Sunt Informator

Sunt informator

Da, mă autodemasc! Am trăit atâta timp…culegând şi dând informaţii lui…Dumnezeu şi nu v-am spus, până în această clipă de mai 2009. Îmi cer scuze pentru infidelitate! Însă, trebuie să înţelegeţi, că un creştin ortodox trebuie să dea informaţii, darămite un preot…lui Dumnezeu. Dumnezeu vede tot, şi pe şmecher şi pe omul smerit, şi pe văduvă şi pe orfan, şi pe ăla cu douăzeci şi patru de vile, cât şi pe cel cu cruce la gât şi veşminte frumoase…dar aşteaptă de la noi, ca să Îi dăm mereu informaţii despre noi şi despre cei din jurul nostru. Sunt informator, aşadar. De la prima clipă a dimineţii şi până seara…dau informaţii, tot felul de informaţii. În primul rând despre mine şi apoi, despre alţii. Şi îmi aduc aminte despre tot felul de oameni, unii, cu siguranţă, care nu îşi mai aduc aminte de mine mai deloc sau care nu se gândesc că eu, tocmai eu, pot să Îl informez pe Dumnezeu despre ei. Mă rog pentru conducătorii ţărilor, pentru Sfintele Sinoade ale Bisericii ecumenice, pentru profesorii mei, colegii mei, elevii mei, cititorii mei, prietenii mei, duşmanii mei, casnicii mei, şi chiar pentru posteriorii noştri, pentru cei care ne vor urma, pentru cei care sunt în viaţă sau au fost în viaţa aceasta…adică dau informaţii lui Dumnezeu şi El mă plăteşte, în har, pentru asta.

1

Oamenii nu mă prea plătesc…dar Dumnezeu, da! Dumnezeul nostru e atât de punctual cu plata pentru osteneală, că, mai înainte ca să încep eu să torn, vrute şi nevrute, în faţa Lui, El deja mă umple de pace, de bucurie, de simplitate, de sfială, de curăţie…până ce, mulţimea harului Lui mă face să mi se oprească mintea…în pacea aceea, care covârşeşte toată mintea, nu numai pe-a mea. Însă, nu par, pentru mulţi, că fac ceva special. Şi e adevărat, nu e nimic special…ci foarte special, rolul acesta… de a fi informatorul lui Dumnezeu. Da, am semnat, pe responsabilitate personală, un angajament cu Dumnezeu, ca, oricât de draci ar fi dracii cu mine şi oricât de nesimţiţi, de mitocani şi de răi ar fi oamenii cu mine sau de buni şi de amabili, eu tot să mă rog pentru ei ca pentru mine. Şi Dumnezeu a promis, El, chiar El, că de fiecare dată îmi face la fel: îmi dă din belşug har, bucurie şi cunoaştere, până ce tac…până ce mă doare inima, până ce înnebunesc de dorul Lui şi de dorul lor. Însă, în această seară, m-am gândit ca să mă deconspir, pentru că, poate, oi mai coopta vreun informator, pentru că Dumnezeu are nevoie de cât mai mulţi informatori. Am să vă spun ce şi cum, numai după ce semnaţi acordul cu Dumnezeu, că vreţi să fiţi informatori pentru toată veşnicia. Trebuie să ştiţi că e treabă ultraserioasă şi că nu se termină numai cu ce vedem pe-aici. Dincolo, în cer, informarea continuă… Dacă e cineva disponibil, să îşi dea datele la comentarii, ca să îl pun în legătură cu Dumnezeu, pentru a semna contractul. Oferta aceasta este mai mult decât profitabilă, pentru că, după cum spuneam, eşti informator pentru toată veşnicia şi nu aşa, pentru o zi sau două. Îmi cer iertare că nu v-am spus că sunt informator până acum. Da, informez continuu pe Dumnezeu despre starea mea şi a naţiunii. Decât să te faci frate cu dracu…până nu mai treci puntea, eu zic că e mai bine să fii…informatorul lui Dumnezeu. El mă plăteşte ultrabine…Oamenii, mai deloc… Publicat în: 

Reflecţii

on 12/05/2009 at 9:46 PM Comentarii (7) Tags: pr. dorin picioruş, Reflecţii, teologie pentru azi

2