Demoni Absurzi.docx

Demoni Absurzi

Prolog Bună, mă numesc Andrei. Andrei Dobra. Să stiți ca am murit. Nu mai știu de ce, știu doar că eram foarte tânăr pentru că acum am 19 ani. Să mai stiți că am fost crescut de un clan de vrăjitoare. Da, vrăjitoare cu maturi si oale și poțiuni și mâțe negre. M-au învățat, printer alte vrăji, cum să mă teleportez distanțe scurte, să animez obiecte neanimate, să absorb forța vitală etc. Deci da, sunt mort, dar nu de tot. Mă aflu în purgatoriu, un fel de pământ 2.0, unde se afla și oameni și alte creaturi.Trebuia să mă aflu în iad, să lupt de partea iadului, dar nu am fost de acord așa ca nu am făcut pactul. Sâc idului, muie raiului. Și așa m-am trezit în purgatoriu, vânat de forțele lui Belial, demonul pe care trebuia să îl servesc. Tare ofticos demonul ăsta. Numele tagmei mele se numește Păpușar. Parctic pot umple obiecte cu forță vitală, sau suflete, și să le fac să-mi facă pe plac. Este o abilitate foarte folositoare, e ca și cum ai avea o armată la cheremul tău oriunde te duci. Eu am 3 păpuși preferate: 1) Cat: O păpușă grotescă și scheletică cu coarne în loc de ochi, foarte rapidă si letală; 2) Hat: O păpușă cavaler, aproape indistructibilă, în care pot intra sub forma de fum în caz că am nevoie de protecție; 3) Red: O păpușă vrăjitoare prin care îmi pot canaliza vrăjile, în general o folosesc pentru crearea trandafirilor și a tentaculelor. Cam atât despre mine, acum citiți povestea mea absurdă, plină de dragoste și frică, clar?

Partea 1: Belial și Azmodeus

În beci mirosea a murături. Atmosfera era umedă și aducea a mormânt. Eu eram bine pitit după un butoi, ronțăiam un castravete murat. Mai mâncasem unul înainte, cu niște brânză veche pe care o găsisem pe un dulap. Pe scări au început să se audă pași. Încerc să mă fac cât mai mic în mica mea ascunzătoare. Îmi simt sufletul arzând și aud în urechi cuvintele preotesei: “Născut din iad, pentru iad. Născut din iad, pentru iad.” Nu. Nu, nu, nu și nu. Nu sunt eu așa. NU! Nu intenționez sa consum suflete pentru propria plăcere, nu o să atac nevinovați, nu o să iau copii din fașă pentru a îi antrena să fie vrăjitori. Văd un șobolan în colț și nu mă mai pot abține. Invoc o mică marionetă și absorb sufletul șobolanului în ea. În fond, cui o să îi fie dor de un șobolan, nu? Din păcate am fost observat. -Alo? E cineva acolo? Acum am pus-o. -Nu. Ce pula mea, m-am tâmpit? -E ok, poți să ieși. Am făcut câțiva pași timizi, rămânând puțin în penumbră. Am dat ochi în ochi cu cel mai superb băiat pe care îl văzusem până atunci. Era slab, cu parul tuns scurt, într-o parte, urechi ghidușe și niște ochi extrem de pătrunzători. -Ce faci acolo? E frig în beci. O să răcești, Mi-a spus acesta. -Îmi pare rău, nu vroiam să deranjez, - Nu deranjezi pe nimeni, doar vroiam să te invit la mansardă. Tocmai vroiam să pun niște ceai la fiert. -Să știi că nu e sănătos să inviți oameni străini la tine în casă. -Uita-te la tine, ești numai piele și os. Ce mi-ai putea face?

Atunci mi-am amintit ce purtam. Un tricou roșu, jerpelit, pantaloni maro, brățări și o pentagramă la gât. Când mi-a vazut-o a făcut ochii mari. -Ești... -Sunt Crescut, nu Născut. -Dar ești... Tocmai când a terminat cuvântul de afară s-au auzit țipete. -Ce Dumnezeu, l-am auzit spunând. Afară era învalmășala de pe lume. Oameni-șarpe invadaseră orașul, dădeau cu cozile peste tarabe și terorizau inocenți. -Dațțțțțțțțține Păpușarul și scăpați cu viață. Tridentele zburau, udându-se cu sângele sătenilor. Cel mai mare, un omșarpe slinos și albastru țipa dupa mine. -Păpușarule, vin-o și înfruntă-ne. Dorința i-a fost îndeplinită. Am scos un răget de luptă, atrăgând atenția asupra mea. -Hey, limbă forfecată, pe mine mă vrei. Ochii mi-au sclipit de un alb-argintiu și jumătate dintre șerpi au început sa-și ucida confrați. -Moluscă neînssssemnată, o să te ucid chiar eu A dat să mă lovească cu coada, dar m-am dat la o parte. A vrut să mă împungă cu tridentul, dar m-am dat peste cap. În final l-am invocate pe Cat care i-a bagat ghiara în burtă. Șarpele s-a retras, mațele curgându-i pe dinafară. -Lordul Belial… O să… Se… Răzbune… Creatura a căzut la picioarele mele. -Slithers, am spus, scuipând pe cadavrul său. Între timp ceilalți s-au omorât complet reciproc. Sătenii mă asaltau cu mulțumiri.

-Ura! -Salvatorul nostru! -Trăiască Păpușarul! Băiatul m-a tras din mulțime și m-a băgat la el în casă. -Bine ca te-am scăpat, mai puțin și te omorau sătenii. Darie, încântat, a spus, întinzându-mi mâna. -Andrei, încântat. -Andrei? Nu… S-a uitat la degetul meu, unde aveam o aluniță din naștere. -ANDREI! Nu pot sa cred, te-am găsit. M-a luat în brațe și m-a sărutat pe obraz. -Ummmm, te cunosc? -Nu mai ți minte? Obișnuiam sa ne jucăm împreună când eram mici, înainte sa te ia preotesele. -Nu mai țin minte nimic de dinainte să mă ia preotesele. -Nu contează. O să stai la mine câteva nopți. Măcar atât pot face. -Mulțumesc, aș aprecia. Darie m-a condus sus și mi-a arătat dormitorul. Era simplu: Un pat, o noptieră, un dulap și o lampă. De la geamuri se vedea tot satul. -Îți mulțumesc extrem de mult pentru ospitalitate. -Nu ai pentru ce, e plăcerea mea. M-am schimbat în pijamalele oferite de Darie, m-am pus la geam și mi-am aprins o țigară. Aveam un cartuș special, magic, care se reumplea de câte ori îl închideam. De unde îl cunoșteam pe acest Darie. Ce trecut aveam împreună. O fi el secretul spre a-mi afla trecutul. Cu preotesele fusese mereu doar magie, studiu și supraviețuire. Contează trecutul meu? Acum am o vagă idee asupra identități mele. Știu cât de cât cine sunt. Ar trebui să sap mai adânc, contează atât de mult să îmi știu rădăcinile? Nu cred. Nu contează de unde ai apărut, ci ce faci cu această apariție.

M-am pus în pat relaxat pentru prima oară în multe luni știind că o să pot dormi liniștit. ………………………………………………………………………………………. Sunt un corb în noaptea albastră. Mănânc cadavre. Sunt cel care bate clopotele mortuare. Moarte, moarte și iar moarte. Doar asta știu, doar asta am fost învățat. Mă întrupez într-o statuetă. Mii de credincioși vin la picioarele mele, mă sărută cu buzele lor dezgustătoare, le simt limbile printer degete. Ce căutați aici? Ce vreți de la mine? Dispăreți, duceți-vă dracului. Eu nu am cu ce să vă ajut. Eu sunt doar o statuetă. Exist ca să văd morții cum mor. Ăsta e singurul meu scop. Deci dispăreți din fața mea. Eu un lucru știu și îl știu sigur. Moarte și iar moarte. ……………………………………………………………………………………….. Dimineață m-am trezit din visul cu statuia de cum s-a crăpat de ziuă. Am invoca o marionetă mică și am început să purific casa de energi negative. Erau destule, casa era veche, puteam să mă hrănesc din ea pentru multă vreme. Nu e ca și cum sunt în lipsă de reserve. Aveam noroc că lipsa hrăniri cu energie crea doar discomfort, nu-mi putea afecta cu adevărat sănătatea. Ei bine, înafară de cea mintală. Atmosfera din casă era chiar plăcută. Am făcut un duș cu apă rece care m-a revigorat. Aproape nu mă recunoșteam în oglindă, curat și relaxat. M-am dus în bucătărie și m-am auto-servit cu niște vin. -O să te doară capul, a zis Darie, care abia apăruse în bucătărie. -Noi aștia cu legaturi cu iadul suntem cunoscuți pentru aprecierea alcoolului. Plus, nu am nimic ce face azi. -Ba ai, a răspuns Darie și m-a tras într-un sărut. A fost un moment intens. Limbile noastre dansau un vals, iar corpurile vroiau să se contopească. Eram doi oameni pierduți în vâltoarea necruțătoare a universului care s-au regăsit și, pentru câteva momente s-au contopit. Eram luna și soarele, Artemis și Apollo, Nut și Geb. Doar noi doi contam în întreg universul, în acel moment, în aceea atingere, în acel sentiment Și s-a dus.

-Pentru ce a fost asta? Am întrebat -Vezi tu, te-am iubit de când eram mici iar acum când te-am vazut ceva s-a declanșat în mine. -Oare iubire? -Nu e prea devreme să o numim iubire? -Nimeni nu-mi spune mie când e timpul corect să-i spun iubire. Dacă vreau să-i spun iubire, îi spun iubrie și gata. -Bine, bine, a zis el râzând. Vrei sa-ti pun vin la fiert? -Oh da. Ne-am petrecut ziua în casă privind televizorul, mancând popcorn și bând vin fiert și ceai. Mă simțeam atât de comfortabil. Până nu m-am mai simțit. S-a auzit o bătaie în ușă și abia am avut timp să îl invoc pe Hat să blocheze liliecii fantomatici ce au venit spre mine. -Pe toți dracii nenorociți din iad, Andrei, dacă nu îți miști curul ăla afară și mă înfrunți jur pe maicămea că o să violez fiecare nenorocit de copil din acest nenorocit de sat cu un castravete. Am ieșit în curtea din spate ca să dau de o asasină. Era o figură impozantă, îmbrăcată în negru și purtând o mască ceremonială. Nu își putea ascunde, totuși, esența. -Bună, Alia. -Cât a trecut de la ultima întâlnire? Centurile lui Oroboros? -Cred că erau centaurii din Khal-Ar. Alia a făcut un flip pe spate, aruncând alți lilieci către mine. Eu m-am ascuns rapid în spatele lui Hat și l-am făcut să împroaște benzină din degete. Am invocate-o apoi pe Red și am învăluit-o în trandafiri. -Pe data viitoare, am zis, lăsând să cadă bricheta. -Asta ce-a mai fost? A întrebat Darie în timp ce corpul Aliei ardea. -O banshee. Poate poseda corpurile oamenilor. Cam ca mine, dar mult mai prost, am zis, intrând în casă. Hey, am o idee, hai în barul satului.

