Doar Vise

Nu cred ca mai pot fi ranit, de cand a murit sotia mea pur si simplu nu am putut sa imi mai deschid sufletul. Cum a murit inca nu stiu, insa mi s-a spus ca a murit intr-un acident de masina, o simt aproape si inca ii simt parfumul atunci cand adorm noaptea. Totul e rece, nimic nu mai pare a fi din ceea ce a fost. Traiesc intr-o lume gri. Cateodata chiar ma intreb de ce mai traiesc, cu ce rost indur atata suferinta, parca nici durerea nu imi mai ofera acea placere ucigatoare. Te-am pierdut, nu am stiut sa te apar, sau poate moartea ta a avut un sens, de obicei orice lucru are un sens. Dar nu il pot gasi. Cateodata incerc sa iti aud vocea ta blanda, dar ma distrug singur cand o descopar. Imi lipsesti enorm. Ai plecat cu o parte din mine, nu mai sunt acelasi om pe care l-ai cunoscut, insa sunt acelasi om care te iubeste si te va iubi mereu, fara limite. Pentru ca adevarata iubire nu are timp sau spatiu. Crede! Imi spuneam, sa cred ce, nu pot crede in minciuni imi spuneam incercand sa caut adevarul ascuns. Mi-as dori sa te aduc inapoi cu orice pret, o doamne, si daca l-as stii. Dar este inca timp, inca timp sa sper. Nimic nu imi va lua speranta imi repetam incercand sa adorm, insa noaptea nu e de partea mea. Am decis sa fac un dus, simteam picaturile cum curg usor. Oh, iubito mai ti minte noaptea in care ne-am cunoscut? Ploaia curgea usor, iar copacii infloriti ne zambeau in cale. Lumea era a noastra, eram fericiti. Mai bine m-as culca, oricum ne vom intalni si in vise, pana si ele iti apartin. E tarziu iar ritmul inimi ma cara in ritm de vals usor spre lumea amintirilor, iti ating chipul, ochii tai atat de profunzi imi distrug sufletul ca o vraja celesta, si au aceeasi flacara a pasiuni in ei, sarut buzele moi pe care le ador. Si cat mi-ar dori ca acesta sa nu fie un vis, cat mi-as dori eternitatea...sa te pot iubi pana in eter. Dar nu poate fi atat de rau, incerc daca nu sunt macar sa fiu optimist. Traiesc acelasi lucru in fiecare zi, incerc sa nu ma plang foarte mult de asta. Deja am refuzat multe din placerile vietii, adancindu-ma in amintiri, dar e prea tarziu, e prea tarziu sa ma intorc. Am incercat de nenumarate ori sa imi incep viata de la capat, sa revin la normal, aproape ca m-am obisnuit sa fiu asa, mereu singur si pe cont propriu. Am luptat atat de mult, dar trecutul e trecut, incerc doar sa savurez prezentul. Chiar am vrut sa scap de monotonie si sa ma mut in alt oras, dar sunt prea multe lucruri care ma leaga de acest loc. Cum ar fi? probabil va intrebati. Oricine are prieteni, stiti voi acele persoane cu care stati pana noaptea tarziu si discutati despre tampenii si aproape ca mai uitati despre neajunsurile vietii si in plus mi-ar veni foarte greu sa imi gasesc un serviciu la fel de bun ca acesta; momentan am o firma proprie de internet, totul merge bine stiti voi, intodeauna mi-a placut asta insa cateodata ma pierd foarte adanc in munca si uit de orice. Ati putea spune ca ador sa muncesc, probabil 1

asa este, mereu este bine cand pui pasiune in munca si imi mai iau gandul de la rutina. Pentru unii sunt doar un om obisnuit, care isi plateste taxele sau spera la o viata mai buna printr-o munca cinstita; insa prefer sa fiu diferit, sa fiu acea persoana care schimba o viata, as vrea sa ajut, sa fiu cineva mai bun mereu miam dorit dar.. poate este doar un vis. Visele devin realitate atunci cand crezi in ele, cu atata pasiune, dorinta; este ca si cum ai iubi cu toata fiinta ta. Dar prin atata tristete? Mai ai puterea sa alergi dupa ele? Dar visul nostru? Daca cred in el il pot readuce?

2