Cursuri Liturgică

1

CURS 1 LITURGICĂ

TAINA SFÂNTULUI BOTEZ Rânduiala catehumenatului : concentrează toate fazele prin care trecea cel care dorea să se boteze , de la catehumen până când devenea candidat la Botez. a) Primirea catehumenului – rugăciunea înscrierii în cartea catehumenilor. b) Exorcismele – au un caracter obiectiv. Sunt 4 exorcisme : 2 spre Apus , care înseamnă confruntarea directă cu diavolul , 2 spre Răsărit adresate lui Dumnezeu ca să desăvârşească ceea ce noi am început. c) Lepădările – întreita întrebare “Te lepezi de satana?...” , dublată de confirmarea “Te-ai depărtat de satana...” şi ca semn al dispreţului “suflă şi-l scuipă pe satana...”. d) Unirea cu Hristos – se întoarce cu faţa spre Răsărit pentru a exprima adeziunea cu Hristos. Aceasta este dublată de expresia “Te-ai unit cu Hrisos ?” e) Mărturisirea de credinţă – prin simbolul niceeo-constantinopolitan şi prin mărturisirea de credinţă “ şi te închini Lui ? – mă închin” . Mărturisirea Crezului este un element esenţial. Este absolut necesară pentru că mărturiseşte nu credinţa personală , ci pe cea a Bisericii. La Euharistie prin împărtăşire , reconstituim Biserica ca Trup tainic al lui Hristos. Nu se poate amâna botezul pentru prunci , pentru că naşul şi părinţii pot mărturisi credinţa pentru cel care se botează. Nu avem două ritualuri pentru adulţi şi copii. f) Înscrierea în rândul candidaţilor la Botez

a) Primirea catehumenului La intrarea în biserică preotul primeşte copilul , îi desface faşa. Dacă este matur , îi desface cureaua. Cel care vine la botez este însemnat la frunte , gură şi piept în forma crucii : “ mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit...”. Semnul crucii este ocrotitor. Puterea crucii dă autoritate actului liturgic. Se însemnează la cele trei centre ale raţiunii sufleteşti. Formula “ mâinile Tale...” anticipează lucrarea noii creaţii. Copilul a fost însemnat la 8 zile , însă formula era “ mâinile Domnului...” , el rămânând sub ocrotirea crucii până în momentul Botezului. Preotul pune mâna pe capul pruncului şi citeşte rugăciunea de primire în catehumenat. Este o rugăciune cu caracter treimic , “ în numele Tău Doamne...” . Punerea mâinii este un act întâlnit în cult de împărtăşire a harului divin , dar şi de binecuvântare. Capul fiind principalul sediu al minţii , are prioritate faţă de celelalte mădulare.

2

Fiecărei persoane a Sf.Treimi îi este atribuită o însuşire. Tatăl Dumnezeul adevărului. Fruntea este locaşul cunoaşterii , de aceea primul efect este cunoaşterea adevărului. Prin Sf.Treime se cunoaşte adevărul despre dumnezeire. Mâna se pune în numele Sf.Treimi , adevăratul săvârşitor fiind Hrisos. Amintirea Treimii constă în identificarea lui Dumnezeu în Treime. Cel care vine la Botez este pomenit cu numele oferit prin rugăciunea de la 8 zile. Consacrarea se face prin afundare. Expresia “s-a învrednicit” exprimă providenţa dumnezeiască , adică se împlineşte planul cel veşnic al lui Dumnezeu , care oferă şi eliberarea. “ Către numele Tău cel Sfânt...” – arată dorinţa de unire cu Hristos. “ A se păzi sub acoperământul aripilor Tale...” – aşa cum îngerii ne ocrotesc cu aripile lor , ocrotirea lui Dumnezeu este asemănată cu un acoperământ al aripilor îngereşti. Urmează formula de cerere asemănată cu cea de la Liturghie , care are în centru pe cea de epicleză. Se amintesc lucrări din istoria mântuirii cu caracter anamnetic , încheiate cu una doxologică. “ Depărtează de la dânsul înşelăciunea cea veche...” – pregăteşte o alungare a vrăşmaşului , o renunţare la trecutul pe care îl moştenim , pentru a dobândi eliberarea. “ şi-l umple de credinţă , nădejde şi dragoste.” Darurile virtuţiilor teologice se primesc în cadrul Botezului pentru că prin cadrul lor putem să- L cunoaştem pe Dumnezeu adevărat. “ Dă-i lui să umble în toate poruncile Tale.”- cunoaşterea lui Dumnezeu nu este ceva teoretic , ci o cunoaştere din interior , care implică o acţiune care duce la împlinirea poruncilor, “ şi cele bineplăcute Ţie să păzească, că de va face omul...”- paza poruncilor păstrează darul. A umbla şi a păzi este latura practică a vieţii. “ scrie-l pe dânsul în cartea ...” – rugăciunea ţine locul unui act care avea loc la primirea catehumenilor , prin înscrierea candidatului în registrul catehumenilor împreună cu naşii lui. Cartea vieţii ţine de planul cel veşnic al lui Dumnezeu. Exprimă atotştiinţa lui dumnezeu care ne cunoaşte şi ne recunoaşte după nume ca persoane responsabile. Înscrierea în cartea vieţii reprezintă intrarea în Biserică , “ turma moştenirii Tale “ “ Ca să se preaslăvească...”- primul act de devoţiune este preamărirea Sf.Treimi. Expresia de moştenitor o întâlnim în Scriptură ca atribut a celor ce sunt fii ai lui Dumnezeu. “ să fie ochii Tăi... şi urechile Tale”- ochii exprimă acea cunoaştere prin iubire , desăvârşită , atotcuprinzătoare , îndreptată spre noi din iubire. “ Glasul rugaciunii Lui “ – legatura noastra cu Dumnazeu e mai mult decat o simpla cerere , este una doxologica , nu doar un gand , ci o rugaciune glasuita. “ Veseleste-l pe el in lucrul mainilor lui “ – creeaza-i lui bucuria spirituala , nu una de moment , ci o stare permanenta. Aceasta bucurie a lucrului mainilor au avut-o primii oameni in rai , a implinirii lucrarii fara

