Da.doc

1

Tema. Crizele la preadolescenti INTRODUCERE Preadolescenta se consideră vîrsta deficila ,criza adolescenței, „vârsta de aur „ vîrsta crizelor, anxietății, nesiguranței, insatisfacției ” , „ vârsta marilor elanuri ,„vârsta dramei, „vârsta participării la progresul social”, „ problema moral-psihologică”, criză de origine juvenilă, criza personalității. Adolescența e dură și crudă, nu-i pasă că ește doar un copil și il lovește din toate părțile cu încercări dificile, fără să-ți dea un ajutor, lăsându-te singur să răzbești. Însă, ea poate fi destul de frumoasă și chiar interesantă fiind considerata de mulți cea mai frumoasă parte din viață, descoperindu-se începutul tuturor lucrurilor continuate mult mai amplu la maturitate, sentimentele, trăirile și pasiunile fiecăruia dintre noi și mai ales încercarea de descoperire pe sine cu bune și cu rele. Preadolescenţa reprezintă etapa de stabilizare a maturizării biologice ,întreaga pubertate ca preadolescenţă,este un moment important in dezvoltarea individului,este subiectul de discuție si cercetare , în special , al pedagogilor și psihologilor, marcat, traversat deseori de opinii contradictorii. Pubertatea - se caracterizează prin trecerea spre maturizare și integrare în societatea adultă, cu solicitările ei sociale, politice, familiale, profesionale. Acest parcurs este cu atât mai sinuos, cu cât viața socială este mai complicată. Aceasta perioada este insotita de schimbari semnificative atat fizic cat si mental. PREADOLESCENŢA CARACTERIZARE GENERALĂ Pubertatea, dominată de procesul de creștere și maturizare sexuală intensă, cuprinde substadii care, deși foarte diferite de la caz la caz ca moment de declanșare și durată, au aceeași linie de succesiune și sunt în linii mari urmatoarele: 1) Etapa prepuberală (de la 10 la 12 ani) ce se exprimă printr-o accelerare și intensificare din ce în ce mai mare a creșterii (staturale mai ales), concomitent cu dezvoltarea pregnantă a caracteristicilor sexuale secundare (dezvoltarea gonadelor, apariția pilozității pubiene și a celei axilare). Tinerele fete trec în această fază printr-o creștere accentuată și câștigă 22cm în înalțime. La băieți creșterea poate începe ceva mai târziu, între 12 și 16 ani și este mai evidentă. Creșterea este uneori impetuoasă și se însoțește de momente de oboseală, dureri de cap, iritabilitate. Conduita generală capătă caracteristici de alternanța între momente de vioiciune, de conduite copilăroase exuberante și momente de oboseală, apatie, lene. In școală, copilul se află în fața unor noi cerințe, mai diversificate cantitativ și calitativ, a unor modele de profesori și de lecții variate care impun un cadru al învățării mai deosebite. Se Referat 7- Cahul 2019

2 modifică și statutul de elev, prin antrenarea acestuia în activități responsabile și competiționale, cum ar fi cele din cercuri tehnice, din concursurile la diferite obiecte, din jocurile competiționale, care îl fac să-și dea seama de valoarea și potențialul de care dispune. Copilul nu mai este atât de frecvent stăpânit de agitația motorie și de labilitatea din primele clase. Conștiința de sine se încarcă cu ideea statutului de elev, bun, slab sau mediocru, ceea ce îl face să manifeste atitudini de un anumit fel fără de activitate. Şi în familie încep să se manifeste modificări de cerințe față de puber. De obicei acestea sunt mai incerte. Uneori tânărul este considerat copil, alteori i se solicită comportamente asemănătoare celor mai mari, fapt ce îl face să trăiască momente contradictorii și o ușoară opoziție fată de statutul și rolul incert ce i se acordă. In genere, puberul se simte din ce în ce mai confortabil în grupul care-l securizează și acceptă stilul său gălăgios, exuberant și uneori agresiv. 2) Pubertatea propriu-zisă de la 12 la 14 ani este dominată de puseul de creștere , perioadă a transformărilor profunde fizice și fiziologice, a unor conturări complicate a intereselor, aptitudinilor și concepției morale a copilului; această perioadă se numește: preadolescență sau pubertate. Această intensificare este mai evidentă între 11 și 13 ani la fetițe și între 13 și 14 ani la băieți. Creșterea este mai evidentă în înălțime (nu are loc în mod proporțional și concomitent în toate segmentele corpului). Intâi se lungesc membrele inferioare și superioare, cresc și se măresc articulațiile, apoi crește trunchiul. O dată cu creșterea trunchiului are loc creșterea umerilor și prelungirea taliei. La băieți este intensă și creșterea masei musculare, creșterea mai intensă și prelungită (până la 16 ani) fără să se mărească mai mult și organele interne aflate în torace (inima și plămânii). In perioada puseului de creștere dispare grăsimea – crește forța, puterea fizică. Din acest motiv pe când în pubertate fetele și baieții sunt egali ca forță, după puseul de creștere forța este asimetric marcantă mai mare la băieți. In schimb fetițele, mai puțin musculoase, posedă un strat de țesut adipos subțire subcutanat, repartizat relativ egal, fapt ce dă pielii un aspect marmorean. Intre 12 și 14 ani se dezvoltă partea facială a craniului, dantura permanentă și oasele mici ale mâinii. Puseul de creștere este secondat discret de maturizarea sexuală care se intensifică în jurul etapei de maximum creștere. Maturizarea sexuală se pune în evidență prin apariția pilozității, creșterea organelor sexuale, modificarea vocii și începutul funcționării glandelor sexuale. Acest din urmă fenomen se manifestă la fetițe prin menarha (prima menstră) și instalarea ciclului, și prin primele ejaculări spontane la băieți. Din punct de vedere psihologic, creșterea și maturizarea sunt legate de numeroase stări de disconfort. Creșterea inegală a diferitelor părți ale corpului creează aspecte caricaturale ale taliei și înfățișării. Hainele devenite scurte, strâmbe, măresc aspectul relativ ciudat al puberului, ceea ce crează disconfort psihic. La acestea se adaugă și apariția neplăcută de acnee, transpirații Referat 7- Cahul 2019