-Ești nebun? O să te recunoască oricine. -Dacă Alia stie că stau aici poți pune pariu că jumătate de iad deja știe. Așa că nu avem ce pierde. Așadar am plecat către bar. Pe drum ne-am ținut de mână ca orice cuplu normal. Îmi placea atmosfera asta de normalitate, fără vânători, fără sânge. În bar era plin de oameni și creaturi. Doi demoni grași stateau la masa cu un pitic, o semi-dragon seducea un vampire etc. Ne-am pus la tejghea și am comandat o cafea pentru mine și o bere pentru Darie. -Ei băiete, se pare că ai făcut o cucerire, a zis barmanița, o femeie grasă cu codițe portocali. Darie s-a fâstâcit, așa ca am preluat eu cuvântul. -Da, e iubitul meu, și e cel mai bun iubit din lume, am proclamat eu. O diavoliță ne-a observant și a venit către noi. -Și ce caută doi frumușei ca voi într-o dugheană ca asta -Sigur nu pe tine, am comentat eu -Oh, păcat Andrei, aveam un job pentru tine. -Oh, pentru numele Zarazei, este vre-un loc în care nu mă știe toată lumea!? -Nup. Acum fi atent la mine. În seara asta se produce o întalnire ale diplomaților lui Azmodeus și Belial. O sa aibă ca gardieni Pedepsitori, creaturile alea imese și netoate, unul de gheață, unul de foc. Curios să participi? Plata e bună. -Hmm… Și de ce nu te-am omorâ în schimb pe tine și am lua direct bani? am întrebat. -Pentru că nu ști ce plăceri pot să ofer ca bonus, a zis aceasta și m-a lovit cu coada jucăuș peste fund. -Și cu tine ce facem? l-am întrebat pe Darie. -Pot să ajut. Sunt antrenat ca asasin al ghețurilor. -Adică un fel de mag de gheață și asasin combo? -Ceva de genul

-Bine, te iau cu mine. ………………………………………. La două jumătate eram la locul stabilit. Vedeam cele doua grupuri cum veneau spre un depozit, Pedepsitorii stând gardă la cele două intrări. Darie s-a furișat printer umbre spre a-l ucide pe cel de gheață. Simțeam inima cum îmi bate și adrenalina curgându-mi prin corp. Da, pentru asta am fost crescut, pentru asta mam antrenat. Asta este vânătoarea. Darie și-a băgat giganticele cuțite în gâtul imensei creaturi, ținând-o de gură să nu țipe. Aceasta a căzut fără viață la picioarele lui. Acum era rândul meu. M-am concentrate și am intrat în creierul creaturi. Fusese atât de torturată. Nu a fost greu să o subjug și să o fac să atace diplomații. Cei câțiva care au reușit să scape au fost uciși de Darie, Red și Cat. ………………………………………………………………. -Partyyyyyyyyy!!!!!!! a țipat diavolița, a cărei nume am aflat că e Lara, și care se bălăngănea pe un scaun. Și mai zice-ți odată, cum i-ați ucis pe nenorociți? -Ti-am mai zis de trei ori. -Nu-mi pasă, e distractiv să aud povestea. Dar dacă aveți chef de ceva intim, haideți la etaj. La etaj se urca pe niște scări la dreapta barului. Lara s-a asigurat ca a mai dat ceva votci pe gât înainte să urcăm. Mi se părea ceva ciudat la peisajul din bar. Ceva familiar. Simțeam nevoia să-i ucid pe toți de acolo, să îi trimit țipând spre void și să le fur forța vitală. Eram născut, în finele zilei, să fiu personaj negativ. Oare de ce nu o făceam? De ce aveam puterea de decizie a unui zeu dar mă tratam ca pe un muritor. Camera de la etaj era cu pereți tapițați. Exista un bar cu o multitudine de băuturi aliniate, două fotolii, o canapea, o măsuță și pe măsuță o sticla de ceva pusă la gheață. -Băieți, bine ați venit în iadul interzis, a zis femeia. Eu și cu ea ne-am așezat pe canapea, iar Darie s-a trântit oboist pe un fotoliu.

-Se pare ca suntem doar noi doi în seara asta, Păpușarule. A mișcat din degete și două pahare de nu-stiu-ce au fost umplute imediat. -Devil touch. Ai grija, pe lângă băutură alcoolică e si un afrodisiac pentru cei cu legături cu iadul. -Cheers! am zis. -Cheers, a repetat. Am băut amândoi și am simțit cum mi se scoală. Lara mă privea ca pe o pradă. Și-a deschis bluza neagră, arătându-și sânii voluptoși. S-a apucat să mă muște de gât, apoi să-mi muște urechea. Eu îi masam sânii și am pișcat-o de ei. În cel stâng avea un cercel. A vrut să mă deschidă la pantaloni dar am oprit-o. În schimb ochii mei au strălucit alb și i-am preluat controlul. Am făcut-o sa-și dea jos pantalonii și chilotii. Am pus-o pe spate și i-am băgat coada în organul pregătit. Aceasta aproape că urla de plăcere. I-am scos coada și am intrat în ea cu forță. Nu era prea strâmtă. M-am mișcat de câteva ori și am ejaculat în ea. I-am mai supt puțin clitorisul purpuriu pentru încă un orgasm. -Nu e rău, a concluzionat Lara. Se simte legătura noastră cu iadul. Perversitatea noastră înnăscută. -Draga mea, la mine e mai mult obținută. -Aha. Auzi, am și eu o curiozitate? -Ascult. -Tu de ce nu te-ai sinucis până acum. -Bună întrebare. -Și care e răspunsul? -Nu m-am sinucis din sictir. Urăsc lumea. Am încercat de mai multe ori să mă sinuci, deasta sunt și obișnuit cu momentele în care viața mi-e în pericol. Și înainte iubeam lumea, vroiam să o scap de mine. Dar acum o urăsc. În curând o să-mi fie indiferentă, și atunci o să îi ucid pe Belial, Azmodeus și Diablon. Atunci nu o să-mi mai pese. Dar tu? -Eu trăiesc pentru plăcere. Îmi place să respir, îmi place să beau, îmi place să fut, îmi place sa fumez. Ah, chiar.

A scos două țigări și le-a aprins, dându-mi mie una. -Îmi place tot. Îmi place să văd oameni cum suferă și mor. Îmi place să sufăr și să mor încet. Îmi place când mi se oferă lucruri doar pentru ca am buci faine. -Și ce nu-ți place? -Nu-mi place când trebuie să mă prefac. Nu-mi place sexul prost. Numi place când hăndralăul de lângă mine e mai prost ca o vacă în călduri. Pes curt, nu-mi place falsitatea. -Și dacă tu de fapt nu te porți ca tine, ci ca o diavoliță. Te-ai putea urî? -Da, m-aș sinucide. Dar eu mă port ca mine, nu ca o diavoliță. Faptul că sunt una e pur și simplu o coincidență. Dacă eram un clișeu, îl futeam și pe adormitul ăsta. Dar eu am vise, aspirații, preferințe. Nu respect regulile iadului. Sunt într-un fel la fel de exilată ca tine. Îmi sacrific confortul pentru libertate. -Ți-am spus povestea lui Red? -Nu mi-ai spus nici o poveste. -Red e una din păpușile mele preferate. Sufletul care acum e în ea aparținea unei zâne numită Selara, care era zână Unselie, adică o zână rea. Și Selara era îndrăgostită de un zân, Numeno, Care era Selie, adică bun. Dragostea hibrid exista, dar era hulita. Numeno și Selara trăiau fericiți întrun luminiș. Cu toate acestea, Numeno a fost chemat la război unde a înnebunit și și-a vândut sufletul în iad. De mahnire Selara s-a sinucis măncănd un trandafir otrăvitor și și-a folosit forța vitală spre a o anima pe Red. -Apoi? -Apoi am folosit-o pe Red pentru a-l ucide pe nemernicul care avea sufletul lui Numeno. Se spune ca trupul fără suflet încă bântuie pădurile. -Wow -Tu ce ai fi făcut în locul Selarei? -M-aș fi îndragostit de altcineva. -Crezi că e așa ușor?

-Da. -Pentru noi. Dar pentru cei puri? am zis și am făcut semn spre Darie. Lara a dat pe gât ce mai era în sticlă. -Asta e o întrebare pentru altă zi. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e răsuflarea Larei pe pieptul meu. ………………………………………………………………………. De ce e dragostea mereu așa? De ce ne înlănțuim de bună voie? Normal, la început totul e ok, cu îngerași și plimbări și popcorn la film. Dar după? Când încep greutatea și certurile nesfârșite? Și nu doar că ne înlănțuiește, ne facem să ne placă lanțurile. E ca și cum ai merge și ai spune ”Uite coae, asta e libertatea mea, ia-o și da-mi la schimb dragoste. Facem combinația?” Așa că da. Sunt un înlănțuit și îmi iubesc înlănțuirea. Sper doar să o pot iubi veșnic. …………………………………………………………………………. Dimineața m-am trezit cu o sticlă de șampanie pe măsuță și un mesaj de la diavoliță care spunea ca se va întoarce pe seara. Mă întrebam dacă nu cumva avea să mă lase să locuiesc la ea la mansard o vreme. Eram mult mai în siguranță decât la Darie. -Bună dimineața, a zis băiatul în cauză de la bar mâncând un sandviș. -Neața, am răspuns. Cum ești? -Puțin mahmur, dar am dormit tun. Tu? -La fel. Chestia Larei te pune în cap rău. Că tot veni vorba, ești un bețiv foarte liniștit. Ți-ai luat somn pe fotolui fără probleme. -Eh, cred că e trăsătură de familie. Mi-am auzit stomacul comentând. Darie a mai scos un sandviș de după tejghea. -Mă gândeam că o să îți fie foame. -Drăguț din partea ta.

Mă simțeam încă puțin rușinat de aseară. Sexul cu Lara fusese extraordinary, nu mă înțelegeți greșit, dar official eram iubitul lui. -Deci, cum ți s-a părut aseara? -Genial. Îmi pare rău că ațipisem când ai început să faci sex cu Lara. -Deci știi, am zis fâstâcindu-mă. -Da, normal. De ce, te deranjează? -M-am gândit că o să te deranjeze pe tine. La replica asta băiatul a râs cu pofta. -Fute pe cine vrei, Andrei. Cât timp mă iubești, nu mă deranjează. -Whew, mă bucur să te aud spunând asta. A luat o sticlă de votcă și a început să bea. -Nu e prea devreme? -Auzi, dacă tu bei la ce oră ți se scoală, așa o să beau și eu. Ne-am pus amândoi pe canapea, eu cu șampania, el cu votca. -Știi, am zis, e atât de ciudat să fiu îndrăgostit de tine. -Cum așa? A întrebat, mai luând o gura. -Mereu am privit dragostea ca pe un parazit. Un păduche care îți suge toată personalitatea până nu mai ai nimic decât banalități. Dar cu tine e diferit. Cu tine mă simt ca și cum aș bea încontinuu. -Păi o cam faci. Am râs amândoi la replica asta. -Înțelegi ce vreau să spun. Nu mă simt constrâns să fac nimic. Nici măcar sex cu tine. Băiatul a zâmbit ghiduș. -Dar n-ai vrea? -Ohh da, am răspuns sarutându-l. -De îndrăgostit ai mai fost îndrăgostit până acum.

