Eseu Istoria Muzicii.docx

Perspectiva asupra furtunii din Impresii din copilărie și Vox Maris de George Enescu Urmând în linii mari același parcurs, apa apare în muzică mai întâi ca element auxiliar, alcătuind cadrul sau fundalul acțiunii într-o lucrare barocă precum Muzica apelor de Haendel, dar și în opere romantice ce preiau teme sau legende populare, cum sunt Peer Gynt de Grieg (după Ibsen), Șeherezada de Rimski-Korsakov sau Olandezul zburător de Wagner (după o povestire de Heine). Ipostazele în care apa apare în mitologie sunt multiple: apele originare, apa vie și apa moartă, apa pluvială, apa rituală. Absența apei este identificată adesea cu lipsa factorului regenerator, fiind asociată în multe mitologii cu ideea de moarte sau de Infern. Poate nu întâmplător, dacă apa este la originea vieții, tot ea (prin metafora râului Styx, prezentă, în diverse ipostaze, în multe culturi) face trecerea către lumea de dincolo. În muzica lui Enescu, natura nu este privită ca o realitate intrinsecă, ci mai degrabă ca o sumă de elemente aflate în permanentă interacţiune cu fiinţa umană, dând naştere unei legături complexe, ce se manifestă uneori printr-o comuniune armonioasă, iar alteori dobândeşte dimensiuni dramatice. Dintre elementele primordiale, simbolul apei traversează întreaga creaţie enesciană, ilustrând complexitatea relaţiei om-natură: de la senin-melancolicele pagini de tinereţe, ce abordează genul romantic al miniaturii de caracter (barcarola), trecând prin tablouri marcate de o componentă nostalgic-introspectivă cu tentă memorialistică (în Impresii din copilărie sau Suita Sătească) şi ajungând la tragismul din Vox maris. Putem constata că elementul acvatic este prezent în lucrările compozitorului român încă de la primele sale lucrări, încă din copilărie, precum și în adolescență, iar la maturitate devine o parte importantă a preocupării sale. 1. Anii copilăriei: Într-o primă etapă, vom avea două lucrări de vals pentru vioară şi pian: Dunărea e mare scris la doar şapte ani. Din aceeaşi categorie face parte şi Donau Walzer, tot pentru vioară şi pian, compusă în perioada preșcolară (sau la începutul perioadei studiilor vieneze). Se vede că subiectul îl preocupă, de aceea continuă cu o a treia lucrare, Dunărea curge, tot un vals scris pentru vioară și pian. O influență importantă au fost lucrările populare din acea epocă (precum Valurile Dunării de Ivanovici, compusă în 1880, pe care Enescu o cunoştea încă de la vârsta de

patru ani), putând observa „obsesia” insistentă la formula valsului în strânsă legătură cu fluviul Dunărea. 2. Anii adolescenței: Perioada asociată studiilor pariziene conturează o nouă etapă, în care Enescu compune trei variante de Barcarole: Barcarola şi Tema cu variaţiuni pentru vioară şi pian la 4 mâini; Barcarolla pentru pian (scrisă la 16 ani) şi Courte Barcarolle inserată ca a patra piesă într-o suită pentru pian la 4 mâini. Apetenţa pentru acest gen romantic miniatural este explicabilă, având în vedere atmosfera romantică indusă de unduirea liniştită, visătoare, plină de reverie, a ritmului ternar caracteristic, în perfectă armonie cu vârsta tânărului compozitor. Barcarolelor li se alătură, sub forma apelor pluviale, momentul furtunii în noapte din prima lucrare autobiografică (Poema română op.1), compusă la 16 ani. 3. Anii maturității: O a treia etapă, de deplină maturitate, profund marcată de momentele catastrofice ale celor două războaie mondiale, cuprinde patru lucrări în care identificăm prezenţa elementului acvatic: - poemul Vox maris1, op. 31 - tabloul Pârâu sub lună din Suita a 3-a pentru orchestră „Săteasca”, op. 27 - tablourile „Pârâu în fundul grădinii” şi „Furtună în noaptea de afară” din suita „Impresii din copilărie” - Simfonia a V-a, unde una dintre variantele poeziei eminesciene Mai am un singur dor („Deoi adormi curând”) joacă un rol constructiv de prim ordin. După cum observăm, două dintre lucrări sunt legate de universul copilăriei, pe când celelalte abordează problema morţii, a trecerii: paradoxală alăturare la o primă vedere; conexiune firească având în vedere contextul, raportat la viziunea despre lume şi viaţă a compozitorului. Poemul Vox Maris se constituie pe o formă tripartită (liniște – catastrofă – revenirea la liniște). Nu recurge însă la forma de sonată, pentru că la nivelul conținutului muzical, forma de sonată cu cele două teme contrastante și cu reluarea acestora în repriză nu își găsesc locul. Conținutul ideatic al episoadelor determină natura muzicii respective. Episoadele literar-muzical se succed după cum urmează: 1). peisajul marin, liniștit (orizonturi, joc de valuri, plimbarea privirii peste ape) 2). intrarea elementului uman (cântecul matelotului) 3). activități omenești (plecarea bărcilor și pierderea lor în zare)

4). începutul furtunii, pericolul, activități omenești, catastrofa („Miserere Domine”) 5). epilog la furtună 6). peisaj marin, din nou liniștit (un cvasi-recviem) 7). Les sirènes antiques, ecouri ale catastrofei, coda. Un moment de o deosebită importanță îl constituie apariția furtunii. Se poate identifica un balans de terță mare și mică, caracteristic stilului personal al autorului. Furtuna nu se sprijină doar pe acesta, ci apar elemente obsesive ale coardelor grave, cântecul marinarului (reluat doar secvențial la violoncele și bași) și chiar motivul vântului apare variat, iar introducerea timpanelor anunță loviturile de tun. Punctul culminant al furtunii este reprezentat de momentul catastrofei, subliniat de urletul descendent al corului și continuat cu lamentația vocii de soprană solo (Miserere). În schimb, în Impresii din copilărie, cel de-al șaptelea tablou, Furtună în noaptea de afară, reprezintă, din nou, un element foarte important – care mai apare și în Poema Română, precum și Vox Maris. Copilul este axat pe șuieratul vântului în horn, care este un moment extraordinar propus de către vioara solistă, urmat de furtuna care ocupă agresiv auzul și inima copilului înfricoșat. Totul se liniștește cu apariția noului episod, Răsăritul soarelui, care este ultimul tablou al acestei Suite. În concluzie, după cum putem observa, furtuna apare atât în Vox Maris, cât și în Impresii din copilărie, aceasta fiind unul din elementele importante în creația enesciană.

Bibliografie Pascal Bentoiu, Breviar enescian, București, Editura Universității Naționale de Muzică București, 2015

https://en.wikipedia.org/wiki/Impressions_d%27enfance

https://en.wikipedia.org/wiki/Vox_Maris

http://www.ucmr.org.ro/Texte/RV-4-2011-3.pdf