3

oboseala. Tot ceea ce face el prin lucrarea mainilor sale , sa-i produca bucurie in tot neamul lui. Darul bucuriei este universal , se rasfrange asupra neamului , bucuria pascala izvorata din jertfa lui Hristos. “ Sa se marturiseasca Tie...” – lauda si marturisirea sunt acte de cinstire a lui Dumnezeu . Cunoaşterea duce la mărturisire, iar mărturisirea se împlineşte prin închinare , doxologie. “ Închindu-se şi slăvind...” – închinarea este actul de cult , dublată de slavoslovie. Ca o consecinţă a tuturor acestor daruri, “să Te laude pururea în toate zilele vieţii sale.”

b) Exorcismele PRIMUL EXORCISM cu faţa spre Apus. Se adresează direct diavolului. Ştim că pruncul nu este îndrăcit , însă acolo unde nu este harul lui Dumnezeu , diavolul poate exercita orice fel de lucrare potrivnică şi atunci pentru a nu i se oferi nici o şansă , pruncul este exorcizat. Formula este o adresare directă : “ ceartă-te pe tine...” – e o mustrare , un blestem. Domnul îl ceartă pe diavol , “Cel ce a venit în lume ca să surpe tirania ta ...Cel ce s-a întrupat între oameni” Întruparea Mântuitorului a avut ca scop surparea tiraniei diavolului şi izbăvirea oamenilor. Se continuă exorcismul cu o amintire a lucrărilor pe care le-a făcut Hristos şi care stau la baza acestui blestem : a biruit puterea potrivnică , s-a jertfit pe cruce. “ A zdrobit cu moartea pe moarte şi a surpat pe cel ce...” – diavolul nu are nimic în comun cu viaţa ci cu moartea , ca absenţă a iubirii lui Dumnezeu. “ Juru-te cu numele lui Dumnezeu...” – este o conjurare graduală. Sunt 5 expresii puse gradual “ juru-te , teme-te ...” . Acestea barează orice formă de reântoarcere : “ să nu te întorci , să nu te ascunzi , să nu-l întâmpini , să nu lucrezi împotriva lui , nici noaptea , nici ziua , nici la amiază....te du în iadul tău până în ziua gătită judecăţii.”- după ce îl izgoneşte , îl îndepărtează , nu-i permite să se întoarcă , ci îl trimite în iad. Diavolul nu are putere în sine , ci îngăduinţă din partea lui Dumnezeu de a ispiti pe om , pentru ca acesta să obţină victorie asupra lui. “ Teme-te de Dumnezeu , Cel ce şade pe heruvimi...înfricoşează-te de Cel ce este sprijinit pe oştile îngereşti din care tu ai căzut....de care să te cutremuri..” – toată creatura se cutremură : cerul şi pământul. “ Ieşi şi te depărtează de la cel însemnat...” – de la cel care prin înscrierea lui în cartea vieţii s-a însemnat ostaş ales al lui Hristos. “ Ieşi şi te depărtează de la zidirea aceasta...” – zidirea aceasta este creaţia lui Dumnezeu. De aici este izgonit total vrăjmaşul cu toată puterea

