Curtea Suprema De Justitie.docx

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA:ORGANELE DE OCROTIRE A NORMELOR DE DREPT Titlul referatului: Curtea Supremă de Justiţie – organul suprem al puterii judecătoreşti

Profesorul de disciplina:Valeriu Gurbulea Student:Iosob Cristina Anul :2018

CUPRINS: I. CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE CA ORGAN SUPREM AL PUTERII JUDECĂTOREŞTI II.

ORGANIZAREA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

III.

JUDECĂTORII CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

IV.

ACTIVITATEA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

V.

SECRETARIATUL CURTII SUPREME DE JUSTITIE

VI. STRUCTURA ŞI COMPONENŢA NUMERICĂ A CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

I. CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE CA ORGAN SUPREM AL PUTERII JUDECĂTOREŞTI Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova este instanţa superioară judecătorească, unde se judecă cauzele care au fost atacate prin căile legale de atac, hotărîrile acesteia fiind definitive şi irevocabile.Activitatea Curţii Supreme de Justiţie este reglementată de către legiuitor prin Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, Legea privind organizarea judecătorească, Legea privind Statutul judecătorului, precum şi Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.Articolul 1 al Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, face trimitere expresă la organele judecătoreşti din Republica Moldova, menţionînd faptul că justiţia în Republica Moldova se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin alte instanţe judecătoreşti în conformitate cu Constituţia, Legea privind organizarea judecătorească, Legea cu privire la statutul judecătorului şi alte acte legislative. Astfel, în ţara noastră, avem: a) Judecătorii în fond; b)

Curţi de Apel;

c)

Curtea Supremă de Justiţie.

Din analiza legii, vedem că legiuitorul face distincţie între Curtea Supremă de Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, menţionînd faptul că aceasta este unica autoritate supremă judecătorească care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti, soluţionează litigiile apărute în cadrul aplicării legii, garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.

Prin activitatea sa, Curtea Supremă de Justiţie vine ca un garant al înfăpturirii justiţiei şi o forţă de echilibru în justiţie, avînd rolul de a soluţiona în ultimă instanţă, litigiile apărute. Legea menţionată mai sus, arată expres atribuţia principală a Curţii, menţionînd faptul că aceasta asigură respectarea principiului prezumţiei nevinovăţiei şi principiului supremaţiei legii, contribuind la constituirea unui stat de drept. Din prevederile acestui text de lege, ne-am putea da seama că legiuitorul evidenţiază expres şi principiile cele mai importante, în baza cărora se înfăptuieşte justiţia, şi anume: a)

Principiul prezumţiei nevinovăţiei;

b)

Principiul supremaţiei legii.

Desigur, aceste 2 principii nu sunt singurele pe care se bazează sistemul judiciar şi întreg dreptul, acestea din urmă fiind guvernate şi de alte principii, însă legiuitorul moldav a considerat necesar de a scoate la iveală cele mai de valoare dintre ele, cu toate că într-o privire de ansamblu, ele toate sunt necesare şi însemnate, inexistenţa vreunuia afectîndu-le pe celelalte. De asemenea, legiuitorul menţionează expres şi faptul că sediul Curţii este la Chişinău, cu toate că, în opinia mea, o asemenea reglementare nu era necesară, întrucît deja se ştie că sediul ei se află în capitala republicii, iar în ipoteza în care Curtea Supremă de Justiţie îşi modifică locul de aflare, trebuie modificată şi legea, lucru care presupune nişte cheltuieli auxiliare din bugetul de stat. Sfera de activitate a Curţii Supreme de Justiţie este stabilită în articolul 2 al Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, aceasta fiind competentă să: a) judece, ca instanţă de recurs, cauzele în materie civilă, de contencios administrativ, penală sau în alte materii în condiţiile legii procesuale; b) sesizeze, din oficiu sau la propunerea instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice; c)

generalizeze practica judiciară şi analizează statistica judiciară proprie;

d) dea explicaţii din oficiu în chestiunile de practică judiciară ce nu ţin de interpretarea legilor şi nu au caracter obligatoriu pentru judecători; e) exercite, în limitele competenţei sale, atribuţii ce derivă din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte; f)

exercite alte atribuţii conform legii.

