Doar Un Pas 3

Doar un pas - scris de Alexa Capitolul 3 – Păreri neîmpărtăşite Încă tremurând puţin după întâlnirea cu noul ei vecin, Amalia începu să frunzărească scrisorile. Mânie, îşi zise ea în gând. Din cauza asta tremura. Acum putea să zică aşa ceva, deoarece era la adăpost de zâmbetul acela sexy şi de ochii ăia albaştri hipnotici. - Mare nemernic. Este un incult. Un fustangiu incult, care a pus flamingo roz în curtea casei visurilor tale. Bagă-ţi asta în cap, Amalia Adams! Îşi aminti sclipirea din ochii lui şi era gata s-o lase mai moale. Îşi aminti senzaţia pe care a avut-o în momentul în care a crezut că o să o sărute. Aproape îşi dorise ca el să facă acest lucru, dar scutură din cap şi alungă cu hotărâre acele gânduri. - Darul lui Dumnezeu pentru femei, ha! mormăi ea, aruncând facturile într-o grămadă, şi scrisorile personale în alta, pe masa de cireş din faţa ei. Mi-ar face plăcere să foloseşti baia mea cu jacuzzi, Amalia, îl imită ea groaznic, încercând să ignore faptul că încă mai simţea căldura strângerii mâinii lui pe picior. Era clar că această senzaţie se datora luxaţiei, se dojeni ea. Două aspirine şi o pungă cu gheaţă vor rezolva problema. Inima începu să-i bată mai tare când îşi aminti expresia de pasiune apărută în ochii lui, chiar înainte ca fetele să îl strige. Uh, era clar de ce erau aşa de entuziasmate. Fii serioasa, Amalia, cu siguranţă toate adolescentele reacţionează la fel. Şi tu nu eşti o adolescentă, se certă ea. Când se gândi că o sa locuiască lângă el, se încruntă. - Javră îngâmfata! Nu vroia să treacă prin chestia asta după fiecare întâlnire cu el; nu vroia să aibă procese de conştiinţă prea des. Şi se hotărî că aşa va face. Dacă erau vecini, nu trebuia neapărat să se întâlnească în fiecare zi, ba şi mai mult, nu trebuia neapărat să fie în relaţii amicale. Va încerca cât va putea de mult să îl evite. O scrisoare de la prietena ei Sarah Woods îi atrase atenţia. Era pusă la poştă în Crested Butte, Montana. Montana?! Sarah niciodată nu depăşise vestul oraşului New York. Rupse plicul si scoase scrisoarea. Dragă Amalia, Am întâlnit bărbatul visurilor mele în colţ la magazin. Maşina mea e făcută praf şi la fel şi inima. Am fugit cu iubitul meu. Este fermier. Îţi voi da amănunte mai târziu. Am terminat cu furnizările. A trebuit sa-i predau firma mea lui Jess – oribil! Îmi pare rău că te anunţ aşa de brusc. Sper să îţi găseşti o altă slujbă pe timpul verii. Trebuie să închei. Matt abia aşteaptă să călărim la apusul soarelui. Îţi voi scrie în curând. Cu dragoste, Sarah. - Cu dragoste, Sarah! O strâng de gât! - Pe cine strângi de gât?

