Economia Serviciilor

1. 1. CONŢINUTUL, CONŢINUTUL, CARACTERISTICILE CARACTERISTICILE ŞI ŞI TIPOLOGIA TIPOLOGIA SERVICIILOR SERVICIILOR

•Conceptele de serviciu şi sector terţiar •Caracteristicile serviciilor •Tipologia serviciilor

• Evoluţiile din ultimele decenii îndreptăţesc caracterizarea economiilor ţărilor dezvoltate ca "economii ale serviciilor", determinând intensificarea preocupărilor specialiştilor de a depăşi relativa rămânere în urmă a teoriei faţă de practică. Aceste preocupări s-au concentrat în primul rând asupra definirii conceptului de serviciu, problemă dificilă datorită extremei eterogenităţi a serviciilor.

• Cele mai multe definiţii enunţă una sau mai multe caracteristici ale serviciilor care le diferenţiază de produsele tangibile. Alte definiţii pun accentul pe utilităţile, avantajele sau satisfacţiile produse de activităţile de servicii sau pe schimbările determinate de acestea asupra bunurilor, persoanelor sau relaţiilor sociale. Există şi definiţii negative ale serviciilor, care le definesc prin ceea ce de fapt nu sunt (prin excludere).

• Cu toate că nu există, până în prezent, o definiţie "perfectă" a serviciilor, definirea serviciilor ca reprezentând "o activitate umană cu un conţinut specializat, având ca rezultat efecte utile, imateriale şi intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale" apare satisfăcătoare în încercarea de a delimita serviciile de bunurile materiale.

• Serviciile sunt imateriale, intangibile, nestocabile (perisabile), nedurabile, inseparabile de persoana prestatorului şi a utilizatorului, eterogene (variabile), producţia şi consumul lor sunt simultane, iar preţul serviciului este un preţ al cererii. Aceste caracteristici îşi pun puternic amprenta asupra producţiei şi comercializării serviciilor.

• Astfel, în sistemul procesului de producţie a serviciilor (denumit de unii specialişti "servucţie") clientul reprezintă unul dintre elementele fundamentale, participând de multe ori direct la prestarea serviciului. De asemenea, calitatea serviciului este determinată într-o măsură esenţială de calităţile prestatorului, existând din acest punct de vedere numeroase posibilităţi de diferenţiere a serviciilor.

• Imaterialitatea şi intangibilitatea serviciilor fac evaluarea serviciilor mai dificilă şi obligă prestatorii să găsească soluţii pentru a le face "vizibile". Aceste caracteristici au de asemenea, importante implicaţii asupra modalităţilor de comercializare a serviciilor în străinătate. Nestocabilitatea (perisabilitatea) serviciilor creează probleme îndeosebi legate de posibilitatea apariţiei unor dezechilibre între cerere şi ofertă şi impune utilizarea unor strategii vizând atenuarea acestor dezechilibre.

• Clasificările statistice ale serviciilor sunt grupări ale rezultatelor producţiei (clasificări pe produs), ale unităţilor de producţie (clasificări pe activităţi), ale meseriilor (clasificări pe ocupaţii) etc., furnizând date care servesc analizei producţiei, comerţului sau consumului de servicii.

• Cele mai multe clasificări internaţionale pe produs conţin şi bunuri şi servicii ca de exemplu, Clasificarea Centrală pe Produs (CCP), Clasificarea Centrală pe Produs a Comunităţii Europene (CCPCOM), Clasificarea Bunurilor şi Serviciilor Gospodăriilor (CBSG), fiind mai puţine cele specializate numai pentru servicii, cum ar fi: Clasificarea Schimburilor Invizibile (CSI).

• Clasificările internaţionale pe activităţi, dintre care remarcăm: Clasificarea Internaţională Tip pe Industrii (CITI), Nomenclatorul Activităţilor din Comunitatea Europeană (NACE) ca fiind cele mai semnificative, utilizează pentru gruparea unităţilor de producţie caracteristici cum ar fi: natura tehnică a producţiei, destinaţia produselor şi altele.

• După modelul clasificărilor internaţionale amintite, în anul 1992 a fost elaborată şi la noi în ţară o nouă Clasificare a Activităţilor din Economia Naţională (CAEN), care este o clasificare ierarhică (pe mai multe niveluri) cuprinzând: secţiuni, subsecţiuni, diviziuni, grupe şi clase, codificate cu litere şi cifre, pentru a permite prelucrarea electronică a datelor.

• O problemă importantă atât din punct de vedere teoretic, dar şi practic este armonizarea clasificărilor naţionale şi a celor internaţionale, aceasta având implicaţii asupra comparabilităţii datelor privind dimensiunile şi structura sectorului terţiar în diferite ţări, dar şi asupra rezultatelor financiare ale firmelor implicate în comerţul exterior cu servicii.

• Pe lângă astfel de clasificări statistice ale serviciilor, există o multitudine de grupări ale acestora, după diferite criterii economice, rezultând diferite categorii de servicii care se diferenţiază în privinţa comportamentului economic al prestatorilor şi/sau al utilizatorilor, metodelor optime de gestiune a resurselor, modalităţilor de evaluare a performanţelor ş.a.m.d.

• Astfel de categorii au la bază criterii ca: sursele de procurare a serviciilor (servicii marfă şi nemarfă), natura nevoilor satisfăcute (servicii private şi publice), beneficiarul (utilizatorul) serviciilor (servicii intermediare şi finale sau servicii care afectează bunurile, persoanele sau ambele), funcţiile economice îndeplinite (servicii de distribuţie, producţie, sociale, personale), natura prestatorului (public, privat, asociativ sau cu scop lucrativ sau nelucrativ), natura efectelor (servicii nemateriale şi materiale), modalităţile de comercializare (transferabile şi netransferabile), raportul capital / muncă (servicii care se bazează pe personal sau pe echipamente) şi multe altele.

• Multitudinea de clasificări ale serviciilor evidenţiază diversitatea tipologică a acestora, demonstrând în acelaşi timp dificultatea înţelegerii mecanismelor şi legităţilor economice specifice diferitelor categorii de activităţi terţiare precum şi necesitatea continuării cercetărilor metodologice şi aplicative destinate unui astfel de deziderat.