

5. Principiul demnitatii •

Principiul demnităţii presupune că, deşi conducătorii şi angajaţii corporaţiilor au obligaţia fiduciară de a proteja şi promova interesele companiei, de la ei se aşteaptă, totuşi, să acţioneze astfel încât să respecte şi pe ceilalţi, fie că este vorba de angajaţi, clienţi, furnizori sau membrii ai publicului în general. Într-adevăr, respectul persoanei este poate punctul de plecare pentru toată gândirea etică.

•

El conduce direct la protecţia sănătăţii, siguranţei la locul de muncă, a libertăţii de expresie şi a dreptului la intimitate, precum şi la interdicţii ale umilinţei, constrângerii şi încălcări ale drepturilor umane fundamentale.

•

Principiul demnităţii implică eforturi active pentru dezvoltarea potenţialului uman şi deseori el semnifică grijă pentru cei cu dizabilităţi sau aflaţi într-o situaţie deosebit de vulnerabilă.

6. Principiul echitatii •

un concept central al gândirii etice de-a lungul timpurilor.

•

rolul în facilitarea cooperării, furnizarea de legitimitate şi asigurarea supravieţuirii grupurilor umane.

•

Patru tipuri de echitate s-au bucurat de o atenţie specială: echitatea reciprocă sau echitatea ca schimb între oameni, echitatea distributivă sau echitatea în alocarea beneficiilor şi sarcinilor între membrii unui grup, competiţia onestă care se referă la

conduita în relaţiile dintre rivali şi echitatea procedurală, care implică un proces corect. •

Echitatea are mai multe interpretări, dar tratarea cazurilor asemănătoare într-un mod similar este un aspect central al acesteia.

•

Inechitatea presupune aproape întotdeauna un tratament diferenţiat – favorabil sau nefavorabil - pentru părţile care au o poziţie asemănătoare. Cu toate că unele forme ale tratamentului diferenţiat sunt aproape legitime, majoritatea codurilor de etică a afacerilor interzic discriminarea între angajaţi pe baza unor caracteristici nelegate de performanţa la locul de muncă şi plata egală pentru munca egală, care este o idee permanentă a principiului. Multe dintre codurile de etica afacerilor pledează mai general pentru tratamentul echitabil precum şi pentru competiţia onestă şi afacerile rezonabile.

7. Principiul civic •

Principiul civic este deosebit de important în contextul actual al corporaţiilor. Anumite coduri de etică a afacerilor diferă considerabil în privinţa măsurii în care companiile trebuie să fie active în problemele publice şi sociale, dar, aceleaşi coduri, sunt de acord asupra diverselor probleme fundamentale ale spiritului civic.

•

Probabil, cea mai importantă datorie civică este respectul faţă de lege şi toate codurile reclamă respectarea unor legi şi reglementări.

•

Spiritul civic implică voinţa de a conlucra cu bună credinţă în relaţiile cu autorităţile publice şi chiar presupune anumite contribuţii suplimentare prin intermediul activităţilor caritabile, ajutor în rezolvarea problemelor sociale generale.

•

Codurile etice cuprind diferite directive care se referă la datoriile civice şi violările lor clasice, cum ar fi: nerespectarea legii, oportunism şi coruperea funcţionarilor publici. În acelaşi timp, codurile etice precizează că firmele nu sunt cetăţeni obişnuiţi. Mai mult decât faptul că sunt participanţi deplini în procesele de modelare a politicilor publice, companiile sunt îndrumate de către codurile etice să evite implicarea incorectă în activităţile politice şi să recunoască obligaţia guvernului şi jurisdicţia asupra societăţii.

8. Principiul sensibilitatii •

îşi are originea în contextul corporatist modern în calitate de corectiv la indiferenţa care deseori caracterizează sistemele birocratice. El implică predispoziţia de a te angaja faţă de celelalte părţi implicate ce pot fi afectate de activităţile companiei sau care pot avea o pretenţie justificată (chiar dacă nu este vorba despre un privilegiu) la atenţie din partea companiei.

•

Deşi codurile multisectoriale de etica afacerilor reclamă o mai mare sensibilitate decât codurile propriu zisă de etica afacerilor, principiile Caux Round Table pentru un

mediu de afaceri responsabil adoptă o poziţie de mijloc, propunând precepte privitoare la angajarea într-o activitate comună cu furnizorii şi răspunsul la reclamaţiile şi sugestiile clienţilor, angajaţilor şi investitorilor. •

În concluzie, se poate observa că acest codex a fost gândit ca un punct de referinţă pentru cei care doresc să adopte propriul cod etic.

•

Totuşi, prevederile concrete ale codului trebuie să fie adaptate situaţiei şi specificităţii companiei precum şi propriile elemente distinctive. Ceea ce se doreşte prin adoptarea acestui codex este un punct de pornire pentru fundamentarea etică şi un consens global emergent bazat pe standarde fundamentale de comportament corporatist.

•

Un cod etic este eficient dacă stabileşte reguli bine determinate.

•

Dar dacă aceste reguli sunt ambigue, subiective sau necuantificabile pot fi ignorate, sau, în cea mai bună situaţie, considerate ca provocări.

•

Regulile etice pot respecta aceste condiţii.

•

EX. Multe companii impun limite stricte legate de valoarea cadourilor care pot fi acceptate de angajaţi sau interzic acceptarea anumitor tipuri de cadouri.

•

Dar etica nu este o ştiinţă exactă, astfel încât, în practică, tendinţa este ca aceste coduri etice să fie vagi şi banale, sau, dacă sunt mai specifice, să fie contradictorii şi prescriptive.

•

Existenţa unui cod etic reprezintă un angajament al companiei faţă de angajaţi şi faţă de terţele persoane precum şi declaraţia publică de responsabilitate a companiei.

•

Dar managementul eficient al eticii în organizaţii nu se realizează doar prin utilizarea codurilor etice, ci prin existenţa unei conduceri morale inspiraţionale şi cultivarea unei culturi de conştientizare morală şi grijă pentru semeni.

•

Crearea unui cod etic trebuie întotdeauna urmată de o implementare eficientă.

•

Aceasta face ca angajaţii şi toate persoanele interesate să-şi însuşească performanţa etică şi să crească angajamentul acestora faţă de companie.

•

În cazul în care codurile etice sunt doar simple vorbe, ipocrizia se instalează, care poate duce la dezastre financiare, aşa cum este şi cazul companiei americane Enron, care deţinea un cod etic, dar acesta nu era respectat şi cunoscut.

•

Unele companii nu acordă suficientă importanţă acestui aspect, codul etic fiind închis într-un sertar şi astfel uitat.

•

Dacă acest document nu este unul “viu”, atunci efectul asupra angajaţilor şi asupra tuturor persoanelor interesate este unul mult diminuat.

•

Noilor angajaţi ar trebui să le fie prezentat codul etic împreună cu o sesiune de training referitor la ceea ce se aşteaptă din partea lor.

•

Diseminarea codului etic ar trebui să aibă loc la intervale regulate de timp, cel puţin o dată pe an, iar companiile care acţionează la nivel gobal ar trebui să aibă tradus codul etic astfel încât angajaţii, furnizorii şi clienţii să aibă posibilitatea să cunoască orientarea etică a companiei.

•

O măsură utilă ar fi distribuirea codului etic către furnizori, investitori şi clienţi, precum şi afişarea acestuia pe pagina web a companiei.

•

Respectarea codurilor etice este, în principal, un act voluntar, acestea neavând forţa juridică a legilor.

•

Totuşi, în majoritatea codurilor corporatiste, există sancţiuni, în sensul în care dacă prevederile acestuia nu sunt respectate de angajaţi, aceştia pot suporta sancţiuni disciplinare(avertisment, mustrarea scrisă, suspendarea, transfer, sau, în cazurile mai grave, încetarea contractului de muncă).

•

este imperios necesar ca fiecare cod etic să conţină o secţiune referitoare la sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării prevederilor acestuia.

•

Prin codurile etice se urmăreşte stabilirea unor proceduri de soluţionare a problemelor de natură etică în mediul intern şi în cel extern al organizaţiei.

•

Codurile etice nu reprezintă doar precepte teoretice, ci ele au semnificaţii practice, utile pentru toţi membrii organizaţiei.

•

Modalitatea de aplicare şi eficienţa lor sunt dependente de atitudinea managerilor şi a celor care deţin poziţiile de putere şi de administraţie.

Codurile etice in Romania •

Iniţiativa reglementării problemelor de etica afacerilor prin coduri etice adoptate la nivel de firma este una dintre metodele prin care se poate încerca asanarea climatului economic din România.

•

Dat fiind că majoritatea corporaţiilor internaţionale sunt preocupate de guvernanţa corporatistă şi de imaginea lor, iar codurile etice se regăsesc la majoritatea corporaţiilor, aşteptările cu privire la adoptarea acestor standarde şi de către filiale din România sunt destul de mari.

•

Peste 80% din corporaţiile de origine Nord-Americană şi aproximativ 50% din cele de origine europeană aveau adoptate, încă din 1991, o formă sau alta de cod de principii etice.

•

Cele mai importante aspecte care se regăsesc în aceste coduri etice se referă la principiile fundamentale de afaceri, la transparenţa politicilor de achiziţie, la siguranţa

condiţiilor de muncă ale angajaţilor şi la responsabilitatea faţă de protejarea mediului înconjurător. •

La nivelul filialelor din România, însă aceste declaraţii de bune intenţii nu se mai regăsesc. Spre exemplu, dacă grupul bancar ING, unul dintre cele mai importante din Europa şi printre primele 30 din lume are publicat un cod de etica afacerilor disponibil pe pagina sa de web, site-ul filialei din România nu menţionează nimic cu privire la această chestiune.

•

Acelaşi lucru se petrece şi în cazul filialei locale a grupului financiar Allianz sau al producătorului auto Renault.

•

Spre deosebire, firme precum Nokia România sau Orange România au adoptat aceleaşi politici şi standarde etice cu cele anunţate la nivelul corporaţiilor internaţionale din care fac parte.

•

Respectarea nondiscriminatorie a propriilor angajaţi, a clienţilor, a partenerilor de afaceri şi a mediului înconjurător sunt valorile pregnante afirmate de către cele două companii, în linie principiile adoptate la nivelul corporaţiilor multinaţionale din care fac parte.

•

Codurile etice publicate pe site-urile româneşti ale celor două companii intră de asemenea, în tiparul etic al valorilor corporatiste semnalat de International Labor Organization.

•

Totuşi, nu putem să nu menţionăm problemele create de compania Nokia în Germania, şi, mai recent în România, prin practicarea acestui tip de capitalism călător, prin mutarea fabricii în diferite colţuri ale lumii, fără a conta prea mult valorile etice trecute în conţinutul codului etic.

•

Avem, din nou, un exemplu de cod etic formalist, care este adoptat doar de faţadă şi fără a avea o aplicabilitate concretă.

•

Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) a lansat un „Cod etic al întreprinzătorului”, care conţine o suită de valori morale după care firmele ar trebui să se ghideze în activităţile lor şi un glosar de termeni de specialitate.

•

Pentru respectarea acestor norme se intenţionează desfăşurarea de activităţi de lobby pentru adoptarea unei legislaţii care să sancţioneze abaterile de la normele etice adoptate de comunitatea de afaceri din România.

•

O altă măsură de promovare a codurilor etice în România este cea deschisă de Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri care recomandă adoptarea de coduri etice de către companiile româneşti în vederea „îmbunătăţirii mediului de afaceri şi a culturii antreprenoriale”.

•

Considerăm că o astfel de iniţiativă este salutară, implicarea sectorului public în promovarea responsabilităţii sociale a companiilor fiind importantă.

•

Totodată, este prezentat Codul Principiilor de Etica În Afaceri - pentru membrii Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi Municipiului Bucureşti – care ar putea fi utilizat ca model pentru adoptarea codurilor etice.

•

firmele româneşti se află la porţile managementului etic, acest concept nefiind cunoscut sau suficient promovat.

•

Astfel, există o timidă tendinţă de creare a unor coduri etice, deşi majoritatea firmelor chestionate nu au cod (firmele care au elemente de management etic în organizarea lor sunt mai ales cele transnaţionale sau străine cu sediul în România).

•

Firmele româneşti resping, uneori foarte ferm, cu nuanţe de panică, existenţa unor elemente de management etic.

•

Nu există nici alte reglementări cu caracter moral.

•

Totuşi, este de reţinut faptul că majoritatea consideră că problematica morală e importantă pentru o firmă deoarece se apreciază că respectarea regulilor etice sporeşte profitul şi că firma are şi obligaţii morale faţă de clienţi (deci sloganul „profit cu orice mijloace” pierde teren).

•

Marea majoritate cred chiar că există o cultură organizaţională favorabilă eticii şi confirmă faptul că se folosesc spontan criterii etice la angajare (referinţe de la firma unde solicitantul fusese angajat anterior).

•

În România, pe lângă codurile etice adoptate de companii, o largă discuţie legate de aceste instrumente de etică se leagă şi de domeniul sănătăţii şi cel universitar.

•

În domeniul sănătăţii, adoptarea codurilor etice a fost mai mult rezultatul unor constrângeri legale decât o iniţiativă benevolă, astfel încât aceste nu sunt funcţionale.

•

Aşa cum am arătat, pe lângă adoptarea unui cod etic este obligatorie şi etapa de implementare a acestora.

•

Din păcate, în instituţiile medicale româneşti acestea nu sunt cunoscute de către personalul medical, de către asistenţi, personalul auxiliar, dar nici de către pacienţi.

•

Mai mult decât atât, aceste prevederi nu sunt considerate documente publice.

•

Nu există nici un document suplimentar, nici o declaraţie prin care conducerea, directorul spitalului sau managerul, să-şi afirme ataşamentul pentru valorile şi principiile enunţate în cod.

•

Dacă aceste coduri nu au nici o finalitate practică, ele nu pot construi un mediu care să favorizeze deciziile corecte din punct de vedere moral.

•

Din păcate, în acest sector, „eficienţa” codurilor etice este aproape inexistentă.

Concluzii •

Este dezirabil ca la nivelul companiilor să existe un cod etic, dar acesta ar trebui completat cu dezvoltarea unor programe de training etic.

•

Managerii de top ar trebui să fie un exemplu în respectarea prevederilor codului şi să se implice în menţinerea „vie” a acestuia. Totuşi, deosebit de important este exemplul de conduită morală ireproşabilă pe care îl dau managerii de top ai companiilor.

•

Totuşi, menţionăm că emiterea unor coduri etice, de către companii, universităţii sau orice alte tipuri de organizaţii, fără a crea cadrul propice pentru implementarea lor, echivalează oarecum cu o teorie a formelor fără fond.

•

Dacă organizaţiile economice nu reglementează ferm şi constant conduita angajaţilor, inclusiv a celor de top, consecinţele nu pot fi decât catastrofale pentru companii şi pentru societate în ansamblul său (vezi cazurile Enron, băncile cu practici imorale, Italia sau Spania din zilele noastre), cunoaşte fenomene perverse cu grave şi dureroase consecinţe pe termen lung.

ETICA AFACERILOR - Probleme etice individuale - Curs 10 Principalele teme abordate in cadrul cursului:  Probleme referitoare la oameni  Conflictul de interese  Probleme referitoare la încrederea clienților  Utilizarea resurselor companiei  Când orice altceva nu a funcționat: Blowing the Whistle Introducere •

Cu siguranță, pe parcursul carierei vă veți întâlni cu o mulțime de probleme legate de încrederea clienților, utilizarea resurselor companiei, sau legate de discriminare

•

Deoarece problemele etice sunt predictibile, există o șansă mai mare să fie abordate corect dacă le analizezi anterior ca acestea să se realizeze

•

La locul de muncă, atât angajatorul, cât și angajatul au expectanțe, drepturi și considerație unul față de celălalt – se află în relații contractuale

•

Pe de altă parte, angajatul nu așteaptă doar un salariu, ci și corectitudine – majoritatea angajaților se așteaptă să fie tratați corect

•

Fiecare temă vă conține următoarele informații:    

Ce înseamnă (o definire a problemei) De ce este o problemă etică? Ce raționament am putea avea față de dilemă? Costul profesional și posibilele sancțiuni pentru evitarea comportamentului etic sau legal  Note speciale care ar putea include informații importante referitoare la temă Probleme referitoare la oameni •

= problemele etice care apar atunci când oamenii lucrează împreună. Pot fi: confidențialitate, discriminare, sau pur și simplu referitor la cum se înțeleg oamenii

•

Cel mai important cuvânt în aceste probleme este corectitudinea/dreptatea => echitatea, reciprocitatea, și imparțialitatea. 1. o situație este echitabilă când ceva este împărțit între două sau mai multe persoane conform eforturilor și valorii pe care o are fiecare individ

•

De ex. dacă două persoane au avut responsabilitatea unui proiect : Am muncit la fel? Am fost plătiți în mod egal? 2. o altă măsură a dreptății este reciprocitatea, sau corectitudinea schimburilor: ”ai făcut ceva pentru mine, fac și eu ceva pentru tine”

•

Majoritatea oamenilor percep o situație ca fiind incorectă dacă o persoană nu își respectă partea de angajament 3. Impartialitatea: ‘‘ Oare persoana care mă va asculta este afectată de vreun fel de prejudecată?

•

Majoritatea consideră că prejudecata nu este consistentă cu corectitudinea/dreptatea

•

Majoritatea legislațiilor și politicilor de resurse umane încorporează aceste elemente. Scopul este de a angaja, trata, promova și concedia angajații în funcție de calificările lor și nu în funcție de sex, rasa sau vârstă

•

Scopul este crearea unui mediu corect în care: 1. Performanța este unicul factor care contează (echitatea), 2. În care expectanțele angajat-angajator sunt înțelese și îndeplinite (reciprocitate), 3. Unde prejudecățile și preferințele nu sunt luate în considerare (impartialitate).

