Elaborarea Metodica Nr.9-10 Grinciuc Eugeniu.docx

ELABORAREA METODICĂ № 9-10 TEMA: Edentaţia parţială întinsă. Indicaţii la tratamentul protetic cu proteze parţiale mobilizabile scheletate. Amprentarea. Confecţionarea modelului preliminar. Locul lucrării: laborator Scopul lucrării: însuşirea varietăţilor de edentaţie parţială, metodele de tratament şi indicaţiile tratamentului protetic cu proteze parţiale mobilizabile scheletate, tehnici de obţinere a amprentei preliminare şi confecţionarea modelului preliminar. PLANUL LUCRĂRII 1. Discuţii la temă – 25 min 2. Demonstrarea protezelor parţiale mobilizabile scheletate cu diferite tipuri de conectori principali la maxilă şi mandibulă. – 15 min 3. Lucrul practic al studenţilor: obţin amprenta preliminară şi confecţionează modelele de studiu. – 90 min 4. Încheiere – 5 min INTREBĂRI DE CONTROL 1. Definiţie.Edentaţia parţială întinsă. 2. Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy. 3. Indicaţii la tratamentul protetic cu proteze parţiale mobilizabile scheletate. 4. Ce numim cîmp protetic şi caracteristica lui la edentaţia parţială în dependenţă de forma edentaţiei. 5. Caracteristica morfologiei coronare a dinţilor restanţi. 6. Caracteristica suportului muco-osos. 7. Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile acrilice. 8. Elementele componente ale protezei parţiale mobilizabile scheletate. 9. Şeile protezei parţiale mobilizabile scheletate, caracteristica. 10.Elementele de legătură dintre şei, dimensiunile. 11.Plasarea elementelor de legătură dintre şei pe cîmpul protetic. 12.Conectorii secundari, caracteristica. 13.Caracteristica elementelor de ancorare, menţinere, sprijin şi stabilizare. 14.Croşetul Ackers, caracteristica, indicaţii. 15.Croşetele dizvizate Roach, caracteristica, indicaţii. 16.Avantajele protezelor parţiale mobilizabile scheletate 17.Materiale şi tehnica confecţionării modelelor (preliminar şi definitiv).

1.Definiţie.Edentaţia parţială întinsă. Starea de edentatie partiala este definita de afectarea integritatii morfologice si functionale a arcadei dentare datorita pierderii functiei unui sau mai multor organe dentare. Edentatia intinsa cuprinde brese situate in zonele frontale sau laterale marginite de dinti restanti.

Aspect clinic de edentatie partiala intinsa:

2.Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy Este cea mai cunoscuta si mai frecvent folosita clasificare a edentatiei partiale, la baza careia a fost pusa topografia breselor si caracterul de delimitare a lor de dintii restanti. Toate bresele sunt grupate in 4 clase, iar primele 3 clase au fost impartite in cate 4 subdiviziuni. Edentatia de clasa I. In aceasta clasa sunt incluse arcadele edentate partial cu prezenta obligatorie a breselor bilaterale terminale, adica marginite de dinti numai mezial. Edentatia de clasa II. Pentru clasa a II-a este caracteristic prezenta obligatorie numai a unei brese terminale, adica marginita de dinti numai mezial. Edentatia de clasa III-a. Pentru clasa a III-a este caracteristic prezenta obligatorie a bresei laterale intercalate, adica marginita mezial si distal de dinti. Edentatia de clasa a IV-a. In aceasta clasa sunt incluse arcadele dentare edentate partial cu localizarea bresei numai in zona frontala. Primele 3 clase sunt impartite in cate 4 subdiviziuni in dependenta de numarul breselor in zona dintilor restanti (o bresa- prima subdiviziune, 2 brese- a doua subdiviziune, etc.). In caz ca avem o combinare de brese ce nu poate fi

distribuita unei clase sau unei subdiviziuni, atunci ea se plaseaza la clasa si subdiviziunea mai mica.

3.Indicaţii la tratamentul protetic cu proteze parţiale mobilizabile scheletate. Indicatiile protezei partiale mobilizabile pot fi grupate in doua mari categorii: 1. Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze mobilizabile; 2. Situatii clinice care exclud tratamentul prin punte, datorita unor motive obiective.

4.Ce numim cîmp protetic şi caracteristica lui la edentaţia parţială în dependenţă de forma edentaţiei. Totalitatea elementelor aparatului dento – maxilar care prezinta raporturi de contact cu proteza partiala, poarta numele de camp protetic. Aceste elemente sunt reprezentate de dinti restanti cu tesuturile lor parodontale, crestele edentate, bolta palatine, tuberozitatile maxilare, tuberculul piriform, mucoasa linguala, jugala si labiala. Dupa morfo – fiziopatologia lor si dupa rolul pe care-l au in cadrul restaurarilor protetice, ele se pot grupa astfel: 1. Suportul dento-parodontal reprezentat de dintii restanti si parodontiul lor, care preia presiunile exercitate de proteza si le transmite fiziologic osului maxilar. 2. Suportul muco – osos format din fibro – mucoasa crestelor edentate, a boltii palatine, a tuberozitatilor maxilare si osul subiacent. Suportul dento – parodontal. Este constituit din dinti restanti si tesuturile parodontale care intr ain contact cu partile componente ale protezelor ( placa protetica, crosete) contribuind la stabilizarea si mentinerea acestora. Unitatea morfo-functionala dento- parodontala are capacitatea de adaptare, de amortizare si de reducere pe cale reflexa a presiunilor exagerate.Suportul dento –

parodontal este evaluat de catre medic prin examen clinic, radiologic si modelde studiu.