-Da, dar nimeni nu m-a iubit înapoi. Poate doar viața. Mereu am avut un amor ciudat cu viața. -Păi poate asta e problema. Oamenii ca tine: frumoși, inteligenți, carismatici, iubesc până-n pânzele albe. Iar dacă nu sunt iubiți înapoi la fel de intens și de liber se simt prinși în capcană. Dar eu te iubesc liber, te iubesc ca pe mine, te iubesc ca atunci când eram copii și te iubeam și viața noastră nu era așa complicată. -Și tu cum simți că eu te iubesc. -Simt că mă iubești dinamic. Simt că mă iubești cum îți iubești viața, simt că pe cât vrei să mă protejezi, pe atât vrei să mă lași liber. -E adevărat. Nu m-aș suporta pe mine dacă te-aș opri din a fi cea mai bună variantă a ta. -Eh, și fix deaia ne iubim Am continuat să bem în liniște, bucurându-ne de prezența celuilalt. …………………………………………………………………………………… Dimineața următoare am primit o misiune de la Lara. Am plecat pe când Darie dormea, așa că i-am lăsat un mesaj. Trebuia să interceptez liderul unui grup de rebeli și să-i preiau controlul. Într-un fel sau altul, trebuiau sa fie morți. Stăteam pitit în spatele unei pietre la intrarea într-o caverna. Acoliții erau deja înăuntru, dar liderul nu ajunsese. L-am invocate pe Cat și l-am pus să aștepte într-un copac, în caz de ceva. Nu a durat prea mult și a apărut și ținta, flancată de doi mercenary. Pe unul l-am ucis eu cu un baraj de bucătele ascuțite e porțelan și pe celalalt l-a înjungheat Cat. Am preluat conducerea liderului și l-am pus să-i puna pe acoliți să se sinucidă în numele ”Lordului Întunecat”. Eu și Cat muream de râs de după piatra de după care eram ascunși. Totuși ceva ciudat s-a întâmplat. Dupa sacrificiu liderul a început să se zvârcolească și să se transforme într-o abominație din metal și carne. Nu am stat pe ganduri. L-am asaltat cu un baraj de cioburi, dar el pur și simplu s-a avântat spre mine să mă înjunghie. M-am ferit și l-am pus pe Cat sa se lupte cu el. Cat a ieșit destul de șifonat din altercație, dar mi-a dat destul timp să absorb forța vitală a abominației într-o marionetă. Pe seară am fost înapoi la bar.

-Cum a mers? A întrebat Darie -A dracu misiune. Rebeli ăia făceau un fel de ritual ca să îl transforme pe lider într-un fel de abominație. Era să-mi pierd viața. Darie m-a sărutat apăsat. -Dacă dă dracu și mori jur că vin după tine în void și te snopesc în bătaie. -Hehe, ok. Ne-am pus pe canapea și el a deschis o sticlă de Devil Touch, dând jumătate de conținut pe gât. -Ziua ta cum a fost. -Ah, nimic neobișnuit. Am mâncat, am băut, am facut sex cu Lara. La ultima propoziție m-am înecat. -Și tu? -Și eu. -Și cum a fost? -A zis că fuți mai bine. -Eu și trișez. -Cum? -Magia mea o poate împinge spre orgasm. -Trișorule. -Și eu te iubesc, am zis râzând. Păi și cum, acum suntem o relație în trei? -Nu știu, suntem? -Păi eu pe tine te iubesc, pe a o plac doar. Și sincer nu-mi prea pasă -Eu cred că vă iubesc pe amândoi. Cred că m-a sedus. -E seducătoare, ce-i drept. Am început să mă joc cu mâna în părul său.

-Și pe cine iubești mai mult? -Nu cred că poți să iubești mai puțin sau mai mult, poți doar să iubești. L-am pupat rapid pe frunte. -Asta înseamnă că o iubești mai mult pe ea? am zis jucăuș. Te folosești de scuze? Mi-a zâmbit. -Cu tine nu am nevoie de scuze. L-am tras într-un sărut pasional. Corpurile noastre s-au mulat unul pe celălalt. Am început să îl ating pe sub bluză și să îi masez sfârcurile. -Ahh, Andrei. L-am desfăcut l-a pantaloni și i-am luat-o în gura. În timp ce i-o sugeam mă jucam cu o mână pe testiculele lui. Nu a durat mult și a terminat la mine în gură. Am scuipat conținutul la chiuveta de la bar. -Deci, am întrebat iar, pe cine iubești mai mult? A râs la replica asta. Nu mă deranja câtuși de puțin că eu nu ejaculasem. Orgasmul lui era suficient pentru mine. Ne-am pus din nou în poziți comode și am continuat să bem. -Mă tot gandesc de ce Lara îți dă doar ție misiuni solo. -Nu e evident? Sunt mai puternic decât tine. Comentariul ăsta mi-a câștigat o palmă peste cap. -Au! Nu-ți convine adevărul? -Ba da, dar eu am muncit pentru ce pot face. Ție ți-au picat din cer. -Nu-i adevărat. Preotesele m-au antrenat de mic. La 12 ani puteam ucide un demon-păianjen. -Și? Eu la 10 ani am primit prima recompensă ca mercenar. -Oh, ok, putem spune că amândoi suntem tari. -Păi atunci vreau și eu o misiune solo.

-Dar una ușurică, să vedem cum te descurci. ……………………………………………………………………….. Lara a apărut în scurt timp îmbrăcată într-un costum de piele negru și parul prins în coadă. Contrastul cu pielea ei roșie era excelent. Avea un bici prins de curea. -Bună seara, poponari mei preferați. Ce faceți? -Vreau și eu o misiune! a declarant Darie mândru. Lara a pufnit în râs. -Tu? O misiune solo? O să mori degeaba. -Zău? a zis Darie și și-a scos cuțitele. -Ok, ok, pune-ți jucăriile jos, mă faci să am chef de sex. Am ceva pentru tine. O caravan de-a lui Azmodeus va trece pe lângă Estalon. Interceptez-o, ucide-I pe toți și ia ce se află în cutia uriu-maronie. -Aha. Și ce se află acolo? -Un artefact. Ceva. Nu-mi pasă. Adu-mi-l mie, o să îl livrez eu clientului. -Bun! Darie a mai băut puțin, și-a luat armele și dus a fost. -Crezi că o să pățească ceva? -Pff, n-are ce să pățească. Caravana nu are gardieni. Lara s-a aruncat extenuată pe fotoliu. -Nu mai pot, jur că îmi iau o vacanță. M-am pus pe marginea fotoliului, am săutat-o pe gât apoi i-am înmânat un pahar de Devil touch. -Cheers, am zis eu. Pentru sex și alcool. -Cheers, a răspuns ea. -Ca și fapt divers, am vorbit cu Darie. Cică te iubește.

-Zău? Păi cum, nu te iubea pe tine? -Mă iubește și pe mine. -Ce mult iubește băiatul ăsta. -Știu, așa-i? -Și tu? Tu mă iubești? -Abia reușesc să îl iubesc pe el. Iubirea pentru mine e simbiotică, dacă nu chiar parazită. Pe tine te plac. Nu ești proastă, nici falsă și îți place distracția. Nu prea există lucruri care să nu îmi placă la tine. -Nu prea? -Nu-mi place ca nu te cunosc sufficient de bine. Desigur, putem transforma asta într-un joc de-a șoarecele și pisica, dar n-am chef. Mai degrabă aș afla tot de la tine. -Păi deja știi ce-mi place și ce nu-mi place. Ce mai vrei să știi? -Hai la o plimbare. Am coborât de la etaj și am ieșit din bar. Atmosfera de afară era sublimă pentru mine, nori de ploaie pe cer, aer rece și umezeală. Chiar câteva băltuțe, semn că plouase mai devreme. Eu și Lara ne-am plimbat puțin în liniște după care ne-am așezat la baza unui copac. -Niciodată nu mi-am imaginat că aș avea o familie, am zis eu, ca să rup tăcerea. Una clasică, gen soție și copii. Mi se pare supid să trăiești pentru așa ceva. Frați și surori de sânge, da, iubiți, da, dar familie? Mai bine nu. -Diavolițele își pot face familie, dar e mult mai ciudat la noi. Majoritatea masculilor mor în procesul de procreație. Deasta sunt așa puțini. Eu nu-mi doresc boraci. Prea multă bătaie de cap și și așa sunt destul de ocupată. -Ce proces bizar. Să pierzi persoana pe care o iubești pentru a crea mini-ființe pe care se presupune că trebuie să le iubești. -Cam de asta ține dacă moare masculul sau nu. Dacă își iubește sufficient de mult consoarta rămâne în viață.

-Și dacă te împerechezi cu cineva din altă specie? -După cum vezi, nu se întâmplă nimic. Șansa de a rămâne însărcinată cu hibrizi e foarte mica. -Aha. Voi aștia din iad aveți o anatomie foarte ciudată. -Și tu ești practic din iad. -Da, dar m-am născut om. Lara s-a apucat să facă o coroniță din flori. Eu am învocat două marionete pe care le-am făcut să danseze în aer. Atmosfera era foarte relaxantă. Am sărutat-o pe Lara și ea mi-a răspuns sărutului. I-am mângâiat părul negru, coarnele, și i-am privit ochii de un verde arzător. Am făcut imediat marionetele să dispară odată ce patru handrălăi s-au apropiat de noi. -Ce avem noi aici? A întrebat cel mai urât dintre ei. Eu și Lara ne-am pus pe un râs isteric. -Ce-i așa de râs, idio…? Nu a avut timp să răspundă că biciul Larei i-a retezat nasul. Eu i-am bombardat pe restul cu cioburi de porțelan, ce-i drept, cu energie redusă. -Cărați-vă, a urlat Lara, înainte ca prietenul meu de aici să vă transforme în bucăți de lemn. Hăndrălăii și-au adunat repede catrafusele și au plecat. -Revigorant, așa-i? a remarcat Lara. -Puțin, am răspuns. Toți bătăușii se cacă pe ei când nu pot intimida. -Poate pentru că deasta au ales să fie bătăuși. Am luat-o de-a lungul unei alei, am cotit la stânga și după câteva străzi am ajuns la bar. -Cred că ar trebui sa ne culcăm, a spus Lara. -De accord. După încă o sticlă de Devil touch Ne-am băut băutura și ne-am pus la somn.

…………………………………………………………………. Cine ești tu ființă arămie să te pui cu luna? De ce din sânul tău curge ambrozie? Îmi ești fiica sau mamă? Pădurea era deasă. Urmăream pe cineva. Luna era roșie ca sângele. Sângele. Ăsta e răspunsul. Sângele ce-mi curge prin vene. Sângele pe care îl vărs. Sânge, sânge și iar sânge. Sunt o creatură de sânge. Alerg pe cineva în pădure și urc un munte. Padurea e deasă, oh, foarte deasă. Dar nu se poate ascunde la infinit. O să-l găsesc, și atunci și prin venele sale va curge sânge. Sânge, sânge și iar sânge. Muntele sânului tau, mamă dragă, dragă fiică, e abrupt. Nu pot urca. Alunec pe sânge. Sânge, sânge și iar sânge. Urlu, sunt disperat. Îmi scot părul din cap. Să ajung la creier. Da, asta e sursa tuturor problemelor mele, creierul. Tăiați-mi capul. Să cadă, să pice, să mă scap de el. Îmi doresc pace eterna. Să nu mai fug după tine. Să te las în pace și să-mi văd de viața mea. Dar nu pot, pentru că în trupul și din trupul meu curge sânge. Sânge, sânge și iar sânge. Te voi găsi, mamă dragă. Trei papuși îmi trebuie și trei păpuși am să obțin. O să fi mândră de mine dragă fiică. ……………………………………………………………………… Când m-am trezit transpirasem. -Neața, mi-a spus Lara de la bar, unde stătea cu un cu părul roz îmbrăcat în armură aurie. Du-te fă un duș. Avem de vorbit. Ah, și vezi ca murmuri în somn. N-am priceput o iotă din ce ai zis. Baia era la stanga barului. Dușul rece m-a ajutat sa-mi revin din coșmar. Eram deja obișnuit să am coșmaruri. Cănd am ieșit i-am văzut pe amândoi cu fețe grave. -Ce-i? am întrebat amuzat. Cine a murit? -Posibil Darie. Am simțit cum mă albesc la față și mi-a venit să vomit. -Acesta este Jofiel, arhanghel al raiului.