•

Important de reținut: corectitutinea nu este percepută de către angajați, doar prin prisma a ceea ce dobândesc (salariu, promovări etc.)

•

Pentru angajați este important să existe proceduri corecte de luare a deciziilor și tratamentul interpersonal aplicat atunci când sunt comunicate rezultatele

•

Oamenii acceptă mai ușor o veste rea, dacă consideră că decizia a fost corectă, iar organizația explică decizia cu grijă și senzitivitate

Discriminarea  Tu și cu Lisa v-ați întâlnit acum 5 ani, când ați fost angajate la programul de management training, într-o fabrică mare. Deși acum sunteți în departamente diferite ale organizației, ați rămas apropiate. Lisa a născut de curând și plănuiește să se bucure de concediul de maternitate de doi ani. Ți-a spus că se va întoarce cu siguranță la serviciu, iar departamentul ei i-a promis că îi va păstra postul. Între timp, ai văzut că postul Lisei a fost scos la concurs, pe site ul companiei. Te întâlnești cu unul din colegii Lisei pe hol și îl întrebi în legătură cu anunțul. El spune ”da, vor ocupa acel post. Dar nu îi spune Lisei. Mai are 1 an și 11 luni să se bucure de copil. În plus, vor găsi ceva pentru ea dacă se va hotărî să se întoarcă” •

Atunci când persoane cu diferite educație se întâlnesc, cu siguranță unii au prejudecăți conștiente sau inconștiente față de diferite grupuri, iar alții pur și simplu vor fi ignoranți

Discriminarea: Ce este? •

Discriminarea este acțiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite drepturi în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate: vârstă, rasă, religie, sex

•

Atitudinea față de vârstă va fi din ce în ce mai importantă, pe măsură ce populația îmbătrânește

•

Discriminarea rasială, etnică, religioasă sau bazată pe gen poate interveni în comportamentul indivizilor, fără ca aceștia să conștientizeze acest aspect.

•

Lisa: noua mama, concediu de maternitate ar putea duce la o discriminare; chiar dacă femeile însărcinate sunt protejate de lege, este clar că situația acesteia este interpretată ca o slăbiciune

•

Problema în ceea ce o privește pe Lisa este faptul că nu sunt transparenți cu decizile luate față de ea.

•

Dacă Lisa ar fi știut ceea ce dorește să facă departamentul ei, poate că ar fi scurtat concediul sau ar fi muncit part-time o perioadă.

•

Discriminarea poate interveni și în ceea ce privește angajarea, promovarea sau concedierea

•

Cei care nu se încadrează în ”profilul corporatist”, ar putea fi dezavantajați deoarece sunt femei, un membru al unei minorități, prea bătrân, sau pentru alte motive care nu sunt prevăzute în legislație

•

Unii angajați ar putea include în anunțul de angajare anumite cerințe care ar elimina anumiți angajați, dar nu datorită calificărilor lor, ci din anumite circumstanțe personale

Cum putem analiza aceasta problema? •

Teoriile normative studiate ne-ar putea oferi anumite ”lentile” prin care să analizăm situația

•

Lentilele consencvențialiste: cine sunt stakeholderii, și care sunt costurile și beneficiile pentru fiecare?

•

Ce am putea face pentru a aduce beneficii pentru cei mai mulți? Atunci cel mai bine ar fi să nu îi spunem nimic Lisei, deoarece mai multe persoane ar putea beneficia

•

O perspectivă pe termen lung ne-ar obliga să ne întrebăm cum vor reacționa celelalte femei față de tratamentul nedrept aplicat Lisei

•

Nemulțumirea acestora ar putea afecta compania

•

Atunci care ar fi cea mai bună soluție, în general?

•

Lentilele deontologice: Avem o obligație/datorie față de Lisa, angajat sau față de amândoi? Ce valori sau principii s-ar plica în această situație?

•

Utilizând regula de aur, analizează cum ai vrea să reacționeze Lisa sau colega ei, dacă situația ar fi inversă?

•

Imperativul categoric a lui Kant: ce lume ar fi aceea în care angajatorii și-ar trata angajații în felul acesta?

•

Utilizând vălul ignoranței a lui Rawls, cum ai lua această decizie, dacă nu ai ști dacă Lisa este bărbat sau femeie?

•

Etica virtuții și propriul caracter: ar trebui să luăm în considerare intenția și motivele. Ne-am putea întreba cum ar gândi asupra situației un manager profesionist de resurse umane

•

Ne-am putea întreba cum ar arăta decizia noastră dacă ar fi comunicată publicului? Ce ar spune modelul nostru moral în legătură cu decizia luată? Dacă iei în considerare propriul caracter și ceea ce este important pentru tine, ce decizie ai lua?

•

Elementele psihologice care pot fi luate în considerare:

•

Am analizat toate consecințele față de Lisa? Ce s-ar putea întâmplat dacă spui sau nu spui? Această situație poate testa ce este important pentru tine, ca individ

De ce este o problema etica? •

Discriminarea este o problemă etică— mai mult decât legală — deoarece se află la baza corectitudinii/dreptății la locul de mncă

•

Concepte referitoare la dreptate sunt peste tot în lume

•

Sistemul legal are la bază dreptatea și protecția drepturilor individuale

•

Oamenii așteaptă ca organizațiile să se bazeze pe concepte precum dreptatea, și să fie tratați corect de către angajatori

Costuri •

Legile și actele guvernamentale sunt diferite în întreaga lume

•

Legislația interzice discriminarea bazată pe rasă, religie, sex, culoare sau origini naturale

•

În ceea ce privește costurile privind încălcările acestor reguli: Banca UBS , în 2005 a plătit daune în cuantum de 29 milioane de dolari unui singur reclamant – o femeie care s-a plâns pentru tratamentul inechitabil.

•

În alte cazuri, 70 de milioane pentru discriminare bazată pe gen, 2800 de femei angajate a Morgan Stanley, iar în cazul Merrill Lynch 100 de milioane de dolari au fost plătiți pentru discriminarea femeilor

•

Procesele bazate pe discriminare pot fi foarte costisitoare, și nu numai în cea ce privește taxele legale, dar și imagine companiei în presă.

Hartuiala sexuala si morala •

Femeile au început să muncească in anii 1970 și 1980, iar hărțuirea sexuală a devenit o problemă la locul de muncă. 40 de ani mai târziu, este încă o problemă, iar companiile au plătit amenzi usturătoare în procesele intentate de către persoanele supuse hărțuirii

•

Una dintre colegele tale este Ioana, expertă în computere, cu un still neconformist și cu un simț al umorului dezvoltat. Două dintre ”țintele” favorite ale acesteia ești tu și Bogdan, un coleg distant și rece în ceea ce privește relațiile de serviciu. Ioana este clown-ul biroului, și se ia mereu de tine și Bogdan: de tine pentru că ești o audiență minunată și crede că este comică, iar Bogdan pentru că îi place să îl transforme într-o persoană mai abordabilă. Ioana face adesea aluzie la subiecte sexuale,, numindu-vă ”armăsari”. Comportamentul Ioanei nu te deranjează, dar ești surprins când Bogdan te abordează pentru a se plânge de comportamentul și tachinarea continuă a acesteia.

Ce este?

•

Hărțuirea sexuală este definită ca un comportamentul nedorit, orientat sexual, care face ca o persoană să se simtă inconfortabil la locul de muncă. De obicei este vorba despre comportamentul unei persoane aflate în ierarhia superioară a firmei față de cineva aflat la nivel inferior. Nu este aplicabilă doar în cazul femeilor

•

Este posibil ca un comportament să constituie hărțuire sexuală pentru o persoană, dar nu pentru alta; exp. a pune bratul în jurul gâtului unei persoane

•

Deoarece hărțuiala sexuală este determinată de reacția victimei, trebuie să iei în considerare nu ceea ce vrei să transmiți prin comentariile tale, dar cum acestea vor fi interpretate de cealaltă persoană.

•

În cazul Ioanei, aceasta nu aluat în considerare cum audiența și ceilalți colegi vor reacționa la glumele ei

•

Ar fi trebuit să ia în considerare cum reacționează Bogdan la glumele ei. Ioana încalcă limita, sau Bogdan exagerează?

Hartuirea sexuala în Romania Art. 223 Cod Penal ”Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima intimidată sau pusă într-o situație umilitoare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.” Legea 202/2002 privind egalitate de șanse și de tratament între bărbați și femei, art. 4, alin.1 lit. d ” prin hartuire sexuala se întelege situatia în care se manifesta un comportament nedorit cu conotatie sexuala, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnitatii unei persoane si, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.” Cum putem analiza aceasta problema? •

Consencvențialism : Poți identifica toți stakeholderii și beneficiile și costurile pentru fiecare? Ce opțiuni ai? Ce acțiuni, din perspectiva ta, ar ajuta cei mai mulți oameni și ar dăuna celor mai puțini, contribuind astfel la binele societal, în general?

•

Deontologie: trebuie să respecți datoriile și obligațiile etice în această situație? Care ar fi acestea și față de cine? Ce principii etice sunt aplicabile în această situație și ce reguli te-ar putea ajuta să decizi ce este corect ?

•

Etica virtuții: ai putea analiza situație din prisma ”standardului persoanei rezonabile” prin raportare la comunitatea etică relevantă. Cum ar analiza o persoană rezonabilă situația pentru a determina cum să acționeze corect? Cum te-ai simți dacă Bogdan ar discuta cu un ziarist, iar această situație ar apărea în ziar?

•

Cultura organizațională: care sunt valorile organizației? Majoritatea companiilor susțin că toți angajați trebuie să se simtă respectați. Prin raportare la valoarea

respectului, cum ar dori managerul sau cei aflați pe poziție de superioritate să acționezi? De ce este o problema etica?  Hărțuirea , în general, și sexuală, în special, este considerată o formă de discriminare  Este o problemă etică deoarece, în mod inechitabil, conexează satisfacția la locul de muncă, avansarea sau conservarea locului de muncă de alți factori decât capabilitățile angajatului  Majoritatea problemelor de hărțuire sexuală nu sunt legate de romantism, ci de putere și dreptate Costuri  Victimele hărțuirii sexuale, pot deschide procese, iar angajatorul poate fi ținut responsabil pentru activitățile de hărțuire sexuală ale angajaților, dacă acesta a avut cunștință despre acestea și nu a acționat pentru a o stopa.  Iar procesele de hărțuire sexuală pot fi foarte costisitoare pentru corporații.  De exemplu: în iunie 1998, divizia Mitsubishi Motors’ North American a fost de acord să plătească 34 milioane dolari pentru a închide un proces având ca obiect hărțuirea sexuală. Acuzațiile era aduse de 350 de femei angajate într-o fabrică din Illinois, care au susținut că managerii și colegii le sărutau și mângâiau, le spuneau ”curve”, au postat imagini de pornografie, solicitau acordarea de relații sexuale, iar dacă refuzau se răzbunau. Managementul avea cunoștință de aceste practici, dar nu a intervenit  Pe lângă amenzile plătite, Mitsubishi a concediat 20 de muncitori, iar alții au fost disciplinați. Compania s - a obligat să își revizuiască politicile în ceea ce privește hărțuirea sexuală Conflictul de interese  Indivizii și corporațiile sunt implicate într-un amalgam de relații, personale și profesionale  Reputație personală și reputația companiei sunt legate indisolubil de felul în care funcționează relațiile cu ceilalți angajați, clienți, consultanți, familie și prieteni  Abilitatea de a acționa imparțial, este esențială pentru îndeplinirea contractului de muncă  Fiica ta se înscrie la o facultate prestigioasă. Deoarece admiterea este foarte dificilă, fiica ta a planuit, cu grijă, tot procesul. A obținut note mari, a urmat cursuri preparatorii în vederea promovării examenului de admitere, și a participat la diferite activități extracurriculare. Când îi spui unuia dintre cei mai buni clienți despre

activitățile ei, se oferă să îi scrie o scrisoare de recomandare. Este absolvent al respectivei universități și unul dintre cei mai activi donator. Deși este client, joci în mod regulat cu el golf, iar familiile voastre au socializat împreună în anumite ocazii Ce este?  Conflictul de interese intervine când judecata sau obiectivitatea îți sunt compromise  Aparența conflictului de interese—când o terță parte ar putea crede că judecata ți-a fost compromisă – poate fi la fel de dăunătoare precum conflictul de interese  În criza financiară agențiile de rating precum Standard & Poor’s le-a acordat ratingul triplu A valorilor mobiliare bazate pe ipoteci, iar acest rating i-a făcut pe investitori să se simtă în siguranță  Dar, aceste valori mobiliare nu meritau acest rating, așa cum au aflat mai târziu americanii, dar agențiile de rating sunt plătite de către companiile a căror valori mobiliare sunt supuse rating-ului – ceea ce le face să fie subiective  In 2007, Universitatea din Texas a concediat directorul financiarr, când s-a aflat că acesta avea legături cu companiile care ofereau ajutor financiar studenilor. Aceștia nu erau direcționați către companiile care ofereau cele mai bune împrumuturi, dar către cele care ofereau cadouri directorului  Dacă un client îți oferă ție sau unui membru a familiei un cadou, ar trebui să îți pui următoarele întrebări; Oferta clientului va influența relația de business pe care o aveți? Altcineva ar putea considera că judecata în ceea ce privește afacerea ți-a fost compromisă prin acceptarea cadoului? Relația pe care o ai cu respectiva persoană este mai mult decât doar de afaceri, astfel încât să fie considerată un gest de prietenie?  Alte organizații, în special instituțiile publice, interzic acceptarea oricăror cadouri, în orice circumstanță  Lucrurile pe care ar trebui să le iei în considerare atunci când trebui să iei decizia: De cât timp ești prieten cu clientul? Cât de cunoscută este această relație în comunitate? Care sunt cunoștințele lui în legătură cu calificările fiicei tale? Clientul așteaptă ceva în schimbul recomandării? Cum vor percepe ceilalți recomandarea? Conflictul de interese –Romania Art. 301 Cod Penal Conflictul de interese (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se

pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. •

Reglementările privitoare la conflictul de interese au fost incluse în forma administrativă într-o serie de legi precum Legea 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, Legea 215/2001 privind administrația publică locală, Legea 188/1999 privind funcționarii publici, Legea 96/2006 privind statutul deputaților și a senatorilor, Legea 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, Legea 393/2004 privind statutul aleșilor locali, Legea 303/2004 privind statutul magistraților, 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate sau Legea 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice.

•

Legea 161/2003 este actul normativ general, care definește în articolul 70 conflictul de interese în materie administrativă – într-un mod mai restrâns decât cea penală – astfel: situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Mita  Orice poate fi privit ca luare de mită este, prin sine, in acelasi timp si un conflict de interese  Nu contează că ceea ce se oferă este sub forma de bani sau alte bunuri de valoare substanțială, atunci când accepți aceste bunuri în schimbul accesului la anumite produse, servicii sau în schimbul influenței. ‘‘Mita’’ subtila  Mita poate fi și oferirea de cadouri sau divertisment. Anumite organizații au instituit obligația de a nu primi cadouri, altele de a primi cadouri până la o anumită limită  Reciprocitatea este utilizată pentru a determina dacă un cadou este sau nu acceptabil. Dacă nu poți oferi același cadou sau divertisment, înseamnă că nu este indicat să îi accepți  Accentuarea reciprocității se datorează necesității de a menține coretitudinea față de toți furnizorii, pentru ca cumpărătorul să nu aibă nici un fel de părtinire atunci când alege furnizorul  Atât reciprocitatea, cât și imparțialitatea sunt elemente ale dreptății/corectitudinii  Formula care trebuie să o utilizezi atunci când ți se oferă un cadou este simplă: dacă este un aranjament formal între organizația ta și furnizor, și este oferită tutror angajaților, atunci este acceptabilă; dacă îți este oferită numai ție, probabil că nu ar trebui acceptată

Influenta  Relația pe care o ai cu o anumită persoană, poate fi, în sine, un conflict de interese  Ex. Dacă ești persoana care se ocupă de cumpărarea reclamei pentru organizație, iar verișorul tău, sau vecinul are o companie care are ca obiect de activitate producția publicitară, vei fi în conflict de interese dacă vei angaja firma respectivă  Dacă decizia care trebuie luată implică o persoană apropiată, ar trebui să te retragi din această poziție, de decident  Sau, ai putea organiza o competiție ”oarbă”, unde identitatea participanților să nu îți fie cunoscută  Totuși, ce mai bună soluție ar fi să incluzi alți angajați în luarea deciziei, pentru a te asigura că nu te afli în conflict de interese Informatii privilegiate  Ca angajat, ești în mod natural confidențial față de informația care ar putea fi utilă competitorilor  De aceea poți fi în conflict de interese dacă ești angajat cu normă întreagă la companie la SC ABC companie de asigurări SA și te hotărăști să oferi consultanță pentru SC XYZ Companie de asigurări SA  Pe de altă parte, dacă ești programator la Restaurantul Verde, nu ai fi în conflict de interese dacă ai fi chelner la restaurantul Roșu  Doi factori ar face această situație acceptabilă: dacă munca pe care o prestezi la al doilea loc de muncă nu compromite munca pe care o faci la primul loc de muncă și dacă ambii angajatori cunosc situația ta.  Transparența este cea mia bună politică.  Poți fi în conflict de interese dacă o rudă apropiată lucrează pentru concurenți, sau dacă unul dintre voi lucrează pentru o organizație – de exemplu media- care ar putea avea un interes particular în activitatea companiei în care lucrezi Cum putem analiza aceasta problema?  Consencvențialism: ce ar aduce cele mai mlte benefcii pentru cel mai mare număr de oameni  Dacă fratele tău are o agenție de publicitate, iar tu trebuie să faci reclama pentru compania la care lucrezi. Dacă îl vei angaja pe fratele tău, aceasta ar aduce beneficii și pentru alte persoane, în afară de acesta? Reputația organizației nu va fi afectată dacă terțe persoane află despre această relație contractuală?