În ceea ce priveşte litera f), consider că legiuitorul nu trebuie să lase dubii cu privire la interpretarea acesteia, în ideea că odată ce acesta menţionează atribuţiile Curţii, trebuie să le menţioneze pe toate, sau trebuie să facă o trimitere la alte acte normative care sunt de competenţa Curţii de a fi analizate, soluţionate sau reglementate. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie face o enumerare destul de seacă în ceea ce priveşte principiile în baza cărora aceasta funcţionează. Astfel, articolul 3, menţionează următoarele principii: a)

legalităţii şi publicităţii;

b)

separării puterii judecătoreşti de puterea legislativă şi cea executivă;

c)

independenţei puterii judecătoreşti;

d)

realizării dreptului său de a adopta hotărîri legale, întemeiate şi echitabile;

e) altor principii prevăzute de Legea privind organizarea judecătorească şi Legea cu privire la statutul judecătorului. O lacună în acest text de lege este litera e). Din punctul meu de vedere, legiuitorul a trebuit să menţioneze şi principiile constituţionale, pentru că ar fi normal şi logic ca instanţa supremă de justiţie din Republica Moldova să activeze şi în baza acestor principii, ori acestea nefiind menţionate, ne putem gîndi la faptul că Curtea Supremă de Justiţie îşi desfăşoară activitatea sa numai în baza principiilor menţionate mai sus, ignorîndu-le pe cele constituţionale, ceea ce nu ar corect într-un stat de drept, democratic şi independent. ORGANIZAREA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

II.

Curtea Supremă de Justiţie este supusă şi ea, conform legii, unei organizări, pentru a se crea o oarecare ordine în activitatea acesteia. Conform art. 4 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, alin. 1, aceasta este compusă din preşedinte, 2 vicepreşedinţi, care sînt concomitent preşedinţi ai Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ şi, respectiv, al Colegiului Penal, precum şi din judecători (dintre care doi judecători exercită concomitent şi funcţia de vicepreşedinte al colegiului) care îşi desfăşoară activitatea în colegii şi în cadrul Plenului Curţii. Vedem deci că direcţiile de activitate a Curţii Supreme de Justiţie se împart pe diferite domenii, legiuitorul menţionîndu-le expres: a)

Civil;

b)

Comercial;

c)

Contencios administrativ;

d)

Penal.

Fiecare judecător al Curţii Supreme de Justiţie este asistat de 3 asistenţi judiciari, care sînt angajaţi şi activează în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească. Pe lîngă aceste prevederi, legea menţionează expres că în activitatea Curţii Supreme de Justiţie, mai există şi Consiliul Ştiinţific Consultativ, care este format din savanţi şi practicieni în domeniul jurisprudenţei, regulamentul căruia se aprobă de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie. O lacună în textul de lege menţionat mai sus este că nu se menţionează expres şi nici nu se face trimitere la vreun act normativ care ar defini sau identifica direcţiile de lucru ale acestui Consiliu, fapt pentru care, putem opina în ideea că acesta are atribuţii de a da răspunsuri doctrinare cu privire la litigiile ce sunt soluţionate de către Curte sau a face unele precizări atunci cînd judecătorii Curţii Supreme de Justiţie interpretează eronat sau în defavoarea uneia dintre părţi prezente la litigiu. În fine, atribuţiile acestui Consiliu nu s-ar termina aici, savanţii şi practicienii avînd posibilitatea de a participa la elaborarea hotărîrilor interpretative emise de către Curte, publica materiale ştiinţifice din domeniul jurisprudenţei, etc. În articolul 7, alin. 1 al Legii menţionate mai sus, legiuitorul face o enumerare destul de lacunară în ceea ce priveşte atribuţiile Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, şi anume: a) convoacă şi prezidează şedinţele Plenului Curţii, asigură executarea hotărîrilor adoptate;

b) propune Plenului spre aprobare obligaţiile de serviciu ale vicepreşedinţilor Curţii preşedinţi ai colegiului şi ale vicepreşedinţilor colegiilor; c) numeşte membrii Curţii responsabili pentru întocmirea rapoartelor asupra cauzelor de complexitate deosebită ce se vor judeca în colegii; d) coordonează activitatea de generalizare a practicii judiciare şi face propuneri Plenului privitor la emiterea hotărîrilor explicative; e)