Amalia nu trebui să îşi ridice privirea ca să ştie că în bucătarie intrase Emanuela Hastings. Vocea ei era inconfundabilă şi o făcea pe Amalia să îi ţiuie urechile. Semăna cu claxonul unui Volkswagen cu accent de Brooklyn. - Sarah! Amalia rămase la masă, privind fix scrisoarea. Ştii ce mi-a făcut? A fugit cu John Wayne şi m-a lăsat pe drumuri, şi cu rate de plătit, şi cu noua mea maşină! Em îşi luă o Coca-Cola din frigider, apoi îşi trânti corpul grăsuţ pe scaunul din faţa prietenei ei. - Mda, şi eu mă bucur pentru ea. - Ei, - Amalia se încruntă şi dădu la o parte scrisoarea. Sigur că şi eu mă bucur pentru ea, dar mi-ar face mare plăcere să o bat cu carnetul de cecuri în cap! Contam pe banii ăia atunci când mi-am cumpărat maşina. Ce mă fac acum? - Vei găsi altceva, îi răspunse Em optimistă. - Sigur, îi răspune Amalia cu moralul la pământ. Ştii la fel de bine ca mine că toate slujbele pe timpul verii se angajează până la sfârşitul lui martie… Pentru o clipă, Em rămase tăcută. În timp ce se uita pe geam cu privirea aţintită pe pajiştea proaspăt tunsă din faţa casei vecine, în mintea ei începu să se contureze schema unui plan. - Ah… pun pariu că o să apară ceva. Amalia era atât de preocupată de neczul ei, încât nu remarcă nota ciudată de emoţie din vocea lui Em. Abia se întorsese dintr-o vacanţă dezastruoasă, cu o gleznă luxată şi cu o teribilă durere de cap. Robert Idiotul de mutase în casa de alături şi slujba ei de bază zburase pe fereastră. Ţinea foarte mult la poziţia pe care o avea la grădiniţa din Torry Hills, dar salariul nu-i permitea să îşi cumpere o maşină nouă. La naiba! Dacă Sarah ar fi fugit cu iubitul ei înainte de afişarea reducerilor la avansuri pentru ratele la maşini! Nu era vorba de bani, deşi Amalia era aproape o maniacă în ceea ce privea situaţia ei financiară. Abia aşteptase să-şi reia slujba de vară în domeniul furnizării de alimente pentru petreceri. I-ar fi plăcut să fie bucătar-şef, ăsta era visul ei secret. Îi plăcea să gătească şi să facă prăjituri, să creeze reţete noi de mâncăruri şi deserturi. Vara era sezonul cel mai încărcat pentru Sarah, care avea o firmă specializată în organizarea şi aprovizionarea cu gustări a petrecerilor în aer liber. Lucrând împreună cu Sarah, putea să îşi îndeplinească visul secret şi să obţină şi nişte bani în plus. Em scoase un oftat în care se amestecau uşurarea si frustrarea. Se temuse ca Amalia va observa nota aceea ciudată din vocea ei, şi în acelaşi timp ardea de nerăbdare să îi spună toate noutăţile. Dar Amalia se uita încruntată la grămada de facturi. Asta era bine, îşi zise Em în sinea ei, dar dorea totuşi să îi spună noutăţile, ca Robert Pattinson o interceptase pe alee când venea, şi-i pusese tot felul de întrebări în legătură cu ea, cu Amalia adică. Cu un gest brusc, îşi scutură capul şi claia ei de păr brunet, tuns scurt, apoi se aşeză mai bine în scaun. Zâmbi larg, întorcându-se spre Amalia. - L-ai întâlnit pe noul nostru vecin? - Robert Idiotul, darul lui Dumnezeu pentru femei? - Aha… - lui Em îi îngheţă zâmbetul pe buze. Este un tip drăguţ, Amy. Ştiu că e puţin cam… - Pisălog, o ajută Amalia. Em se încruntă. - Recunosc că este puţin cam… diferit…

- Este un original, completă Amalia. Dar suna ca şi cum ar fi vrut să spună: Este o broască râioasă. Em îşi muşcă buzele şi încercă să îşi adune gândurile. - E puţin cam… sclipitor, îi zise ea gesticulând cu mâinile ei grăsuţe. Dar zău că este un dulce, odată ce ajungi să îl cunoşti, şi a fost extraordinar de răbdător cu puştii din vecini. A jucat fotbal cu ei. L-am urmărit zi şi noapte. Un bărbat care se poarta frumos cu copiii avea trecere la Amalia, îşi zise în gând Emanuela. - Vai, Em, te porţi şi tu ca adolescentele. Nu-mi zi că ţi s-au aprins şi ţie călcâiele după el, ca lui Kate si Leah, spune Amalia ţâfnoasă, ignorând partea cu bărbatul-care-este-buncu-copiii. - Hai, Amalia, nu zi că nu arată bine. Fii serioasă. Şi-apoi, este aşa de faimos, încât se înţelege. - Dacă este aşa de faimos, ce caută aici în Torry Hills? o întrebă Amalia sceptică. - Dacă? Dacă este aşa faimos? o întrebă Em şocată. Robert Pattison este cel mai faimos actor britanic! Este în aceeaşi categorie cu Brad Pitt, Leonardo DiCpario, sau mai ştiu eu cine! Este oficial cel mai frumos bărbat din lume! Ultimul lui film a avut încasări de peste câteva milioane de dolari! Emanuela aproape leşinase de bucurie când auzise cine se mutase la doua străzi de ea. Cum putea Amalia să trăiască pe aceeaşi planetă şi să fie atât de indiferentă? - Ştii că nu merg la film, şi nici nu citesc revistele de scandal, Em, îi răspunse Amalia ţuguindu-şi buzele în timp ce desena cu un pix figure triste pe factura de la electricitate. Em îi aruncă o privire scurtă şi ridică mâinile spre cer. - Chipul lui a apărut pe coperţile tuturor revistelor importante: Entertainment Weekly, GQ, Teen Vogue, Life&Style. Amalia ridică neimpresionată din umeri şi-şi dădu la o parte o şuviţă rebelă de păr castaniu. - A apărut în reclame Tv. Niciun răspuns. - A fost invitat la toate decernările de premii pentru filme, pentru numele lui Dumnezeu! Îi zise Em exasperată. - Destul cu tipul ăsta, Em, se plânse Amalia. Nu vrei să afli despre vacanţa mea? Em strânse din dinţi, dar pe moment lăsă subiectul Robert Pattinson să cadă. Trase aer în piept, se forţă să zâmbească şi o întrebă: - Cum a fost vacanţa, Amalia? - Iadul de pe pământ. Amaliei încă nu îi venea să creadă. Cine s-ar fi gândit că o săptămână departe de casă ar putea să semene cu una desprinsă din romanele de groază? În niciun caz ea. De luni de zile plănuia vacanţa asta. Trebuia doar să treacă de nunta verişoarei sale. După aceea, urma să facă plajă la soare în curtea vilei îngrozitor de scumpe de pe malul oceanului, pe care se luptase din greu să o închirieze, şi economisise din greu banii pentru acest scop. Dorea să se bucure în pace şi linişte de vacanţă şi să citească o grămadă de romane de dragoste. Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg… - La început a fost marea surpriză a lui Sandy, începu ea. Scumpa mea verişoară mi-a anulat rezervarea şi a aranjat să stau la socrii ei. Am pierdut cu ocazia asta avansul de şaptezeci de dolari.