 Dentologia – trebuie să iei în considerare ceea ce este corect/drept. Ce ai putea face, ca participarea la licitație să fie corectă și nepărtinitoare? Nu aceasta ar fi lumea în care toți ar dori să trăiască?  Vălul ignoranței - ar trebui să acționeză ca și cum nu ai cunoaște că persoana care conduce agenția de publicitate este fratele tău. Dar dacă ai fi directorul unei agenții de publicitate concurentă, nu ai vreau să ai o șansă corectă de a obține afacerea respectivă?  Etica virtuții: Ce ai putea face astfel încât, dacă ar apărea un articol în ziare despre aceasta, sa nu te deranjeze?  Companiile ar trebui să aibă politici foarte clare referitoare la conflictele de interese. Ai putea să îi explici fratelui tău care sunt aceste politici, și să te desistezi în luarea deciziei De ce este o problema etica?  Baza pentru o relație personală sau corporatistă este încrederea, iar aceasta există doar atunci când indivizii consideră că sunt tratați corect, deschis și în aceeași termeni ca ceilalți  Conflictele de interese erodează încrederea, deoarece creează aparența că persoanele speciale vor fi tratate în mod special

Costuri  legile acoperă problema conflictelor de interese.  Anumite profesii, precum cele bancare, contabilitate, drept, religie, medicină au obligații speciale – în special în codurile profesionale- numite responsabilități fiduciare  Aceste profesii sunt cunoscute ca profesii ale încrederii, adică aceste persoane au acces la informații confidențiale ale clienților  Responsabilitățile fiduciare se referă la obligațiile care rezultă din relații care își au baza în încredere, fidelitate și confidențialitate  Un studiu recent realizat în bănci private și companii de către PricewaterhouseCoopers (PWC) a indicat că ‘‘criza economică i-a pus pe managerii în situația de a nu face față provocărilor deoarece nu aveau experiența necesară și nici abilitățile necesare.’’  În studiu, doar 7% dintre cei intervievați au considerat ca au suficient training pentru a atinge cele mai înalte standarde

 Studiul a concluzionat că vechiul model al managerilor – bazat pe vânzări- a fost înlocuit de un nou model, bazat pe responsabilități fiduciare Probleme legate de increderea clientilor  ”Clientul este regele”  Dar serviciile excelente față de clienți reprezintă mai mult decât posibilitatea de a returna un produs defect, sau a avea angajați la departamentul de servicii clienți veseli  Servicii excelente înseamnă și a oferi produse de calitate la un pret corect, prezentarea produsului în mod corect și protejarea intimității clientului Ce este?  Probleme legate de încrederea clienților : confidențialitatea, siguranța și eficiența produselor, adevărul în publicitatea produselor, și responsabilități fiduciare speciale  Lucrezi în consultanță la o companie din Cluj-Napoca. Echipa ta a finalizat o analiză a Big SRL, inlusiv referitor la proiecțiile privind vânzările în următorii 5 ani. Lucrezi seara târziu, când primești un telefon de la unul din managerii Big SRL, din Oradea, care îți cere să îi trimiți, imediat, o copie a raportului întocmit. Când găsești raportul, descoperi că leader-ul echipei a ștampilat dosarul ”doar pentru uz intern”. Leaderul echipei este într-o excursie, și ești sigur că nu îl vei putea localiza. Big SRL are o relație contractuală de lungă durată și a plătit taxe considerabile pentru serviciile companiei la care lucrezi. Confidentialitatea  Confidențialitatea este un drept de bază al clientului.  Confidențialitatea și obligația de a păstra secretul informațiilor referitoare la clienți, trec de simpla protejare a proiecțiilor vânzărilor sau a informațiilor financiare  Poate presupune păstrarea cu strictețe a confidențialității referitoare la achiziții, fuziuni, relocări, concedieri, problemele de sănătate sau maritale ale unui director  În anumite industrii, confidențialitatea este atât de importantă, încât este interzis angajaților să facă publică o relație contractuală cu un client.  Există situații când nu poti divulga că SC ABD SRL este un client, iar în situația noastră, un director cere un raport secret.  Soluții: ar trebui să găsești pe cineva cu o poziție de autoritate în companie, înainte de a elibera informații confidențiale  Nu este niciodată acceptabil să discuți anumite companii sau indivizi cu terțe persoane sau să oferi orice informație care ar putea ajuta un terț în identificarea unui client Responsabilitatea personala

 Un alt drept de bază al clientului se referă la asumarea responsabilității personale pentru produsele și serviciile oferite  Absența responsabilității va afecta cu siguranță reputația companiei  Multe dezastre etice au avut la baza mici probleme care s-au înmulțit. În special în domeniul serviciilor, unde ”produsele” sunt livrate de la individ la individ, responsabilitatea personală este o chestiune critică  Ex. eroarea tipografică de pe prospectul medicamentului cu privire la efectele secundare ale acestuia – o problemă mare a departamentului de marketing  Care va fi costul unui singur proces pentru omor? Sau a unui proces colectiv? Dar ce spuneți despre publicitatea ce o va crea? A spune adevarul  Mulți vânzători exagerează beneficiile produsului lor  Mașinile sport te vor transforma automat în James Bond? Dacă vei investi în anumite valori mobiliare, vei avea siguranța financiară?  Firma cu obiect de activitate financiar emite o nouă serie de obligațiuni, cu un profit de 7-7,5 %. În anii trecuți, astfel de emisiuni au fost foarte profitabile, și ai vândut aceste obligațiuni unui număr mare de clienți.  Pleci într-o vacanță de două săptămâni, și mai ești doar câteva ore la birou, când firma anunță că profitul pentru obligațiuni a scăzut; maximum de profit ar putea ajunge până la 7%. Ultima zi a ofertei este săptămâna viitoare, când ești în concediu.  Ce ar trebui să faci? Clienții tăi au fost induși în eroare (chiar dacă neintenționat), și tu ai obligația de a spune adevărul  De ce? Deoarece un drept de bază al clienților este de a li se comunica informații reale despre produsele și serviciile cumpărate Responsabilitati speciale fiduciare  Anumite profesii, precum cele bancare, contabile, juridice, religioase, și în domeniul medicinei au obligații speciale față de clienți – responsabilități fiduciare  Legea și sistemul juridic au recunoscut aceste obligații, care au fost preluate în codurile etice ale acestei profesii  De exemplu, angajații Arthur Andersen’s Houston i-au dezamăgit pe acționarii Enron, atunci când au permis continuarea practicilor riscante de contabilitate ale Enron. Chiar dacă David Duncan, șeful echipei de audit Andersen la Enron, în 1999 a avertizat Consiliul de administrație a Enron că practicile lor contabile sunt foarte riscante, dar nu a făcut nimic pentru a stopa acest lucru.

 Deoarece angajații Arthur Andersen și-au încălcat responsabilitățile financiare în 2001, au contribuit la colapsul unei mari companii.  În ultimii 12 ani ai fost consultantul financiar al unui om în vârstă de 70 de ani, care este investitor activ al propriului portofoliu, precum și pentru portofoliul celor doi copii. În ultimele luni, ai observat o schimbare subtilă a comportamentului acestuia în ceea ce privește piața. A devenit tot mai uituc, mai certăreț, și pare să aibă dificultăți în a înțelege unele aspecte de bază ale tranzacțiilor sale. Ți-a cerut să investești o parte considerabilă din portofoliile sale în niște obligațiuni, pe care tu le consideri foarte riscante. Ești sincer în ceea ce privește opinia ta. El te înjură și te amenință că dacă nu realizezi investiția își va duce afacerea în altă parte.  Dacă ești vânzător la un lanț de echipamente electronice, nu este obligația ta de a verifica stare psihică a clientului, el cumpără, tu vinzi  În ceea ce privește indivizii care au profesii fiduciare au responsabilitatea de a proteja bunurile clienților ceea ce presupune că își cunosc clienții; în mod frecvent, aceasta poate presupune că au obligația de a aprecia comportamentul clienților  În această situație, dacă un client dorește să realizeze o investiție riscantă, împotriva sfatului tău, nu poți face foarte multe. Cine știe, poate că greșești, iar clientul are dreptate. Cum putem analiza aceasta problema?  Este greu de imaginat că vreunul din noi ar putea ignora siguranța produselor sau responsabilitățile fiduciare, în oricare dintre teoriile normative studiate.  Consecvențialism-Produsele sigure aduc cele mai multe beneficii pentru cel mai mare număr de oameni  Deontologia-Confidența clienților își are rădăcinile în încredere, care este clădită încet, experiență cu experiență  Etica virtuții- Ar fi indicat să discuți aceste aspecte înainte de a lua decizii, exersarea luării deciziilor și vociferarea argumentelor ar putea fi un mod de a te pregăti pentru viitoare provocări De ce este o problema etica?  Utilizăm termenul probleme legate de încrederea clienților pentru a ne referi la o gamă largă de teme care pot afecta relația cu clienții.  Acestea sunt probleme etice deoarece graviteză în jurul corectitudinii, onestității, adevărului și respectul pentru ceilalți Costuri

 La nivel organizațional există amenzi ridicate pentru publicitate înșelătoare sau pentru înșelarea publicului, în legătură cu eficacitatea sau siguranța unui produs  Lipsa onestității poate distruge imaginea indivizilor  În anumite industrii – precum bancar sau al biotehnologiilor – reputația este foarte importantă și te va urma pretutindeni, precum o umbră  Reputația este construită încet, într-o perioadă lungă de timp, dar poate fi distrusă întro secundă de o greșeală prostească  Trebuie să ai mare grijă de reputație, în lumea afacerilor este cel mai valoros lucru Utilizarea resurselor companiei  angajatul și angajatorul are o relație specială și fiecare datorează celuilalt un grad de loialitate modică bazată pe această relație  În plus, din moment ce sunteți un reprezentant al corporației, sunteți considerat un agent al companiei -acțiunile voastre pot fi considerate acțiuni ale corporației.  În această secțiune vom discuta responsabilitățile față de angajator.  Responsabilitățile angajatorului față de angajați au fost discutate în secțiunea anterioară. Ce inseamna?  Folosirea resurselor companiei implică respectarea contractului angajat-angajator.  Înseamnă să fii onest cu angajatorul și conducerea și să fii responsabil în uzul resurselor corporației, incluzând resursele financiare și în cele ce privesc reputația.  O femeie tânără ce lucrează pentru voi se mută cu soțul său în alt oraș, unde își va căuta o slujbă nouă. Este un angajat excelent și când vă cere o recomandare, sunteți bucuroși să o faceți. Ea cere în mod specific o scrisoare cu antetul de la conducerea companiei. Folosirea reputatiei companiei  Oricând vă identificați ca un angajat al companiei, oamenii pot deduce că sunteți reprezentatul ei, motiv pentru care trebuie să fiți atenți cum vă afiliați cu compania voastră.  Exemplu: dacă vă folosiți antetul pentru a scrie o scrisoare de recomandare sau pentru a vă plânge companiei de telefoane, poate fi considerată ca o poziție oficială a „companiei”  Obiectivul este să diferențiezi între opiniile personele și orice poziție oficială a organizației.

 Recomandările pot reprezenta o problemă deoarece majoritatea companiilor interzic personalului să ofere recomandări fiindcă pot genera procese costisitoare.  Pentru a se proteja, mulți angajatori oferă doar informații generale în ceea ce privește denumirea, perioada și numele angajatorilor.  Mulți angajatori cer acordul scris al foștilor angajați înainte de a oferi detalii legate de salariul acestora către o terță parte.  În mod similar, dacă sunteți rugați să țineți un discurs, să scrieți un articol, să participați la un ONG, sau orice activitate care v-ar putea asocia cu compania voastră, să vă asigurați că cereți permisiunea de la angajator, departamentul legal sau resurse umane.  S-ar putea în mod inadvertent să vă asociați cu o poziție sau organizație cu care compania voastră să nu dorească să fie afiliată.  Ex. deși pare a fi o idee bună să lucrați în conducerea locală a Societății pentru Prevenția Cruzimii împotriva Animalelor, dacă lucrați pentru o companie farmaceutică ce efectuează teste pe animale, ați putea să vă puneți angajatorul într-o poziție stânjenitoare.  Rețelele sociale, blogurile, Twitter, cu toate adaugă complexitate acestui tip de probleme și din ce în ce mai multe organizații dezvoltă politici pentru a ghida angajații în aceste noi areale. Cum să vă descurcați cu presa  Într-un caz precum cel de sus, unde poate considerați că amicul reporter poate are numerele greșite, tăcere este cea mai bună politică. Numerele lui poate să fie corect și numerele pe care voi le aveți să fie doar numărul de angajați care sunt considerați pentru a fi consiliați în a-și găsi alte slujbe.  În cea mai mare parte, ”neoficial” înseamnă că reporterul nu vă va cita pe voi sau să atribuie orice fel de comentarii. 

E necesar să informați un reporter că declarați ceva neoficial înainte de a vă oferi informația.

 Dacă sunteți contactat de presă, alertați imediat departamentul de relații publice al companiei voastre. Nu ar trebui să comentați nimic presei decât dacă sunteți specific antrenat să o faceți.

 Ați muncit un număr mare de ore la un proiect special pentru liderul companiei. Politica organizației stipulează că angajații care muncesc mai mult de 12 ore într-o zi pot să fie conduși acasă cu mașina companiei pe costurile companiei. De asemenea, se stipulează că cei care muncesc mai mult cu două ore decât orarul reglementat pot

primi o masă pe seama companiei. Tu și colegii tăi care muncesc la acest proiect ajungeți la birou la 8 și comandați cina la 19, mai apoi vă savurați cina pentru o oră și sunteți conduși acasă de către mașinile companiei. Este corect ? Resursele financiare ale companiei  Întru-un joc intitulat „Unde tragi linia: un joc de etică”, produs de Simile II, jucătorii explorează diferențele dintre a lua creioane în valoare de 10$ de la compania lor și a le împărți copiilor săraci, a efectua convorbiri de lungă distanță de 10$ și de a lua 10$ din fondul pentru mărunțișuri al companiei. Considerați că aceste scenarii sunt diferite sau în esență același lucru?  Concluzia e că echipamentul și serviciile corporației ar trebui să fie folosite doar pentru afacerile companiei.  Într-un caz precum cel de deasupra, unde tu și colegii munciți multe ore pentru a termina un proiect special, urmăriți politica organizației, așa că acțiunile voastre sunt acceptabile pentru majoritatea corporațiilor. Însă, dacă voi și colegii voștri lungiți ultima oră de cină pentru a lua și o mașină a companiei acasă, intrați în dileme controversate de etică.  Managerul vostru este transferat la o altă divizie a companiei la începutul lui ianuarie. El invocă o întrunire la începutul lui noiembrie și vă cere ca fiecare șef de departament să întârzie să proceseze toate facturile până după 1 ianuarie. El dorește să țină cheltuielile jos și veniturile ridicate pentru ca ultimul lui trimestru să arate venituri maxime. Oferirea de informatii corecte  a spune adevărul și asigurarea unor informații corecte pentru alții din compania voastră  „modificarea” numerelor poate avea consecințe serioase deoarece consiliile de conducere iau decizii cruciale bazate pe date incorecte. (Corporațiile sunt amendate de către fisc dacă trimit date incorecte financiare sau dacă sunt încorporate în declarații financiare oficiale.)  Dacă ești rugat să modifici orice fel de informații ale companiei, ar trebui să vă consultați cu cineva din afara lanțului tău ierarhic – precum departamentele de audit, resurse umane sau legal – și mai apoi să vă decideți dacă este momentul să continuați.  În cazul managerului care dorește să întârzie cheltuielile până părăsește postul, gândiți-vă din punctul de vedere al unui pragmatic. Contabilitate de acest tip afectează negativ nu doar persoana care îi va lua locul în ianuarie, ci și pe furnizori care se bazează pe plăți prompte ale facturilor lor.  soluție ar fi cooperarea cu ceilalți șefi de departament și înțelegerea ad-hoc în a-i refuza managerului cererea.

Cum putem analiza aceasta problema?  Consencvențialism: o gândire amplă asupra potențialelor beneficii și probleme pentru toți cei implicați vă va duce inevitabil la a fi onești în afacerile voastre  Perspective deontologice: majoritatea dintre noi ar pune onestitatea și integritatea în vârful piramidei valorilor noastre. În mod sigur am dori să fim tratați în același mod în cazul în care s-ar inversa situația.  Etica virtuților- să faci lucrul corect uneori necesită să aderăm și să ne susținem valorile – în particular să îi confruntăm pe cei care sunt mai înalți într-o scară ierarhică ce ne pot cere lucruri incorecte.  În aceste cazuri, trebuie să vă adunați curajul să și vă mențineți integritatea. Aveți o șansă să realizați asta dacă vă pregătiți ceea ce o să spuneți. Puteți fi surprinși ca după ce vă hotărâți în ipostaza etică și o puteți enunța într-un mod clar și neacuzator, nu veți mai primi o cerere similară în viitor. De ce este o problema etica?  Folosirea resurselor companiei este o problemă etică pentru că reprezintă îndeplinirea contractului angajator-angajat.  Are rădăcinile în corectitudine și onestitate Costuri  Evident, dacă ați furat de la companie sau ați modificat rapoarte de cheltuieli, aproape sigur veți fi concediați, posibil arestați.  Dacă ați divulgat informații confidențiale către alte companii (ați furnizat o recomandare pentru foști angajați), compania voastră poate fi expusă unui proces.  Dacă ați postat afirmații peiorative despre șeful, colegii sau compania voastră pe un site social, vă puteți scurta cariera și să induceți lipsa încrederii oamenilor în voi. Dacă nu reușiți să vă respectați partea voastră a contractului angajat-angajator, cariera voastră poate fi afectată.  Culturile etice în corporație pun o imensă importanță asupra onestității, loialității și lucrului în echipă.  În general corporațiile de succes sunt comunități în care un sentiment de familiaritate este încurajat.  Așa cum membrii familiei încearcă să se protejeze unul pe celălalt și să țină informațiile private, așa și compania încearcă să încurajeze același comportament.