-Andrei, î-încantat. -Poftim, mi-a spus arhanghelul. Mi-a oferit un pliculeț ce conținea poze cu Darie în chiloți și legat. -Ce s-a întamplat? -Băiatul a încercat să fure un artefact foarte important pentru Azmodeus, inima Zarazei, fiica sa. A fost prins de vânători lui Belial și acum este prizonier. A urmat un alai foarte colorat de înjurături din partea mea. -Darie… am zis cu voce stinsă. Lara a amușinat de câteva ori. -Îi pot lua urma. Nu degeaba am făcut sex cu el. -Bun, atunci plecăm la apus. O să ne acompaniezi? am întrebat arhanghelul A dat din cap. …………………………………………………………………………. Slujesc la altarul tau, mamă. Mă aflu într-o biserică. E complet goală, înafară de mine și de un demon care bea whiskey. -Ce faci, baby. Continuam rugăciunea neântrerupt. -Crezi că rezolvi ceva? Crezi că te ascultă? HA! Nu te ascultă nimeni. S-a apropiat de urechea mea și a șoptit: -Nu te ascultă nimeni, baby. A început să se audă o muzică jazz și demonul a început să danseze prin biserica. -Universul ăsta. Universul ăsta e făcut pentru un singur lucru baby. Haos. Uita-te la tine. Să mă cac pe pioșenia ta. Ești doar un ipocrit, știi asta, nu? Nimic nu contează la final. Totul ajunge în void, totul. Mi-a turnat putin whiskey în cap.

-Dar tu nu. Tu ai valori, și dragoste, și speranță. AHAHAHAHA. Mă faci să râd. Totul se duce dra-cu-lui, și nimic din ce faci tu nu o să schimbe asta. Ești doar o bucățică mica de praf în ditamai universal care ți se găinățează în cap orice planuri ți-ai face. Așa ca hai cum mine, baby. Hai să dansăm spre nimicul nostru. M-am ridicat furios. Am încercat să-i dau una în gură. Mi-am dat seama că am spart o oglindă. ……………………………………………………………………………………… Când m-am trezit eram într-o caravan în deșertul Shar-lala. Lara și Jofiel împărțeau o sticlă de votcă. Mi-au dat și mie să beau. -Unde suntem? Am întrebat. -Aproape de satul Lothran. Acolo facem primul popas, a răspuns Lara. -Cât timp am dormit. -Un sfert de zi, nu vezi că e noapte? Și iar ai murmurat în somn. Iar nam priceput o iota din ce ai zis. Am stat puțin în liniște, bând din votca. Am început la un punct să simțim că caravana se mișcă prea tare. -Rechini de nisip! a urlat vizitiul Ne-am dat jos toți trei. Lara și-a scos biciul și Jofiel sabia. Primul rechin a sărit la atac , dar a fost prins de gât de biciul Larei și aruncat într-o parte, unde diavolița a sărit pe el și i-a băgat cuțitul în gât. Jofiel l-a sfârtecat pe al doilea cu o lovitura de sabie. Eu l-am imobilizat pe al treilea cu fire magice și i-am furat forța vitala. -Vierme de nisiiiiiiiiiiiiip! A urlat iarăși vizitiul. Un imens vierme a venit către noi. Lara și Jofiel s-au dat în lături, dar eu l-am lăsat să mă înghită. Câteva secunde totul a rămas încremenit, după care viermele a explodat într-o ploaie de mațe. O bucată de maț ardea cu o flacără alba și din ea ieșeau papuși negre cu forma de vrăjitoare care explodau. -Witchdolls, am zis eu vessel. Păpuși explozive, mereu folositoare.

Ne-am continuat drumul. Am ajuns în Lothran spre dimineața și am luat o camera la han. -Nu știu de voi, dar eu mă duc la shopping, a zis Lara. Eu și Jofiel am hotarât să ne antrenăm pe un pisc din apropiere. Lupta dintre noi era intensa. Eu nu aveam voie să-mi invoc papușile, foloseam doar barajul de porțelan, teleportarea și ațele magice. Arhanghelul era un adversar pe măsura. După ce mi-a dat o lovitură arcuită, pe care am evitat-o sărind peste el, i-am găsit un punct sensibil între aripi și armură. Am tras acolo un baraj de cioburi și l-am îngenunchiat. -Cred că e destul antrenament pentru azi a zis el extenuat. -Hai să bem? a propus. -Hai să bem, am fost de acord. Am ajuns la han doar ca să găsim o Lara fericită și foarte beată. Purta haine specific regiuni nisipoase, foarte subțiri. -Bine că noi ne antrenăm și tu te distrezi, am zis semi-amuzat. -Mucles și bea, a zis ea, înmânându-mi o sticla cu ceva albastru ce mirosea spirtos. Jofiel a zis că stă la petrecere, poate face un păcat pentru a fi mai puțin sfânt, dar eu m-am retras în camera. Stăteam singur și beam cu gândul la Darie. O fi singur acum? O fi suferind? I-o fi dor de mine? E măcar încă în viață? Lara a intrat în camera abia ținându-se pe picioare. -A-andrei… Fut-tmă. Și m… bea. -Beau, nu vezi că beau. -Dar fut…mă Am dezbrăcat-o cu greu pe Lara. Era deja udă. Am invocate-o pe Red și am pus-o sa introduce un tentacul în interiorul Larei. Tentaculul era mai lung și mai gros și cu siguranță mult mai flexibil. Cred că Lara a avut vre-o nouă orgasme în seara aia. Cât despre arhanghel, nu știu pe unde mersese. …………………………………………………………………………

Ciori negre. Ciori negre și apus de soare. Crepuscul. Nu. Întuneric. Așa cum vi, așa te duci. Hahahahaha. Viori. Viori și pian. Mii de viori și un pian. Îmi cântă requiemul. Din iad, pentru iad. Din iad, pentru iad. Naștere și creștere. Are sens? Gheare. Colți. Gheare și colți și focurile iadului. Pentru tine, pentru mine, pentru noi. Smoală. Nu. Smoala din care m-am născut. Nu pot să respir. Ajutor. Ajutooooooor. Ajutor, futu-vă muma și morții și răniții cretinilor voștri. Doar ai voștri. Dar ce vă pasă.? Crăp și nu vă pasă și croncăniți ca și căcatele alea de ciori. Ce vă pasă. Ce ÎMI pasă. Haha, e chiar amuzant, haha. Eu. Crăp. Și. Vă. Doare. La. Banană. Crăp și asta e. Mor, nam ce face. Uite, abia mai respire. Inspir, expir, inspire, expir. Respir. Sunt ok cât timp respir. Și ciorile croncăne și croncăne și croncăne. …………………………………………………………………. -Ce-ai mă! mă scutură rapid Jofiel Mă trezesc cu realizarea că sunt în camera. Lara și Jofiel mă privesc speriați. -Ce, ce se-ntâmplă? -Croncăneai ca bou, asta se întâmplă. -Croncăneam? -Da, fix ca cioara. Cra, cra, spune Lara. -Zău? Cât e ceasul? -E ceasul să plecăm, anunță Jofiel. Ne-am plătit cazarea și consumația, multumiri Larei, și am pornit la drum. În caravană m-a apucat și mai mult dorul de Darie. Mă gândeam la el și la tot ce reprezintă. La noaptea noastră de dragoste și la momentul în care m-a găsit după butoi în beciul acela mirositor. La dulcile amintiri din copilărie pe care mi le-au răpit preotesele. La draci și îngeri și la cum aș sfârteca lumea în două doar ca să îl găsesc. Pentru ca e al meu, iar eu sunt al lui. Da, am păcătuit amândoi. Ne-am oferit unul altuia, am dat libertatea pe dragoste. Atât sunt de dornic să îl pot urî, să-mi fie indiferent, să îl las să putrezească în ghearele lui Belial. Dar nu puteam. Nu puteam pur și simplu. Nu puteam pentru că îl iubeam și atunci ar trebui să fie cu mine să bem, să

facem sex cu cine ne vine și unul cu altul, să ne tragem de păr, sau în cazul meu de chelie, să ne promitem unul altuia că nu vom mai iubi niciodată pe cineva în halul ăsta. În aer se simțea umezeală care îmi facea bine. M-am întins în caravană și am încercat să ațipesc. Spre ghinionul nostru, furtuna de nisip a lovit la doar o oră de la plecarea noastră. Camilele au nechezat și toți trei am căzut din caravană cu tot cu lucrurile noastre. -Uite acolo carverne! A urlat Jofiel în furtună Toți trei ne-am facut drum către cavernele arătate de catre Jofiel. Înăuntru era bine, era liniște, era umezeală. Am observant mai în adâncul peșterii niștre sclipiri albastre care veneau către noi. -Cine sunteți, s-a auzi din umbra. Ce căutați în tărâmurile sacre Shalal. -Ashalama-malama, bătrânule, a spus Jofiel. Când ochi mi s-au obișnuit cu semiîntunericul am putut să văd figure cu pielea ca cenușa și ochi arzând un albastru întunecat. -Domnule și doamnă, aceștia sunt cei din rasa Sha-la -Ashalama-malama și ție, străinule. Spuneți, ce căutați în această zonă deșertică și uitată de lume? -Îmi caut iubitul, am luat eu cuvântul. I-am arătat poza cu el legat fedeleș. -Belial l-a capturat și avem motive să credem că a trecut pe aici. -Dacă Belial l-a capturat, a spus bătrânul, atunci e pe muntele Nolab. Ori e în minele de sare, ori a fost sacrificat. Culoarea mi s-a scurs din obraji. -Dar e posibil să fie încă în viață, așa-i? -Tot ce se poate. Vă putem duce noi acolo, contra cost desigur. -Cât ar costa? -Penisul unui ogru de desert.

Am pufnit în râs. -Un ce? -Un penis al unui Ogru de desert. Sunt creature immense, de 5 ori cât voi, dar penisurile lor pot fi folosite în ritualurile noastre. -Bine, o să mă duc eu însumi să îl iau. -Să te grabești. Se usucă repede la soare. -Jofiel, Lara, voi să mă așteptați aici. -De când dai tu ordine? -Vă rog, lăsați-mă să face eu asta. -Bine, au zis amandoi deodată. -Jinx, a zi Lara. -O să mă odihnesc în seara asta și mâine merg la vânătoare. -Ia asta, mi-a zis bătrânul și mi-a înmânat un cristal. Va străluci din ce în ce mai puternic cu cât te apropi de el …………………………………………………………………. Ochi. Ochii unei veverițe. Ochii unui șobolan. Ochii unui liliac. Ochi. Spre ochi mă atrageți. Arma voastră e disperarea. Mă priviți cu mii de ochi și vă așteptați să-mi fie rușine. Vă așteptați să îmi fie rușine cu testiculele mele. Vă așteptați să-mi fie rușine, dar uite, eu sunt mândru. Uite, pentru toată lumea, pentru toți ochii, testicule. Tentaculele ma-nconjoară, mă acoperă, mă sufocă. Mă înec. Nu, stați, sunt pește sunt pește și am curve. Pac, proasto. Pac, curvo. Pac, panaramo. Sunt pește și nu mă sufoc, dar curvele da. Curvele se sufocă cu toate penisurile care le sunt livrate pe gât. Doar eu nu mă sufoc. Sunt pește cu testiculele pe dinafară și nu-mi e rușine. ………………………………………………………………………. De cum s-a crăpat de ziuă am plecat la vânătoare. Cristalul parcă mă trăgea într-o parte sau în alta. Am luat o sticlă de votcă cu mine, să nu mă plictisesc pe drum.