organizează efectuarea altor lucrări ce ţin de competenţa Curţii;

f) reprezintă Curtea Supremă de Justiţie în relaţiile cu alte autorităţi şi instituţii publice atît din ţară, cît şi de peste hotare; g) numeşte în funcţie funcţionarii publici, modifică, suspendă şi încetează, în condiţiile legii, raporturile de serviciu ale acestora, angajează, modifică, suspendă şi încetează raporturile de muncă ale personalului contractual al secretariatului Curţii; h) aplică sancţiuni disciplinare şi adoptă măsuri de stimulare pentru angajaţii secretariatului Curţii; i)

exercită alte atribuţii prevăzute de lege.

Din textul de lege enumerat mai sus, dubii trezesc literele e) şi i). În primul caz, nu se menţionează şi nici măcar nu se face trimitere la lucrările ce ţin de competenţa Curţii, şi nici nu se face trimitere expresă la alte acte normative din domeniu care ar enumera sau defini „alte lucrări ce ţin de competenţa Curţii”. În al doilea caz, după cum ne-a obişnuit legiuitorul, Curtea „exercită alte atribuţii prevăzute de lege”, iarăşi, nefăcînd trimitere la nimic din ce ne-am putea da seama care sunt aceste „alte atribuţii” pe care Curtea le exercită în numele legii Republicii Moldova. Alineatul 2 al aceluiaşi articol menţionează că preşedintele Curţii Supreme de Justiţie emite ordine şi dispoziţii, iar în absenţa acestuia atribuţiile de preşedinte al C. S. J. le exercită unul dintre vicepreşedinţi în temeiul unei dispoziţii emise de Preşedintele Curţii. În cazul cînd nu este desemnat vicepreşedintele care va exercita funcţiile Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie în absenţa acestuia, funcţiile în cauză sînt exercitate de către vicepreşedintele cu cea mai mare vechime în muncă în Curtea Supremă de Justiţie. Articolul 8 al Legii, prevede atribuţiile preşedintelui şi vicepreşedintelui Colegiul Civil, Comercial, de Contencios Administrativ precum şi Colegiului Penal. Şi la acest capitol există lacune, după cum vom vedea. Astfel aceştia: 1. fixează termenele de desfăşurare a şedinţelor de judecată în cauzele date prin lege în competenţa colegiului, organizează pregătirea şi desfăşurarea şedinţelor de judecată, exercită controlul asupra întocmirii, afişării şi publicării pe pagina web, în termenul stabilit de norma procesuală, a informaţiei privind cauzele fixate pentru judecare, inclusiv esenţa cauzelor; 2. informează Preşedintele Curţii asupra cauzelor de complexitate deosebită judecarea cărora, conform legii, cere întocmirea rapoartelor de către membrii Curţii; 3. organizează activitatea colegiului în limitele prevăzute de lege; 4. organizează lucrul de generalizare a practicii judiciare şi prezintă rezultatele pentru dezbateri la şedinţele colegiului, face propuneri Plenului privitor la darea hotărîrilor explicative; 5. organizează executarea dispoziţiilor Plenului şi Preşedintelui Curţii, în conformitate cu legea;

6. prezintă Plenului informaţii privind activitatea colegiului; 7. exercită alte atribuţii prevăzute de lege. În textul de lege menţionat mai sus, cred că la punctul 7 se referă acelaşi comentariu pe care l-am făcut mai sus. Repartizarea atribuţiilor între preşedintele şi vicepreşedintele colegiului se efectuează de către Plen la propunerea Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie. III.

JUDECĂTORII CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

La fel ca şi judecătorii instanţelor judecătoreşti inferioare, judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt independenţi, imparţiali, obiectivi, etc. Aceste atribute oferite judecătorului sunt un instrument necesar de manevrare în activitatea judecătorească, fără de care realizarea justiţiei ar fi imposibilă. Articolul 9 al legii menţionate, arată procedura generală de numire a judecătorilor la Curtea Supremă de Justiţie. Astfel, alineatul 1 prevede expres faptul că judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data înregistrării propunerii în Parlament. Prin urmare putem desprinde de aici legătura directă dintre Consiliul Suprem al Magistraturii şi Curtea Supremă de Justiţie. De asemenea, putem observa că este nevoie de întrunirea cumulativă a 3 condiţii: a) Să existe o propunere din partea Consiliului Superior al Magistraturii privind înaintarea candidatului la funcţia de judecător; b)