Blowing the Whistle – a trage semnalul de alarma  În aceste situații dificile, vociferarea valorilor voastre cere mult curaj datorită riscurilor implicite. Kathleen Reardon ne încurajează să ne gândim despre curajul la muncă precum un risc calculat. Ea recomandă să procedăm astfel: 1. Întreabă-te cât de mult te afectează dilema respectivă. Când oamenii sunt întrebați: „unde tragi linia în ceea ce privește etica?” cele mai importante probleme sunt evident după limită pentru că a te purta într-un anumit fel sau nu a reacționa deloc este probabil să afecteze sau să ne penetreze valorile noastre cele mai prețuite. După Reardon, acestea sunt „sulițe în nisip” care induc reactivitatea. Deci, întreabă-te ce fel de dilemă ai. 2. Întreabă-te despre intențiile tale. Doar îți urmărești agenda proprie, sau idealurile tale servesc binele general? Dacă vezi un coleg tratat incorect de către un superior abuziv, ce ar trebui să faci? De exemplu, salvarea colegului tăi prin raportarea superiorului abuziv va servi binelui general? 3. Ia în considerare puterea și influența. Dacă nu ești CEO, rareori te afli într-o poziție în care să iei o decizie pentru organizație. Dacă ai puternice sentimente pentru ceva, va trebui adesea să-i convingi pe ceilalți. Deci gândește-te cum ar putea rețeaua ta socială să convingă pe managerul sau organizația ta să facă lucrul corect. Relații de încredere sunt construite în timp. 4. Cântărește riscurile și beneficiile acțiunii. Asta nu este la fel precum analiza pragmatică a binelui și răului la cei implicați. Acea analiză este mai amplă și se concentrează asupra binelui societății. Aici, privești într-o scală mai mică, la oamenii care sunt afectați. Poate poți reduce riscul și crește beneficiile găsind o modalitate creativă. De exemplu, poți reporta un incident anonim în loc de a confrunta pe cineva direct? 5. Gândește-te la momentul potrivit. Dacă problema nu este urgentă, și dacă nu este o problemă tip suliță în nisip, întreabă-te dacă poți amâna acțiunea pentru a te pregăti și a fi sigur că ai reflectat asupra riscurilor. 6. Caută alternative. În situații dificile, este foarte de ajutor să ai alternative în minte. Ce vei face dacă nu vei primi ceea ce cauți? Ai o alternativă? Pentru situații majore, ești pregătit să îți pierzi sau să demisionezi din postul tău?  De obicei, CEO-ul este unul dintre ultimele voastre resurse, care trebuie folosit doar după ce ați folosit toate celelalte resurse interne.  Excepții: EX: PPG Industries, unde fostul CEO Vince Sarni a rugat angajații să îl contacteze direct cu probleme. A avut o linie telefonică dedicată și a răspuns personal la telefon.

 Warren Buffett, CEO la Berkshire Hathaway, a folosit și el abordarea directă când era director la Salomon Brothers în 1991. De cum compania a fost învăluită într-un scandal de falsuri, Buffett a fost numit CEO. A scris un email către manageri si i-a rugat să-l sune dacă observă orice anetic. Managerii l-au sunat și au fost în stare să dezvolte un plan care să salveze Salomon Brothers de la soarta lui Andersen. Cand sa trageti semnalul de alarma/Blow the whistle?  Reportarea materialelor toxice, de exemplu, este o problemă majoră, datorită potențialului de daune serioase (intensitatea morală).  Un coleg care manevrează un raport de cheltuieli nu e pe departe atât de grav. Odată ce ai informat managerul, treaba ți-a fost îndeplinită.  Totuși un coleg care face o greșeală, o dată, e diferit de un grup de colegi ce sistematic modifică rapoartele de cheltuieli cu bunăștiința .  Dacă suspectați ceva de această magnitudine, desigur că ar trebui să raportați cuiva mai sus ierarhic, precum biroului de etică sau auditorul intern al organizației.  Odată ce un manager este informat, este responsabilitatea lui/ei să se ocupe de aceste probleme, exceptând circumstanțe extraordinare. Cum sa trageti sistemul de alarma/Blow the whistle  Să presupunem că avem de-a face cu o dilemă serioasă, ați adunat faptele, sunt veridice atât cât știți, ați cerut ajutorul colegilor sau managerului și o lege sau o politică organizațională este pe cale să fie încălcată.  Ce faci mai departe? 1. Anunta cel mai apropiat sef ierarhic. 1. Dacă un manager vă spune să renunțați sau vă ceartă, abordați-l din nou 2. A doua oară când o faceți, e bine să aveți ceva scris pentru a putea dezbate ceea ce vă îngrijorează pentru a-i fi mai greu managerului să vă respingă. 3. Un memo scris e de obicei destul pentru a convinge un manager că este ceva serios, putând astfel să primiți un răspuns favorabil. 4. De asemenea, ar trebui să meditați pentru a fi siguri că decizia voastră este obiectivă și nu bazată pe nici un fel de sentimente sau răzbunări pe care le-ați putea avea pentru manager, colegi sau companie 5. Ar trebui să aflați și cum dorește compania să ridicați astfel de probleme și dacă există un proces special pentru asta. 2. Discutati dilema cu familia dumneavoastra

1. Din moment ce orice astfel de acțiune vă poate afecta familia precum și pe voi înșivă, este imperativ ca ei să știe ce se întâmplă 2. Este și timpul să vă documentați activitățile 3. Obțineți copii ale corespondenței legate de dilemă și orice memo pe care l-ați adresat managementului. 4. Țineți un jurnal pentru activitățile legate de dilemă și descrieți orice conversație legată de aceasta. 3. Mergeti la nivelul urmator 1. Dacă nu primiți un răspuns satisfăcător de la managerul vostru, este timpul să mergeți mai sus. 2. Modul cel mai diplomatic de a face aceasta e să-i spuneți managerului vostru: „Sunt atât de hotărât în această problemă încât aș dori să discut cu dumneavoastră și cu managerul dumneavoastră.” 3. Aspectul pozitiv aici este că el nu se va simți trădat și veți fi percepuți ca un coechipier. 4. Aspectul negativ este că el s-ar putea să vă interzică să vorbiți cu managerul lui. 5. Dacă aceasta se întâmplă, trebuie să aveți în vedere să mergeți și mai sus. 4. Contactati ofiterul de etica al companiei 1. Aflați dacă țara voastră are vreo legislație specială în ceea ce privește dezvăluirea/whistle blowing 2. S-ar putea ca statul să aibă o legislație protectivă , dar cu condiția îndeplinirii unor proceduri. 3. Ați putea să alegeți să mergeți la acești oficiali întâi, mai ales dacă managerul vostru e parte din problemă. 5. Luati in considerare abordarea in afara nivelelor ierarhice 1. Dacă compania nu are un departament oficial pentru astfel de probleme, luați în considerare alte persoane care ar putea fi receptive. 2. Dacă problema e legată de resurse umane – implică relații sau activități în companie precum discriminare sau hărțuire sexuală – ar fi posibilă să discutați cu ei 3. Dacă chestiunea e legată de afaceri, implică relații externe cu clienți, furnizori, organe ale statului, puteți să mergeți tot la resurse umane, dar o șansă mai mare ar fi la auditori.

4. Evident, dacă această chestiune implică legea, ar trebui să mergeți la departamentul legal. 5. Din moment ce rolul resurselor umane, al departamentului legal sau audit este să protejeze corporația, ar trebui ca ei să fie receptivi la problemele ce pun compania la risc. 6. Mergeti in afara companiei 1. Dacă ați ridicat problema și în vârful companiei, încă aveți o slujbă și totuși sunteți nesatisfăcuți, unica opțiune este să mergeți în afară. 2. Dacă organizația voastră face parte din industria reglementată legal, puteți contacta autoritățile competente. 3. Sau puteți contacta mass-media. Însă, dacă ați vorbit cu multiple persoane din companie, nu va fi nevoie de un geniu pentru a se afla de cine a vorbit presa. 4. Legislații recente au făcut mai ușor care angajații să poată aduce la cunoștința publică atunci când companiile au săvârșit fapte ilicite. 5. În mod special în SUA, sub legea falselor reclamații, pârâtorii/whistleblowers ce anunță fapte ilicite ale companiilor pot să le fie oferite între 15-30% din daunele recuperate de către guvern.  Prin Legea Sarbanes-Oxley Act, oferă, printre altele, protecție celor care dezvălui autorităților competente, șefului ierarhic sau membrilor congresului informații cu privire la activitatea ilicită a companiei  Membrii de conducere care se răzbună pe aceste persoane, pot fi condamnați penal cu închisoare de până la 10 ani  Departamentul de muncă poate forța compania să reangajeze un ”whistleblower”, iar cei care au fost concediați pot deschide un proces de daune  Avocații companiilor sunt obligați să dezvăluie managementului de top orice activitate ilicită, și chiar consiliului de administrație, dacă primii nu reacționează 7. Parasiti compania •

Unele situații sunt atât de deranjante încât nu aveți altceva de făcut decât să demisionați

•

Situația deșeurilor toxice poate fi una dintre acestea.

•

Adesea, stresul indus de astfel de cazuri vă poate induce dorința de demisionare de la etapa a treia sau a patra și veți avea nevoie de toate cadrele prescriptive de luare etică a deciziilor pentru a vă ajuta în deciziile voastre sau dacă să demisionați e mai bine.

•

Blowing the whistle e foarte stresant - într-un studiu, o treime din cei care au făcut-o au sfătuit pe alții în aceeași situație să nu o facă.

•

Mulți oameni găsesc extrem de dificil, poate imposibil să trăiască cu unele situații pe conștiința proprie. Deșeurile toxice care pot otrăvi puțuri private este o situație cu care puțini pot trăi fără să o raporteze.

•

Când cunoașterea devine insuportabilă, blowing the whistle și demisia pot fi unicele soluții (sau alternativa, demisia întâi și apoi pârârea/blowing the whistle)

Romania Legea care apără avertizorii a fost adoptată in 2004 – legea 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii , "Prezenta lege reglementează unele măsuri privind protecția persoanelor care au reclamat ori au sesizat încălcări ale legii în cadrul autorităților publice, instituțiilor publice și al altor unități, săvârșite de către persoane cu funcții de conducere sau de execuție din autoritățile, instituțiile publice și din celelalte unități bugetare prevăzute la art. 2." Legea 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003 CONCLUZII •

Unele dintre cele mai comune dileme etice pe care le-ați putea întâlni în cariera voastră și vă indică unele modalități de a le placa

•

Deși dilemele etice sunt dificil de evaluat, poate fi mai ușor să decideți ce să faceți dacă ați petrecut timp pentru a le evalua, dinainte de a se întâmpla.

•

Metode eficace de a identifica ce prețuiți, gândindu-vă la variate situații etice și exersarea răspunsurilor voastre pot duce la o viață profesională etică

CULTURA ETICA ORGANIZATIONALA – Curs 10 Principalele teme abordate in cadrul cursului:  Etica organizațională ca cultură  Cultura etică: un cadru multisistemic  Leadership etic  Alte sisteme culturale formale  Sisteme culturale informale

 Climat organizațional: dreptate, binevoință, propriul interes principiile  Dezvoltarea și schimbarea culturii etice Introducere •

Etica afacerilor se referă, in principal, la modul în care angajatul individual gândește și reacționează

•

Dar angajatii sunt membrii unei culturi organizaționale care afectează modul în care ei gândesc și se comportă

•

Cultura etică a unei organizații este o „felie” dintr-o cultură organizațională mai mare care reprezintă modul în care angajații gândesc și acționează în situații legate de etică

•

Cultura etică are o influență organizațională marcantă asupra eticii individului, în ceea ce privește judecata, acțiunea și conștiența, împreună cu diferențele individuale și alte influențe deja discutate

•

Majoritatea angajaților sunt la nivelul convențional al dezvoltării cognitive al moralității, ceea ce înseamnă că ei caută asistență în afara persoanei lor pentru cum să se comporte și cum să acționeze Diferențe individuale

Conștientizare etică

Judecată etică

Acțiune etică

Cultură etică Etica organizationala ca si cultura Ce reprezintă cultura? •

Un cumul de credințe învățate, tradiții, valori și ghiduri pentru comportamentul împărtășit cu membrii unui grup. Este un mod de a diferenția ”personalitatea ” unei organizații de alta.

•

Manifestată prin: reguli și politici formale, norme ale comportamentului zilnic, configurări fizice, cod vestimentar, limbaj special, mituri, rituale, eroi și istorisiri.

•

Pentru a evalua și a înțelege cultura unei organizații e nevoie de cunoașterea istoriei și valorilor acesteia, precum și o analiză sistematică a multiple sisteme formale și informale organizaționale.

IBM formalitate, exemplificată printr-un cod vestimentar care necesită costume de culoare închisă, cămăși albe și pantofi lustruiți.

APPLE informalitate, în anii timpurii, tricouri, blugi și pantofi sport era „costumul” APPLE . Culturi puternice versus slabe •

Cultură puternică - standardele și ghidurile sunt împărtășite la nivel de organizație, asigurând o direcție comună pentru comportamentul de zi cu zi.

•

sistemele culturale, formale și informale, sunt aliniate pentru a oferi o direcție consistentă și pentru a ghida în aceeași direcție comportamentul.

•

În anii ’80, cultura Citicorp era atât de puternică încât atunci când Katherine Nelson, vicepreședinte și șef al comunicațiilor resurselor umane la Citicorp, a călătorit la birourile firmei din Orientul Îndepărtat pentru a preda etica, ea s-a simțit ca acasă (deși existau diferențe imense între culturile naționale) „Puteai să îți dai seama că ești într-o unitate Citicorp, fie că erai în Londra, Tokyo sau New York.”

•

Într-o cultură organizațională slabă, există subculturi puternice care guvernează comportamentul, care diferă una față de cealaltă.

•

Multe universități pot fi considerate ca având culturi slabe. De exemplu, subculturile departamentale sunt adesea mai puternice decât cea universitară; facultatea de litere e diferită de cea de științe economice.

•

Slab nu este neapărat rău. În unele situații, culturi inefabile sunt deziderabile. Ele permit ca subculturile puternice să exprime diversitate în gândire și acțiune.

•

Totuși, într-o cultură slabă, consistența comportamentală în întreaga organizație este greu de obținut.

•

Analizați organizației unde munciți. Ați caracteriza cultura acesteia ca fiind slabă sau puternică?

Cum influenteaza cultura comportamentul: Socializarea si Internalizarea •

Angajații sunt integrați în cultura unei organizații printr-un proces numit socializare.

•

Prin socializare, angajații învață cum să se descurce. Socializarea poate apărea prin training și mentorat sau prin transmisiune informală ale normelor comportamentului zilnic al colegilor și al superiorilor.

•

Membrii noi învață prin a observa cum alții se comportă sau prin mesaje transmise informal.

•

Când sunt integrați eficient într-o cultură puternică, angajații se comportă în moduri care sunt consistente cu așteptările culturii (sau subculturii).

•

Ei știu cum să se îmbrace, ce să spună și ce să facă.

•

Prin socializare, persoanele se comportă în moduri care sunt consistente cu cultura.

•

Comportamentul lor poate să nu aibă nimic în comun cu credințele personale, dar ei se comportă astfel pentru a se integra în context și pentru a fi bine văzuți de colegi și superiori.

Internalizare •

Indivizii adoptă standardele culturale externe ca fiind propriile standarde

•

Comportamentul, este în concordanță atât cu cultura, cât și cu credințele proprii. Ar putea să intre în organizație împărtășind valorile și așteptările ei, făcând astfel o tranziție lină. Sau, s-ar putea să internalizeze așteptările culturii în timp.

•

Conceptele socializării și ale internalizării ajută la înțelegerea comportamentului etic sau mai puțin etic într-o organizație.

•

Majoritatea oamenilor preferă să se comporte etic. Când se alătură unei organizații cu o puternică educație etică, mesajele despre onestitate și respect sunt în acord cu credințele personale și sunt ușor internalizate. Se comportă etic fiindcă e natural pentru ei să se comporte așa.

•

Din nefericire, este posibil ca majoritatea angajaților să fie socializați să se comporte imoral, mai ales dacă au puțină experiență în câmpul muncii care să contrasteze cu cultura lipsită de etică.

Cultura etica •

Cultura etică poate fi conceptualizată ca reprezentând o porțiune din cultura organizațională generală.

•

Cultura organizațională este creată și menținută printr-un amalgam de sisteme organizaționale formale și informale ce constau în reguli, politici și coduri, structuri organizaționale, procese pentru menținerea unei culturi etice.

•

Informal, prin eroi și modele, norme ale comportamentului cotidian, ritualuri, mituri, povești și limbaj, care indică dacă politicile oficiale sunt o realitate sau doar o fațadă.

Aliniere?

Alinierea sistemelor de cultura etica •

Pentru a crea un mesaj de cultură etică, cele două sisteme trebuie să funcționeze împreună pentru a susține comportamentul etic.

•

Pentru a fi în concordanță cu valorile organizaționale, sistemul de selecție execută verificări de rutină ale potențialilor angajați, încorporează întrebări legate de etică în interviuri și subliniază valorile companiei recruților.

•

Ei învață că sistemul managementului performanței evaluează și pe criterii legate de valoare, incluzând onestitatea și că aceste evaluări vor fi importante în deciziile pentru bonusuri și promovări. De asemenea, ei sunt încurajați să preia responsabilitatea și să aducă în discuții dileme etice.

•

Dinspre partea informală, ei învață că managerii cei mai mari le spun cu sinceritate adevărul despre abilitatea companiei de a le întâlni nevoile și că organizația prețuiește angajații cu o integritate exemplară.

Leadership-ul etic Directorii executivi creează cultură •

Directorii pot afecta în mod oficial sau neoficial cultura, o pot crea, susține sau schimba.