4

lui. Zidirea aceasta se referă la creaţia lui Dumnezeu , dar şi la omul cel nou care se naşte în Hristos prin taina Botezului. A DOUA LEPĂDARE “ Dumnezeul Cel Sfânt , Cel înfricoşător...” Sunt 3 atribute care exprimă puterea dumnezeirii “...în numele lui Dumnezeu Cel Sfânt , Înfricoşător şi Slăvit “ apoi altele “ neajuns şi nepătruns “. Dumnezeu i-a rânduit diavolului pedeapsa muncii de veci. Îi aminteşte că este condamnat pe veci neavând posibilitatea întoarcerii. Acest Dumnezeu prin slujitorii văzuţi , îi poruncesc diavolului şi la toată puterea lucrătoare a lui , să se depărteze. “ Juru-te dar , atotviclene....cu puterea lui Hristos...” – sunt puse în antiteză însuşirile lui Dumnezeu cu neputinţele diavolului. Diavolul este numit viclene , necurate , spurcate , urâtule , străine şi este batjocorit cu puterea lui Hristos. Hristos are toată puterea în cer şi pe pământ. “ Teme-te de Dumnezeu cu a Cărui poruncă...”- creaţia prin cuvânt exprimă atotputernicia lui Dumnezeu , Cel ce a limitat pământul de apă , dar a făcut şi cărare mare în apă tare. “ Ieşi şi te depărtează de către cel ce se găteşte către sfânta luminare...juru-te cu patima cea mântuitoare...” – patima este actul ispăşirii , împreună cu Învierea. Jurământul este o obligaţie cu prezenţa veşnică a lui Dumnezeu . Îndepărtarea este finalizată cu izgonirea în iad , cu munca veşnică , în întunericul cel din afară. A TREIA RUGĂCIUNE DE EXORCIZARE - Se adresează lui Dumnzeu , ca să desăvârşească lucrarea începută de preot şi de aceea acesta se întoarce spre Răsărit. “ caută spre robul Tău ....Cel ce tămăduieşti..” – Dumnezeu prin mila Sa , se îndreaptă spre neputinţa firii umane , se îndreaptă către cel ce vine la Botez şi îl cercetează cu stăruinţă. Pentru prima dată este amintit pe nume cel ce se botează , pentru că rugăciunea este adresată direct lui Dumnezeu iar diavolul nu are nici un drept asupra omului. Candidatul este numit robul Tău şi este identificat cu numele care îl va primi la Botez în faţa lui Dumnezeu. Cearcă-l , adică pune- l la probe , exprimă şi libertatea omului de a răspunde sau nu. Depărtează de la dânsul toată lucrarea diavolească exprimă viclenia diavolului, răutatea lui dar cel botezat nu este îndrăcit. Ceartă duhurile cele necurate şi curăţeşte lucrarea mâinilor Tale...- prin Botez omul se curăţeşte de orice înrăurire a diavolului. Zdrobeşte – Dumnezeu este invocat să zrobească pe satana sub picioarele celui ce se botează , dându-i biruinţă totală asupra diavolului.

5

A PATRA RUGĂCIUNE “ Stăpâne Doamne ... Cel ce ai zidit pe om ...” – această rugăciune are un caracter antropologic , sinteză a celorlalte 3 exorcisme. Porneşte de la crearea omului şi se continuă cu anamneza căderii. “ ...Însuţi primeşte...” – după izgonirea diavolului , Dumnezeu este invocat să primească această făptură creată după chipul Său. Apar câteva mijlociri “ deschide-i ochii gândului” prin care se cere luminarea minţii lui cu voia lui Dumnezeu , cunoaşterea Evangheliei. Catehumenii erau instruiţi întâi cu învăţătura creştină , morala , practica , şi după Botez cu teologia. “ însoţeşte-l cu înger de lumină...”- care să-i arate totdeauna calea pe care să meargă. Întâmpinarea diavolului este tocmai pregătirea lui permanentă. Demonul de amiază este diavolul care vine la jumătatea zilei când omul stă să se odihnească. Preotul suflă asupra candidatului în chipul crucii şi îl însemnează la frunte , gură , piept , ceea ce înseamnă unitatea fiinţei umane. “ Vicleanul şi necuratul duh...”- întâi de toate se poate ascunde , dar şi să se încuibeze în inimă. Sunt amintite şi alungate toate duhurile necurate . “ Şi-l fă pe el oaie cuvântătoare...” – adică cel care preamăreşte pe Dumnezeu în turma credincioşilor. Dacă el va păzi poruncile lui Dumnezeu şi va păzi pecetea nestricată , şi veşmântul nestricat , înseamnă tocmai efectele tainelor de iniţiere spuse cu anticipare. Exorcizarea aceasta este însoţită de suflare , act al creaţiei şi de izgonire a diavolului , însoţită de semnul crucii. LEPĂDAREA DE SATANA Este un act subiectiv. Lepădarea în sine o face candidatul. Lepădarea este necesară pentru că harul lui Dumnezeu lucrează prin conlucrarea omului cu harul. Omul are această libertate pentru ca să fie responsabil în faţa lui Dumnezeu. Formulările lepădării de satana în forma aceasta păstrată până la noi, le avem încă din veacul 4. Formulele sunt repetate de 3 ori , urmând o confirmare a împlinirii lor tot de 3 ori. “ Te lepezi de satana?” – lepădarea nu este doar o simplă negare , ci o rupere a legăturii cu diavolul , o renunţare la ceea ce nu îţi este de folos , care îţi este potrivnic , iar satana este potrivnicul nostru. Folosirea semnelor de întrebare şi insistenţa lor , arată o lepădare totală. Toate lucrurile satanei erau toate actele păgâneşti , idolatriile. Slujitorii diavolului erau acei sacerdoţi ai templului. Slujirea însemna sacrificiile aduse la templu , iar trufia însemna fastul care copleşea orgiile săvârşite odată cu jertfa adusă idolilor. R : “ mă lepăd de satana “- se răspunde de 3 ori tocmai ca să se întărească această lucrare , simbolul fiind legat de treime , de libertate. În semn de dispreţ faţă de satana , candidatul la Botez este provocat să-l sufle pe satana. Este