3 abundente și mirositoare, o sensibilitate „emoțională” a pielii (eritemul de pudoare și paloarea în diferite momente emoționale). Toate acestea crează neliniște privind aspectul general, dar și cu privire la aceste mecanisme active de dezvăluire a unor simțiri ce puberul le vrea mai degrabă camuflate. c) Momentul postpuberal (14-15 ani) face trecerea spre adolescență, ce se caracterizează printr-o echilibrare puternică, intimă a concepției despre lume și viață, prin clarificarea și intensificarea elaborării idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective și voluționale a personalității. La băieți se manifestă o schimbare în conduite prin extinderea lor exagerată, adeseori o impertinență cu substrat sexual și cu agresivitate în vocabular. Fetele trec prin două faze: de femeie-copil, în care domină conduite timide și exuberante, de afecțiune și idealizare de eroi și personaje inaccesibile. Sunt de asemenea, prezente trăiri complexe și ambigui de inferioritate, de culpabilitate și de pudoare. Dar odată cu evoluția de ansamblu și mai cu seamă de descoperirea efectelor feminității asupra sexului masculin se intră în cea de-a doua fază, numită femeie-adolescent. Tânăra devine mai stăpâna pe sine, dispare complexul de inferioritate și manifestă deschidere sentimentală cu note pronunțate de curiozitate. Schimbări care precede criza Vorbind de preadolescenta, nu avem ca precedent o crestere masiva si o transformare a corpului. Atransformări profunde fizice şi fiziologice,a unorconturări complicate a intereselor, aptitudinilorşiconcepţiei morale a copilului. Dezvoltareafizica si aspectul exterior se caracterizează prin lipsa de armonie, mâinilefiindmailungi decât trunchiul, nasul disproporționat în raport cu fața, întreaga conformație lăsând impresia unei ființe deșirate. În timp ce modificările anatomice și fiziologice ale perioadei puberatare se efectuiază lent, această criză izbucnește adesea cu brutalitatea. Preadolescența este o perioadă caracterizată prin probleme specifice, care trebuie rezolvate pentru a putea face saltul la viața adultă – independența față de părinți, adaptarea la propria maturizare sexuală, dobândirea identității personale. Există trei etape, mai mult sau mai puțin convențional delimitate, ale adolescenței – pubertatea, adolescența de mijloc și adolescența târzie. Nu toți adolescenții răspund în mod „tipic” la solicitările aceastei vârste, dovadă incidența crescută a comportamentelor problematice (refuzul școlar, consumul de substanțe, suicidul, sarcina). Există modificări fizice marcante, dintre care maturizarea sexuală are un masiv impact asupra adolescentului. Din punct de vedere cognitiv există o serie de particularități – operarea asupra posibilului, multidimensionalitatea, relativismul, egocentrismul, gândirea abstractă, pseudoprostia, metacogniția. Dezvoltarea personalității este marcată de căutarea propiei identități. Din punct Referat 7- Cahul 2019

4 de vedere social relațiile cu prietenii sunt esențiale, dar cele cu părinții sunt încă la fel de importante și nu presupun în mod necesar conflicte. Cele mai spectaculoase schimbări referitoare la personalitatea adolescenților se produc în sfera caracterului-componența relațională a personalității este puternic influențată de ralațiile cu societatea și schimbările caracteristice ei și de experiență cu ceilalți oameni.La un mare număr de adolescenți se formează și se manifestă trăsături pozitive ca : încrederea în sine, demnitatea personală, respectul față de sine și față de altul, responsabilitatea față de alegirile și deciziile proprii. Neintelegerile, conflictele dintre generatii creeaza o distanta intre parinti si adolescenti, o tensiune permanenta intre acestia. În această etapăse aprofundează individualizarea, se conturează mai mult caracteristicile conştiiţei şi se diferenţiază conştiinţa de sine. Au loc conflicte interioare pe fondul unei intense dezvoltări psihice. Apar manifestări extravagante, o agitaţieşi impulsivitate, nelinişti, dificultăţi de concentrare, oboseală la efort iar expresivitatea feţei devine mai nuanţată. Se poate observa o intensificare aindividualizării intelectuale şi de relaţionare, concretizate prin păreri intelectualepersonale susţinute cu patos, interes pentru probleme abstracte şi de sinteză şiargumentări tipice propriei generaţii. Se rafinează cunoaşterea şi apare interesul pentru roluri mai deosebite, se constituie o dorinţă de afirmare personală careeste expresia socializării. Tipuri de Criza preadolescentina “Criza”, este intr-adevar o criza, o revolutie, pentru ca atinge toate nivelurile de personalitate ale copilului. Comună celor două sexe, ea cuprinde efectiv, la un moment precis al existenței lor și în grade diferite , mai bine de două treimi dintre adolescenți. Vîrsta medie de apariție a acestei crize este între 12 și 14 ani la fete și 14 și 16 ani la băieț. Uneori poate fi o puternică emotivitate naturală, o cultură intelectuală mai vastă sau pur și simplu o repetare întîmplătoare a unor șocuri afective. In adolescenta, copiii se confrunta cu o mulțime de probleme care îi frământă și le dau viața peste cap. Această etapă a copilariei se dovedește a fi o perioada dificilă, deoarece copiii se vad nevoiți să se adapteze rapid și să facă față unor situații noi si dificile de viața în fața cărora sunt puși. Presiunea anturajului, viciile, sexul iresponsabil si depresia sunt doar cîteva dintre problemele care marchează viața multor adolescenți. Părinții au un rol esențial în a-i ajuta să facă față acestor provocări! Imaginea si stima de sine scăzuta In această etapă a vieții, preadolescenții devin mai atenți ca niciodată la felul în care arată și in care se imbraca. Unii dintre ei sunt chiar obsedați de aspectul fizic, din dorința de a-și gasi locul în societate și de a se adapta cercurilor sociale pe care le frecventează. În efortul de a fi acceptați de catre ceilalți, pe baza felului in care arată, mulți ajung să fie dezamagiți de aspectul lor - fie ca nu au posibilitati financiare pentru a ține pasul cu ceilalti, ca Referat 7- Cahul 2019

