Curs4-20martie.docx

20 martie 2017 Exercițiul sau nu poate fi limitat în timp. De reținut că spre deosebire de drepturile de creanță care sunt nelimitate că număr, datorita faptului că au ca izvor acțiunile umane indiferent că sunt acte juridice sau fapte juridice licite sau ilicite, drepturile reale sunt limitate că număr și prevăzute expres de codul civil. Situație în care este posibilă stabilirea prescriptibilitatii sau inscriptibilitatii acțiunilor ce apara aceste drepturi. Acțiunile în justiție ce apară drepturile reale, se numesc acțiuni reale. Având în vedere numărul limitat al drepturilor reale, urmează să deosebim intre acțiuni reale imprescriptibile extinctiv și acțiuni reale ce cad sub incidența prescripției prescriptibile. Acțiuni reale imprescriptibile: Acțiunea în revendicare imobiliară sau mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privată. Deși această acțiune este stabilită de lege că imprescriptibila această acțiune poate fi paralizată prin invocarea prescripției achizitive (uzucapiune). Acțiunea în revendicare imobiliară sau mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică. Indiferent daca titularul unui astfel de drept este statul, sau o unitate administrativ-teritorială. Acțiunea care are ca obiect stabilirea dreptului de trecere pe fondul vecinului in favoarea proprietarului care este lipsit de acces la calea publică. Acțiunea prin partaj prin care se solicita împărțirea bunurilor aflate în proprietate comună. Indiferent că sunt pe cote părți sau in devălmășie. Acțiunea negatorie. Este acea acțiune reală prin care proprietarul unui bun cheamă în instanță o persoană care pretinde că este titulară a unui dezbremramant Acțiunea confesorie prin care se urmărește apararea unui drept de superficie. Este o acțiune reală prin intermediul căreia reclamantul urmărește apărarea unui dezmembramant al dreptului de proprietate privată care este superficial Acțiunea în granituire. Este o acțiune reală prin intermediul căreia proprietarul unui teren in contradictoriu cu proprietarul terenului vecin, solicita instantei sa delimiteze prin semne exterioare cele două proprietăți. Acțiunea sau petiția de ereditate. Este o acțiune reală prin care un moștenitor cu vocație universală sau cu titlul universal poate obține oricând recunoașterea calității sale de moștenitor împotriva oricărei alte persoane care ar pretinde că are titlul de moștenitor. Acțiuni reale prescriptibile extinctiv: Potrivit legislației civile,există următoarele acțiuni reale ce cad sub incidența prescripției extinctive: Acțiunea în revendicare imobiliară în două cazuri prevăzute de dispozițiile legale: Cazul prevăzut de art. 572 cod civil cale reglementează avulsiunea. Potrivit acestei dispoziții legale, proprietarul terenului de la care o apă curgătoare a smuls brusc o porțiune de mal din teren alipind-o la terenul altui proprietar riveran albiei răului respectiv, iar termenul de prescripție este de un an de zile și de cazul prevăzut de art. 520, cod de procedura civila privind revendicarea unui imobil a judecat în cadrul procedurii de urmărire silită imobiliară. Caz în care termenul de prescripție este de 3 ani.