•

Formal, comunicatele lor transmit un mesaj puternic despre ce e important într-o organizație.

•

Fondatorul unei noi organizații este socotit a juca un rol particular de creator de cultură. Adesea, fondatorul are o viziune despre cum noua organizație ar trebui să fie.

•

De exemplu, Thomas Jefferson a fondat Universitatea din Virginia. Deși e demult decedat, se spune că și astăzi, când comitetul de directorat al universității are dificultăți în privința unor decizii, se gândește la „ce ar face Jefferson”.

•

Fondatorii unor afaceri mici joacă frecvent rolul acesta de creatori de cultură.

Cazul Kelleher •

Herb Kelleher este legendarul fondator al Southwest Airlines, adesea evaluată ca fiind cea mai bine condusă companie aeriană americană. Când Kelleher era CEO, alte companii au falimentat, au avut greve, sau pur și simplu au dispărut.

•

Dar Southwest a reușit să treacă și peste atentatele de la 11 septembrie 2001.

•

Secretul se pare că a fost cultura companiei și prezența de spirit a lui Kelleher – el crede în a fi atent la nevoile angajaților și a servi cu mare importanță clienții. Cultura combină eficiența, un sentiment de familiaritate și o predispoziție spre distracție.

Piloții uneori curățau avioanele sau încărcau bagajele. În timpul unei crize de combustibil, Kelleher a cerut ajutor angajaților pentru soluții. Răspunsul a fost imediat: după șase săptămâni, angajații au salvat 2 milioane de dolari. De asemenea, el era recunoscut pentru glumele, farsele și poveștile comice. Încheia dispute financiare prin skandenberg. •

Angajații erau încurajați să creeze un mediu amuzant și distractiv în timpul zborului, să zâmbească, dar într-un mod spontan, venit din inimă. Southwest este văzută ca un lider în industrie și apare în mod regulat în topul Fortune al celor mai admirate companii.

Liderii mentin sau schimba culturi organizationale •

Directorii pot să influențeze cultura în mai multe moduri.

•

Ei pot să mențină sau să schimbe prin a adăuga noi viziuni și valori.

•

Uneori lideri noi schimbă în mod semnificativ culturi corporatiste înrădăcinate.

•

Jack Welch, fost CEO al General Electric Company, a schimbat radical cultura birocratică a GE într-o organizație robustă și competitivă pe durata activității lui.

Leadership-ul etic si cultura etica •

Evident, angajații îi iau ca model pe superiorii lor.

•

Dar majoritatea angajaților nu-i cunosc personal pe directorii executivi ai organizației.

•

Ei cunosc doar ce pot să discearnă de la depărtare.

•

Deci, directorii executivi trebuie să dezvolte o reputație pentru un leadership etic fiind vizibil în dileme etice și comunicând masaje etice puternice.

•

Un studiu recent a găsit că o astfel de reputație se clădește pe două dimensiuni: o dimensiune a persoanei morale și o dimensiune a managerului moral. Leadership-ul etic se refera la reputatie, care are se bazeaza pe acesti doi stalpi PERSOANĂ MORALĂ

Spune cum se comportă leader-ul indivizii și îi

MANAGER MORAL Spune cum ar trebui să se comporte

responsabilizează Trăsături modele

Formator de

Onestitate

Acționează în mod evident

moral Integritate Încredere Comportamente Premiază/Disciplinează Deschidere

Pune responsabilitate pentru conduita etică

a indivizilor Grijă pentru oameni Moralitate personală Proces de luare a deciziilor Bazat pe valori

Comunicare Transmite un mesaj al

”eticii și valorii” Corect/echitabil •

Dimensiunea persoanei morale reprezintă porțiunea etică a termenului leadership etic și este vitală pentru a dezvolta o reputație a leadership-ului etic printre angajați.

•

Ca o persoană morală, directorul este văzut ca deținând anumite trăsături individuale (integritate, onestitate și inspirând încredere)

•

Acestea înseamnă că trebuie să fie văzut tot timpul ca un model, ei „trăind în case de sticlă”

•

Ca să fii văzut ca o persoană morală trebuie să iei decizii într-un anumit mod, decizii care sunt bazate explicit pe valori, corectitudine, grijă pentru societate și alte reguli de decizie etică.

Manager moral •

Este necesar ca managerii să cuprindă în mesajul de leadership transmis etica și valorile, precum și prin formarea culturii etice a firmei

•

Ei transmit cultura etică prin sublinierea importanței conduitei etice într-un număr de moduri, cum ar fi prin puterea exemplului, comunicare transparentă și regulată cu angajații despre valori și etică și prin folosirea sistemului de recompense.

•

Un motto util e: „Trăiește cu integritate, condu prin exemplu”.

•

Se spune că integritatea construiește încredere în conducere, ceea ce este esențial pentru o organizație performantă.

Leadership lipsit de etica/imoral •

Liderii imorali, din păcate, pot influența puternic dezvoltarea unei culturi imorale, au reputație de slabe persoane morale și slabi manageri morali.

•

În interviuri, directori executivi l-au indicat pe Al Dunlap ca director cu o reputație de leadership anetic. John Byrne de la Business Week a scris o carte despre Dunlap (Mean Business, 1997) și a publicat porțiuni în revistă. Dunlap a devenit faimos pentru că aducea pe linia de plutire companii în dificultate. Când a fost angajat la Sunbeam, acțiunile companiei au crescut cu 49% într-o singură zi. Dar în timp ce era la Sunbeam, a devenit cunoscut pentru abuz emoțional al angajaților, privea oamenii de sus, era beligerant și nerespectuos. În cele mai rele cazuri, era extrem de profan, chiar violent. Arunca foi sau mobilier, urla atât de puternic încât părul unui subordonat era dat pe spate de la curentul vocii lui. Cerea performanțele pe care le impunea cu orice cost și recompensa pe cei care le îndeplineau. După doar câțiva ani, Dunlap nu a mai reușit să mușamalizeze starea companie și a fost concediat, dar a lăsat compania în derivă. În 2002, Dunlap a plătit 500 000 de dolari unei companii pentru un proces intentat împotriva acestuia și a fost de acord să nu mai fie niciodată un ofițer sau un director al vreunei companii publice. Investigatori au descoperit dovezi ale fraudei realizate de Dunlap încă din 1970, la un număr de companii.

Leadeship ipocrit •

Probabil nimic nu ne face mai cinici decât un lider care turuiește constant despre integritate și valori etice, dar se comportă imoral, încurajează pe alții să se comporte la fel. Comunică mesajele etice, dar nu dovedește prin exemplu nimic.

•

Ei pun accentul nu pe integritate, ci pe dilemele etice. În același timp, angajații realizează că nu pot avea încredere în ceea ce liderul spune. Aceasta duce la cinism și la nerespectarea conduitei etice.

•

Jim Bakker a dus preoția Praise the Lord (PTL) într-una din cele mai mari imperii religioase media. Avea 2000 de angajați și o distribuție de 10 milioane de case. El și soția lui susțineau că efectuau „munca Domnului” în răstimpul în care aceștia adunau milioane de dolari convingând enoriașii să investească în imobiliare care teoretic, urmau să fie folosite pentru propovăduirea religiei.

•

Au vândut prea multe locuri pentru hoteluri ale PTL, astfel încât nu mai era posibil să ofere tuturor cazare în cele două hoteluri. În plus, nici nu a construit cel de-al doilea hotel. Fondurile erau redirecționate către angajați și Bakker. După trei luni de la demisia lui Baker, compania a intrat în faliment, iar mai apoi, acesta a fost condamnat pentru fraudă și a petrecut opt ani în pușcărie.

•

Un alt exemplu a fost lordul John Browne, de la BP (British Petroleum). Acesta a lansat o campanie de 200 de milioane de dolari pentru a promova imaginea de companie foarte responsabilă cu mediul. Când fabrica din Texas a explodat și două

mari deversări de petrol în Alaska au avut loc, investigatorii au descoperit tăieri de fonduri pentru regulile de siguranță și neglijență în prevenția unor astfel de accidente. Leadeship etic neutru/amoral •

Mulți manageri nu sunt nici etici nici anetici, nefiind activi în acest domeniu.

•

În dimensiunea persoanei morale, liderul este perceput ca mai mult egocentrist, dar nu neapărat imoral.

•

În dimensiunea managerului moral, liderul se concentrează pe menținerea unui minim al țelurilor etice, fără mesaje etice din partea directoriatului.

•

Aceasta este văzută de angajați ca o nepăsare a conducerii în ceea ce privește etica, atât timp cât țelurile sunt îndeplinite.

•

Studiile indică destul de clar că leadership-ul etic al directorilor este esențial pentru angajați.

•

Angajații cu lideri puternici sunt mai corecți și mai onești față de cei cu lideri anetici.

•

Leadership-ul etic trece de sus în jos către angajați, afectând comportamentul supervizorilor și al angajaților.

•

Mulți manageri cred că e de ajuns să ia decizii etice, fără alte acțiuni în plus, dar ei trebuie să fie modele pentru a transmite acest comportament și la angajați.

•

Un lider face cunoscut faptul că e important să se ajungă la scop, dar într-o manieră etică. Este important ca reputația firmei să fie protejată de toți.

Alte sisteme formale de cultura Sistemul de selecție – recrutare și angajare •

Sistemele de selecție sunt esențiale atunci când dorești să angajezi personal care se integrează în cultura firmei

•

De pildă, toți angajații Southwest Airlines sunt selecționați pe baza personalității (optimist, starea de spirit, spiritul de echipă), pe lângă alte informații. De aceea, angajații lor sunt văzuți ca entuziaști, săritori și distractivi.

•

E posibil să se evite dileme etice recrutând oamenii potriviți, eliminând candidații cu un grad înalt de machiavelism (dacă îți dorești să creezi o cultură a cooperări, în care indivizii să se sprijine reciproc), sau introducând întrebări legate de etică în interviuri( de ex, prin întrebări legate de felul în care au abordat dilemele etice în trecut).

E posibil sa ai un interviu legat de integritate? O serie de întrebari propuse de William Byham:

1. Uneori trebuie să alegem între ceea ce credem noi că e corect și ceea ce e bine pentru companie. Puteți da un exemplu și cum ați soluționat o astfel de problemă? 2. Puteți descrie etica angajatorului dumneavoastră curent? Are sunt lucrurile care vă mulțumesc sau care vă nemulțumesc? 3. Vă rugăm să ne dați un exemplu de o decizie etică la locul de muncă și cum ați abordat-o. Ce factori ați luat în considerare? 4. Puteți să ne dați un exemplu de decizie la locul de muncă pe care ați regretat-o? Ce decizie ați lua astăzi? 5. Ați simțit vreodată nevoia de a exagera sau să modificați adevărul pentru a face o vânzare? 6. Ați observat pe altcineva făcând asta la locul de muncă? Ați făcut ceva? 7. Oamenii sunt adesea tentați să facă ceva să pară mai bun decât e. dumneavoastră ați fost vreodată în această situație? 8. A trebuit să încălcați politici ale companiei pentru a îndeplini ceva? 9. Ați fost managerul cuiva care a mințit un client? Cum v-ați descurcat în acea situație? 10. Care este filosofia dumneavoastră cu privire la ghiduri și politici la locul de muncă? Sunt legi, ce trebuie urmate ad literam? •

Cei ce recrutează pot, de asemenea, să informeze posibilii angajați despre importanța și sancțiunile celor ce nu au integritate.

•

Companiile care își doresc o organizație integră, pot include declarații privind valorile și expectanțele lor, în anunțurile de angajare, în scrisorile de ofertă către candidați și în programele pentru noii angajați

•

Antrenorul Joe Paterno folosea asta cu jucătorii de fotbal american, fiind direcți și la obiect de la interviu cu privire la angajamentul în educație și respectarea regulilor echipei. Considera că reputația echipei lui elimina multe probleme încă de dinainte să se întâmple.

•

O grijă mai mare trebuie acordată în cazul perspectivelor angajării unor manageri cu mari puteri de luare a deciziei în firmă. Interviul trebuie să sublinieze puternic accentul pe experiențe anterioare de acest fel și cum le-au abordat.

Declararea valorilor si a misiunii •

Este important ca angajații să fie ghidați prin un număr de reguli, ghiduri, politici, coduri ale valorii și misiunii de ansamblu al companiei. Este important ca declararea valorilor și a misiunii să fie aliniate cu celelalte dimensiuni ale culturii

•

Respectarea acestora duce la o cultură etică puternică.

•

Unul dintre cele mai renumite declarații ale valorilor și misiunilor este cel al Johnson&Johnson.

•

Ca exemple: „Responsabilitatea principală este către doctori, asistente, pacienți, părinți și toți care ne folosesc produsele și serviciile noastre.” Mai apoi, angajați, furnizori, comunități și la final, acționari, sub rațiunea că dacă celelalte decurg eficient, acționarii vor avea doar de câștigat.

•

În timpul crizei Tylenol din 1980, când s-a aflat că produsul conținea cianuri, conducerea a luat decizii importante, precum retragerea la costuri imense a întregii producții de Tylenol care au fost inspirate de credoul companiei.

Coduri si politici •

Sunt versiuni extinse ale declarațiilor valorilor și misiunilor; de ex. majoritatea codurilor etice cuprind prevederi privind tratamentul corect al celorlalți, conflictele de interese, a primi sau a oferi cadouri etc.

•

Manualele/regulamentele sunt și mai lungi și includ liste de reguli mai detaliate, cu o mulțime de scenarii specifice industriei, organizației.

•

Majoritatea codurilor etice au fost introduse în ultimii 30 de ani. Prin anii `90, 98% din firmele de top aveau versiuni oficiale ale conduitei etice, evidențiind tendința de oferire a angajatorilor un ghid formal de conduită legală și etică. Acestea se schimbă și se modelează odată cu trecerea timpului.

•

Cercetările au reliefat faptul că angajații care cunosc ghidurile sunt mai puțin susceptibili să ia decizii imorale sau să aibă un comportament lipsit de etică.

•

Dar pentru a avea o adevărată influență asupra comportamentului, aceste coduri trebuie impuse.

•

Companiile preiau mai multe responsabilități și de la furnizori, precum Nike și WalMart, în privința articolelor de îmbrăcăminte și fabrici din Asia, cerându-le fabricilor să se supună codurilor interne ale companiilor.

•

Această idee s-a extins și la universități, unde se regăsesc coduri de onoare și care au și efectul de a opri tendința de a copia a studenților în respectivele instituții.

•

Majoritatea angajaților din scala ierarhică inferioară doresc să aibă un model de decizie și referință în cazul dilemelor morale.

•

Pentru a determina ce fel de politici se cer, organizația poate efectua studii despre arealurile etice și percepția lor în comunitatea de muncă.

•

Astfel de studii au atras atenția asupra cheltuielilor cu diurna, cadouri și mită, informații referitoare la competiție.

Programe de orientare si trening •

Socializarea în culturile etice este adesea inițiată prin programe de orientare formală pentru noii angajați, unde li se arată valorile și principiile de ghidare.

•

Majoritatea firmelor Fortune Top 1000 au programe de inițiere, dar care sunt aliniate cu celelalte standarde de cultură etică, fiindcă altfel pot deveni ceva luat în derîdere de angajați.

•

Este important ca programele de training etic să fie în concordanță cu alte sisteme de cultură etică, deoarece un training care este dezaxat față de celelalte sisteme culturale, ar putea fi, în cel mai bun caz, o zi plăcută departe de muncă

Sisteme de management al performantei •

Implică procesul formal de a indica țelurile companiei, metode de evaluare, sisteme de recompensă, sisteme de disciplinare.

•

Este o componentă cheie a unui management performant, fiindcă dacă angajații cu integritate sunt avansați și cei imorali sunt disciplinați, se promovează o cultură etică puternică.

•

Stabilirea unui proces de management al performanței care susține o conduită etică este esențială

•

Sistemul joacă un rol important în alinierea culturii etice, deoarece indivizii acordă atenție asupra ceea ce este măsurat, premiat și sancționat

•

Dacă un angajat integru este cel care înaintează în carieră, iar comportamentul imoral este sancționat, acel proces va promova o cultură etică

Crearea unui proces de management al performantei care sustine comportamentul etic •

Oamenii acționează în baza unui sistem de muncă și recompensă, cea mai bună cale de a stabili un management eficient este evaluarea factorilor care împinge organizația înspre țelurile dorite.

•

De obicei rezultă o listă de factori, financiari și non-financiari, deși multe corporații încă produc sisteme care iau în considerare doar rezultatele financiare, ceea ce duce foarte ușor la dezaxarea de la crearea unei culturi etice

•

Revista Fortune, atunci când analizează cele mai admirate companii, susține că cele mai sofisticate companii înțeleg că reputație este foarte importantă pe termen lung

•

American Express a legat sistemul de recompensă cu codurile sale, centrate pe țeluri pe termen lung precum și pe dorința de a fi un angajat valoros. Procesul de management al companiei este global și se centrează pe un număr de competențe de lider, precum:

•

Îi tratează pe ceilalți cu respect tot timpul, este corect și obiectiv

•

Ascultă cu atenție și folosește ceea ce i se spune

•

Acționează cu integritate

•

Inspiră încredere echipei, este de nădejde și consistent

•

Vorbește deschis și sincer

•

Exemple de slabă performanță sunt: încălcare promisiunilor, inconsistența, nerespectuos cu ceilalți.

•

Pentru ca o cultură etică să fie funcțională, atât atitudinile bune trebuie să fie răsplătite, precum și cele rele să fie rapid sancționate și corectate, prin sisteme de disciplinare progresivă pe care angajații să le perceapă ca fiind corecte.

•

EX. dacă managementul de vârf face vânzări prin inducerea în eroare a clienților, iar compania are un cod de etică care conține prevederi referitoare la satisfacția clienților, mesajul transmis este profund imoral. Iar dacă aceștia obțin și bonusuri mari, excursii etc..