5 nu sunt la fel de slabi, frumosi sau „la moda ". Toate aceste neajunsuri scad atât imaginea, cât si stima de sine a adolescentului . Viciile (dependența de droguri, alcool sau țigari). Din pura curiozitate sau in urma presiunii anturajului, adolescentul din ziua de azi ajunge sa fumeze, sa bea si sa consume droguri mult mai ușor decat in trecut. Viciile il predispun la o multime de probleme de sănătate, dar si legale. Educația in privința acestor tentații periculoase este indicat sa fie facută inca de cand copilul este foarte mic, pentru a-l ajuta sa ințeleagă consecințele acestor acțiuni și modul in care ii pot afecta viața. Depresia si alte probleme emoționale. Depresia este o tulburare afectivă frecventă la varsta adolescenței. Este adesea confundată de parinți cu cate o zi proasta a copilului, usoara tristețe sau nemulțumire, insa devine un adevarat pericol atunci cand este lăsata nediagnosticată și netratată. Potem recunoaste depresia la adolescenti atunci când o stare care parea a fi de tristețe usoara capătă forme grave, iar starea de apatie este asociată cu iritabilitate sau nervozitate, lipsa de concentrare, absența poftei de mancare, sedentarism, neglijarea aspectului fizic, stari apatice, performante scolare scazute etc. Incearca sa ii câștigi increderea și sa afli ce simte și de ce, astfel incat sa nu ii fie teama ca va fi criticat sau certat. In cazul în care tentativele tale de a-l ajuta eșueaza, apeleaza la ajutor specializat si du-l la psiholog. Poartă însa o conversatie cu el inainte de a merge acolo si explica-i de ce iei masura asta si cum il poate ajuta terapeutul sa se simta mai bine. Preadolescenţa, ca trecere de la copilărie la adolescentţă, a fost considerată una dintre cele mai fascinante şi mai complexe tranziţii din decursul unei vieţi, fiind cea mai rapidă perioadă de creştere şi schimbare fizică după stadiul sugarului. Pubertatea, cum este numită mai des preadolescenţa, presupune o serie de modificări în plan biologic şi psihologic iar studiile făcute în ultimii ani au arătat că cei mai mulţi dintre preadolescenţi se simt nepregătiţi pentru schimbările fizice, sociale şi emoţionale pe care le experimentează. Această anxietate dă naştere la perturbări în ce priveşte imaginea de sine, relaţiile sociale şi dezvoltarea mentală normală a preadolescenţilor, de aceea este esenţial să se cunoască efectele pe care dezvoltarea biologică le poate avea în plan psihic, pentru a putea înţelege problemele cu care se confruntă preadolescenţii şi a fi capabili să-i ajutăm şi să-i îndrumăm astfel încât să treacă cu bine peste această perioadă de schimbare din viaţa lor. Pubertatea în sine este o provocare de bază în ce priveşte dezvoltarea în adolescenţă. «Pe măsură ce corpurile copiilor şi adolescenţilor se dezvoltă, ei nu trebuie doar să se adapteze înfăţişării schimbate şi sentimentelor legate de aceste schimbări, ci trebuie, de asemenea, să facă faţă şi reacţiilor celorlalţi faţă de corpurile lor aflate în schimbare» Pubertatea nu este un proces sau o etapă singulară, ci o continuare a dezvoltării începute încă din viaţa intrauterină şi implică o serie de schimbări hormonale şi fizice interconectate care au ca rezultat formarea capacităţilor de reproducere matură şi înfăţişarea de adult. Procesul durează în jur de 5-6 ani şi este influenţat de o serie de factori genetici, Referat 7- Cahul 2019

6 nutriţionali, hormonali şi sociali. Marshall şi Tanner (1974) care au stabilit existenţa a cinci zone generale în care se manifestă schimbările interne şi externe la pubertate:  creşterea accelerată a scheletului, numită şi « explozia creşterii »  creşterea şi dezvoltarea funcţională a ţesutului muscular şi redistribuţia ţesutului adipos 

dezvoltarea sistemelor circulator şi respirator, organismul căpătând o rezistenţă

crescută  

maturizarea caracterelor sexuale secundare şi a organelor de reproducere schimbări hormonale/endocrine care reglează şi coordonează celelalte modificări

pubertare Cele mai multe cercetări consideră că factorii hormonali sunt parţial responsabili pentru creşterea emoţiilor negative şi a modificărilor aleatorii de dispoziţie specifice adolescenţilor, nivelele mai mari de gonadotropine şi alţi hormoni pubertari fiind asociate cu dificultăţile de adaptare întâlnite atât de frecvent în pubertate. Pe lângă schimbările hormonale asociate pubertăţii, impactul psihologic pe care modificările fizice le au asupra vieţii psihice a preadolescenţilor a reprezentat un domeniu de interes major în studiul dezvoltării adolescentului. Schimbările fizice din perioada pubertăţii sunt radicale şi imprevizibile, deoarece nu se poate cunoaşte rezultatul specific final al acestora (de exemplu, înălţimea, greutatea, caracterele sexuale secundare). 1)

Dezvoltarea fizica şi inluenţa acesteia spre criza

Unul din primele semne ale pubertății este dezvoltarea fizică (schelet și sistem muscular) care este condiționată, pe de o parte, de datele genetice, iar pe de altă parte de condițiile de viață în care se dezvoltă copilul. Din punct de vedere al vârstei maturizării fiziologice între societățile dezvoltate cultural și cele mai puțin complexe se constată un decalaj minim, astfel pubertatea se încadrează între 12 și 14 ani în culturile dezvoltate și între 15 și 18 ani în cele primitive. Motivul acestui decalaj este in primul rând unul de ordin alimentar. Creșterea este mai evidentă în înălțime, dar nu are loc concomitent și în mod proporțional în toate segmentele corpului. Mai întâi se lungesc membrele inferioare și superioare, cresc articulațiile, apoi trunchiul. O dată cu creșterea trunchiului are loc și lăținrea umerilor și prelungirea taliei, iar la băieți apare o creștere intensă și a masei musculare, astfel încât în perioada puseului de creștere se subțiază țesutul adipos iar forța și puterea fizică cresc. Dacă la începutul pubertății fetele și băieții sunt egali ca forță, după acest puseu de creștere, forța devine marcant mai mare la băieți. Fetele în schimb au o masă musculară mai redusă, dar posedă un substrat de țesut adipos subcutanat repartizat relativ egal; totodată, talia se subțiază iar bustul crește. Între 12 și 14 ani se dezvoltă partea facială a craniului, dantura permanentă și oasele mici ale mâinii. Puseul de creștere este însoțit discret de maturizarea sexuală, care se intensifică în jurul momentului de vârf al creșterii. Maturizarea sexuală este pusă în evidență de apariția pilozițății, creșterea organelor sexuale, modificarea vocii și începutul funcționarii glandelor sexuale. După cum remarcă U. Şchiopu si E. Verza în Referat 7- Cahul 2019