Soarele era dogoritor. Încercam să mă gândesc la chestii frumoase. Eu și Darie uitându-ne la film. Eu și Darie facând sex. Eu și Darie și atât. În final, am găsit una dintre bestii. Era uriașă, grasă, cu un singur ochi și un corn deasupra ochiului. Îmi făceam planul cu să o dobor. Mi-am chemat toate 3 păpușile. I-am atras întâi atenția. -Hey! Maică-ta e o hodoroagă și tatăl tau te-a abandonat la naștere Faza a doua, i-am pus piedică cu tentaculul lui Red Faza trei, a picat cu capul direct în ghearele lui Cat. Faza patru, l-am pus pe Hat să îl întoarcă pe spate și să îi reteze imensul membru. Nu stiam cum trebuia să fie, așa ca l-am luat cu tot cu testicule. Tot Hat a carat uriașul membru către caverne. -No, e bun? am întrebat. -E perfect. Se pare că prietenul nostru comun era foarte înzestrat. O caravană cu vizitiu vă așteaptă afară, a spus moșul, privind penisul ca pe cea mai apetisantă masă. Afară ne astepta, întradevăr, o caravană. Ne-am încărcat bagajele și am pornit la drum. ………………………………………………………………………. Sunt un Li-Max. Limacs. Mă târăsc. Fără un motiv anume, fără o destinație, dar mă târăsc. Dar vai, strada e aglomerată, și după ea se află hrana. Ce mă fac? Mă târăsc. Mă târăsc și mă rog să nu ma calce nimeni. Oh, uite roțile, ce repede merg. Și uite frunzele, ce delicioase par. Așa că mă târăsc. Mă târăsc în continuare pentru că nu am altă variant. Toată viața mea a fost, este, și o să fie un târâș. Mă târăsc spre nimic, la felc cum m-am târât încoace din nimic. Și poate voi mânca frunzele, poate nu. Dar dacă voi fi călcat de mașină nu mă voi mai târâ. Voi face ltceva, mă voi mișca mult mai rapid. Dar tot spre nimic. Nimic, nimic și iar nimic.

Un limax va muri din cauza unei mașini. La fel și un fluture, sau o buburuză, sau chiar o pisică. În concluzie? Mașinile sunt niște criminali. …………………………………………………………………………. Când m-am trezit eu din visul cu limacsi și mașini eram aproape pe munte. Afară era frig așa că mi-am pus mantia verde cu broșă cu craniu pe mine. Se potrivea cu hainele mele verzi. -Hey, hai să mai vorbim, ca să mai treacă timpul, am propus. Se pasa o votcă de la unul la altul. -Sper să nu fim complet beți când ajungem să-l recuperăm pe săracul Darie. -Andrei, a spus Jofiel, spune-ne povestea uneia din păpușile tale. -O să vă spun povestea lui Hat. Înainte să fie păpușa mea, Hat era un pui de dragon. Dar acest pui de dragon era foarte special, pentru că s-a născut fără solzi, era un dragon albino. Și acesta era foarte bolnăvicios, și stătea mai mereu la mama sa în cuib. Într-o zi un cavaler a venit să ucidă mama puiului, însă a găsit doar puiul, pe care l-a ucis fără milă. Mama, când și-a găsit puiul mort, m-a rugat să gasesc cavalerul și să-l ucid. La schimb pentru fapta mea, mama a bagat sufletul puiului în armura cavalerului, a îmbăiat-o în foc de dragon și mi-a oferit-o mie. -Și de ce se numește hat? -Mi se pare că are un coif amuzant. La asta am râs toți trei. -Uite, aproape am ajuns, a remarcat Lara. Întradevăr, aproape ajunsesem. -Și care e planul. -Intrăm, îl găsim pe Darie, și folosim teleportorul meu pentru a ajunge acasă. -Ai un teleportor? -Da, dar funcționează doar într-o direcție, să mă ducă pe mine acasă.

-Dacă îl găsesc pe Belial în mine, îl ucid. -Dacă e cuvântul magic, Andrei, a zis Lara. -Adică pe mine? s-a auzit o voce de la intrarea în mină. Ne-am ridicat toți capetele doar pentru a vedea o figură făcută din ceață acoperită de o pelerină turquoise închis, cu coroană și un singur ochi roșu. -Plecați înainte, găsiți-l pe Darie și fugiți, le-am ordonat. -Dar… -Acum! Lara a făcut câteva tumbe grațioase și a sărit peste Belial, iar Jofiel a zburat pe lângă el. -Am rămas doar noi doi, am spus, ridicând cioburi în aer. -Înainte să luptăm, nu ai vrea să știi cine ești? Din ce ești făcut? L-am trimis pe Cat l-a înaintrare, iar el a parat cu o păpușă-demon. -Cum ai…? Am încercat sa-l chem pe Hat, dar acesta a parat cu o păpușă devorator. -Ce faci, Belial? Un lord al iadului ajunge să copieze un biet muritor? -Nu orice muritor, băiete, fiul lordului iadului. -Stai ce? -Cum ai auzit bine, sunt tac-tu. -Tu, taică-miu. Dar nu semeni deloc cu mine. -Te iei dupa mă-ta, firar al Diabon. -Stai, deci îmi spui că sunt jumate demon? -Da, cam așa. -Păi și ce mama dracului îți veni să faci plod cu un muritor?

-Vroiam o armă mai puternică, care să gândească creativ. Se pare că ai ieșit prea puternic și creativ. -Of, să te fut, tată. M-ai abandonat. -Da, ce să fac, lord al iadului și toate cele. -Măcar m-ai iubit vreodată. -Da, când te-o fătat mă-ta și am crezut ca o să-mi fi de folos. L-am lovit atunci cu fulgere. -Tu nu ești tatăl meu. Tați sunt buni. Tați te apără. Tați te cresc. Am fost crescut de preotese, m-am apărat singur. Acum trăiesc în această lume și tu n-ai ce să cauți aici, am zis, lovindu-l iar cu fulgere și reducându-l la cenușă. I-am absorbit forța vitală într-o marionetă Tocmai atunci au ieșit Darie cu Jofiel și Lara. Când l-am văzut pe Darie am început să plâng. Părea atât de slăbit. Cine stie de când nu mâncase. -Dargul meu, l-am legănat pe jos. Drăguțul meu… Promite-mi că nu mă mai părăsești… Dragul de tine… Îmi pare atât de rău… Nu trebuia să te fi trimis în misiune singur. Laura și-a folosit teleportorul să ne ducă pe toți înapoi la bar. L-am luat pe Darie în brațe și l-am pus pe canapea. -Pătură, am ordonat. Laura a adus o pătură cu care l-am acoperit. Părea semi conștient. Ce bucuros puteam să fiu că era în siguranță. Din nou lângă mine. Din nou al meu. ……………………………………………………………………….. Pornim din punctul A și mergem spre punctul B pe cel mai scurt drum. Totul e o linie. De ce suntem așa leneși? De ce are totul un început și un sfârșit. De ce nu pot fi începuturi fără sfârșituri, sau viceversa? De ce e lumea atât de complicată și totuși atât de simplă? Sunt la baza unui vulcan. Ieri mi-am ucis tatăl biologic, atât îmi amintesc. L-am ucis cu sânge rece. Și nu regret. Vulcanul e inactive. Mă joc

șotron pe suprafața lui. Hop. Skip. Jump. Nimic nu s-a schimbat. Ba da, mint. Ceva s-a schimbat. Acum aveam din nou iubitul înapoi. De el îmi pasă. Dar de lume nu. Lumea poate să se ducă dracului. Și așa avea să se și întâmple. Acum lumea îmi era indiferentă. Așa că urma să îi ucid. Diablon și Azmodeus. Aveam sa le tai gâturile grase și aveam să îi damnez la o eternitate petrecută ca păpuși pentru mine. Și am să mai fac ceva în plus. ………………………………………………………………………… M-am trezit foarte devreme. Mi-am făcut duș rece și ceva e mâncare pentru mine și Darie. -Cum te simți? l-am întrebat. -Ca-n budă, dar îmi revin încet. Bine că m-ați scos de acolo la timp. Cred că dacă mă mai biciuiau odată, muream. -Te-au biciuit? Darie mi-a arătat cicatricile de pe spate. -Animalele. Netrebnicii! Ar trebui să mă duc și să îi ucid pe fiecare în parte! -Hey, iubire, încet, a zis și m-a sărutat pe frunte. A trecut. Acum ai și sufletul lui Belial. Ce ai de gând să faci cu el. -Să aștept să te faci tu mai bine și apoi să mergem să-I ucidem pe cărăbușii ăia nenorociți. -De ce nu o poți lăsa baltă. Belial nu te mai vânează, ești liber. -Nu. Nu sunt. Nu cât timp la capetele iadului sunt ăștia doi. -Cum crezi. -Cu inima Zarazei ce s-a ales. -A luat-o Jofiel. Tocmai e acum cu ea la punctul central al bătăliei raiului cu iadul. -Atuci am să merg și eu acolo, am zis, mângâindu-i capul. Dar mai târziu. ……………………………………………………………………..

Mi-am petrecut zilele cu Darie frumos înainte de marea bătălie. Am băut, ne-am plimbat, am băut mai mult, am făcut dragoste, am făcut sex, am facut sex și cu Lara implicată. -Nu voi știi niciodată pe care dintre voi sa îl aleg. -Alo? Fiul lordului iadului? -Da, dar celălalt are parcă mai multă personalitate, a zis aceasta râzând. Într-o noapte eram cu Darie pe acoperișul barului, fumam, beam whiskey și ne uitam la stele. -Știi, mereu mi-am dori să am steaua mea, a zis Darie. -Păi alege-ți una, am răspuns eu. -Nu merge așa. Nu poți să-ți alegi tu steaua. Trebuie să vă alegeți reciproc, altfel nu se pune. -Și tu chiar crezi că o stea poate să aleagă? -Cred multe lucruri imposibile. Asta avem noi doi în comun. Adorăm absurdul. Ne înconjurăm de el pentru că este cel mai real lucru din lume. -Mda, ai dreptate. Crezi că și Creatorul nostrum adoră absurdul? -Păi normal, dacă l-a creat și l-a făcut atât de important. Nu știam că tu crezi în Creatorul. -Păi în general nu cred. Dar îmi place să mă gândesc la ce i-aș spune. -Eu l-aș întreba ce-a fost în capul lui când a făcut omidele atât de urâte și fluturii atât de frumoși. -Tu ai vazut vreodată un future prin lupa? Credemă, doar aripile sunt frumoase. -Eu vreau să cred că tot e frumos. Vreau ca toată viața mea să fie frumusețe și avânt și aventură. -Și cu confortul cum rămâne? Cu plăcerea în lucrurile mici, în cafea, în votcă, în a fi uman pur și simplu.

