Eseu Sociologie

De ce muncesc oamenii?

Munca reprezintă un fapt social, însă înainte de a aborda această problemă ar trebui mai întâi să înţelegem ce este un fapt social. Astfel am putea afirma că faptele sociale sunt cele mai semnificative elemente care compun obiectul sociologiei, alături de fenomene şi relaţii sociale, grupuri şi comunităţi, “personalităţi”, structuri şi instituţii. Termenul de fapt social a fost introdus în circuitul sociologic de către Emile Durkheim în lucrarea Regulile metodei sociologice, pentru a scoate sociologia din faza ideologică. Pentru Durkheim, sunt considerate fapte sociale numai acele activităţi, care sunt efectul acţiunilor şi reacţiunilor dintre diferitele conştiinţe individuale, adică sunt moduri colective de gândire şi acţiune. Universul vieţii sociale cuprinde o multitudine de fapte sociale, precum normele juridice şi morale, dogmele religioase, obiceiurile, tradiţiile, regulile de comportare, mitul, limbajul, sistemele economice, politice, culturale,educaţionale, mişcarea demografică etc. Putem deosebi anumite caracteristici ale faptului social. Astfel Durkheim a menţionat obiectivitatea, exterioritatea şi constrângerea, Marcel Mauss (1872-1950) a subliniat generalitatea şi totalitatea, însă se mai pot deosebi şi alte particularităţi cum ar fi: relaţionalitatea, caracterul psihic, informaţionalitatea, polaritatea, unitatea şi sistemicitatea, complexitatea polivalentă, relativitatea şi acţionalitatea. După prezentarea pe scurt a trăsăturilor faptelor sociale putem afirma cu siguranţă că munca sau posedarea unui loc de muncă reprezintă un fapt social. Astfel este foarte interesant să observăm în primul rând ce îi determină pe oameni să muncească sau mai simplu spus de ce muncesc oamenii? Oamenii muncesc pentru a îşi câştiga existenţa. Oamenii muncesc ca să obţină bani cu care să cumpere lucruri. Acesta este cu siguranţă un răspuns la întrebarea “De ce muncim?”, însă acesta nu reprezintă întregul răspuns. Ce putem spune atunci despre asistenta care lucrează până târziu într-o slujbă care implică foarte multă responsabilitate şi pregătire? Cu siguranţă nu o preocupă doar banii? Sau ce putem spune despre lăptarul care a căştigat la Loto şi totuşi se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora patru pentru a-şi face rondul? Ce obţine el din muncă? Un răspuns ar putea fi faptul că munca îi oferă omului un statut. “Cu ce te ocupi?” aceast este o întrebare obişnuită pe care o adresăm atunci când întâlnim pe cineva pentru prima data. Cunoscând cu ce se ocupă sau ce slujbă are o anumită persoană suntem capabili să-l plasăm în societate. Prin muncă ne simţim într-un anumit fel apreciaţi de către societate, simţim ca şi noi contribuim în comunitate. Soţia unui şomer a scris: “ Ofereai ceva societăţii, dar ai fost aruncat la gunoi, esti nefolositor societăţii acum, ceea ce înseamnă că eşti ca şi mort”.

Pentru mulţi oameni munca este o activitate socială. Foarte puţini oameni lucrează complet singuri. Mulţi oameni prefera nişte colegi de treabă în locul unui salar mai mare sau condiţii mai bune de lucru. Într-un abator, un grup de femei aveau slujba de a scoate măruntaiele din animalele sacrificate. Nici sarcina pe care o aveau de îndeplinit şi nici încăperea în care lucrau nu erau plăcute deloc. Cu toate acestea, cele şase femei se simţeau bine la servici, râdeau şi cântau în timp ce îşi făceau datoria. Un doctor nou a fost repartizat la fabrica respectivă. Când a văzut încăperea respectivă şi a simţit mirosul greu de sânge şi intestine, a hotărât să le mute pe femei într-o altă parte a fabricii, unde să îndeplinească slujbe mai curate şi să îi pună pe bărbaţi la sortat măruntaie. Femeile însă au protestat pe loc: ”Ce au cu ele? Dacă firma are ceva să le reproşeze, de ce nu li se spune în faţă?” Acest grup lucra împreună de ani de zile. Supraveghetorul le lăsa să îşi vadă de treabă şi le lăuda în mod regulat. Împreună, formau un mic grup de lucru unit şi fericit. Oriunde altundeva în fabrică, ar fi fost doar nişte fete care au locuri de muncă frumoase şi curate, birouri aerisite şi confortabile dar şi-ar fi urât în permanenţă slujba. Contactele sociale sunt foarte importante dacă se vrea ca munca să aducă satisfacţie. Există şi alte motive pentru a munci. Unora, acest lucru le conferă putere sau autoritate asupra altora. Un meşteşugar este satisfăcut pentru că îşi foloseşte talentul pentru a crea ceva. Un strungar povesteşte despre plăcerea pe care a experimentat-o atunci când şi-a încheiat stagiul de ucenicie: „Mai târziu, capacitatea de a produce, aproape de unul singur, o unealtă complexă, care ulterior trecea pe sub privirile atente ale unui inspector, îmi dădea un sentiment de satisfacţie neegalat mai târziu de nici o altă realizare. Mi-a dăruit instinctul pentru o muncă creativă şi m-a ajutat să realizez faptul că poţi găsi o anumită satisfacţie personală în simpla activitate pe care o presupune munca.” Pentru unii, munca este un prilej de a îi ajuta pe alţii. Asistentele medicale, doctorii şi asistenţii sociali îşi aleg adesea cariera având acest scop în minte. Unora le este greu să separe munca de distracţie şi plăcere. Fotograful de presă, a cărui hobby este fotografia; fotbalistul care se uită la „Meciul Zilei” la TV; tâmplarul care face jucării din lemn pentru nepoţelul lui; tuturor acestor oameni le lipseşte o linie clară de demarcaţie între muncă şi plăcere. Munca oferă oamenilor mult mai mult decât bani. Le oferă un statut anume, contacte sociale şi împlinire pe mai multe planuri.

Universitatea de Vest Timişoara Facultatea de Sociologie şi Psihologie Secţia Psihologie

Munca - un fapt social

O2 Mai 2007 Timişoara

Făt Ana-Maria Anul I grupa 4

Bibliografie: 1. Jones, O., Hill, S.,(1980). Sociology For 0-Level, Great Britain, Fletcher & Son Ltd; 2. Lewis, G. M., (1982). Sociology, Durham, City Printing Works Ltd; 3. North, P. J., (1982). People in Society- An Introduction to Sociology, Essex, Longman Group; 4. Ţăran, C., (2000). Elemente de sociologie, Timisoara, Editura “Augusta”.