7 Psihologia vârstelor (1997), creșterea și maturizarea sunt legate de numeroase stări de disconfort provocate atât de surse fizice, cum ar fi durerile osoase, musculare și articulare; cât și de surse psihologice, cum ar fi neacceptarea noi imagini corporale. „Creșterea inegală a diferitelor părți ale corpului creează aspecte caricaturale ale înfățișării și taliei. Hainele devenite scurte, strâmte, măresc aspectul relativ ciudat al puberului, ceea ce crează disconfort psihic. La acestea se adaugă apariția neplăcută de acnee, transpirații abundente şi mirositoare, o sensibilitate „emoțională” a pielii (eritemul de pudoare şi paloarea în diferite momente emoționale). Toate acestea creează nelinişte privind aspectul general, dar şi cu privire la aceste mecanisme active de dezvăluire a unor simțiri ce puberul le vrea mai degrabă camuflate” (Şchipou şi Verza, 1997, p.210). Creșterea intensă a corpului și în special a membrelor duce la o necoordonare a mișcărilor care se manifestă prin stângăcie în mișcări și reacții, ambele accentuând disconfortul preadolescentului. Dezvoltarea fizică are o serie de efecte în plan psihologic. Datorită egocentrismului, ca formulă cognitivă specifică vârstei, adolescenții sunt convinși că reprezintă un constant punct de interes pentru cei din jur. Sentimentul că ”sunt pe o scenă” se însoțește de conștientizarea faptului că în corpul lor au loc o serie de modificări al căror efecte nu le pot controla (de exemplu, la băieți, vocea, iar la fete, acneea) ceea ce se asociază cu sentimente de frustrare care pot genera trăiri conflictuale și într-o variantă extremă stări de depresie. Pe de altă parte, ritmul dezvoltării fizice nu este același la băieți și la fete, ceea ce creează probleme de relaționare. Dacă înainte de pubertate diferențele nu erau semnificative, nu același lucru se poate spune și la sfârșitul acestei perioade. La adolescenți, maturizarea fizică precoce este asociată în plan psihic cu o stare de bine, de relaxare, cu încredere în sine, autocontrol al impulsurilor. Ca urmare, relațiile sociale sunt mai naturale, neconflictuale, ceea ce le aduce popularitate și recunoașterea grupului, situație care rezolvă paradoxul vârstei. Paradoxul este un rezultat al conflictului dintre trebuința de a fi unic, cu o identitate bine individualizată simultan cu trebuința, la fel de puternică, de a fi asemănător cu cei de aceeași vârstă. Maturizarea fiziologică târzie înseamnă, din punct de vedere psihologic, dependență de familie, de grup, ceea ce se reflectă în special în comportamentul adolescenților prin dominanță, agresivitate, rebeliune în raport cu părinții, lipsa de preocupare față de sine și în același timp nesiguranță și lipsă de încredere în sine. Atât maturizarea mai tărzie cât și cea precoce prezintă o serie de avantaje și de dezavantaje. În cazul adolescenților maturizarea fizică rapidă determină o relaționare socială mai bună, deoarece se asociază cu creșterea încrederii în sine. Pe de altă parte, ei se simt obligați să acționeze în conformitate cu așteptările grupului, adică să se comporte matur. În majoritatea cazurilor, maturizarea fizică rapidă nu este asociată cu o maturizare cognitivă și afectivă similară ca ritm. Maturizarea târzie poate reprezenta un avantaj deoarece adolescenții din această categorie acționează conform standardelor copilăriei și beneficiază de toate atributele acestui statut și ca urmare, expectanțele grupului față de ei nu sunt atât de mari și ei se pot Referat 7- Cahul 2019

8 adapta mai flexibil, fără ca această adaptare să genereze frustrări. În cazul preadolescentelor, o maturizare fizică rapidă se asociază în plan psihologic cu sociabilitate scăzută, introversie, timiditate, iar pe de altă parte cu reacții de expansivitate comportamentală. În ceea ce privește maturizarea fizică întârziată nu se constată diferențe în plan psihologic între cele două sexe. Cei mai mulți preadolescenți sunt interesați în special de prezența lor fizică și cel mai frecvent sunt dezamăgiți de imaginea proprie. La această vârstă, reprezentarea propriei dezvoltări corporale, indiferent de gradul de maturizare, este negativă și poate determina trăiri frustrante de o mai mare sau mai mică intensitate. Adolescentele sunt cele care acordă o mai mare importanță aspectului fizic, deoarece acesta este considerat important în stabilirea relațiilor interpersonale și se asociază cu un comportament adaptat și consum minim de stres. În ce priveşte schimbările normale de greutate şi înălţime la pubertate, reacţiile adolescenţilor sunt mult influenţate de stereotipurile culturale specifice societăţii în care trăiesc. La băieţi, schimbările legate de creşterea masei musculare şi înălţime sunt resimţite pozitiv de obicei deoarece cultura occidentală favorizează băieţii înalţi, cu structură atletică şi muşchii foarte dezvoltaţi şi bine definiţi- fiind priviţi ca un ideal de frumuseţe masculină. Fetele întâmpină mai multe probleme în această privinţă, deoarece ele sunt foarte sensibile la aprecierile celor din jur şi încearcă să atingă ceea ce cultura occidentală a adoptat drept ideal de frumuseţe la femei. Imaginile promovate de media, dominate de femei albe, favorizează aspectul filiform al corpului prepubertar şi nu cel matur ; prin urmare fetele apreciază negativ creşterile normale de greutate specifice pubertăţii şi acumularea ţesutului adipos pe şolduri şi coapse. Cu toate că majoritatea adolescentelor se adapteaza treptat la corpul lor în schimbare prin modificarea imaginii despre propriul corp, faptul că sunt nevoite să se confrunte cu reacţiile familiei şi ale celor din jur faţă de trupurile lor în curs de maturizare determină o serie de probleme de adaptare. Remarcile negative şi tachinările acestora duc adesea la obsesia de a pierde greutate şi a fi slabe, care determină probleme de alimentaţie cum ar fi : diete prea stricte, exerciţii fizice practicate în exces, bulimie. Pe lângă faptul că pot provoca tulburări grave de sănătate, aceste deficienţe în alimentaţie sunt de obicei însoţite de depresie, de anxietate legată de acceptarea de către grupul de prieteni, o imagine de sine deformată şi neîncredere în propriile capacităţi. Baietii În ce-i priveşte pe băieţi, s-a presupus adesea că ei sunt mai puţin afectaţi de presiunile societăţii şi mass-media asupra imaginii corpurilor lor. Câteva studii mai recente au arătat însă că imaginile promovate de media pentru « bărbatul ideal » sau standardul de normalitate al acestora, sunt la fel de nerealiste şi de neatins ca şi cele despre femei. Media prezintă imaginea « bărbatului-ideal » ca având muşchii umerilor foarte bine dezvoltaţi şi muşchii abdominali bine definiţi, trăsături fizice care se obţin în urma unor antrenamente fizice intense la o vârstă matură, postpubertară. Mulţi băieţi aspiră la acest fizic impresionant Referat 7- Cahul 2019