Acțiunea în revendicarea animalelor domestice rătăcite pe terenul altuia. Acțiunea posesorie care constă în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă că un bun proprietar. Iar în caz de tulburare sau de deposedare pașnică sau violenta posesia este apărată pe calea acestei acțiuni posesorii, termenul fiind de un an de zile. Acțiunea confesorie prin care se urmărește apărarea unui dezmembramant al dreptului de proprietate, drept de uz, uzufruct, abitație sau servitute. Acțiunile prin care se apară drepturile reale corespunzătoare proprietății publice respectiv drepturile reale corespunzătoare dreptului de administrare, de concesiune și de folosință cu titlul gratuit. Domeniul prescrieri extinctive în categoria drepturilor nepatrimoniale: Potrivit dispozițiilor codului civil, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, înafara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel. Plecând de la acest text legal, mai precis teza a doua (înafara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel), interpretând prima teză a dispoziției legale prin metoda logica de interpretare și folosirea argumentului de interpretare per ad contrario, rezultă că în principiu sau de regulă drepturile la acțiune având un obiect nepatrimonial nu sunt supuse prescripției extinctive. De la acest principiu, avem și excepții, sens în care există acțiuni ce apară drepturile nepatrimoniale care sunt supuse prescripției extinctive. Aceste acțiuni sunt : Acțiunea în anulabilitate a unui act juridic ce are ca obiect un drept nepatrimonial (termen de 3 ani) Acțiunea nulitate relativă a căsătoriei (termen de 6 luni)

Acțiunea în nulitate relativă a recunoașterii copilului (termen de 3 ani). Acțiunea in tăgada paternității introdusa de soțul mamei sau in caz de deces, de moștenitorii acestuia și respectiv acțiunea în anulabilitate recunoașterii filiației. Termenele de prescripție extinctivă Prin termen de prescripție înțelegem un interval de timp stabilit de lege sau de părți în interiorul căreia trebuie exercitat dreptul la acțiune în sens material sub sancțiunea pierderii acestui drept. Potrivit legislației în vigoare, avem doua categorii de termene de prescripție, respectiv un termen general care este stabilit de lege la 3 ani și cea de-a doua categorie sunt termenele speciale care sunt categorisite pe zile, săptămâni, luni și ani. În momentul în care pentru anumite cazuri concrete ivite în practică legislativ de prevede un termen suntem în prezența unui termen special. Iar dacă pentru un caz concret legislativ nu de prevede un anumit termen, înseamnă că este aplicabil termenul general de 3 ani. Cursul prescripției extinctive Având în vedere că termenul de prescripție are un început, un sfârșit precum și intervalul intre acestea două, trebuiesc analizate problemele de început ale termenului de prescripție. În al doilea rând, anumite incidente care pot avea loc pe intervalul termenului de prescripție, iar în momentul împlinirii termenului trebuiesc aplicate regulile de calcul a termenului de prescripție. Reguli speciale privind începutul prescripției extinctive

În afară de dispozițiile codului civil care reglementează o serie de reguli speciale, există și alte acte normative, izvoare ale dreptului civil care reglementează anumite reguli speciale. Prima regula privește ipoteza dreptului la acțiune în executarea obligațiilor de a da sau de a face. Aceasta regula specială de aplica in principiu în cazul drepturilor subiective pure și simple cât și drepturilor subiective afectate de modalități. Cum ar fi termenul sau conditia. Aceste două categorii de obligații a da sau a face, sunt obligații contractuale fie de a strămuta sau constitui un drept de proprietate, fie de a preda un bun sau executa o lucrare. În cazul obligațiilor contractuale de a da sau a face, prescripția incepe sa curgă de la data când obligația devine exigibilă, adică debitorul trebuia să o execute. In cazul in care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv prescripția incepe sa curgă de la împlinirea termenului sau după caz de la data renunțării la beneficiul termenului dar numai daca este in favoarea creditorului. Dacă dreptul subiectiv este afectat de o condiție suspensivă, termenul de prescripție incepe a curge de la data când s-a împlinit condiția. Ipoteza a dreptului la acțiune în restituirea prestațiilor făcute în temeiul unui act juridic anulabil ori desființat pentru rezoluțiune sau alta cauza de ineficacitatea. Incepe sa curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desființat actul sau după caz, de la data la care declarația de rezoluțiune a devenit irevocabilă. Ipoteza dreptului la acțiune în executarea prestațiilor succesive. În cazul în care prin manifestarea de voință de încheie un act juridic în care prestațiile sunt succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar de la data la care ultima prestație devine exigibilă. Ipoteza dreptului la acțiune în materia asigurărilor contractuale.