5.Caracteristica morfologiei coronare a dinţilor restanţi. Morfologia coronara a dintilor restanti si indeosebi a celor care limiteaza spatiul edentat, are importanta deosebita pentru stabilizarea protezei, datorita faptului ca pe ei se aplica elementele de stabilizare si mentinere a protezei. Iata de ce morfologia coronara a dintilor restanti impune o analiza in dependenta de situarea acestor dispozitive. Suprafata vestibulara si orala ale coroanei dintelui, pe care se aplica elementele de stabilizare si mentinere a protezei, sunt convexe in plan orizontal si vertical. Daca pe aceste suprafete vom trasa o linie orizontala si una verticala care vor trece prin convexitatea maxima, vom obtine patru patrate. Numerotarea patratelor este inceputa din partea bresei: primul si al doilea patrat formeaza zona supraecuatoriala, al treilea si al patrulea zona subecuatoriala. Zona cuprinsa intre ecuatorul dintelui si colet, numita zona subecuatoriala, reprezinta partea retentiva a coroanei unde vor fi aplicate bratele elastice ale crosetelor, iar intre ecuator si marginea ocluzala, numita zona supraecuatoriala si care reprezinta zona neretentiva, vor fi aplicate bratele rigide ale crosetelor.

6.Caracteristica suportului muco-osos. Suportul muco-osos ca si cel dentoparodontal serveste la fixare, stabilizare si receptia presiunii masticatoare in tratamentul cu proteze partiale mobilizabile. Fibromucoasa campului protetic este aderata de os si este formata din epiteliu pluristratificat pavimentos cu o grosime si elasticitate variabila in diferite zone. Deosebim mucoasa imobila , pasiv si activ mobila. Grosimea si elasticitatea fibromucoasei campului protetic determina gradul sau de rezilienta si comportare fata de sprijinul protezelor. Rezilienta mucoasei dupa Kulajenko – 0,5-2,5 mm, dupa Steigher 0,4-2,0 mm, dupa Kelescian 0,4-0,9 mm. Zonele acoperite de mucoasa groasa sub care se afla un strat submucos abundent, prezinta o limita fiziologica crescuta si pot suporta presiuni cu valori mult mai mari. Baza osoasa ofera sprijin si intervine la stabilizarea protezelor mobilizabile in conditii foarte diferite dependente de dimensiunile si formele apofizelor alveolare, cat si a boltei palatinale. La aprecierea suportului osos trebuie sa se ia

in consideratie releful si structura osoasa. In ceea ce priveste structura osoasa ea poate fi apreciata radiografic prin constatarea gradului de densitate.

7.Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile acrilice. A) tesutul mucoosos al campului protetic nu este adaptat pentru suportarea presiunilor masticatoare si ca rezultat se agraveaza procesul de atrofie a acestui substrat; B) aplicarea protezei pe campul protetic provoaca tendinta de inflamatir a mucoasei sau chiar aparitia eroziunii cronice a epiteliului pe intreaga suprafata de sprijin; C) marginea protezei transmite forte orizontale nocive asupra dintilor restanti; D) la infundarea protezei pe campul protetic crosetele pot traumatiza festonul gingival, cat si smaltul dintilor-stalpi; E) baza protezei este voluminoasa, ocupa o suprafata intinsa a mucoasei si poate aduce la dereglarea functiilor sensorice si fonetica. F) Elementele componente ale protezei parţiale mobilizabile scheletate. Desi reprezinta un tot structural si functional, proteza scheletata se poate diviza din punct de vedere didactic in urmatoarele parti componente: 1.- seile protetice; 2.- conectori principali (majori) - elementele de legatura dintre sei; - mijloace de mentinere, sprijin si stabilizare; 4.- conectori secundari (minori); 5.- dintii artificiali.