•

Un sistem etic care este aliniat, va sancționa un comportament lipsit de onestitate, printr-un sistem de disciplinare, c are este perceput ca fiind corect de către angajați

•

Sancțiunile trebuie să fie egale, indiferent de nivelele de management

Structura autoritatii organizationale •

Este indicat ca angajații să fie ghidați înspre a-și asuma responsabilitatea, să nu respecte ordine care le ordonă să se comporte imoral, și să raporteze comportamentele ce încalcă reguli.

•

Majoritatea structurilor organizaționale sunt birocratice, dar aceasta poate fi folosită pentru a crea o structură care susține etica, precum birourile de etică și cele legale. Care indică ca aceste aspecte sunt importante pentru organizație.

•

Însă sunt și alte trăsături ale birocrației care pot crea probleme pentru o cultură etică, precum compartimentarea muncii, scale ierarhice, specializarea.

Autoritate, responsabilitate si cultura etica •

Figurile de conducere din companii induc (un efect al birocrației), tendința angajaților de a asculta pe directori și superiori, indiferent de ceea ce li se cere, pentru că multe companii așteaptă loialitate.

•

Dar aceasta poate încetini bunul mers al culturii etice

•

Ideea de autoritate legitimă este legată de birocrație. Aceste figuri autoritare au importante roluri birocratice. Direcționează munca, deleagă responsabilitatea, iau decizii în legătură cu promovările sau măririle de salarii

•

Oamenii au tendința generală de a se supune autorității , indiferent ce li se cere să facă- aceasta poate fi o amenințare la încercarea organizației de a construi responsabilitatea individuală în cultura etică

•

În încercarea de a controla comportamentul, multe companii solicită loialitate din partea angajaților, iar unele cer supunere totală a angajaților

•

Loialitatea este în general un lucru bun, dar nu ar trebui ca un angajat să se supună unui șef imoral, dar o cultură unde trebuie să faci ceea ce ți se spune creează probleme serioase de etică.

•

Cercetările au dezvăluit că în firmele care cer supunere absolută este o mai mare probabilitate de conduită imorală și o scădere a raportărilor de încălcări ale regulilor.

•

Unii manageri creează o structură menită și îi ajute să evite vina. Astfel, ei delegă responsabilități pentru ca mai apoi să arate cu degetul în jos.

•

Prin această delegare, nimeni nu se mai simte responsabil pentru consecințele globale ale acțiunilor proprii.

Structuri organizationale noi •

Astăzi se încearcă îndepărtarea nivelelor birocratice, împingerea responsabilității în jos și împuternicirea indivizilor pentru a lua decizii la fiecare nivel organizațional.

•

Când indivizii iau decizii, au nevoie de coduri etice robuste pentru a-i ghida.

•

De aceea, din ce în ce mai puțini angajați sunt supravegheați și îndrumați înspre a raporta ei înșiși problemele de etică, prin sisteme de anonimat, pentru a fi protejați.

•

Organizațiile care își pedepsesc angajații pentru raportări, deși au un cod etic bun, sunt dovezi ale sistemelor organizaționale dezaxate.

Structuri care sustin raportarea problemelor •

Organizațiile mari au structuri formale pentru raportarea comportamentului incorect

•

Aceste sisteme sunt: intranetul, sau sisteme de telefonie care preiau plângerile angajaților în legătură cu practicile incorecte observate

•

cei care se hotărăsc să raporteze problemele, pot suferi de marginalizarea celorlalți sau alte consecințe nefaste

Procesul de adoptare al deciziilor •

Procesele de adoptare ale deciziilor sunt o parte importantă din cultura etică

•

Trebuie adoptate cu atenție maximă pentru problemele etice, motiv pentru care aceasta trebuie făcută adesea prin mesaje oficiale din partea conducerii.

•

De pildă, impactul de mediu este adesea o parte de rutină a procesului de luare a deciziei în multe firme, pe lângă instituirea unor comitete specializate pe etică de nivel înalt.

•

Există companii care susțin implementarea cercurilor morale, adică a grupurilor constituite pentru analizarea moralității deciziilor de afaceri

Sprijinire excesiva pe analiza cantitativa •

Unele decizii luate doar prin analiza cantitativă, pe beneficiile financiare, ceea ce poate duce la comportament imoral, precum în cazul retragerii modelului Ford Pinto, cu consecințe dezastruoase deoarece decizia a fost luată doar cu analiza cantitativă a eficienței.

•

Este esențial să se supună deciziei și dilemele etice.

•

Organizațiile vor lua decizii bazate pe analiza cantitativă, atunci când vor lua decizii de afaceri, dar excluderea considerentelor morale este problematică și contribuie la o cultură imorală

•

Deciziile importante ar trebui analizate și din perspectivă etică, în special cu privire la potențialul impact asupra persoanelor afectate

Sisteme de cultura informale •

Implică norme, modele, ritualuri, mituri și povești

•

Angajații trăiesc „adevărata” organizație prin această metodă, află cum deciziile și premiile sunt acordate factual, așa că pot să știe la ce să se aștepte, precum și dacă cultura etică este dezaxată.

•

Angajații sunt mai susceptibili să reacționeze la mesaje informale, decât cele formale.

•

Studii recente arată că percepția asupra sistemului informal influențează comportamentul etic mai mult decât cele formale

Modele si eroi •

Pot fi manageri seniori, superiori sau doar colegi mai experimentați.

•

Mentoratul este un proces informal de socializare, unde mentorul preia sub aripa lui un recrut și îi arată cum se desfășoară activitatea în organizație.

•

Într-o cultură imorală, mentorul poate să îndoctrineze individul în culturi lipsite de etică, obișnuindu-l pe acesta cu astfel de practici.

•

Într-o cultură etică, modele ar trebui să întruchipeze valorile organizației, precum fondatori, antrenori.

Norme sau „Cum se fac lucrurile aici” •

Normele sunt standarde ale comportamentului zilnic acceptate de membrii organizației. Impun o influență puternică asupra indivizilor, fie că e etică sau lipsită de etică.

•

Acestea sunt în mod frecvent cele mai influente ghiduri de comportament, atunci când coexistă cu mesajele oficiale, ducând la o cultură etică robustă.

•

Dacă normele sunt aliniate cu sistemele formale etice , atunci organizația are o cultură etică

Ritualuri •

Indică oamenilor în mod simbolic ceea ce organizația așteaptă de la ei și modul în care trebuie să o facă.

•

Sunt reprezentate de întâlniri, petreceri, picnicuri, banchete, ceremonii de acordare a premiilor, zile speciale la locul de muncă.

•

Unele companii au grădinițe în cadrul acestora, astfel încât, atunci când i se permite angajatului să ia masa cu copilul acesta poate fi văzut ca un simbol al faptului că organizația prețuiște viața de familie

•

Este important să se identifice valorile ce sunt prețuite la astfel de ritualuri, deoarece pot să susțină foarte ușor comportamente imorale, precum faptul că sumele obținute sunt cele mai importante

Mituri si povesti •

O altă modalitate de a comunica o cultură organizațională este să se transmită prin rețele de comunicări informale. Oamenii spun povești pentru a da sens vieții lor.

•

Miturile si poveștile explică și dau sens culturii organizaționale

•

La IBM, o poveste care a fost circulată este cea a unui angajat pe scara ierarhică inferioară ce a refuzat lui Tom Watson, pe atunci președintele IBM, intrarea într-o zonă restricționată a companiei, fiindcă Watson nu purta insigna de identificare. Watson l-a ridicat în slăvi pe angajat, sugerând importanța respectării regulilor companiei și aplicarea de către toți. Simbolizează ideea că regulile sunt susținute și prețuite într-o cultură a integrității și responsabilității. Această poveste a devenit parte a culturii organizaționale și reprezintă alinierea dintre culturile oficiale și cele informale.

Limbajul •

Într-o cultură etică puternică, etica devine parte naturală a unei conversații în organizație, unde angajații se simt confortabil vorbind despre etică între ei și cu managerii lor.

•

Valorile organizaționale sunt invocate în luarea de decizii, iar managerii discută despre etică în raporturile lor. Uzul limbajului etic esteimportant și se află în strânsă legătură cu luarea decizilor etice

•

Într-un studiu, indivizii care au discutat deciziile folosind un limbaj etic au fost mai înclinați să ia o decizie etică. Acești oameni au discutat despre etică, morale, onestitate, integritate, valori și caracter bun. Cei care au luat decizia imorală au folosit un limbaj mai tradițional mediului de afaceri, cel al costurilor și beneficiilor

•

Managerii de afaceri sunt reticenți în a descrie acțiunile cu termeni etici chiar și când acționează în scop moral. Această reticență, numită mutism moral, poate fi atribuit dorinței de a fi eficient, iar discuțiile cu tematică etică sunt considerate ca distrăgătoare a atenției.

•

Managerii în general evită să discute despre etică cu angajații, le este greu să inițieze o discuție, este considerat un tabu (a fost asociat cu discuția pe care o au părinții cu copii despre sex)

•

Cei care reușesc să devină confortabili în a discuta cu angajații vor deveni modele importante de comportament etic.

•

Pentru a depăși dificultățile inițiale, directorii pot să ceară ca subordonații să discute despre problemele etice în mod curent.

•

Managementul poate utiliza limbajul etic atunci când sunt adoptate decizii importante

•

În culturile lipsite de etică limbajul etic este absent (de exemplu se referă la faptul că îi vom ”fraieri” pe clienți)

•

Limbajul organizațional poate fi folosit însă și pentru a evita implicațiile etice. De exemplu, în Germania Nazistă, codurile de limbaj folosite pentru ucidere și genocid erau soluția finală, evacuare și tratament special. Similar, companiile folosesc eufemisme pentru concedieri, precum disponibilizări, restructurări.

•

Utilizarea limbajului etic duce la creșterea conștientizării etice

Dezvoltarea si schimbarea culturii etice •

Sistemele formale și informale influențează în mod pozitiv sau negativ cultura etică.

•

De pilda, ce fel de organizație este una în care codurile interzic primirea de cadouri, dar un director executiv este cunoscut ca o persoană ce primește seturi de golf de la un client.

•

Aceasta duce la cinism și la pierderea credibilității codului și în organizație.

•

Pe de altă parte, dacă organizația sancționează un astfel de comportament, atunci transmite un mesaj către toți angajații

•

Ex. Cazul Anderson , Enron

Realizarea unei culturi mai etice •

Dezvoltarea etică ar trebui să se concentreze pe alinierea tuturor sistemelor formale și informale, pentru ca acestea să fie ațintite asupra eticii.

•

Este mai ușor să se dezvolte o cultură organizațională decât să se schimbe una veche, iar schimbarea trebuie să provină de la conducerea companiei și nu de la baza ei.

•

Tendința umană de a conserva cultura existentă este denumită persistență culturală sau inerție culturală.

•

O cultură lipsită de etică are tendința de a crește pe seama ei înseși

•

De ce ar vrea managerii de succes, dar imorali, să se schimbe?

•

Ei vor dori să angajeze persoane precum ei și să perpetueze cultura care există.

•

Cel mai des, presiunea pentru cultură etică provine din afară – acționari, guvern, precum și neîncrederea generală a publicului ce îndeamnă liderii să fie mai atenți cu cultura lor etică.

Auditul culturii etice •

Singurul mod de a determina dacă cultura este aliniată pentru a susține un comportament etic este să se conducă în mod regulat, audituri de anvergură pentru toate sistemele culturale relevante.

•

Dacă aceste audituri indică semne de îngrijorare, atunci culturile trebuie schimbate, printr-o abordare ce include planuri de lungă durată.

•

De asemenea, schimbare trebuie privită din perspectiva oamenilor, care sunt buni și capabili de dezvoltare și schimbare.

O privire a sistemelor culturale •

Abordarea culturală se bazează pe ideea că pentru a fi de succes, orice schimbare a eticii organizației trebuie să ia în considerare întregul sistem cultural.

•

Managementul conduitei etice trebuie să fie complex, să ia în considerare sistemele formale și informale, fiecare la rândul lor complexe.

•

Organizația care creează un cod etic ca răspuns al presiunii externe și nu face schimbări în celelalte sisteme, precum cel al recompensei sau cel de luare a deciziilor, cu siguranța va avea o declarație negativă cu privire la etica organizațională

O privire pe termen lung •

Dezvoltarea culturii organizaționale se face de-a lungul anilor, uneori chiar 6-15 ani pentru a fi eficiente.

•

Trebuie modificat sistemul formal și cel informal

•

Noi reguli și valori trebuie să fie susținute de training-uri, rituri și ritualuri, precum și de sisteme de recompensă.

•

Intervenția în cultura organizațională ar trebui considerată un proiect pe termen lung

Presupuneri despre oameni •

Curentul economic actual se bazează pe presupunerea că oamenii sunt egoiști și oportuniști, precum și faptul că încearcă să transfere responsabilitatea.

•

Aceasta duce la eforturi centrate aproape exclusiv pe controlul comportamental.

•

Totuși se consideră că oamenii sunt oameni sunt în esență buni și deschiși la schimbare și creștere.

•

Majoritatea angajaților preferă o organizație corectă ce susține comportamentul etic și care disciplinează comportamentul anetic.

•

Deciziile imorale trebuie sancționate, dar asta nu înseamnă că oamenii sunt „răi”, când iau astfel de decizii.

•

Prin cultura organizațională, o companie poate schimba definițiile a ceea ce este adecvat și inadecvat și poate îndepărta presiuneac comportamentului lipsit de etică

•

Comportamentul lipsit de etică al angajaților poate fi un semnal de alarmă pentru organizația respectivă

Diagnostic: Auditul culturii etice •

Diagnosticul culturii necesită tehnici consumatoare de resurse, în special timp, pentru interviuri, înregistrarea și codificarea datelor, analiza criteriilor formale și informale.

•

Analiza sistemelor organizaționale formale, precum structura și criteriile pentru acordarea recompenselor și a promovărilor

•

Se poate face prin studii, interviuri, observații la întâlniri, training, analiza documentelor organizaționale, percepția sistemelor organizaționale.

Intrebari pentru auditul sistemului formal

1. Transmit liderii organizației mesaje etice clare? Este etica o parte din agenda lor? 2. Încorporează organizația etica în procedurile de recrutare? Este integritatea subliniată în orientarea noilor angajați? 3. Există un cod formal de etică? Este distribuit? La câte persoane? Este utilizat? Este împuternicit de alte sisteme formale, precum de recompense sau sisteme de luare de decizii? 4. Managementul de performanță susține conduita etica? Sunt promovați doar oameni de integritate? Sunt mijloacele etice la fel de importante precum cele de performanță? 5. Greșelile sunt sancționate rapid și corect în organizație, indiferent de nivelul ierarhic? Intrebari pentru auditarea sistemului informal 1. Identificați modelele organizației. Ce valori reprezintă ei? Ce sfaturi dau mentorii? 2. Ce procese de socializare informală există, și care sunt normele pentru comportament etic/imoral pe care le promovează? Sunt acestea diferite pentru subgrupuri organizaționale diferite? 3. Care sunt cele mai importante ritualuri ale organizației? Cum încurajează / descurajează acestea comportamentul etic? Cine primește premiile? Oamenii de integritate care sunt de succes, sau indivizii cu metode anetice pentru obținerea succesului? 4. Care sunt mesajele transmise de poveștile și miturile organizaționale? Pun în lumină indivizi care reprezintă ceea ce e corect în ciuda presiunii, sau este conformitatea o valoare caracteristică? Sunt concediați sau promovați oamenii în aceste povești? 5. Există un limbaj acceptat pentru discutarea dilemelor etice? Este discuția legată de etică parte cotidiană a organizației? •

Multe organizații mari au echipe dedicate pentru audituri de acest gen, fapt ce poate transmite mesaje puternice despre dorința de acțiuni etice a acesteia.

•

Alte organizații au nevoie de asistență și diagnostic din exterior

•

În unele cazuri, angajații sunt mai receptivi în a discuta subiecte sensibile cu cineva din exterior de încredere.

•

Puteți pune întrebări relevante posibilului manager sau colegi pentru a vedea cum răspund. Dacă primesc bine acest tip de întrebări, e un semn bun pentru organizație.

Interventia in schimbarea culturii etice •

Odată ce este efectuat un audit, trebuie formulat un plan pentru schimbare.

•

Deși dificil, un sistem formal este mai ușor de schimbat decât unul informal.

•

Structurile pot fi modificate pentru a încuraja persoanele să își asume responsabilitatea, codurile etice pot fi schimbate cu participarea tuturor, distribuite și aplicate prin sancțiuni

•

Încurajarea raportării comportamentelor incorecte, prin oferirea de canale comunicaționale și confidențialitate

•

Programele de orientare pot fi planificate pentru a încorpora valorile organizaționale și programele de training trebuie să pregătească individul pentru a aborda dileme etice comune la locul de muncă.

•

Schimbarea sistemului informal este mai dificilă, în special acelea care mențin un climat anetic în organizație

•

Sistemele informale pot fi schimbate prin puterea liderilor organizației și managerilor care creează ritualuri, simboluri și povești care vor influența pe cei pe care îi au ca subordonați.

•

Acesta trebuie să se facă rar și cu atenție, deoarece oamenii, în general, știu ce se întâmplă și e posibil ca, în ipoteza în care miturile nu sunt aliniate cu ceea ce se întâmplă în organizație, cinismul oamenilor să crească.

•

Organizația ar trebui să ”remitologizeze” poveștile și miturile care ar putea ghida comportamentul în direcția dorită

Evaluarea schimbarii culturii etice •

Rezultatele trebuie să fie evaluate pe o perioadă lungă de timp, ghidate prin cadrul plurisistemic.

•

Interviuri și chestionare pot fi repetate în mod regulat pentru a determina dacă normele s-au schimbat și pentru a identifica potențiale zone de probleme.

•

Documentele pot fi analizate pentru a determina dacă există dileme etice, procesele intentate împotriva companiei pot fi monitorizate.