-Cred că și asta e frumos. Cred că orice poate fi frumos dacă te uiți din unghiul potrivit. -Gândești foarte frumos, am remarcat. Am tăcut pentru o vreme și am mai băut. L-a un timp am început să ne sărutăm. -Auzi, a zis, dacă unul dintre noi moare, ce facem. -Pai hai să promitem că o să trăim la intensitate dublă, și pentru cel care a murit. -De acrod, a răspuns. ……………………………………………………………………… A venit și ziua cu pricina. Mi-am luat hainele verzi, pelerina verde și broșa în formă de craniu, l-am sărutat pe Darie și ne-am teleportat cu ajutorul unei rune desenate de Lara. Am fost întâmpinați cu sulițe la gâtul nostru. -Stați, s-a auzit vocea lui Jofiel. Sunt cu mine. -Wow a zis Darie, Ne aflam pe un oraș ruină plutitor. Arcade immense erau năpădite de mucegai și statuete ale unor zei erau așezate simetric. -Mă bucur sa vă văd din nou. Speram să fie în circumstanțe mai favorabile. -Cum stăm. -Azmodeus lupta lângă craterul central. Trebuie să te ducem cumva acolo, să canalizezi sufletul lui Belial prin cristalul ăsta pentru a-il scoate lui Azmodeus din corp și a îl absorbi într-o marionetă de-a ta. -Și cum facem asta. -Luptăm, a spus simplu Jofiel. Ne-a luat pes us și ne-a lăsat la câțiva metri de craterul central, departe de catapultele iadului. Am luptat cât de bine am putut. Vrăji peste vrăji zburau din mâinile mele și ale lui Red, în timp ce Hat, Darie și Cat făceau cadavre cu lamele. În

final am văzut o deschizătură către Azmodeus. Am scos cristalul și marioneta cu sufletul lui Belial și am tras. Azmodeus era un vierme uriaș cu o gură imensă, ochi alungiți și șase mâini cu care mânuia două tridente. Raza l-a lovit direct în piept. Azmodeus s-a legănat de câteva ori apoi a căzut înfrânt. Demonii din jurul său s-au adunat in jurul cadavrului ca să-l protejeze, dar era prea târziu. Sufletul i-a ieșit pe gură și direct la mine în marionetă. M-am ferit de sabia unui demon din dreapta mea și l-am trăznit pe unul din stânga. Jofiel a venit și ne-a cules pe toți. Cu liderul înfrânt, forțele iadului se dizolvau, iar raiul prindea teren. -Splendidă treabă! ne-a lăudat Jofiel și l-a îmbrățișat pe Darie, aproape strivindu-l. -Acum avem doua suflete, am zis vesel. Ne mai lipsește doar Diablon. -Ne lipsește ca să ce? a întrebat Darie suspicios. -Ca să… Lipsim lumea de tiranii iadului? -Aha, bine. Ne-am teleportat acasă cu teleportorul Larei și ne-am pus direct la somn. ………………………………………………………………………. Mamă, oh mama, care-mi ești și fiică și soție, am însângerat lumea. Sângele pe care l-am vărsat acoperă lumea. Purifică lumea. Sunt un purificator, mamă. În lumina lunii îți văd sânul voluptos. Vreau să beau mama. Hrăneștemă cu ambrozie. Spală-mă în lacrimile și laptele tău. Însângereaza-mă mamă. Sânge, sânge și iar sânge.

Partea a doua: Diablon și Creatorul Ce ești tu, ființă diurnă, și de ce mă înlănțuiești. Sunt un zeu printre oameni, am îngeninchiat giganți și demoni, dar tu mă îngenunchiezi pe mine. Am drept de moarte asupra ta, și ai tu asupra mea? De ce să nu ucid, de ce să nu distrug tot ce-mi stă în cale în numele nimiciniciei. Stau noaptea și privesc stelele. Oare sunt aceleași stele pe care le-am privit pe Pământ? Oare sunt aceiași ochi cu care am privit pe Pământ? Ce sunt și de ce am în mână o putere atât de mare? Ce vreau? Te vreau pe tine, să fi al meu, să îmi aparți, să fi și al altcuiva dacă asta ți-e dorința, dar al meu neapărat mereu să fi. Lumea asta e un loc foarte ciudat dacă un zeu ucigaș devine un cățel docil în fața dragostei. Mă trezesc lângă tine, mă culc cu tine. Fac dragoste cu tine, beau cu tine. Beau mult cu tine. Îmi folosesc timpul rămas pentru a-ți aparține. -Mă, ce faci, mai bei sau nu? mă înghiontește Lara M-am trezit din reverie. Eram la un party la Lara la etaj, plin de Diavoli și Diavolițe. -Da mă, ho, mă gândeam. -La Darie? -Da, și la de ce s-a dus acasă să se culce. -Poate pentru că era oboist. -Nu părea obosit. -Atunci poate nu avea chef să bea. -Darie are mereu chef să bea. -Lasă, te distrez eu. Diavolița și-a folosit limba bifurcate să mă lingă pe gât, apoi să mă muște de lobul urechii -Off, n-am chef. -Ești inhibat de ăstia? Le spun imediat să se care.

-Nu-i aia, mă tot obsedează că Darie a plecat -Bla, bla, Darie în sus, Darie în jos. Mai distrează-te și tu! M-a deschis la blugi și s-a apucat să mi-o sugă. Am întors-o, i-am dat jos pantalonii și am intrat cu putere în ea. Am încercat întâi s-o fut din spate, apoi cu piciorul după cap, apoi împrăștiată pe masa de billiard proaspăt pusă. După câteva mișcări frenetice m-am terminat la ea pe buci. Mi-am închis pantalonii iar ea s-a șters și s-a îmbrăcat. -Până și când ești plictisitor ești amuzant. -Ei, aș. -Deci, am reușit să te scot din depresie? -Aproape. Mă mai îngrijora întâlnirea noastră cu Diablon. El nu părăsea iadul și nu se lupta cu raiul. Nici nu avea de ce. Armatele lui Azmodeus și Belial au fost acaparate de progeniturile lor: Zaraza și Azarel. -Îți mai amintești ce mi-ai spus, că atunci când lumea o să-ți fie indiferentă o să ucizi lorzi iadului? -Lumea îmi e în mare parte indiferentă, înafară de Darie și puțin de tine și Jofiel. Vreau să îi omor doar din plictiseală și ca să răzbun durerea lui Darie. Și cu doi mi-a ieșit, am zis, invocând marionetele care conțineau sufletele lorzilor iadului și apoi facându-le să dispară. -Da, dar să te văd cum intri în iad, a zis aceasta cu un surâs. -S-ar putea să știu o cale. ………………………………………………………………………………… Îți slujesc, mama sângerândă. Te preamăresc, o preafrumoasă fiică născută din sânge pur. În numele tău vânez, pentru tine sunt vânat. Barbați și femei s-au pierdut în visul tau. Se spune că atunci când cineva privește în void e ultima data când a avut privire. Visul tău e ispita celui necugetat, e aroma misteriosă ce atrage străinul la moarte și cunoscutul la sărbătoare. Cu lama ta mă înjunghii, în numele tău toate fiicele tale cântă: ”Din iad, pentru iad. Din iar, pentru iad”.

Așadar mama preamărită, în numele vânătorii vin în fața ta, un umil copilandru ce a privit ceea ce nu se privește, și îți cer binecuvântarea. Fie ca sângele tău să îmi spele creștetul și laptele din sânul tău să se transforme în ambrozie în gura mea însetată ………………………………………………………………………………….. -Cea. Mai. Proastă. Idee. Ever. -Of, taci, în pula mea de fufuzulă, și dă-mi țâța. Lara nu mai putea de râs, se învârtea în jurul nostru ca o țață beată în timp ce noi ne luam pen noi fuste negre, tocuri, peruci și ne machiam unul pe altul. -Dacă tot n-ai ce face hai și machiazăne. -Și să pierd ocazia de păstra cu mine astfel de momente epice? Niciodată. Mie îmi tot cădeau țâțele false pentru că eram mai mare în piept ca Darie. Spre rușinea noastră, a trebuit să ne și epilăm pentru asta. -Voi chiar vreți să mergeți în iad îmbrăcate în diavolițe? -Ce are, dragă, am spus, țuguindu-mi buzele. -Păi de ce, în primul rând, nu vă duceți ca diavoli? -Pentru ca, după cum ai spus și tu, madam, Diablon frecventează clubul ala ”DARK SINS” care e și club de striptis. Așa că pot să îl duc, folosindu-mi puterile de influențare, într-un colțișor întunecat și îi tai gâtul. -Auzi, ajuta-mă cu fermoarul ăsta, a zis Darie. -Ok, ok. -Pai și de ce nu îl înfrunți direct, ca pe ceilalți? -Pentru ca în primul rând are ditamai armata în spate și este și cel mai puternic dintre cei trei lorzi. Nu vreau să risc nimic. -Cum crezi tu. -Auzi, fatăăă, eu să fiu blondă sau brunet. -Blondă fă, că ești și proastă

Am început toți trei să râdem. Am scos o sticlă de șampanie. -Hai să și bem ceva pentru fetele brunetele care sunt frumoasele, a zis Lara. Ne-am pus ”toate” trei pe băut. -Auzi, Lara, chiar sunt curios, tu de unde vi? am întrebat. -Ah, nu ți-am zis? Habar n-am de unde vin -Uite că avem ceva în comun. -Tu măcar știi că tac-tu a fost Belial. Eu habar n-am cine m-o fătat. -Și cum ai crescut singură? -M-a luat fostul deținător al barului. Tare draguț omul. S-a dus de mult în void. Când zâmbea cu mustața aia mare a lui zici că era pitic de grădină. -Și tu, Darie? am întrebat. -Nu am vorbit despre asta? Nu se poate. Eu vin dintr-o familie de profesori. Erau prieteni de familie cu maicăta, care era doctoriță. -Eh, îți dai seama ce gene bune am, gene de doctoriță. -Mă rog. Pe tine maicăta te-a vândut la preotese… -M-a vândut!? Ce curva nenorocită. Sper că-i găurește unu gaura curului în iad. -Stai puțin. Te-a vândut pentru că nu mai avea destui bani să te crească și preotesele oricum aveau să te ia. -Mda, mă rog. Și cum ai murit? -Am sărit de pe bloc. Am făcut o depresie urâtă și m-am sinucis. Nici n-am murit din prima, futu-mă-n gura, am suferit câteva minute bune. -Eh, uite cum ajungem să ne cunoaștem mai bine. Aoleo, e gata șampania. Hai, avem o misiune de îndeplinit. Lara a desenat pentagrama pe podea, a spus vraja și duși am fost. …………………………………………………………………

Am aterizat pe o alee lăturalnică, lângă un coș de gunoi. Am hotărât să ne ascundem hainele bune acolo. Am spus eu o vrajă rapid ca să ne facă pielea roșie, figura mai feminină și să ne crească coarne. -Valeu, frate, iadul e ca Vegasul, s-a minunat Darie. Întradevăr, străduțele din iad erau pline de neoane, cazinouri, cluburi, etc. Ne-a luat ceva să găsim clubul potrivit. Prima data am intrat la ”BLACK SINS” unde am mai băut și Darie tot zicea că vrea neapărat să fută o diavoliță de acolo. A doua oară am ajuns la ”DARK SLITHS”, unde iar am băut și eu m-am pișat din greșeală pe un diavol care era să ne ia la bătaie. Noroc că era prea beat sămi observe penisul. În final, am dat de ”DARK SINS”. Clubul era semi plin, cu lume care socializa și dansa. Eu l-am ochit din prima pe Diablon. Arăta ca un diavol normal, numai că avea cumva fața ca de capră și coarne la fel. M-am urcat la bară cu Darie și am început să dansăm. Când am observant că Diablon e pilit bine mi-am făcut mișcarea. Am tras o proastă beată de lângă el și m-am pus în locul ei. -Și ce face prințul iadului în seara asta? Am întrebat, mângâindu-i barba. -Mult mai bine acum că ai venit tu, frumusețe, a zis și m-a lins cu limba ca șunca pe gât. Cum te numești, răutate mică? -Delara, încântată. Mă gândeam ca poate am putea duce petrecerea undeva mai… Privat. -Desigur, draga mea. Am pornit cu el de mână la mansard întunecoasă. -Poți să te dezbraci, sunt pregătit pentru tine. Atunci l-am țintuit de perete, l-am legat cu sfori magice și i-am pus cuțitul la gât. -Dă-mi un motiv foarte bun să nu-ți tai gâtul și să-ți fur sufletul. -Pentru că, draga mea, sufletul meu nu se află în această bucată de carne. Este frumos și în siguranță acasă la mine în dormitor. -OF! am strigat din exasperare și i-am tăiat gâtlejul.