9 care să le întărească imaginea de sine şi să le câştige admiraţia adolescenţilor din mediul şcolar sau din grupul de prieteni, considerându-l o dovadă a maturităţii şi masculinităţii lor. Astfel, pot încerca să-şi controleze greutatea şi să-şi modeleze masa musculara cu ajutorul antrenamentelor fizice excesive sau recurgând la folosirea steroizilor pentru a obţine rezultate rapide. Adesea nu sunt însă satisfăcuţi de rezultatele obţinute, iar neacceptarea modului în care arată poate avea drept consecinţe afecţiuni depresive, izolare, agresivitate şi alte probleme emoţionale. O problemă aparte o reprezintă copiii supraponderali sau obezi în perioada pubertară ; pentru ei, schimbările normale de greutate şi înălţime survenite la puberate pot fi deosebit de dificil de acceptat şi pot determina izolare, depresie şi alterarea imaginii de sine, precum şi devalorizare. Aceşti adolescenţi au nevoie în mod special de ajutorul părinţilor şi a consilierilor psihologici pentru a depăşi cu bine această perioadă ; pot fi învăţaţi să-şi accepte propriul corp şi să-l preţuiască adoptând un regim de viaţă sănătos, cu un regim alimentar adecvat şi un program de exerciţii fizice adaptat posibilităţilor sale. Deasemenea trebuie încurajaţi să se implice în activităţi care îi pasionează şi în care pot excela, îmbunătăţindu-şi astfel imaginea de sine şi încrderea în propriile capacităţi. Alte schimbări fizice apărute la pubertate şi care au consecinţe în viaţa pishică a preadolescentului sunt acneea – care afectează mare parte a adolescentilpr şi schimbarea vocii şi creşterea părului pe corp şi pe faţă la băieţi. După creşterea în greutate, acneea este probabil a doua mare sursă de anxietate pentru adolescenţi, fiind cauza izolării şi alterării imaginii de sine a acestora. 2)

Dezvoltarea sistemului nervos şi consecinţele sale Din punct de vedere al teoriei lui Piahet, adolescența corespunde stadiului operațiilor

formale ceea ce asigură posibilitatea de a imagina mai multe soluții și este bazală pentru raționamentele ipotetice. Maturizarea cognitivă, consideră Piaget, se datorează atât dezvoltării neuro-fiziologice cât și factorilor de context social (educație, cultură). Capacitatea de a gândi abstract are implicaţii şi în sfera afectivă, în sensul că, trecerea de la statutul de ”protejat” la cel de ”protector” presupune trecerea gândirii de la concret la abstract - anticipativ. Gândirea concretă presupune activităţi centrate pe o problemă, sau pe rezolvarea succesivă a mai multor probleme cu soluţii la nivel concret, dificultăţi de înţelegere a metaforei şi a sensului dublu, ca şi tendinţa de a oferi răspunsuri stereotipe şi conformiste. Gândirea abstractă permite anticiparea (proiecția în viitor) și amânarea acțiunilor și comportamentelor, ceea ce implică abilități de rezolvare de probleme cu apel la simboluri și metafore, soluții abstracte și anticipative. Structurarea identității de gen este o achiziție indiscutabil esențială a adolescenței. În acest context un aspect particular al socializării îl reprezintă învățarea rolurilor sociale. Rolul social Referat 7- Cahul 2019

10 este un comportament adoptat de un individ, în conformitate cu un ansamblu de norme și care asigură un răspuns adecvat la așteptările altuia. Din perspectivă învățării sociale, diferențele biologice prezente la naștere sunt insuficiente pentru a explica în totalitate diferențele dintre indivizi la nivelul identității de gen. Această teorie consideră că un factor semnificativ de influență este reprezentat de imitație și de recompensele selective administrate de mediul social reprezentat într-o primă etapă aproape exclusiv de familie. Se consideră că în mediul familial, copiii sunt recompensați selectiv pentru modelarea comportamentului în funcție de comportamentul părintelui de același sex. Ulterior, mediul social preia ștafeta, recompensând comportamentele acceptate social pentru identitatea de gen a persoanei și penalizând abaterile. Teoria lui Kohlberg privind auto-socializarea ia în considerare dezvoltarea cognitivă ca factor important în edificarea identității de gen. Din perspectiva acestei teorii, copilul învață în primul rând să se eticheteze ca fiind băiat sau fată, urmând ca într-o a doua etapă să dorească să actualizeze comportamente conforme cu una sau alta din aceste etichete. Aceste teorii, ca și multe altele sunt mai degrabă complementare decât reciproc exclusive. Pare să existe, indiferent de contextul cultural, o anumită specializare parentală, în sensul că, dintre cei doi părinți, tații sunt cei pe care-i preocupă mai mult și care susțin mai mult dezvoltarea fie a masculinității, fie a feminității la copiii lor. Mai mult, dintre părinți, tații diferențiază mai net regimul de pedepse, ii pedepsesc pe băieți mai frecvent decât mamele și le ierta la fel de frecvent pe fete. Învățarea rolurilor masculin/feminin este în fapt un proces de diferențiere socială. Astfel, agresivitatea este considerată ca un semn de virilitate la băieți și ca o trăsătură negativă la fete. Această situație arată că învățarea rolurilor sexuale trebuie întotdeauna analizată prin prisma valorilor socio-culturale dominante într-un grup, valori care orientează achiziția atributelor de rol într-un sens dezirabil. 3)