•

Această parte din construirea culturii este adesea cel mai neglijată. Majoritatea organizațiilor nu sunt dispuse pentru a investi în evaluare, prin urmare nu pot să calculeze eficacitatea eforturilor lor.

RESPONSABILITATE SOCIALA CORPORATISTA – Curs 11 Principalele teme abordate in cadrul cursului: •

Motivele utilizării responabilității sociale corporatiste (RSC)

•

Tipuri de RSC

•

Triple bottom line/performanță triplă și sustenabilitatea de mediu

•

Poate fi benefică RSC pentru afaceri?

Introducere  Până acum: Comportamentul etic ”în interiorul organizației” de ce este important comportamentul etic la locul de muncă și cum indivizii care doresc să fie etici pot lua astfel de decizii Psihologia luării deciziilor etice, inclusiv de ce indivizii care au cele mai bune intenții nu reușesc să facă ceea ce este corect Ceea ce ar trebui să facă organizațiile pentru a crea și susține o cultură etică puternică Pentru a lua decizii etice, trebuie să iei în considerare și pe cei din afara organizației, care ar putea fi vătămați sau ar putea beneficia de pe urma activităților companiei – precum clienții  Responsabilitatea socială corporatistă/RSC - relația dintre organizație și stakeholderii externi  Corporațiile consideră că RSC este esențială pentru strategia de business fundamentală  Este dificilă separarea etica organizațională ”internă” de responsabilitatea socială corportatistă ”externă”  Majoritatea companiilor mari au departamente separate care se ocupă de etica internă și problemele legate de responsabilitatea socială, dar ambele depind de un set solid de valori etice și o cultură organizațională care susține aceste valori  valorile sunt cele care susțin etica și responsabilitatea socială  Exemplu: luarea unei decizii de a investi în practici care susțin mediul înconjurător poate fi o strategie care este consistentă cu valoarea organizației de respect pentru comunitatea și mediul înconjurător și, în același timp, semnalând angajaților că organizației îi pasă de oameni, comunitate și rezultatele pe termen lung Definitii – RSC •

1987 – Bundtland Commission a definit pentru prima oară dezvoltarea sustenabilă și a fixat cei trei piloni ai sustenabilității – economic, social și mediu (denumiți ulterior de Elkington Triple Bottom Line)

•

”Dezvoltarea care satisface nevoile generațiilor actuale, fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”

•

1998 - World Business Council for Sustainable Development

“Responsabilitatea Socială Corporativă reprezintă angajamentul continuu al afacerii de a contribui la dezvoltarea economică, îmbunătăţind în acelaşi timp calitatea vieţii angajaţilor şi a familiilor lor, ca şi a comunităţii şi societăţii în general” •

2011 – ISO 26000

”Caracteristica esențială a responsabilității sociale este disponibilitatea organizației de a încorpora preocupările legate de mediu și social în toate deciziile și de a pentru impactul pe care activitățile sale le are asupra societății și mediului înconjurător. Acest lucru implică un comportament etic și transparent ce contribuie la dezvoltare, respectă legislația în vigoare și este în acord cu normele internaționale” •

2011 – Comisia Europeană

”Responsabilitatea socială corporativă este responsabilitatea întreprinderilor pentru impactul lor asupra societății”. Respectarea legislației aplicabile și a contractelor colective între partenerii sociali sunt condiții prealabile pentru îndeplinirea acestei responsabilități. Motive pentru utilizarea RSC  Literatura referitoare la performanța socială corporatistă sugerează trei motive pentru care companiile ar trebui să folosească responsabilitatea socială a. Pragmatic b. Etic c. Strategic. Pragmatic  organizația de afaceri trebuie să își utilizeze puterea responsabil, sau poate risca să o piardă  Corporațiile sunt persoane juridice care au anumite avantaje (precum responsabilitatea limitată) deoarece societatea este cea care i le acordă, dar riscă pierderea acestor drepturi și avantaje în situația în care sunt considerate ca fiind iresponsabile  Percepția asupra unei corporații ca fiind un actor responsabil este dependentă de multiplii stakeholderi  Angajații pot face grevă, clienții nemulțumiți pot boicota produsele, grupurile de interese pot crea publicitate negativă, iar gurvernul poate adopta acte normative care să limiteze o afacere  Organizațiile de afaceri trebuie să anticipeze nevoile stakeholderilor și să acționeze defensiv pentru a-și proteja reputația și viabilitatea

Corporatia – centrul stakeholderilor Guvern

Competitori Acționari/asociați

Furnizori Instituții

ORGANIZAȚIA

Clienți

Angajați

Comunitate/

Financiare/Analiști

Grupuri de interes/

Presa

 Puterea comunicațiilor electronice (rețele sociale, camera foto ncorporată în telefon, youTube etc) fac ca și cel mai neînsemnat grup de stakeholderi să aibă un impact deosebit asupra companiilor  De ex. , când organizația People for the Ethical Treatment of Animals a emis un video care arăta felul în care erau uciși puii de la o fermă din West Virginia, care era unul din principalii furinizori ai KFC, aceasta a reacționat imediat, a trimis inspectori și le-a cerut să remedieze problemele sau vor pierde contractul  Un al exemplu este organizația privind protecția mediului Rainforest Action Network (RAN; www.RAN.org), care a influențat companii foarte cunoscute, precum Citigroup, Home Depot, Lowe’s, Staples, Office Depot și Boise Cascade.  Pe termen scurt, poate fi dificil să influențezi companiile să aibă practici ”verzi”, precum cele susținute de organizația RAN, dar atunci când companiile consideră că reputația de ”buni cetățeni” este la risc, vor reacționa  De ex., RAN a arătat că Home Depot utiliza lemn din păduri care erau în pericol.  De fapt, compania nu cunoștea care este sursa lemnului folosit  Acum compania cunoaște sursa lemnului utilizat, iar pe site susține că integrează protejarea mediului în practica de business RAGMATIC - CONCLUZII  Managerii doresc să evite orice pierdere economică, să păstreze legitimitatea firmei și să asigure o reputatie corporatistă bună  Această abordare poate fi riscantă dacă se ține cont de interesele stakeholderilor doar după ce acestea sunt vociferate.  De ex., dacă se ia în considerare dorințele stakeholderilor doar după ce aceștia au realizat o publicitate negativă, atunci este foarte dificil de răsturnat aceste efecte

 Implicarea constructivă a stakeholderilor poate fi o abordare pozitivă  Managerii realizează că este necesară o abordare proactivă a stakeholderilor, prin colaborarea cu aceștia și angajarea în dialog constructiv. Motivul etic •

=afacerile, ca parte a societății, au responsabilitatea de a se comporta etic

•

Executivii responsabili au datoria etică de a le păsa de multipilii stakeholderi deoarece este lucrul corect

•

Responsabilitatea socială trebuie integrată în afacere, precum performanța economică

•

Având această perspectivă, luarea deciziilor în funcție de interesele stakeholderilor este un proces de luare a deciziei etice

•

Managerii analizează costurile și beneficiile față de multiplii stakeholderi și iau decizii în funcție de obținerea celui mai mare bine pentru societate

•

Prioritizează valorile etice ale organizației și aplică reguli morale

•

Această perspectivă etică este mai mult decât reglementările legale, precum dezvoltarea de produse de calitate care contribuie la binele societal (chiar dacă nu sunt și cele mai profitabile), practici de resurse umane care tratează angajații în mod corect și prin care sunt respectate drepturile omului, practici de afaceri care protejează mediul, și contribuții filantropice care ajută comunitățile

•

Honda oferă un excelent exemplu a unei companii cu valori etice puternice. Compania este condusă de principiile vizionare a fondatorului ‘‘the Power of Dreams.’’

•

‘‘Filosofia Honda’’ spune: ‘‘Analizăm lucrurile dintr-o perspectivă globală, întotdeauna încercăm să producem și să creăm de cea mai bună calitate la un preț rezonabil, astfel încât să obținem satisfacția clienților din întreaga lume…Considerăm că este responsabilitatea noastră protejarea mediului înconjurător și sporirea securității…în orice inițiativă avem încercăm să fim o companie pe care oamenii din întreaga lume o doresc.’

•

In anul 2005,inginerul șef al Honda a spus, ‘‘toată lumea la Honda este condus de visul de a crea produse extraordinare care să fie cele mai eficiente în ceea ce privește consumul de combustibil din clasa lor.’’

•

Deci, la Honda, protejarea mediului înconjurător este principiul director în luarea deciziilor de business – care este costisitoare pe termen scurt, dar, pe termen lung poate fi benefică

Motivul strategic

•

De exemplu, în producția de bunuri : achiziția și transportul de materie primă, operațiunile de producție, marketing, vânzare, suport post vânzare

•

Funcțiile de suport, precum managementul resurselor umane și infrastructura firmei susțin întregul lanț valoric și ar trebui luate în considerare

•

Managerii trebuie să analizeze întregul lanț valoric și să ia în considerare atunci când se produc daune în acest lanț

•

De aceea, o companie care valorifică resursele naturale se va concentra mai mult asupra aspectelor de mediu, în timp ce o companie care vinde jucării se va concentra asupra chestiunilor legate de siguranța copiilor

•

Acest tip de analiză reprezintă o oportunitate pentru a identifica unde societatea poate produce un bine social datorită cunoștințelor sale unice și expertizei deținute

•

Activitățile din lanțul valoric ar trebui să fie principalele candidate a inițiativelor de responsabilitatea socială, deoarece aduc un beneficiu societății și, pot ajuta reducerea costurilor sau prin imbunatattirea reputației

•

Conform Porter și Kramer, firma ar trebui să analizeze cele mai bune practici pentru a aborda aceste probleme, crea scopuri concrete și identifica criterii de evaluare, și implementarea acestor inițiative

•

Autorii numesc această abordare ‘‘RSC sensibil.’’ - companiile ar trebui utiliza inițiativele de RSC pentru a susține în mediul concurențial

•

Cele mai bune inițiative de RSC sunt cele care adaugă o dimensiune socială strategiei generale competiționale

•

De ex. autorii susțin că Toyota a utilizat această strategie prin utilizarea unui număr semnificativ de resurse în dezvoltarea modelului hibrid Prius

•

Abordarea strategică este mai proactivă și afirmativă decât cea pragmatică, deoarece companiile trebuie să identifice și conștientizeze care sunt activitățile care pot aduce daune/beneficii și încurajează companiile prin analiza practicilor utilizate prin concentrarea asupra activităților din lanțul valoric

•

Oferă asistență în luarea deciziilor privind utilizarea resurselor, astfel atingând probleme de responsabilitate socială

•

Companiile nu își vor limita eforturile de RSC la amplificarea performanței întreprinderii, deoarece concentrarea pe lanțul valoric duce la analiza daunelor ce le pot cauza

•

cer afacerilor să fie inovative, să analizeze cum pot fi responsabile social, în feluri în care pot ajuta, în mod simultan societatea și afacerea, și încurajează companiile să măsoare impactul social al eforturilor lor

•

Această abordare poate crea falsa impresie că responsabilitatea socială are potențialul de a fi profitabilă

•

Dar practicile de responsabilitate socială pot fi costisitoare; dar, din motive etice, companiile trebuie să le realizeze

•

Multe companii iau decizii, cel puțin pe termen scurt,care vor reduce performanțele financiare - și totuși o fac, deoarece sunt consistente cu valorile lor și pentru că este corect

•

De ex., o companie s-ar putea să nu se aventureze în a investi într-o piață posibil profitabilă peste mări (Rusia sau Nigeria) deoarece ar trebui să se implice în acte de corupție, iar un asemenea comportament ar fi contrar valorilor companiei ca onestitatea sau transparența

•

Ex. sau o companie poate respecta standardele americane mai scumpe privind managementul deșeurilor toxice în țări în curs de dezvoltare, deși nu există reglementări locale privind aceste aspecte. Dar consideră că respectul pentru sănătatea umană este o valoare fundamentală și nu are limite naționale

•

Companiile trebuie să identifice valorile esențiale care le vor ghida în adoptarea de decizii etice, și unde ar trebui să își concentreze resursele privind responsabilitatea socială

•

Avertisment legat de abordarea strategică:

•

Eforturile de responsabilitate socială pot ricoșa dacă publicul are percepția că întreprinderea se implică în programe de RSC doar când și dacă obține profit din aceasta

•

Cum ați privi dvs aceste eforturi? Ce influențează această percepție?

•

Înțelegerea acestor percepții poate fi foarte importantă și utilă atunci când veți fi puși în poziția de a lua astfel de decizii

TIPURI DE RESPONSABILITATE SOCIALA •

O altă abordare a responsabilității sociale corporatiste poate fi prin risma multiplelor tipuri de responsabilitate

•

RSC a fost concentualizat ca o piramidă, cu patru tipuri de responsabilități, care trebuie luate în considerare în mod simultan: economic, legal, etic, filantropic. Filantropice Etice Legale Economice

Responsabilitati economice •

Este funcția de bază - producția de bunuri și servicii necesare consumatorilor, o dată cu obținerea de profit

•

Este temelia responsabilității sociale, deoarece fără viabilitate financiară, celelalte responsabilități devin irealizabile

•

Îndeplinirea acestei responsabilități are un scop etic, deoarece oferă locuri de muncă, produse și servicii importante și contribuie la o economie vibrantă

•

Economistul Milton Friedman este cel mai cunoscut oponent al responsabilității sociale care susține că singura responsabilitate a managementului este maximizarea profiturilor acționarilor

•

Totuși, puțini sunt cei care observă că Friedman a spus că managementul ar trebuie ‘‘să facă cât mai mulți bani cu putință, în timp ce se conformează regulilor de bază ale societății, regăsite atât în legi, cât și în obiceiurile etice.”

•

Maximizarea profiturilor nu este, până la urmă, unica responsabilitate, nici măcare pentru economistul Friedman

•

Această aserțiune, în mod tacit, împărtășește două dintre celelalte componente ale piramidei RSC : legală și etică

•

De asemenea, susține că anumite afaceri nu ar trebui să existe, deoarece societatea le consideră dăunătoare, indiferent de profiturile obținute (de ex, pornografia infantilă – o astfel de activitate, indiferent de profitul obținut, nu ar trebui săi fie permis a exista)

Responsabilitati legale •

Activitatea economică ar trebui condusă cu respectarea legilor și a altor tipuri de acte normative

•

Practicile de afaceri conduse de rigorile legale pot fi percepute ca:

•

•

un precept fundamental al sistemului întreprinderii libere care coexistă cu responsabilitățile economice

•

Reprezentând minimum de norme și standarde de comportament în afaceri acceptat într-o societate

Dar nu toate expectanțele societale au fost codificate în legi, iar legile variază de la țară la țară

Responsabilitati etice •

Responsabilitățile etice trec de responsabilitățile legale și se referă la responsabilitatea mai largă de a evita răul și a face ceea ce este corect, bazandu-se pe procesul de luare a unei decizii etice

•

Vânzarea de tutun minorilor este ilegală în România, dar o companie poate vinde țigări minorilor în țările care nu au astfel de restricții

•

Examplu: o companie care trece de responsabilitățile legale de a semnaliza cu etichete de avertizare produsele din fibră de sticlă, doar în SUA (obligație legală), dar și pentru produsele expediate în Japonia, unde reglementările legale chiar interzic o asemenea atenționarea, datorită posibilității de a induce frica de cancer

•

fostul director a spus că ”Nu este o diferență între o viață din japonia, față de o viață din SUA. Avem o politică. Trebuie să le etichetăm.”

•

Chiar dacă compania a pierdut 40% dintre clienții Japonezi, a reușit ulterior să-i recâștige

•

Astfel, categoria responsabilităților etice se intersectează cu cele legale, forțând oamenii de afaceri să meargă peste limitele legale

Responsabilitati filantropice •

=participarea companiilor în activități care promovează bunăstarea umană sau bunăvoința, în general, prin donații de timp și bani sau produse și servicii

•

Un comportament de filantropie, nu este un comportament imoral; unii autori se întreabă dacă este vorba de o ”responsabilitate”

•

Andrew Carnegie, baronul de oțel al secolului al 19-lea, a dat milioane acțiunilor caritabile (ar fi 7 miliarde dolari, azi) a spus ‘‘Cel care moare bogat, moare în dizgrație.’’ Considera că cei bogați sunt obligați moral să ofere bogățiilr lor comunității, și ar trebui să o facă în timpul vieții

•

Bill Gates (cofondatorul Microsoft) și soția, Melinda, au creat cea mai mare fundație (miliarde de dolari), donînd 95% din averea lor

•

Activitățile de care se preocupă sunt legate, în special, de sănătate (SIDA, malarie, tuberculoză), dezvoltarea agriculturii și educație

•

Fundația a adus numeroase progrese în cercetarea malariei, una dintre bolile care generează cel mai mare număr de decese la nivel mondial

•

Fundația este susținută și de Warren Buffett ( www.gatesfoundation.org).