Propunerea să fie înregistrată în Parlamentul Republicii Moldova;

c) Parlamentul să examineze în termen de cel mult 30 zile propunerea făcută de Consiliul Superior al Magistraturii. Pentru a putea fi numit de către Parlamentul Republicii Moldova în calitate de judecător al C. S. J., persoana trebuie să întrunească cerinţele specificate în Legea cu privire la statutul judecătorului, articolul 6, alineat 1, şi anume: Reputaţie ireproşabilă; Persoana candidat deţine cetăţenia R. M.; Are domiciliul în R. M.; Are capacitate de exerciţiu; Are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia; A absolvit Institutul Naţional al Justiţiei sau are vechimea în muncă prevăzută la alin. (2); 7. nu are antecedente penale; 8. cunoaşte limba de stat; 9. corespunde cerinţelor de ordin medical pentru exercitarea funcţiei. 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Pe lîngă acestea, judecătorul trebuie să aibă o vechime în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani. În cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie cu funcţia respectivă, de încălcare a legislaţiei de către acesta sau de încălcare a procedurilor legale de selectare şi promovare a lui, Consiliul Superior al Magistraturii, în interiorul termenului de 30 zile, este informat de către Preşedintele Parlamentului în temeiul unui aviz al Comisiei Juridice pentru Numiri

şi Imunităţi. În cazul apariţiei unor circumstanţe care necesită o examinare suplimentară sau în cazul vacanţei Parlamentului, Consiliul Superior al Magistraturii este anunţat despre prelungirea acestui termen cu 15 zile sau pînă la începutul sesiunii. Parlamentul examinează propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia în Parlament. Numirea preşedintelui şi celor 2 vice-preşedinţi, se face printr-o procedură mai specială de cea generală, desigur, cu respectarea cerinţelor expuse mai sus. În acest sens, articolul 91, al Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, menţionează faptul că la funcţiile de Preşedinte, de vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, preşedinte al colegiului şi de vicepreşedinte al colegiului pot candida judecătorii selectaţi în baza concursului organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, conform art. 9 al Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Mandatul preşedintelui şi vice-preşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie este de de 4 ani. Mai mult ca atît, sus-numiţii nu trebuie să aibă mai mult de 2 mandate consecutive. Desprindem din textul de lege că un judecător la Curtea Supremă de Justiţie poate deţine această funcţie nu mai mult de 2 mandate la rînd. După depăşirea consecutivităţii mandatelor, acesta nu mai poate candida din nou pentru un al III-lea mandat, însă poate fi ales în funcţia de judecător după ce au trecut 4 ani de la expirarea celor 2 mandate succesive. În cazul intervenirii vacanţei la postul de Preşedinte al C. S. J., pînă la alegerea unui nou preşedinte, interimatul funcţiei se asigură de către vicepreşedintele Curţii cu cea mai mare vechime în muncă în Curtea Supremă de Justiţie. În cazul survenirii vacanţei funcţiei, inclusiv în cazul expirării mandatului vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, sau a unui preşedinte de colegiu, interimatul funcţiei acestuia se asigură de către vicepreşedintele colegiului respectiv, iar în lipsa acestuia, de către judecătorul membru al colegiului respectiv cu cea mai mare vechime în muncă în Curtea Supremă de Justiţie. În ceea ce priveşte durata mandatului judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, putem observa la o simplă analiză a textului de lege, generozitatea de care dă dovadă legiuitorul, instituind norma potrivit căreia aceştia sunt numiţi în funcţie pînă la atingerea vîrstei de 65 de ani. Pentru a fi numit în funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie judecătorul trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute de Legea cu privire la statutul judecătorului, enunţate mai sus, şi să aibă o vechime în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani. IV.

ACTIVITATEA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

Capitolul III din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, face trimitere expresă la competenţa Curţii. Prin urmare, în articolul 12 al legii respective, legiuitorul arată, printro prezentare exhaustivă, a colegiilor Curţii Supreme de Justiţie. Din alineatul 1 al articolului 12, desprindem faptul că în cadrul Curţii Supreme de Justiţie activează următoarele colegii: a)

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ;

b)

Colegiul Penal.

c)

Alte colegii constituite de către Plenul Curţii după categoriile cauzelor.