Dezvoltarea sexuală şi reflectarea ei în structura identităţii de sine şi a

relaţiilor sociale Fiecare copil sau tânăr are un model intern despre ce e “normal” sau “corect” să i se întâmple o dată cu venirea pubertăţii, şi despre momentul când trebuie să traverseze toate schimbările fizice pe care le presupune aceasta. Cu cât este mai mare discrepanţa dintre ceea ce crede el că ar trebui să i se întâmple şi ce i se întâmplă în realitate, cu atât impactul psihologic al acestor schimbări este mai mare. Unul din marile paradoxuri ale adolescenţei stă în faptul că există o luptă continuă între dorinţa de a fi “tu însuţi / însăţi”, de a-ţi afla propria identitate, şi dorinţa de a fi cât mai asemenea prietenilor tăi. Orice ar putea să îl îndepărteze pe adolescent de grupul său are efecte negative, şi din această cauză tinerii sunt adesea tulburaţi de o maturizare sexuală prea rapidă sau prea lentă, pe care o cataloghează şi o resimt drept aberantă. Pubertatea are consecințe psihologice și sociale importante. Reacțiile fetelor la apariția Referat 7- Cahul 2019

11 menstruației, sau a băieților la prima ejaculare sunt confuze, datorită, în general, lipsei unor cunoștințe exacte despre acestea, sau a suportului social care lipsește, sau care se manifestă inducând mai mult în eroare. De aceea, pubertatea mărește conflictul și distanțele psihologice dintre părinți și copii, sau a celor dintre tineri de aceeași vârsta. Dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, care punctează debutul pubertăţii, constă în creşterea sânilor şi a părului pubian la fete şi dezvoltarea testiculară la băieţi. Cercetările arată că fetele sunt mai afectate din punct de vedere psihologic la aceste prime schimbări decât băieţii. Cele mai multe fete declară că iniţial au avut o reacţie pozitivă în ce priveşte debutul creşterii sânilor, simţindu-se mândre sau emoţionate. Totuşi, pe măsură ce membrii familiei şi băieţii din anturajul şcolar au observat aceste schimbări ale corpului lor, au început să sufere tot mai multe tachinări şi chiar hărţuiri, astfel încât sentimentele pozitive au scăzut rapid, fiind înlocuite de frustrare, jenă şi izolare faţă de cei de sex opus. Aşadar, la fete, dezvoltarea caracterelor sexuale secundare poate declanşa atât răspunsuri emoţionale personale cât şi reacţii sociale din partea celor din jur, pe când la băieţi schimbările pubertare iniţiale sunt de o natură mult mai intimă şi în general nu declanşează reacţii emoţionale atât de puternice. Un studiu asupra simptomelor depresive şi de anxietate apărute la fete în perioada prepubertară, pubertară şi postmenarhă este prezentat de Adams şi Berzonsky în Psihologia Adolescentului (2009) şi arată legătura dintre schimbările pubertare şi depresia clinică la fete. Momentul în care apare pubertatea poate avea un efect major asupra adaptării adolescenţilor. Pubertatea timpurie, respectiv cea întârziată, cauzează multe probleme emoţionale şi sociale. De exemplu, o schimbare şcolară care se petrece în timpul unui vârf de dezvoltare pubertară reprezintă una din situaţiile în care adolescenţii dezvoltă probleme de adaptare. Faptul că adolescentul se confruntă în acelaşi timp şi cu alte evenimente poate depăşi abilităţile sale de-a adaptare. Un alt motiv are de a face cu un regim alimentar dezechilibrat al preadolescenţilor din ziua de azi, a căror dietă nesănătoasă include produsele fast-food si băuturile carbogazoase şi energizante. Doctorii sunt îngrijoraţi de sănătatea fizică şi psihologică a fetelor care ating pubertatea devreme. Studii asemănătoare indică faptul că fetele care ating pubertatea devreme au un risc mai ridicat de a fi deprimate şi destul de des devin active sexual mult mai devreme decât fetele care ating pubertatea mai târziu. Fetele care ating pubertatea timpuriu însă, nu au nivelul de maturitate al fetelor care ajung la pubertate mai târziu. Pubertatea la fete În cazul fetelor, se pare că nu există o dorinţă prea mare de maturizare înaintea celorlalte fete din grup / colectivitate. Fetele care se maturizează sexual mai rapid par să fie mai puţin sociabile, mai puţin expresive, mai introvertite şi timide. De asemenea, sentimentele lor faţă de menarhă sunt adesea negative. Foarte adesea ele au o imagine distorsionată a Referat 7- Cahul 2019

12 propriului corp şi o stima de sine mai scăzută. Adeseori se consideră mai puţin atractivă o tânără “precoce” din punct de vedere fizic, mai întâi, pentru că s-ar putea ca “rotunjimile” proaspăt dobândite să nu corespundă idealului androgin de frumuseţe la modă. Apoi, dincolo de aceste preocupări faţă de propria imagine corporală, ce pot duce, la extreme, şi la dezvoltarea unor reacţii anorectice sau bulimice ale tinerei fete, e posibil ca ea să reacţioneze la neliniştile celorlalţi faţă de propria sa sexualitate. Părinţii şi profesorii pot să considere că tinerele care au un corp “maturizat” sunt şi active din punct de vedere sexual. De aceea, adulţii tratează fetele care s-au maturizat mai rapid într-un mod mult mai restrictiv şi mai dezaprobator, comparativ cu restul fetelor de aceeaşi vârstă. Chiar şi celelalte adolescente o pot privi într-un mod stereotip, aruncându-i pe umeri o cantitate de presiuni pe care adesea tânăra nu le mai poate duce. Chiar dacă diferenţa de nivel, atât în raport cu băieţii, cât şi în raport cu celelalte fete, o poate face pe tânără să se simtă exclusă, s-ar părea că rodul unei asemenea experienţe este unul benefic pe termen lung - a face faţă unor astfel de probleme de timpuriu o poate ajuta să se descurce mult mai bine mai târziu. Efectele unei maturizări prea rapide sau prea întârziate sunt cu atât mai negative cu cât e o discrepanţă mai mare între adolescentă şi colegele sau prietenele ei, şi cu cât ea nu poate vedea avantajele schimbărilor care i se întâmplă. Cel mai dramatic semn de maturizare sexuală a fetelor este menarha - prima menstruaţie. În medie, acest lucru se întâmplă în jur de 121/2 ani, cam la doi ani după ce sânii au început să se dezvolte şi uterul a început să crească. Multe tinere adolescente trăiesc acest moment ca pe un adevărat prag al trecerii înspre maturitate. Există însă şi numeroase fete care însă au trăiri mult mai negative legate de menstruaţie. Pentru multe dintre ele, menstruaţia este un adevărat “blestem”, o sursă apăsătoare de discomfort psihologic şi fizic. La aceste sentimente contribuie într-o mare măsură şi “folclorul”, care consideră că femeia, în momentul menstruaţiei, este bântuită de spirite malefice, fiind primejdioasă pentru bărbaţi şi pentru plante. În cel mai bun caz, evenimentul poate fi tolerat, dar nu valorizat pozitiv. Şansele de apariţie a unei reacţii negative sunt cu atât mai mari cu cât menarha se instalează prea devreme sau dimpotrivă prea târziu; de asemenea, lucrurile pot fi înrăutăţite de lipsa unei pregătiri corespunzătoare, de accentuarea de către membrii familiei şi de către prieteni a aspectelor negative ale menstruaţiei, de prezenţa reală a unui discomfort fizic, şi nu în ultimul rând, de faptul că tânăra nu este gata încă să treacă pragul către viaţa de adult. Menarha este mai mult decât un eveniment de ordin fizic; este de fapt un simbol concret al trecerii de la viaţa de fetiţă la aceea de femeie. Fetele care au deja menstruaţie sunt mult mai conştiente de propria lor feminitate; sunt mult mai interesate de relaţiile dintre băieţi şi fete, şi acordă mult mai multă atenţie propriului corp şi împodobirii acestuia. De asemenea, par să aibă şi o personalitate mai conturată. Din păcate, aspectele negative ale menarhei - disconfortul şi jena neaşteptate care o Referat 7- Cahul 2019