8.Şeile protezei parţiale mobilizabile scheletate, caracteristica. Din punct de vedere functional, seile reprezinta partile principale ale protezei, deoarece prin intermediul lor se restabilesc functiile sistemului stomatognat si se transmit presiunile masticatoare de la dintii artificiali apofizei alveolare edentate si dintilor-stalpi. Totodata ele participa la mentinerea si stabilizarea protezei prin fenomenulde adeziune, datorita retentivitatii anatomice ale campului protetic si tonicitatii musculare. In scheletul metalic al protezei seile pot fi realizate in doua variante a) intreg metalice, la care suprafata mucozala are contact cu mucoasa spatiului edentat, iar pe suprafata opusa se realizeaza bonturi, grile, anse sau ciupercute pentru retentia acrilatului cu dintii artificiali. Seile intreg metalice pot fi realizate in edentatia laterala, unde sunt sprijinite la ambele extremitatide suportul dentoparodontal sau cand sunt folosite sisteme de sprijin pe bare de tip dolder sau Rumpel; b) partial metalice incluse in acrilat. Pentru aceasta saua metalica este realizata cu o departare de 1-2 mm de la mucoasa campului protetic si perforata pentru rentetia acrilatului. Seile partial metalice sunt realizate in spatiile

edentate, pe mijlocul apofizelor alveolare, cu o distanta de 2-3 mm, in sens meziodistal, de parodontul marginal al dintilor restanti, fiind recomandate cat in edentatiile terminale cat si intercalate.

9.Conectorii secundari, caracteristica. Aceste dispozitive sunt specifice protezelor scheletale care unind partile mucozale si dentare ale protezei au importanta functie de transferare a presiunilor masticatoare de la dintii artificiali asupra campului protetic. In dependenta de participarea conectorilor secundari la repartizarea presiunilor masticatorii asupra elementelor campului protetic, ii individualizeaza in rigizi, semilabili si labili. Conectorii rigizi unesc elementele de mentinere si sprijin cu baza sau saua metalica rigid, redand presiunile masticatoare de la dintii artificiali dintilorstalpi, creand pentru proteza un suport dentoparodontal. Conectorii semilabili unesc elementele de mentinere si sprijin cu bara protezei prin segmente flexibile lungi, arcate, ondulate. Elasticitatea lor depinde de lungimea segmentului, forma si diametrul pe sectiune, cat si de aliajul din care sunt realizati. Conectorii semilabili repartizeaza presiunile masticatoare pe fibromucoasa campului protetic si dintii-stalpi, redanu-i protezei un sprijin mixt uniform dentoparodontal si mucoosos. Conectorii labili unesc elementele de mentinere cu bara sau de sauaa protezei, in asa mod ca redau presiunile masticatorii de la dintii artificiali mai mult

suportului mucoososo. Aceasta legatura poate fo realizata prin culise fara opritor, capse, balamale sau disjunctori de forta. Conectorii dsecundari din punct de vedere morfofunctional sunt situati pe suprafetele proximale ale dintilor ce delimiteaza spatiul edentat sau pot fi plasati interdentar.

10.Croşetul Ackers, caracteristica, indicaţii. Crosetul Ackers (circular cu 3 brate) Este caracteristic crosetelor circulare. Este alcatuit din 5 elemente componente: -1 este elastic (retentiv) -4 sunt rigide (corpul, conectorul secundar, bratul reciproc si pintenul) Corpul crosetului este portiunea rigida, asezata pe fata proximala a dintelui stalp, in vecinatatea crestei marginale. Din el pornesc cele trei brate (retentiv, opozant si pintenul). Bratul retentiv (elastic sau activ) porneste din corp, traverseaza ecuatorul si se termina in zona retentiva, subecuatoriala dupa ce a incercuit 2/3 din fata vestibulara sau orala a dintelui in sens mezio-distal. Dimensiunea acestui brat se micsoreaza spre varf, unde este efilat. Bratul retentiv are doua portiuni, una supraecuatoriala rigida si alta subecuatoriala flexibila. Pintenul ocluzal porneste din corpul crosetului spre fata ocluzala. Este un element rigid, fata de corp are directie orizontala perpendicular pe acesta, intre cele doua elemente se formeaza un unghi drept. Pintenul este asezat intr-un lacas special creat in foseta meziala sau distala de pe fata ocluzala a dintelui stalp. Bratul reciproc (contracroset, brat opozant sau brat rigid) este rigid si plasat pe fata opusa celei pe care este asezat bratul activ.

Acest brat are contact cu zona supraecuatoriala. Dimensiunea este uniforma pe tot traiectul Conectorul secundar, este elementul care face legatura intre corpul crosetului si saua protezei. Este rigid, asezat pe fata proximala a dintelui si la nivelul parodontiului marginal trece la distanta de cel putin 1,5 mm. Funcțiile croșetului Ackers – bratul retentiv prin portiunea elastica subecuatoriala se opune tendintei de desprindere a protezei de pe campul protetic – pintenul ocluzal, bratul reciproc si portiunea supraecuatoriala rigida a bratului retentiv, impiedica infundarea si deplasarile laterale ale protezelor – bratul reciproc neutralizeaza forta bratului retentiv cand traverseaza ecuatorul dintelui, pentru ca dintele pe care este aplicat sa nu fie mobilizat in momentul insertiei si dezinsertiei protezei de pe campul protetic Indicatii Este indicat pe premolari sau molari cand ecuatorul protetic trece vestibular sau oral pe mijloculcoroanei dintelui-ancora, avand in zona subecuatoriala o retentie de 0,25-0,5 mm.