Vedem deci, că legiuitorul a dat putere de lege (în viziunea lui) celor mai principale domenii de drept, lăsînd la dispoziţia Plenului Curţii Supreme de Justiţie libertate în ceea ce priveşte instituirea altor colegii, în dependenţă de cauzele apărute şi judecate de către Curte. Prin urmare, putem opina faptul că dacă a apărut un litigiu în domeniul funciar, care nu poate fi soluţionat nici în instanţa de fond şi nici în Curţile de Apel, cauza transmisă la Curtea Supremă de Justiţie poate fi judecată de către Colegiul Funciar de exemplu, colegiu care să fie constituit de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie, în vederea soluţionării cît mai obiective şi în timp rezonabil a litigiului. Spre deosebire de colegiile care pot fi constituite în dependenţă de domeniul litigiului apărut, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ şi Colegiul Penal activează permanent. Alineatul 4 al Legii, stipulează faptul că durata mandatului celorlalte colegii este determinată de Plenul Curţii Supreme de Justiţie. La alineatul 5, vedem faptul că legiuitorul se repetă într-un fel, prin faptul că menţionează expres precum că aceste colegii sunt conduse de către preşedinţi şi vicepreşedinţi, ori dacă este să analizăm atent legea, vedem că din prevederile articolului 8 deja reiese faptul că aceste colegii sunt conduse de către un preşedinte şi un vicepreşedinte, de unde deducem şi lacuna legislativă. În Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, legiuitorul a efectuat o listă cu privire la competenţa colegiilor Curţii: 1. judecă cauzele în condiţiile legii procesuale; 2. înaintează în plen propuneri cu privire la adoptarea hotărîrilor cu caracter explicativ; 3. judecă alte cauze prevăzute de lege. Trezeşte interes punctul 3, deoarece legiuitorul nu face nici o menţiune despre care „alte cauze prevăzute de lege” sunt de competenţa Colegiilor. Probabil din simplul fapt că aceste cauze îşi au izvorul din domeniul în care a apărut obiectul litigiului. În orice caz, aceasta ar fi, după mine, singura explicaţie logică. În ceea ce priveşte constituirea completelor de judecată ale Curţii Supreme de Justiţie, acestea se formează la începutul fiecărui an, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie fiind împuternicit în acest sens să aprobe constituirea lor, cu respectarea condiţiilor art. 61 din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, acestea fiind: a) respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul programului electronic de gestionare a dosarelor; b) schimbarea membrilor completului se face în cazuri excepţionale, în baza unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti şi potrivit criteriilor obiective stabilite de regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii; c) cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decît în condiţiile prevăzute de lege. Completele de judecată se constituie din judecătorii Curţii Supreme de Justiţie care fac parte din colegiul respectiv. Preşedintele C. S. J. are dreptul să antreneze şi judecătorii dintr-un colegiu, într-un alt colegiu pentru judecarea litigiului.

Această ipoteză îşi are raţiunea în faptul că judecătorul unui colegiu poate veni în alt colegiu, cu o soluţionare mai obiectivă asupra obiectului litigant. Legiuitorul reglementează de asemenea şi activitatea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, prin dispoziţiile articolului 15 din Lege, menţionînd că acesta îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legea, avînd în componenţă pe toţi judecătorii Curţii, fiind totodată prezidat de către preşedintele Curţii, iar în caz de lipsă a acestuia, interimatul îl preia unul din preşedinţii colegiilor Curţii. Tot din dispoziţiile aceluiaşi articol ni se desprinde şi faptul că în dependenţă de subiectul discutat, la şedinţele Plenului pot participa ministrul justiţiei sau procurorul general al Republicii Moldova. Părerea mea este că în articolul dat trebuia să se facă şi o enumerare a cazurilor cînd procurorul general sau ministrul justiţiei pot să onoreze şedinţele Plenului, astfel încît, să ni se prezinte un tabloul concret asupra posibilităţii participării celor 2 subiecţi la adunările Plenului. În ceea ce priveşte competenţa Plenului, atunci legiuitorul face o structurare a atribuţiilor acestuia. Astfel, acesta: a) sesizează din oficiu sau la propunerea altor instanţe judecătoreşti Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice; b) examinează rezultatele generalizării practicii judiciare şi adoptă hotărîri cu caracter explicativ; c) întru asigurarea uniformizării practicii judiciare, emite, la solicitarea instanţelor judecătoreşti, avize consultative în cazul apariţiei problemelor legate de aplicarea legii; constituie, după caz, colegii conform categoriilor de cauze, determină durata activităţii lor; confirmă componenţele colegiilor; d)