Am mers afară și l-am luat și pe Darie cu mine. Ne-am dus la aleea lăturalnică, ne-am schimbat în hainele noastre obișnuite și ne-am demachiat. Am desfăcut și vraja. -Ce faceți, băieți, a întrebat o voce din fundul alei. -Depinde cine întreabă. -Loren, fratele Larei. Încântat. Lara mi-a spus că s-ar putea să veniți și să aveți nevoie de adăpost. Vi-l pot oferi eu… -Super… -…contra cost. -Și cât ar costa, am întrebat. -Pentru voi? Un amărât de suflet. -Aș, mă omoară Lara, am zis în timp ce am invocate o marionetă. Uite, e de înger. -Oh, calitate, băieții nu se joacă. Pe aici, a spus Loren. -Când ai omorât tu un înger? a întrebat Darie în șoaptă -O treabă mai veche, nu contează, am răspuns. Ne-am condus la un bar care era asemănător cu al Larei. Cu toate astea, etajul era identic. -Să vă faceți comozi. Oh, și o să aveți companie. -Cine? -Eu, a zis o jumătate-dragonoaică de după bar. Arăta foarte bine. -Andrei, încântat. El este Darie, iubitul meu. -Aura, la fel. Deci, voi i-ați pus gând rău lui Diablon? -Da, și bănuiesc că și tu, correct? -Da. Mi-a omorât mama. -Nasol. Îmi pare rău.

-Ba nu-ți pare, dar e ok. Haideți să sărbătorim proaspăta alianță, ce ziceți? Aura a scos trei sticle de Devil touch de după tejghea. A pus în trei pahare și ne-a oferit și nouă două. -Pentru moartea lui Diablon! Cheers! -Cheers! am spus toți. Am început să bem și să vorbim. -Și tu cum te-ai descurcat când ți-a murit mama? Dacă nu e prea nepotrivit să întreb. -Nici un deranj. La tata nu puteam sta, pentru că tata e dragon, așa că m-a adoptat o curva de pe drumuri. M-a crescut până la o vârstă după care m-a pus la lucru. -Te-a pus să lucrezi ca și curva? -Da, dar preferăm dame de companie. Sângele meu de dragon mă făcea imună la boli și mulți clienți aveau gusturi… Diferite. Am lucrat până la 16 ani, după care am fugit de acasă -Wow, am comentat. -Am trăit puțin singură în pădure, apoi ca mercenară. Și așa am ajuns în contextual ăsta. -Ti-e dor de mama ta? -Cred că am vorbit destul despre ea, mi-a tăiat-o Aura. -Oh, îmi cer scuze. -Nici o problem. Acum spuneți-mi despre voi. Am mai băut, ne-am spus poveștile triste. Am mai băut, am ajuns să facem sex. A început cu Darie care s-e juca cu părul roșcat al Aurei, apoi a sărutat-o. Eu am început să mă joc cu sâni ei. În scurt timp eram dezbrăcați și eu intram din spate în ea în timp ce i-o sugea lui Darie. L-am sărutat peste ea. După primele ei orgasme, ajutată de puterile mele, eu și cu Darie ne-am terminat pe burta ei. Camera mirosea a mosc, sex și vin. Mă simțeam intoxicat si mulțumit de asta.

Am adormit foarte liniștit. …………………………………………………………………………………… Lună mamă, timpul se aproprie. Mai oprește-ți puțin foamea. Oh tu cea care plângi sânge, mama a lupilor, a ciorilor și a stejarilor, mai abțineți mâna. Păianjeni îți țes povestea, fiică însângerată. Vulpile o aleargă și bufnițele o șoptesc în noaptea. Mai așteaptă puțin, o mama preminunată, sânge din sângele tuturor. Mai așteaptă și slujitorii tăi îți vor adduce ofranda. …………………………………………………………………………………….. De dimineață ne-am trezit devreme ca să punem țara la cale. -Uitați cum stă treaba, a zis Aura, Belial o să dea o petrecere de gala în trei săptămâni. Și se face că în acea zi straini or să aibă acces la casa lui străini precum noi. Eh, problema e alta. Eu am trei bilete, dar trebuie să fii cetățean al iadului ca să poți intra. Eu și Andrei suntem acoperiți, eu de la tata, tu de la Belial. Dar ce facem cu tine, Darie? -Cum pot devein cetățean al iadului? -Există o singură cale la îndemână și în timp util: arena. Dacă câștigi trei meciuri în arena, devii instant cetățean al iadului. -Ah, floare la ureche. -Floare la ureche?! Ai înnebunit?! Era să te pierd odată. Nu o să mai risc a doua oară. Trebuie să existe altă cale. -Nu ca să ne ajungă timpul. -Hey, mi-a zis Darie, o să fiu ok. Sunt puternic și știi asta. -Știu și am încredere în tine, am zis și l-am sărutat apăsat. Doar să ai grijă ……………………………………………………………………………………….. De ce visez în ultimul timp în trei? Trei lorzi ai iaduliu. Trei unghiuri într-un triunghi. Trei repetări ale cuvântului ”sânge”. Visez numai în trei. Aseară am avut o clarviziune cu trei. Se făcea că eram într-o padure și eram un lup. Și acest lup alerga un urs. Și ursul fugea. Și până la urmă lupul a prins ursul, dar ursul s-a transformat în păianjen și lupul în molie. Și chiar înainte să mă

înghită m-am transformat într-o femeie frumoasă și am strivit păianjenul. Trei Transformări. Trei, trei, trei. …………………………………………………………………………………….. Am fost la Arenă de cum soarele a apărut pe cer. Darie purta veșmintele sale de bătălie: haine de piele, două săbii mici prinse la spate și mai multe cuțite de aruncat prinse la brâu. Era pregătit. -Sunteți pregătiți? A urlat un gras când eu și Aura ne-am ocupat locurile în arena. Sunteți pregătiți pentru dramă, violență, carnaj și mult, mult sânge? Mulțimea a început să urle. -Atunci primiți-l cu urare pe Darie, Asasinul Nordic. M-am ridicat în picioare și am aplaudat. -Inamica lui, venită chiar din măruntaiele Distopiei, păienjenița mortală, Sarava. S-au deschis porțile, pe una intrând Darie, pe alta un păianjen imens. Iubitul meu părea concentrat și cu săbiile în mână. Păianjenul tot fenta, prefăcându-se că sare la atac. S-au încercuit o vreme până ce păianjenul chiar a sărit, iar Darie s-a dat de-a dura, gura cu colți lovind peretele și săbiile lovind abdomenul creaturii. Cu un sâsâit, s-a lăsat pe spate, moartă. -Multe aplauze pentru Darie, Asasinul Nordic! Un cor de vuiete și răgete a urmat, probabil pentru cei care au pariat pe păianjen. -Acum urmează următoarea bestie: Wolfgang, Lupul Alb! Aha, deci nu avea voie să ia pauză până nu pica. Nu era prea correct. Creatura a apărut în arena. Era un lup mare și alb cu un ochi ciunt. Aproape că-ți era milă de sărmana creatura. Darie l-a fentat de căteva ori. Lupul a mârâit și s-a avântat înainte. Băiatul l-a ținut la depărtare cu căteva lovituri strașnice de sabie. În final l-a nimerit cu un cuțit în ochiul bun după care l-a înjunghiat. Pe Darie se vedeau broboane de sudoare. Soarele era dogoritor, iar aerul din arenă era prăfuit. Cred că până și eu aș avea probleme dupa atâta efort.

-Acum, pentru ultima provocare și pentru deliciul dumneavostră, ultimul inamic pe care îl va înfrunta Darie: Yorghnam, cavalerul șaman. Pe ușa a intrat un om masiv în armură ce căra o sabie imensă. Avea scrijelite pe sabie niște rune. Nu înțelegeam cum poate purta o armură atât de grea. Și bătălia a început. Cavalerul a început cu o lovitură arcuită, Dari a parat. Cavaleru a lovit la cap, Darie s-a ferit. Era un dans uimitor de oțel pe oțel și părea coregrafiat. Până la urmă cavalerul l-a zgâriat pe Darie pe umăr, dar i-a oferit deschizătura pentru a-i băga sabia scurtă în gât. Și uite așa Darie a obținut cetățenia în iad. -Felicitări, i-am zis când a ieșit din arena. -Multumesc, a răspuns. Auu, a reușit să mă taie, a mai spus, arătându-mi rana care pulsa un verde bolnăvicios. -Nu-I bai, am spus, o punem pe Aura să o cauterizeze. Ne-am întors la bar mulțumiți cu reezultatele zilei. Am mai deschis o sticlă de șampanie și ne-am pus pe băut. Darie părea cel mai amețit. -Lasă-mă să mă ocup eu de asta, a zis Aura. Vrei ceva ăn gura să strangi din dinți? -Da, te rog. Aura i-a adus o cârpa pe care i-a pus-o în gura. -Pregătit? -Da. Femeia-dragon a scuipat foc pe rană. Carnea a sfârâit și rana s-a închis. Darie a strâns cât a putut de tare din dinți. -Gata, A zis Aura. Tocmai atunci Darie leșinase. Amândoi ne-am panicat l-am pus pe canapea. Avea febră și era palid. -Are otrava în sistem, a spus Loren, care tocmai a intrat în camera. Va trebui ceva timp până să-i iasă din sistem.

-Timp pe care nu îl avem. Va trebui până la urmă să facem asta fără el. -Ok, am zis. Darie a încercat să îndruge ceva dar până la urmă a leșinat complet. -Deci care e planul? am întrebat, puțin îngrijorat. Aura a desfășurat o hartă pe masa de billiard. -Aici e dormintor lui Diablon, a zis. Eu mă voi cățăra pe dinafară și voi intra pe fereastră. Loren, ai cheia? Loren a pus o chieie pe masa. -Perfect. Loren va fi acolo ca ospătar. Andrei, ai explozibili? -Witchdolls, explodează ca nimeni altele. -Ok, eu o să intru pe geam și o să fur sufletul. Când mă vezi că cobor declanșează explozibilul. În haosul creat o să scăpăm. -Bine, am zis eu și Loren la un loc. -Și eu trebuie să-ți deschid ușa și geamul în timp util, a spus Loren. -Da. -Bun, să o facem. Și până în ziua planului am vegheat la căpătâiul lui Darie. ………………………………………………………………………………………. Până la urmă a venit și ziua în care trebuia să aplicăm planul. Darie rămăsese la fel de bolnav, ceea ce mă îngrijora. Conacul lui Diablon era cu adevărat impresionant. Coloane la intrare, pereți din marmură alba, tot tacâmul. Invitații erau și mai și, îmbrăcați în tot felul de haine fistichii. Mă simțeam din complet alt peisaj cu sacoul meu obișnuit. După ce am intrat am luat un pahar de șampanie și m-am amestecat în mulțime. L-am văzut între timp și pe Loren care a urca rapid la etaj. Îmi era teamă să nu îl fi observant și altcineva. Până la punctul ală planul mergea bine.