13 însoţesc - au fost mai accentuate decât aspectele pozitive. Departe de a fi un moment de celebrare a intrării în feminitate, menarha este tratată în primul rând ca o criză igienică, care trezeşte anxietăţi adesea copleşitoare, legate de nevoia de păstrare a curăţeniei şi a “mirosului frumos” al tinerei. Există în prezent un amestec de sentimente ce caracterizează reacţia faţă de menstruaţie. Cu cât e mai bine pregătită tânăra, cu atât sentimentele sale vor fi mai pozitive, iar suferinţa mai diminuată. Din păcate, totuşi, un număr prea mare de adolescente nu au parte de informaţie suficientă sau corectă şi de aceea păstrează amintiri extrem de neplăcute despre prima menstruaţie. Mai ales dacă menarha vine prea devreme, e un eveniment mai bulversant, poate pentru că nu a fost timp destul pentru a pregăti acest moment, sau doar pentru că tânăra se simte luând-o înaintea prietenelor sale. Pentru a transforma această experienţă în una pozitivă este nevoie în primul rând ca adolescentele să fie informate despre modificările care vor avea lor în corpul lor ; informaţia corectă - nu prea tehnică, şi nici impersonală este de mare importanţă. Fetele au nevoie să li se ofere explicaţii legate de propriul corp, de părţile acestuia, şi de procesele pe care le vor traversa, şi la care se pot aştepta. Informaţia trebuie să fie suficientă pentru a le ajuta să înţeleagă că menstruaţia e un fenomen universal care caracterizează viaţa femeilor, şi care e diferit de o rănire sau o boală. Mamele au un rol esenţial în educarea adolescentelor. Ele trebuie să ia menstruaţia drept un lucru firesc, să nu treacă la supraprotecţie, şi să o asigure şi pe fiica lor că va fi în stare să îşi continue activităţile de până atunci: sporturi, înot, baie. E ideal dacă pot încuraja întrebările din partea fetei.

Pubertatea la băieţi Creşterea explozivă - mai întâi în greutate, apoi în înălţime, şi în fine în forţă fizică reprezintă primul semn evident al intrării în pubertate, chiar dacă unele modificări hormonale preced acest moment. Pe lânga explozia în creştere, un alt set de schimbări vine să marcheze transformarea băieţilor în tineri bărbaţi. Creşterea testiculelor, alungirea penisului, lărgirea sacului scrotal vor duce, către sfârşitul pubertăţii, la maturizarea organelor sexuale masculine, astfel încât reproducerea devine posibilă. Indicatorul capacităţii reproductive este ejacularea - descărcarea de lichid seminal care conţine spermă, în jurul vârstei de 13 ani. La aceste modificări vin să se adauge şi caracterele sexuale masculine secundare. Nevoia şi dorinţa de a avea experienţe sexuale este clar legată de modificările hormonale care apar în pubertate. De obicei, interesul băieţilor pentru experienţe sexuale urmează îndeaproape momentul primei ejaculări, în vreme ce la fete perioada de latenţă este mai lungă. Referat 7- Cahul 2019

14 Pe de altă parte, prezenţa dorinţei sexuale face ca un procent foarte mare de băieţi adolescenţi (după unele statistici în jur de 80%) să recurgă la masturbaţie. Acest comportament este însă de obicei însoţit de un sentiment de vină, iar dacă nu, de ruşine, de ideea că eşti prost sau anormal. De obicei aceste sentimente negative dispar o dată cu trecerea timpului, iar masturbaţia tinde să fie practicată doar atunci când este singura formă de exprimare sexuală disponibilă. Schimbările fizice din pubertate au un impact puternic asupra funcţionării psihologice a adolescentului, a comportamentului său şi a relaţiilor cu ceilalţi. De fapt, un număr important din schimbările fizice pe care le suferă un adolescent sunt asociate mai strâns cu statutul său la vârsta pubertăţii, decât vârsta sa cronologică sau nivelul de dezvoltare cognitivă. Efectele sunt mediate şi de momentul în care apare pubertatea - dacă este prea devreme sau prea târziu, comparativ cu majoritatea colegilor sau prietenilor băiatului. Un aspect al dezvoltării în adolescenţă care este puternic afectat de pubertate şi de momentul în care se declanşează aceasta este imaginea corporală. Băieţii care sunt din punct de vedere fizic mai maturi tind să aibă o imagine mult mai pozitivă a propriului corp, şi sunt în general consideraţi mult mai atractivi decât cei rămaşi în urmă. Tocmai din acest motiv, preocuparea pentru propria imagine este mai acută decât orice altceva - chiar şi la băieţi. Cei mai mulţi se privesc în oglindă şi nu le convine ce văd acolo. Ar dori să fie mai înalţi, să aibă umeri mai laţi şi o siluetă mai atletică. De asemenea, sunt îngrijoraţi în legătură cu faţa lor acneică - o problemă pentru două treimi dintre băieţi -, sunt distruşi pentru că părul le este prea gras, datorită efectelor glandelor sebacee, sau sunt foarte preocupaţi de mirosul pe care îl degajă, şi încearcă să îl camufleze prin folosirea, adesea exagerată, a deodorantelor. Preocuparea pentru propriul aspect fizic nu este un semn de vanitate, ci o recunoaştere a rolului pe care atracţia fizică îl joacă în câştigarea admiraţiei sexului opus. În plus, există o legătură foarte strânsă între felul în care adolescentul îşi evaluează propriul corp, şi felul în care se gândeşte pe sine; pentru el, a arăta “îngrozitor” sau a te simţi evaluat de ceilalţi drept cineva care arată “îngrozitor” este totuna cu a te simţi “îngrozitor”. Iar acest sentiment poate fi întărit şi de faptul că tinerii care nu sunt atrăgători din punct de vedere fizic tind să aibă mai puţini prieteni decât majoritatea adolescenţilor. Spre deosebire de fete, în cazul băieţilor problemele încep să apară atunci când întârzie momentul maturizării fizice, considerată drept semn al maturizării sexuale. Băieţii “rămaşi în urmă” se simt respinşi şi izolaţi, în primul rând de fete, apoi de către ceilalţi băieţi din clasă sau din grup. S-ar părea că băieţii care se maturizează mai târziu sunt mai puţin relaxaţi, mai neliniştiţi, vorbesc mai mult decât cei mai “precoce”; sunt mai dependenţi, agresivi şi nesiguri; se răzvrătesc mai mult împotriva părinţilor; nu au succes la fete şi nici nu sunt aleşi ca lideri ai băieţilor. Ei sunt mai creativi, mai flexibili, îşi folosesc mai mult imaginaţia în joc, calităţi care în general nu sunt apreciate la adolescenţi. Unele studii indică şi apariţia unor probleme mai grave, ca delincvenţa juvenilă. Referat 7- Cahul 2019

