Doar Un Pas 2

Doar un pas - scris de Alexa Capitolul 2 – Primele impresii Amalia stătea în faţa lui şi se uita la el, înmuindu-se ca o îngheţată uitată la soare. Robert Pattinson o studia atent din spatele ochelarilor de soare. - Bună Rob, îl salutară fetele într-un glas. - Bună fetelor, cine este frumoasa voastră prietenă? Vocea îi era caldă şi uşor răguşită. Ar fi putut citi si presa şi tot sexy ar fi fost. O sa leşin, se gândi Amalia, având senzaţia că vocea aceea incredibilă o învăluia. Nu fi proastă, Amalia. Este un actor cu creier de găină, care a ocupat casa visurilor tale si a trasnformat-o într-o fermă de crescut păsări de plastic. Se crede darul lui Dumnezeu pentru femei. Şi apoi, tu niciodată nu ai leşinat. - Este Amalia, îi explică Kate fără entuziasm. Locuieşte aici. Arătă cu mâna spre casa închiriată de Amalia, de culoare albastru-deschis. Robert aruncă o privire rapidă la căsuţă şi înapoi la Amalia. - Ca să vezi… spuse el gânditor. Îi zâmbi din nou. Bună, vecină. Un zâmbet strâmb apăru pe buzele ei. - Robert Pattinson, se prezentă el. Îi luă mâna şi reuşi să facă din acest gest simplu ceva senzual. Amalia se blestema din nou în minte pentru slăbiciunea ei. - Unde ai fost când m-am mutat? Mi-ar fi prins bine un ajutor la decorare. - Mi-am dat seama, îi răspunse ea cu amabilitate prefăcută, trăgându-şi mâna şi ştergând-o de pantalonii scurţi cu un aer absent, palma ce încă mai pulsa dupa atingerea lui. - Sunt Amalia Adams. Am fost în vacanţă. - Te-ai distrat bine? - Nu. - Este ceva legat de cârjele astea? Amalia zâmbi atât de strâmb, încât el avu impresia ca a înţepat-o o albină. - Ce isteţ eşti, domnule Pattinson. Mi-am luxat glezna în timp ce jucam tenis. Robert se lăsă în genunchi şi începu să îi pipăie glezna rănită. Pentru o clipă, Amalia avea impresia că o să facă atac de cord. Sângele începu să îi vâjâie în urechi. Nu mai putea să respire. Era sigură că în urmatoarea secundă picioarele o să-i cedeze. O, Doamne, o să cad peste el! se panică ea în minte. Apoi, spre mirarea ei, realiză că numai corpul ei reacţionase aşa la atingerea lui, în timp ce el îşi plimba nestingherit mâna pe glezna ei rănita, în sus şi în jos pe gambă. Este absurd, îşi zise ea în gând, simţind iar că o apucă ameţeala. Era ultimul bărbat de pe pământ de care să se simtă atrasă. Se hotarî să-i zică vreo două şi să-şi tragă piciorul, dar constată că era incapabilă să se mişte. Robert îşi ridică privirea şi-i zâmbi larg. - Nu mi se pare prea grav. O privi insinuant şi sprâncenele îi apărură deasupra ochelarilor de soare. - Alternează pungi cu apă caldă şi cu gheaţă… şi nu te descuraja.

- Vai, domnule doctor, vă mulţumesc atât de mult, îi zise ea ironic, reuşind în sfârşit să facă un pas înapoi. - Eşti oricând binevenită să utilizezi baia mea cu jacuzzi, se oferi el ridicându-se şi făcând-o pe Amalia să se tragă înapoi spre maşină. Cu o mişcare uşoară, el îşi ridică ochelarii spre creştetul capului. Amalia înghiţi în sec. Acum chiar că ai dat de bucluc, Adams. Îşi spuse ea, pierdută în privirea lui. Avea cei mai frumoşi ochi albaştri pe care îi văzuse vreodată. Erau de un albastru pur. Hipnotici. Răpitori. Dar era în străfundul lor o licărire… umor? Nu prea se potrivea cu proasta impresie pe care şi-o făcuse despre el. Dintr-o dată, ea simţi că îşi pierde echilibrul şi se sprijini de maşină. El se apropie să o ajute, însă ea îi făcu semn cu mâna să nu mai facă niciun pas. Totuşi el veni spre ea şi îşi puse mâna pe capota maşinii, la un centimetru de umărul Amaliei. Ea simţi o picătură de transpiraţie care i se prelingea printre sâni şi un fior o străbătu pe şira spinării. El o măsură din cap până în picioare fără ruşine, şi ea avu senzaţia că privirea lui albastră trece prin bluza ei galbenă şi prin pantalonii scurţi kaki. - Ce zici, Amalia? Vocea lui coborâse cu o notă, devenind şi mai catifelată. Mi-ar face mare plăcere să foloseşti jacuzzi-ul din casa mea. El îşi trecu limba peste buze şi se aplecă mai mult spre ea, până când între ei nu mai rămăsese niciun centimetru şi corpurile lor se atingeau. Corpul Amaliei parcă a fost străbătut de un şoc electric. Singurul lucru pe care îl înregistră mintea ei în acel moment a fost: O să mă sărute. Era îngrozită. Trase cu greutate aer în piept. Spera ca respiraţia neregulată să n-o dea de gol. - Hei Rob! Interveniră vocile plângăreţe ale fetelor. Aruncă-ne o pasă, vrei? Te rugă-ăăm! - Sigur fetelor. Se întoarse rânjind, prinse mingea în mâini şi o mângâie drăgăstos. - Asta va fi una lungă, să ştiţi. Leah fugi zig-zag spre stânga, apoi trecu în spate. Kate fugi înainte pe alee. Cu o mişcare rapidă a mâinii, Robert lansă mingea la aproape treizeci de metri în josul străzii. Fetele se repeziră după ea ca lupii după pradă. Robert se întoarse cu acelaşi zâmbet larg pe buze, dar constată că fusese lăsat singur. Uşa exterioară a casei Amaliei se trânti în urma ei, dovedind retragerea ei reuşită. Îşi zâmbi în barbă. Ce bucăţică! Nu era înaltă şi subţire şi nu avea un chip de copertă de revistă, ca modelele si actriţele cu care se întâlnise în trecut, dar era a naibii de adorabilă, de la părul care îi ajungea pana la talie, până în vârful pantofilor sport. Şi când te gândeşti că avea să locuiască lângă această brunetă minionă şi apetisantă. Chicoti. Pattinson, eşti un tip norocos, se gândi el. Viaţa în Tory Hills nu va fi monotonă având-o ca vecină pe Amalia Adams. Nu numai că era drăguţă, dar avea acel ceva. Un ceva nedefinit pe care unii îl numeau sex-appeal. O flacără, o strălucire, o lumină interioară.