•

Multe companii se angajează în activități filantropice, în general prin fundațiile create

•

Este dificil de aflat care sunt sumele donate de companii, deoarece nu este obligatoriu să ofere aceste informații publicului

•

Există reviste de specialitate care publică liste cu firmele care se angajează în activități caritabile, în special în SUA (Business Week și Fortune)

•

Totodată, companiile implică angajații în acțiunile caritabile, sau oferă acestora zile în care să se implice în activitățile comunității

•

Filantropia corporatistă poate fi legată de strategia de afaceri a companiei

•

Unele firme oferă consultanță de management către fundații și asociații

•

Mai multe companii farmaceutice oferă medicamente la prețuri reduse, pentru cei care nu au posibilitatea de a le achiziționa

•

Abbott Laboratories (www.abbott.com), oferă teste SIDA fără nici un profit în 35 de țări africane

•

Studenți de la Berkeley Business School au sfătuit o companie să nu mai ofere anonim donații unei fundații care se ocupa cu SIDA la copii

•

Dar managerul companiei a respins acest sfat, deoarece înțelesul cuvântului responsabilitate ar fi pierdut dacă responsabilitatea socială ar fi legată doar de obținerea de profit

•

Pe de altă parte, poate apărea cinismul celor care percep că o companie se implică în activități filantropice, doar în speranța că vor compensa activitățile dăunătoare

•

Deciziile privitoare la filantropia corporatistă ar trebui să fie separate de deciziile de management

•

Chiar dacă filantropia poate fi privită ca o responsabilitate a companiilor, o seamă de numeroase întrebări rămân deschise, precum: cât de legate ar trebui să fie acestea de activitatea firmei, cât ar trebui să investească în aceste activități, cum ar putea fi monitorizate sau evaluate aceste activități, sau dacă ar trebui susținute de bugetul firmei sau printr-o fundație atașată acesteia

•

Din păcate, nu există cercetări care să răspundă acestor întrebări

•

Tot mai multe afaceri sunt tot mai serioase în legătură cu responsabilitatea de a restitui comunității prin intermediul activităților filantropice

TRIPLE BOTTOM MEDIULUI

LINE/PERFORMANTA

TRIPLA

SI

SUSTENABILITATEA

•

Triple Bottom Line – concept promovat de John Elkington în1995, în cadrul organizației SustainAbility, prin care se dorește captarea valorilor și criteriilor ce trebuie să stea la baza evaluării performanței unei întreprinderi.

•

Cele trei elemente vizate sunt – oamenii, planeta şi profitul

•

Triple bottom line – impactul economic, social și de mediu al firmei

•

Dimensiunea socială se referă la impactul firmei asupra angajaților, clienților, furnizorilor și comunitatea ca un tot

•

Termenul sustenabilitate a fost uneori folosit pentru a reprezenta armonia dintre cele trei dimensiuni și a fost asociată cu impactul de mediu – creștere pe termen lung ce nu epuizează resursele naturale și scade emisiile de gaze cu efect de seră

•

Dezvoltarea sustenabilă a fost definită ca întrunirea nevoilor prezentului fără a compromite abilitatea viitoarelor generații pentru a-și îndeplini nevoile lor.

•

Sustenabilitate – este folosit uneori ca un termen umbrelă, care cuprinde toate eforturile de RSC, inclusiv eforturile de mediu

•

Alții utilizează termenul de RSC ca un termen umbrela și sustenabilitatea pentru a reprezenta eforturile de responsabilitate socială privitoare la protejarea mediului natural

•

În 2008, Fast Company a publicat o listă cu 50 de moduri în care companiile își „înverzesc” afacerile – de la procedura Ford de aplicare a trei starturi de vopsea într-o singură trecere până la modificarea a mii de produse ale Staples pentru a fii mai ecologice.

•

În septembrie 2009, Newsweek a publicat un articol ierarhizând 500 de companii americane bazat pe performanța de mediu și reputație. Companiile de top reprezintă o mare varietate de industrii, incluzând tehnologie de informație, produse de consum, retail, servicii financiare și farmaceutice.

•

Cele mai vechi eforturi de ecologizare datează din 1960 când au apărut griji cu privire la poluarea apei și a efectului CFC (clorfluorocarboni).

•

Cea mai recentă atenție a fost acordată schimbării globale a climei, datorită în special vicepreședintelui la acea vreme, Al Gore și a filmului său „An Inconvenient Truth”, precum și a consensului general în lumea științifică a existenței schimbării climei și a influenței emisiilor gazelor cu efect de seră

•

În 2007, o comisie interguvernamentală a Organizației Națiunilor Unite a prezentat un raport care a documentat existența schimbărilor climatice, precum și că factorul uman este cel care o influențează și amenințările pe care le posedă, precum penurii de apă, scăderea eficienței recoltelor, creșterea nivelului mărilor.

•

Multe companii, inclusiv General Electric, Wal-Mart și DuPont Chemical pun în centrul strategiei de afaceri sustenabilitatea.

•

Este, pe lângă altele, un răspuns al acționarilor ce se așteaptă ca aceste companii să folosească resursele responsabil, să recicleze și să refolosească, să elimine toxinele și să reducă gazele cu efect de seră.

•

Uniunea Europeană impune reglementări care, de asemenea, impun reducerea emisiei de carbon

•

Mulți directori susțin creșterea reglementării în domeniul mediului ca un mod de a reduce incertitudinea despre viitor și pentru a oferi un teren de competiție egal

•

De exemplu, CEO importanți ai fabricanților de mașini din SUA au declarat public că schimbarea climatului cere acțiuni din partea legislativului pentru a reduce emisiile de gaze

•

În ianuarie 2009, mai mulți directori executivi au făcut presiuni pentru a încuraja congresul american pentru a adopta legislație în domeniul climatic și și-au oferit expertiza în acest sens

•

Ca și cu alte eforturi de responsabilitate socială, există adesea reacții cinice la inițiativele de mediu ale companiilor

•

Termeni precum „greenwashing” au fost folosiți pentru a descrie eforturile corporatiste ce sunt văzute ca ipocrite în PR, mai degrabă decât să facă eforturi sincere pentru a reduce daunele de mediu.

•

Firmele trebuie să fie foarte atente la modul în care își prezintă public eforturile. Mulți acționari se grăbesc la a promova încercări mincinoase pentru a-și urmări scopurile corporatiste.

SUNT AFACERILE RESPONSABILE SI AFACERI PROFITABILE? •

Există companii care au avut avantaje fiindcă au acționat în mod iresponsabil, afaceri care au fost prinse și pedepsite aspru, precum și companii care sunt de succes cu o fundație în responsabilitatea socială.

Beneficiul unei reputatii bune •

Un argument pro responsabilitate socială este reputația companiei

•

Norman Augustine, președinte pensionat al Lockheed Martin, unul dintre cei mai mari contractori în domeniul militar, a dezvăluit o situație în care etica companiei și responsabilitatea socială au fost puse la încercare. În timp ce licitau pentru un contract guvernamental, au primit într-o pungă de hârtie suma pe care o licitau ceilalți competitori. Aceștia au alertat imediat guvernul. Lockheed a pierdut contractul, angajați și-au pierdut locuri de muncă, iar acționarii sume importante de bani – o mare pierdere pe timp scurt

•

Chiar contează reputația? Potrivit Business Week, afacerile au o mare miză în modul în care restul societății privește standardele sale etice.

•

În general, studiile au susținut idea de a avea o reputație bună, fiindcă acordă costuri scăzute, vânzări mai mari și abilitatea de a cere prețuri mai mari decât firmele cu o reputație dubioasă

•

Angajații sunt mai atrași de către firme cu o reputație mai bună. Într-un studiu al Universității Stanford pe 800 de absolvenți de masterat de la top 11 școli de business

din Europa și America de Nord, 94 dintre studenți au declarat că ar fi dispuși să renunțe la beneficii materiale în favoarea unor organizații care au o mai bună reputație. Investitorii rasplatesc responsabilitatea sociala •

Sunt acei investitori care în mod clar sunt interesați de către partea financiară și socială.

•

De asemenea, pot fi interesați de practicile HR, precum avansarea femeilor și a minorităților, concedii de maternitate sau redistribuirea profitului.

•

Mai multe indexuri de bursă au apărut, ce iau în calcul și responsabilitatea socială, precum KLD, FTSE4Good, Dow Jones Sustainability Group Index, Domini Social Index 400, iar listarea companiilor are valoare în reputația companiei

•

Creșterea în investițiile sociale responsabile a fost atribuită cererii pentru astfel de produse și de la investitori instituționali cât și privați și creșterea grijii pentru mediu

•

De exemplu, CalPERS (imensa companie California Public Employees` Retirement System) pune presiune asupra companiilor în care investește pentru a se angaja în bune practici de guvernare și responsabilitate socială în domenii precum drepturile omului și responsabilitatea mediului.

•

Ce înseamnă asta pentru responsabilitatea socială și etică? Cel puțin pentru astfel de investitori, interesele acționarilor nu sunt distincte față de cele ale angajaților, clienților și ale comunității.

Costul conduitei ilegale •

Eșuarea în îndeplinirea responsabilităților rezultă în conduite ilicite care sunt extrem de costisitoare pentru indivizi și firmele condamnate.

•

Unii care săvârșesc fapte ilegale în domeniul financiar își ispășesc pedeapsa în închisori de înaltă securitate, lângă violatori, pedofili și traficanți de droguri.

•

Majoritatea deținuților spun că mai rău decât închisoarea este rușinea și investigațiile pe care le aduc asupra propriilor familii

•

Cei acuzați își pierd adesea familiile ca urmare a corvoadei judiciare

•

În final, mulți directori, chiar dacă nu sunt condamnați, își pierd averile personale ca urmare a altor procese intentate.

•

Din perspectiva firmei, acțiunile la bursă se prăbușesc și doar la presupuse acuzații de acțiuni ilicite.

•

Performanța financiară suferă semnificativ în decurs de cinci ani după o acuzare.

•

În urma unor studii, s-a stabilit că până la 41% din valoarea de piață s-au pierdut ca urmare a scăderii reputației.

•

Pedepse pot surveni până și de la partenerii de afaceri.

Costul reglementarilor legale •

Un alt cost al afacerilor iresponsabile este creșterea reglementărilor guvernamentale

•

Guvernul este responsabil în a preveni riscuri serioase ale sistemului și pentru a responsabiliza companiile pentru probleme pe care le creează, precum costuri pentru societate – injurii aduse mediului, ce sunt produse de companii dar nu se reflectă în structura de costuri ale companiei

•

Consumatorii se bazează pe guvern să aducă responsabilitatea pentru acțiunile lor. Doresc să fie siguri pe calitatea aerului, a alimentelor și a apei.

•

În scandaluri anterioare, Enron a profitat în mod evident de lipsa de reglementări în domeniul tranzacționării energiei pentru a influența oficiali ai guvernului

•

Ca urmare al acestor scandaluri, oamenii și-au pierdut încrederea în afacere și au cerut mai multe reglementări

•

Consiliile de directori ale companiilor listate public își iau responsabilitățile de supraveghere mai serios datorită reglementărilor, precum și din grijă pentru responsabilitatea personală pe care o au

•

Au fost mai multe consilii care au concediat mai mulți CEO ca rezultat (Harry Stonecipher de la Boeing, Hank Greenberg de la AIG)

•

În iulie 2002, Pharmaceutical Research and Manufacturers of America (PhRMA) au adoptat în mod voluntar ghiduri de marketing ale companiilor în relație cu medici. Timp de decenii a fost loc de conflicte de interes, iar ghidurile PhRMA încep să facă simțite efectul

•

Codul interzice reprezentanților în a plăti pentru o serie de avantaje pe care le-au folosit pentru a avea acces la medici și a-i influența

•

Aceste avantaje variau între cine, vacanțe de schi, evenimente sportive, croaziere, până la umplerea rezervorului mașinii la benzinărie, toate în speranță că vor avea mai multă influență cu medicii.

•

Până și guvernul, în septembrie 2002 a adoptat ghiduri similare

•

Responsible Care, o inițiativă voluntară a industriei chimice a fost lansată în SUA în 1988 ca răspuns la dezastrul din 1984 de la o uzină a Union Carbide din Bhopal, India

•

Scopul programului a fost să câștige încrederea publicului prin demonstrarea cetățeniei corporatiste

•

Membrii se pot înscrie la un cod voluntar de conduită ce este monitorizat și împuternicit de Asociația Producătorilor de Chimicale

•

Codurile acoperă următoarele arealuri: avertizarea și răspunsul de urgență, prevenția poluării, sănătatea și securitatea angajaților, depozitarea și folosirea sigură a chimicalelor

Ce spun cercetarile despre responsabilitatea sociala si performanta firmei •

Într-o încercare de a demonstra o legătură pozitivă dintre etica bună și performanța financiară, James Burke, fost CEO la Johnson & Johnson a întocmit o listă cu marile companii ce au o reputație pentru etică și responsabilitate socială.

•

În listă au apărut: Johnson & Johnson, Coca-Cola, Gerber, IBM, Deere, 3M, Xerox, J.C. Penney, Pitney Bowes. Ca urmare, au crescut cu o rată de 11.3% per an din 1950 până în 1990, dar indicele Dow Jones a crescut doar cu 6.2% în aceeași perioadă.

•

În studii din 2001 – „100 Best Corporate Citizens” – măsurate de KLD, în 100 de companii de top cu responsabilitate financiară, performanța financiară a fost semnificativ mai bună (mai mult de 10%) decât celelalte din top 500 S&P.

•

Cetățenia corporatistă a fost măsurată prin serviciile aduse către șapte grupuri: acționari, comunitate, minorități și femei, angajați, mediu, acționari non-SUA și clienți.

•

O meta-analiză de 52 de studii a găsit o relație pozitivă între comportamentul responsabil social și performanța financiară, în mod special cu măsurile legate de reputație ale performanței sociale a corporației. În plus, cercetătorii au găsit că reputația pentru o înaltă responsabilitate socială este asociată cu un risc financiar mai scăzut.

•

Gavin Anderson de la Governance Metrics International (o firmă ce evaluează practicile corporatiste de guvernare) sugerează ca înainte de a investi într-o companie, investitorii ar trebui să caute un model de litigii anterioare și probleme regulatorii

•

Un astfel de șablon sugerează că firma are o cultură ce tolerează comportamente ilicite și anetice

•

Cercetările, de asemenea, sugerează o relație reciprocă, însemnând responsabilitatea duce la creșterea performanței financiare și vice-versa.

•

Firmele cu performanțe puternice financiare au fost gradate mai înalt pe scala performanței sociale corporatiste, sugerând că companiile care se descurcă atât de bine financiar de asemenea alocă resurse dilemelor sociale – se descurcă bine făcând bine.

•

Cele care nu au o sănătate financiară bună s-ar putea să nu aibă fondurile pentru a se angaja în filantropie sau activități sociale.

că

•

În mod clar, fiind responsabil social nu pune în pericol liniile de bază așa cum unii economiști au sugerat în trecut. În fapt, analize recente au demonstrat contrariul.

•

Directorii cred că filantropia contribuie la performanța întreprinderii, ajutând să atragă cei mai buni angajați și să promoveze o imagine care va fi asociată cu grija pentru ceilalți și generozitate.

•

Un alt studiu recent a argumentat că există rezultate mixte, care apar datorită faptului că relația nu este una liniară simplă.

•

Autorii au găsit că firmele pot beneficia de filantropie până la un punct, pentru că acționarii cheie vor fi mai cooperanți și mai suportivi în firmă precum sugerează teoria

•

Termenul de „filantropie excesivă” explică faptul că, dincolo de un punct optim, filantropia poate fi un cost și poate îngrijora acționarii

•

Managerii trebuie să caute cu atenție punctul optim al filantropiei

•

Un studiu recent a comparat relația dintre inițiativele „verzi” și performanța financiară.

•

În general a fost găsită o relație pozitivă, explicată prin utilizarea mai eficientă a resurselor.

•

De asemenea, a scăzut riscul litigiilor, permițând firmei să folosească resursele mai strategic.

•

Din contră, studiile au găsit că eșuarea în a fi responsabil social este costisitoare, prețul acțiunilor scade, precum și averea acționarilor.

•

Dar responsabilitatea socială excelentă nu poate compensa pentru strategii de afaceri slabe.

•

Levi Strauss este de mult cunoscut pentru inițiativele sale responsabile social, dar în anii 90, compania a scăzut în venituri și i-a luat destul de mult timp pentru a-și reveni.

•

Un nou CEO a fost angajat în 1999 care a reinventat strategiile privitoare la inovarea produselor, sistemele de stiluri și mărimi.

•

Pentru a fi de succes, companiile trebuie să fie responsabil social și să aibă strategii de business excelente

Responsabilitatea sociala este ceea ce este corect •

Oamenii de afaceri pot avea un alt motiv pentru a avea etică bună, pentru că sunt oameni întâi și întâi, prețuiesc reputația ce o au și opinia prietenilor și a comunității, sunt ghidați de o busolă morală precum și de una financiară.

•

Eticistul Michael Josephson a separat clar etica bună de afaceri bune când a spus:

•

„Bunătatea nu garantează câștigul. Și dacă nu ne putem explica asta oamenilor, ei întotdeauna vor căuta acel unghi … etica (este) o evaluare separată, independentă a conduitei. Etica e precum pielea ta – merge cu tine peste tot. Etica este perspectiva morală care îți cere să judeci conduita ta în termeni de ceea ce e bine și rău, ce e decent, ce e bun, ce e onest și onorabil. Motivul pentru a fi etic este simplu -că este lucrul corect de făcut.”

•

Malden Mill, o companie de textile, a suferit în 1995 un incendiu catastrofic care a distrus 3 fabrici din 4, iar ce-a de-a patra a fost salvata doar cu eforturi eroice de la angajații uniunii. După incendiu, Aaron Feuerstein, CEO, a luat responsabilitatea bunăstării angajaților și a clienților pe umerii săi, nu i-a concediat și i-a ținut în concediu cu plată cât timp fabricile erau reconstruite.

•

Ca răspuns, angajații au avut o productivitate mult sporită decât înainte de incendiu, fiind dispuși să muncească „25 de ore pe zi”

•

Mai târziu, Malden Mills a fost nevoită să apeleze la faliment după ce a fost nevoită să suporte costurile incendiului.

•

Totuși, după susținerea publicului și a clienților loiali, în 2003, a ieșit din faliment cu un contract al guvernului SUA pentru textile militare. Compania s-a mutat în Asia, dar dezvoltarea textilelor continuă în SUA.

•

Feurestein a pierdut controlul companiei în 2004, dar a spus că nu așteaptă nimic pentru comportamentul să din 1995. A făcut-o pentru că era corect, nu pentru că exista un considerent financiar.

•

„Sunt momente în afaceri când nu te gândești la consecințele financiare, ci la consecințele umane.”

Ilieş Mia