confirmă componenţa Consiliului Ştiinţific Consultativ;

e) aprobă Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Curţii Supreme de Justiţie, îl modifică şi îl completează; exercită alte atribuţii prevăzute de lege.

f)

Plenul Curţii Supreme de Justiţie se convoacă de fiecare dată cînd este necesar, însă nu mai rar decît o dată în trimestru. Data convocării şedinţei, precum şi chestiunile ce urmează a fi examinate se comunică membrilor Plenului cu 15 zile înainte de începerea dezbaterilor. Aceeaşi regulă se aplică şi la repartizarea proiectelor de hotărîri. În fine, şedinţele Plenului Curţii, sunt deliberative, spune legiuitorul, fiecare membru al Plenului avînd dreptul de a se pronunţa asupra chestiunilor puse în discuţie. Deciziile se consideră a fi deliberative, dacă este întrunită condiţia prezenţei a nu mai puţin de două treimi din numărul total al membrilor Curţii. Pentru ca hotărîrile luate de către Curte să intre în vigoare, acestea trebuie mai întîi adoptate. Deciziile se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi la şedinţă, acestea fiind semnate de către Preşedintele Curţii. Cadrul normativ al Curţii în baza căruia se adoptă hotărîri şi care reglementează activitatea acesteia (pe lîngă legea dată) se compune din: a)  

LEGI Constituţia Republicii Moldova; Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie;



b)       

c)    

Legea cu privire la statutul judecătorului. TRATATE INTERNAŢIONALE Declaraţia Universală a drepturilor omului; Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; Convenţia Europeană de asistenţă juridică în materie penală; Convenţia europeană de extrădare; Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului; Convenţie împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime; Convenţie pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine; REGULAMENTELE CURŢII SUPREME Dispoziţie cu privire la crearea completelor permanente; Regulamentul cu privire la efectuarea generalizării practicii judiciare; Regulile de selectare a practicii judiciare; Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Curţii Supreme de Justiţie.

Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie Asistenţa organizatorică şi administrativă a activităţii Preşedintelui, vicepreşedinţilor, judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, Plenului Curţii Supreme de Justiţie, colegiilor şi Consiliului Ştiinţific Consultativ este asigurată de secretariatul Curţii Supreme de Justiţie, condus de şeful secretariatului. Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie este constituit din grefă şi din serviciul administrativ. Grefa secretariatului Curţii Supreme de Justiţie asistă judecătorii la exercitarea funcţiilor lor. Grefa include subdiviziuni ale asistenţilor judiciari, subdiviziuni pentru efectuarea traducerilor, pentru analiza, sistematizarea şi unificarea practicii judiciare, subdiviziuni pentru documentarea şi asigurarea desfăşurării procesului judiciar şi alte subdiviziuni necesare activităţii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie. Serviciul administrativ al secretariatului Curţii Supreme de Justiţie asigură organizatoric funcţionarea Curţii. Serviciul administrativ include subdiviziunile: financiar-economică, de tehnologii informaţionale, arhiva, biblioteca, precum şi alte subdiviziuni necesare activităţii extrajudiciare a Curţii Supreme de Justiţie. Anexă la Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie

STRUCTURA ŞI COMPONENŢA NUMERICĂ A CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

a)

Preşedinte

1

b)

Vicepreşedinţi – preşedinţi ai colegiilor

3

c)

Vicepreşedinţi ai colegiilor

3

d)

Judecători ai Curţii

42

Surse: https://dreptmd.wordpress.com/referate/dreptprocesual-civil-p-g/curtea-suprema-de-justitie-organulsuprem-al-puterii-judecatoresti/;