15 Pe de altă parte, în ziua de azi este mult mai uşor pentru aceşti băieţi decât era cu decenii în urmă. Deoarece tinerele fete au o mai mare libertate decât li se acorda înainte, băieţii pot să îşi aleagă primele prietene dintre fete mai mici decât ei, ceea ce face ca sentimentul de izolare să fie mai puţin pronunţat. Tipurile de relaţii sociale se complică progresiv în perioada pubertăţii, adolescentul integrându-se treptat în grupul social mai larg din care face parte prin exprimarea identităţii proprii şi prin exprimarea identităţii faţă de adulţi. Mişcarea interioară de formare a personalităţii se manifestă dramatic în opoziţia dintre comportamentele impregnate de atitudini copilăreşti, dorinţa de-a fi protejaţi, anxietatea în faţa situaţiilor noi şi complexe, specifice copilariei şi atitudinile autonome, independente nou formate la această vârstă. Dezvoltarea personalităţii se face pe fundalul diferenţelor dintre ceea ce aşteaptă societatea de la adolescent şi ce poate face el şi dintre ceea ce aşteaptă el de la societate şi ce-i poate oferi aceasta. Ca şi creşterea şi maturizarea biologică, formarea personalităţii în pubertate este impetuoasă şi complicată. Maturizarea se realizează prin identificarea resurselor personale şi realizarea identităţii proprii şi a independenţei, începând cu desprinderea de sub aripa părinţilor. Adolescentul « începe să îşi descopere atitudini, abilităţi, forţa fizică şi spirituală, începe să-şi construiască lumea interioară a aspiraţiiloe, intereselor şi idealurilor. Întreaga personalitate trăieşte cu fervoare prezentul şi-şi construieşte viitorul care devine o dimensiune a sinelui » (Şchiopu şi Verza, 1997, p.206).

Concluzia: Nu e usor să treci prin această vîrsta deoarece adolescenți sunt destul de capricioși și în această perioadă a vieții se formează ideile, concepții și atitudini în problema sexualității ,iar acest proces de formare are loc, în primul rînd,în familie. Trecerea prin adolescență este în concluzie un proces dificil pentru intreaga familie, care destabilizează echilibrul dinamic construit pînă atunci. Este practic o etapă revolutionară ce rareori trece fără frămîntări, în care cei doi parteneri ai asa-zis-ului conflict (adolescent / parinti) se redefinesc și se transformă reciproc, motiv pentru care, pentru o scurta perioada de timp, nu reușesc parcă sa se mai recunoască. Ei au nevoie de ceva vreme să se redescopere reciproc, să învețe sa se accepte și să se înteleagă chiar dacă la finele perioadei iși vorbesc de pe cu totul alte poziții decît pînă atunci. Adolescența este acel moment în care e nevoie de o anumită distanță pentru desăvîrșirea unui Eu matur. În concluzie nu e ușor să fii preadolescent, dar nimic nu poate inlocui magia acestor ani, un univers misterios ce se lasă greu descoperit, un univers tulburator datorită situațiilor pe care trebuie să le înfrunte adolescentul de unul singur, pe propriile picioare, reușind probabil într-un final să răzbeasca victorios toate încercările și dobăndind o amplă cunoaștere de sine. Referat 7- Cahul 2019

16 Trebuie să fim alături de adolescentul nostru în procesul de depășire a crizelor,dînd dovadă de întelegere și receptivitate ,împărtășind-i propria noastră experiență și respectîndu-i ritmul propriu de „vindecare”.Asigurarea de către familie, școală și societate a unei optime creșteri și dezvoltări fizice și psihice (intelectuală, emoțională) constituie premisele favorabile care-i permit copilului să devină un adult sănătos fizic și psihic, util societății în care urmează a-si dezvolta creator capacitățile sale. O viață rațională, bazată pe o alimentație corectă și completă, pe un echilibru stabil între activitatea școlară și odihnă, între efortul fizic și repaus și o caldă ambianță în familie și școală, creează toate condițiile depășirii cu bine a proceselor critice specifice adolescenței și dezvoltării optime, atât sub aspect fizic cât și psihic, a viitorilor așa-ziși “oameni mari”. Din alt unghi de vedere preadolescența reprezentînd cea mai frumoasă vîrstă din viața noastra care e reținută pe toată viața.

BIBLIOGRAFIE:

1) ŞCHIOPU, U. , VERZA, E.Psihologia vârstelor- Ciclurile vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti ,(1997), 2) CREŢU, T., (2009), Psihologia vârstelor, Editura Polirom, Bucureşti 3) ADAMS, G. , BERZONSKY, M., (2009), Psihologia adolescentului, Editura Polirom, Bucureşti 4) PIAGET, J., INHELDER, B., (1968), Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Referat 7- Cahul 2019