Am mai luat un pahar de șampanie și am tras cu urechia la conversațiile altor invitați. Erau peste măsură de plictisitoare. Mi-am cumpărat asta, am investit în astalaltă, mi-a murit un vecin, vai dragă ce haine poartă x-uleasca. Oameni ăștia cred că nici nu-și dau seama cât sunt de plictisitori. Diablon s-a ridicat să propună un toast. -Pentru confrații mei, lorzi ai iadului, fie ca țărâna să le fie ușoară și suferința veșnică. Chiar atunci o vedeam pe Aura coborând pe scări. Asta era. Am declanșat Witchdolls. Toate geamurile s-au spart și casa s-a cutremurat. Diablon părea complet șocat. -Hai odată, striga Aura. Dar eu nu puteam pierde ocazia. Am invocat un ciob de porțelan și l-am aruncat fix între ochii bucății de carne care trebuia să fie Diablon. M-am ferit exact la țanc, candelabrul căzând peste niște nenorocoși. Totul era un haos. I-am teleportat pe Aura și Loren pe un pisc din apropiere, pentru a privi spectacolul. Zeci de Witchdolls apăreau din focul alb de pe alt pisc și explodau odată ce atingeau conacul. Au făcut și câteva victime. Într-un final, conacul s-a darâmat de tot, ramânând doar o ruină în locul ei. -Yahoooo! Am urlat eu. -Yesss, a zis Loren. -Hu-Ha, a spus Aura. Fericiți de reușita planului nostrum ne-am îmbrățișat Fericirea însă n-a durat mult. Ajunși acasă am constatat că Daarie avea niște pete vezi pe piele, febra nu i se opries și respira foarte greu. -Ce se întâmplă cu el? l-am întrebat pe Loren. -Nu știu. Dacă aș ști ce otravă a fost folosită aș putea să procura un leac. -Mătrăgună verde, a zis Aura. Am amușinat-o când l-am cauterizat. -Și acum ne spui?! am întreba eu nervos. -Păi nu credeam că e important. -Și poți să-i procuri tratamentul.

-Nu. Îmi trebuie rășină violet ce se poate luat doar de pe copacii de lângă luminișul zânelor Unselie. -Atunci mă duce eu după ea. -Andrei… -Mă duce eu după ea! am zis categoric. Mi-am luat ghiozdanul și ceva haine de schimb și am plecat. Drumul către luminișul zânelor Unselie nu era ușor, a trebuit să trec de câmpiile Arazo, pe lângă vulcanul Dor-Ata și prin pădureea Hunzi. Am ajuns în final în luminiș. Pentru ochiul neantrenat putea părea doar un luminiș. Însă ochiul meu vedea mai multe. Am invocate-o pe Red și am pus-o să facă un tufiș de trandafiri să apară. -Cine ești tu, s-a auzit o voce, să mânuiești florile cu atâta măiestrie. -Andrei, fiul lui Belial, vine cu umilință să ceară o favoare zânelor Unselie. Atunci a apărut o femeie cu parul, ochii și rochia ca stelele, și pantofi roșii ca sângele, flancată de două gărzi Unselie. -Andrei, ne ești cunoscut. Tu ai răzbunat trădarea dragei noastre Selara. -Ei bine, am făcut ce am crezut de cuviință, maiestatea ta. Dar nu am venit aici să culeg lauri. Am nevoie de rășină maiestatea ta. Rășină mov. -Da, desigur, a zis aceasta și a făcut o sticlă plină să pară. Dar tu mai ai nevoie de ceva. Îți văd în suflet, băiete. Ai un hau imens la fel de mult cum ai un soare arzător. Unul în hrănește pe celălalt. -Am întrebări, măria ta. Care e scopul creației? De ce atâta suferință? De ce am fost creat fără voia mea? -Toate întrebări bune. Dar știi că eu nu îți pot răspunde. -Știu, măria ta. Îți mulțumesc pentru amabilitate. -Oricând ești bine venit printre Unselie, fiu al lui Belial. Am luat rășina și am plecat. Pe drum am făcut un popas la hanul din Ostren pentr am mă odihni. ………………………………………………………………………………

Oh mama însângeratâ, îți mai e foame? Am vărsat mult sânge în numele tău, foarte mult sânge. Sunt o creatură din sânge și fac sângele să curgă. Ce mai vrei de la mine, oh crudă creatură? Ce-ți dorește inima malefică? Sunt servitorul tău devotat, dar nu mai pot. Te reneg mama, și fiică, și soție. Ai întețeles? Te reneg. Acum sunt propriul meu zeu. Unde mâna mea atinge, miracole se petrec. Sunt o bufniță și o molie și un șarpe. Pot să mă duc oriunde, mamă, să fiu oricine. Nu-ți mai slujesc, nu am să mai vărs sânge în numele tău. Doar în numele meu. Pe veci, de acum și purea îmi voi servi doar mie. Sânge, sânge și iar sânge. ………………………………………………………………………………… M-am trezit devreme și pe seară eram înapoi la bar. Darie nu arăta deloc bine. Aura îmi spusese că vomitase toată ziua. Între timp apăruse și Lara la bar. Când am văzut-o am îmbrățișat-o și i-am zis un mare ”Te iubesc”. -Uite, i-am zis lu Loren, îmânându-i sticla, e suficient? -Mai mult decât sufficient. Cu asta sigur îl putem salva. Loren s-a apucat să facă un fel de tocană în timp ce eu îl țineam pe Darie strâns de mână. După ce a fost gata l-am hranit chiar eu cu lingura. În scurt timp culoarea i-a revenit în obraji și a stat în picioare. L-am luat în brațe și l-am acoperit de sărutări. -Știu, mi-a zis și am împietrit. -De când? am întrebat. -De când m-am îmbolnăvit. M-am uitat printer notițele tale de plictiseală. -Despre ce vorbește? a întrebat Lara. -Hai să luăm niște Devil touch și am să vă povestesc. Aura a luat cinci sticle și ne-a turnat fiecăruia în pahar. -Adevăratul motiv pentru care a vrut să omor lorzi iadului e altul. Am găsit prin cărțile preoteselor care m-au crescut un ritual special. Dacă puteai obține toate trei sufletele lorzilor iadului puteai face un ritual ca să vorbești cu Creatoru. -Creatorul? a întrebat Lara. Adică Creatorul lumii?

-Da. Iar eu acum pot face ritualul ăsta. S-a lăsat o liniște apăsătoare în camera. -Și? A întrebat Lara. Vrei să îl faci? -Da. Cu siguranță o să îl fac. -Păi atunci, a zis Lara, hai să bem! Ultima beție ănainte ca Andrei să vorbească cu nenorocitul de Creator! a urlat Lara. Toți am urlat în cor. Aura a pus muzică și ne-am pus pe dansat, băut și petrecut. …………………………………………………………………………………. De ce ajungem mereu să îi rănim pe cei pe care îi iubim. Dacă le spunem adevărul, îi rănim. Dacă îi mințim, îi rănim. Oare care e secretul iubiri? Darie a fost foarte înțelegător. A înțeles de ce aveam nevoie să fac asta. Deasta îl iubeam. Pentru că el înțelegea. Mă înțelegea. Amândoi eram curioși. Amândoi eram autentici. Pentru amândoi conta mai mult ca celălalt să fie el însuși decât să avem o ”relație sănătoasă”. Îl iubeam nespus, dar trebuia să-mi aflu răspunsurile. Pe seară ritualul era pregătit. Camera era plină de lumânări, iar în mijloc eram eu într-un triunghi cu marionetele cu sufletele la fiecare colț. M-am așezat în poziție indiană și am început să meditez. O lumină puternică m-a pătruns. Eram totul, simțeam totul, lipsit de materie sau conștiință. Totul s-a rematerializat la o poartă de aur. Am deschis-o și am dat nas în nas cu un moș știrb, reumatic și ridat așezat pe un tron. -Ai venit în sfârșit băiete. -E prea devreme sfârșitul acesta? -Adevărat, adevărat, spațiul și timpul își cam pierd sensul aici. Vrei niște votca? I-am luat plosca din mână și am băut. Era tare, îmi plăcea. -Unde suntem? am întrebat.

-Unde și când, băiete, unde și când. Iar răspunsul e aici și acum. Nu știu de ce voi creaturile tridimensionale sunteți așa obsedate cu spațiul și timpul. Există doar aici-ul și acum-ul. Am mai luat o gură de votcă. -Ăsta e începutul creației, nu? -Da. Aici am decis că din void vreau să existe. De acolo s-a pornit singură și eu am dispărut. Sunt parte din creația mea pentru că practic m-am dizolvat în creație. Singurul lucru important e decizia. -Decizia umană? -Aș, voi oamenii cu aroganța voastră. Orice lucru care există decide, doar că nu observați deciziile unul altuia. -Pe mine de ce m-ai creat? -Nu te-am create eu, băiete. Cineva a decis să exști. Și tu existi în forma asta, sau alta sau alta. Creația e un cumul de lucruri care iau decizii pentru a fi în schimbare. Încă o gură de votcă. -De ce există violență și moarte și suferință? -Pentru că există și șoșoni calzi și cina în familie. -Ultima întrebare: de ce îi iubesc pe Darie și Lara. -Iubirea, dragul meu, e una dintre cele mai importante hotărâri care pune lumea în mișcare. Cam ca și frica. Nu alegi mereu pe cine iubești, dar alegi mereu dacă urmezi acea iubire sau nu. I-am administrat un șut în coaie, după care am mai băut. -Asta e pentru că exist. Apoi l-am sărutat lung pe gura. -Și asta e tot pentru că exist, și există și Darie și Lara. O oglindă a apărut în spatele meu, unde mi se vedea corpul suspendat în aer și prietenii. -Îi vreau înapoi, am declarat

-Acum ești o ființă elevată. Nu te poți întoarce la atașamente. Mi-aș fi droit să fiu furios, dar simțeam că pluteam, ca un val, ca un sunet, o vibrație. Ceva se întâmpla cu mine, mă topeam în creație. -Nu te lupta. Așa e, de ce să mă lupt? Voi devein o parte din Creație, entropie în absurd. Totul se topea și mă-nvăluia. Perfecțiune în impuritate. Un fluture, un dragon, o stâncă, un spectru, toate hotărâri și decizii. Asta suntem, nu? Decizia mea și doar a mea. Am auzit un strigăt în depărtare. Era un murmur, dar devenea din ce în ce mai puternic. ”Andrei, Andrei”. Darie! Lara! Nu-i puteam abandona. M-am trezit din reverie și am spart oglinda cu capul. -Nu! a urlat moșul. M-am întors în corpul meu moribund. -Ce s-a întâmplat? a întrebat Darie disperat. -O să mă transform, am zis. O să fiu parte din creație. Puritate în absurditate. -În ce? Ce s-a întâmplat. -O să plec Darie, și o să fiu în tine și în toți. Dar am vrut să mă întorc să îți spun ultima data ”Te iubesc.” M-am întorc către Lara care plângea. -Și pe tine te iubesc. A urmat o lumină mare și puternică iar Darie a rămas în mână cu o păsărică albastră.

Epilog

Un moș în vârstă a intrat în stația de tren cu o păsărică albastră pe umăr. -O vreme frumoasă, așa-i Andrei? Pasărea a ciripit fericită. De piciorul omului s-a lovit o minge. -Ne scuzați, nene. -Oh, nici o problem. Cum vă numiți, draguță domnișoară? -Alexa. -Ei Alexa, ai noroc azi, pentru că ai întâlnit singura păsărică magică din lume. Păsărica s-a așezat pe umărul Alexăi și a dat din aripi, făcând bomboane să-I apară în palmă. -Wow! Ce mai știe să facă? Păsărica a zburat, făcând confeti și bomboane să cadă pentru copii adunați. -Păsărica se numește Andrei. Dacă vreodată ți-e frică, spune-i numele și gândește-te la cineva pe care iubești foarte mult. O să îi auzzi ciripitul și nu o să-ți mai fie frică. Controlorul a anunțat plecarea de pe linia 12. -Op, ăștia suntem noi. Hai Andrei. Păsărica a zburat și s-a pus din nou pe umărul omului. -Nene, cum te cheamă. -Darie, draga mea. Darie Dobra. Știi, mi se pare mie poate, dar în aer e miros de murături.