6

semnul dispreţuirii totale pe care cel care se botează îl exprimă faţă de diavol. Sa înlocuit numirea de “el” cu “satana”.

c) Unirea cu Hristos Cel care se botează , se întoarce de la Apus spre Răsărit privind spre Hristos şi exprimându-şi adeziunea de a se uni cu Hristos. Întoarcerea acesta reprezintă primul act liber pe care cel ce se botează îl face. El se întoarce spre Împărăţia Luminii. El nu poate rămâne într-o zonă neutră. Renunţând la întuneric trebuie să se întoarcă la lumină. “Te uneşti cu Hristos?”- unirea cu Hristos este o adeziune , o dorinţă. Adevărata unire se realizează prin întreita afundare. Întrebarea se repetă de 3 ori. Această repetare întăreşte lepădarea de satana. Există o confirmare întreită :” Te-ai unit cu Hristos?”- după care urmează întărirea credinţei. Se rosteşte Crezul. Atât actul lepădării cât şi actul unirii cu Hristos sunt acte depline. Adeziunea la Hristos este dublată de mărturisirea credinţei.

d)Mărturisirea de credinţă Reprezintă credinţa Bisericii , nu a persoanei. Simbolul de credinţă niceeoconstantinopolitan este un simbol baptismal. Când a fost el alcătuit , s-au folosit ca inspiraţie simbolurile baptismale din vremea aceea. Aşa cum există o legătură directă între Botez şi Euharistie , prima creează principiul tuturor tainelor , dar şi Euharistia face parte din tainele de iniţiere. Mărturisirea de credinţă este întărită de o mărturisire treimică “ te închini Lui? R: Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh , Treimii Celei de o Fiinţă şi nedespărţită”. Preotul întăreşte aceasta printr-o doxologie : “Binecuvântat este Dumnezeu Cel ce voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.” Ultima rugăciune este rugăciunea de chemare la Botez. Numai după înscriere, lepădări , exorcisme , unirea cu Hristos , catehumenul devine candidat la Botez.

e) Înscrierea în rândul candidaţilor la Botez “Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru , cheamă pe robul tău (N) la luminarea Ta cea sfântă”- chemarea este pusă în legătură cu vocaţia. Dumnezeu ne oferă acel talant în plus , acea vocaţie.Nu cheamă pe oricine ci pe robul lui Dumnezeu, căruia îi spune numele cu anticipaţie. Îl cheamă de la starea de pregătire la cea de împlinire pentru a fi fiul lui Dumnezeu după har, prin Botez. Expresia de „luminare” reprezină efectul Botezului.

7

“ Dezbracă-l pe el de omul cel vechi”- înseamnă că omul cel vechi renunţând la Împărăţia întunericului , devine om nou prin Sfântul Botez. Dumnezeu face această lucrare nu prin propriile noastre forţe ci dezbrăcarea este un efect al Botezului urmat de lucrarea lui Hristos. “ Pentru ca să nu mai fie fiu al trupului ci fiu al Împărăţiei Tale”- fiu al trupului înseamnă lumea materială care nu are nici o legătură cu lumea lui Dumnezeu. Noi suntem în drumul spre desăvârşire care se va desăvârşi dincolo în ceruri. Rugăciunea se termină aşa : “ cu bunăvrerea Fiului Tău cu care este binecuvântat...”- adică exprimă bunăvoinţa lui Dumnezeu.