Emanuela se strâmbă. - Şi cum sunt socrii? - Bogaţi. Casa lor de vacanţă de pe malul oceanului este la câţiva metri depărtare de cea a familiei preşedintelui. Lui Em aproape îi ieşiseră ochii din orbite în timp ce se uita la grămada de poze pe care Amalia i-a pus-o în faţă. Observase o proprietate de tenis şi o terasa proprie cu bar. - Mamă-Doamne, locul ăsta e de vis. De ce naiba te tot plângi? - Stai să vezi, îi spuse Amalia calmă. Când Em se uita la pozele de la nuntă, Amalia îi arătă spre mire. - Ăsta este Jared. E un investitor în domeniul bancar, provenind dintr-un lung şir de investitori dintr-o familie cu tradiţie în acest domeniu. Holmes. - Aha… A fost născut cu o lingură de argint în gură? - Da. Şi când zâmbeşte îţi dai seama, că fiind născut cu o lingură de argint în gură, are gura ca un cioc de papagal. Dar Sandy îl iubeşte, şi el este bun cu ea… Amalia simţi o undă de invidie. La douăzeci şi patru de ani ea era cea mai mare dintre cele trei surori şi singura care încă nu era căsătorită. Nu era în căutarea unui bancher, nici măcar a unui doctor. Pur şi simplu îşi dorea un bărbat drăguţ şi serios, care să aibă o slujbă obişnuită, normală. - Arătai bine în rochia aceea, comentă Em. - Mersi. Amalia se încruntă. Am fost domnişoară de onoare de atâtea ori, încât au început să-mi zică bătrâna domnişoară de onoare. Dacă aş fi primit câte un dolar de fiecare dată când mama mea a spus “ Ea este fiica mea, Amalia, întotdeauna domnişoară de onoare, niciodată mireasă!” , aş putea plăti datoria naţională. Acum mama repeta explicţia că sunt cea mai mare dintre fete, nemăritată, ca să continue cu un chip plin de compaisune şi o privire tragică în ochii ei albaştri “ Amalia este o femeie de carieră.” Ca şi cum ăsta era un defect din naştere! Mama Amaliei nu spusese niciodată “Amalia a absolvit sunna cum laude” sau “Amalia este o profesoară extraordinară”. Daca Amalia ar fi devenit preşedinta Statelor Unite, n-ar fi impresionat-o prea mult pe mama ei. Dar dacă s-ar fi căsătorit cu un stomatolog şi ar fi devenit asistenta lui personală, atunci ar fi fost de-a dreptul fericită. Nici Amaliei nu îi displăcea ideea, dar nu primeşti întotdeauna ceea ce îţi doreşti. Era atât de mândră de ceea ce realizase. Făcuse de una singură multe. Pentru ea, faptul de a avea un soţ nu era scopul principal. Asta era cireaşa de pe tort. O femeie putea mânca un tort şi fără cireaşă, numai că nu era la fel de gustos. - Aoleu! Cine-i ăsta? Tonul plin de dezgust al Emanuelei o trezi pe Amalia din visare. Zâmbi strâmb privind poza cu nefericitul dinţos, care purta ochelari cu lentile groase. - Ăsta, cum ar spune mama, este a doua parte a poveştii. Ăsta este vărul lui Jared, vărul Nick, puţin sărit de pe fix. Nick, durerea mea de cap, oaia neagră a familiei şi permanentul şi neplăcutul meu partener pentru toată săptămâna. Este un lunatic. Em se uită la el de parcă ar fi înghiţit un gândac. - Asta spune tot. Amalia clătină din cap. - Ţi-am spus că este sărit de pe fix, şi nu am exagerat deloc. A încercat să jefuiască o bancă cu un pistol sculptat dintr-o bucată de săpun…

Începu să-i povestească necazurile ei cu Nick, inclusiv cum era să se înece când au trecut cu barca pe lângă un feribot şi aceasta a luat apă şi era să se răstoarne, şi cum şi-a luxat glezna când Nick a căzut peste ea în timp ce jucau un meci dublu de tenis. - Aşa că asta a fost viaţa mea în vacanţă. Vara mea s-a măritat cu un Holmes, iar eu am fost urmărită fără încetare de un lunatic. - Săraca Amy! Em o bătu cu simpatie pe mână. Ai nevoie de o vacanţă. - Bună, vecină! se auzi vocea lui Robert Pattinson prin uşa de plasă de la bucătărie. - Sau de un pistol, completă Amalia declaraţia lui Em, scrâşnind din dinţi când îşi aminti de Robert.