Curs12-6martie.docx

Dr. civil - curs3 - 6martie 2017 Prescriptia extinctiva Potrivit dispo. constitutionale, cat si dispo. CC, dr si libertatile civile ce apartin atat pers fizice, cat si persoanelor juridice, sunt ocrotite si garantate de legea romana. Principalul mijloc de aparare sau de ocrotire a oricarui drept de natura civila impotriva celor care incalca astfel de drepturi, este actiunea in justitie. Situatie in care titularul dr subiectiv incalcat, nu obtine restabilirea dr sau pe cale amiabila, are posibilitatea sa se adreseze organului jurisdictional competent prin introducerea unei actiuni in justitie. La baza oricarei actiuni judiciare trebuie sa stea dreptul de a porni actiunea (care este un dr subiectiv nou nascut ca urmare a incalcarii unui alt drept concret ce apartine subiectului de drept si poarta denumirea de “drept la actiune”). Prin “drept la actiune” intelegem posibilitatea de a constrange o persoana cu ajutorul fortei coercitive a statului sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune dupa caz. Aceasta expresie “drept la actiune” cunoaste doua sensuri: 1. un sens de drept la actiune in sens procesual = consta in posibilitatea unei persoane de a sesiza organul de jurisdictie competent, de a formula cereri, de a propune probe, de a pune concluzii, de a exercita caile de atac prevazute de lege. De retinut ca dr la actiune in sens procesual, poate fi exercitat oricand fara limita de timp. (ceea ce inseamna ca dr la actiune in sens procesual dpdv al prescriptiei extinctive, este imprescriptibil) 2. un sens de drept la actiune in sens material = posibilitatea titularului unui drept subiectiv civil incalcat (nesocotit) de a cere si obtine, prin intermediul instantei judecatoresti sau a altui organ jurisdictional, protectia dreptului sau pe calea constrangerii de stat si executarii silite. Prescriptia extinctiva, pt dreptul la actiune in sens material, limiteaza timpul in care o persoana fizica sau juridica poate sa isi valorifice un dr subiectiv prin intermediul instantelor judecatoresti. Aceste limite sunt stabilite de lege si in anumite situatii chiar de catre parti si poarta denumirea de “termen de prescriptie”. Dupa expirarea acestui termen, apararea pe cale de actiune in fata instantei judecatoresti ori a altui organ jurisdictional, a unui drept incalcat nu mai este posibil. Definitia prescriptiei extinctive: potrivit dispo CC, prin prescriptia extinctiva intelegem stingerea dr la actiune daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Punctul de plecare in intelegerea acestei institutii il constitutie dr subiectiv civil. De retinut ca atat timp cat drepturile subiective civile sunt exercitate de catre titularii lor conform legii si vointei celor care le-au dat nastere, si bineinteles a executarii obligatiilor corelative a acelui drept nu se pune problema prescriptiei extinctive. Abia din momentul in care dreptul subiectiv a fost incalcat, iar obligatia corelativa lui nu a fost executata, se pune problema prescriptiei extinctive. De asemenea, sunt situatii cand problema prescriptiei extinctive se pune independent de incalcarea unui drept subiectiv cum ar fi situatia mostenitorului care trebuie sa accepte succesiunea intr-un interval de timp stabilit de lege fiind vorba de un termen de un an de la data deschiderii succesiunii. In aceasta situatie, prescriptia extinctiva este mijlocul juridic de al determina pe mostenitor sa ia o anumita atitudine fata de succesiunea la care este chemat fie sa o accepte, fie sa renunte la ea in termenul de un an stabilit de lege.

Ca institutie a dr civil, prescriptia extinctiva este reglementata in special de catre CC care reprezinta dr comun in materia prescriptiei extinctive precum si de alte acte normative izvoare de drept civil. (legea 10/1995 privind calitatea in constructii; 703/2001 privind raspunderea civila pt daune nucleare; 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produse cu defecte; 85/2014 privind procedurile de prevenire ale insolventei; 554/2004 privind contenciosul administrativ) Dispozitiile ce reglementeaza prescriptia extinctiva au in general caracter dispozitiv si doar in mica masura caracterul normelor prescriptiei extinctive sunt imperative. Natura juridica si delimitarea prescriptiei extinctive fata de alte institutii de drept civil Prescriptia extinctiva este cunoscuta in toate ramurile de drept. Reglementarea acesteia o regasim in dispozitiile CC. Ceea ce inseamna ca dispozitile reprezinta dreptul comun in materia prescriptiei extinctive. Avand in vedere ca aceasta institutie o regasim si in alte ramuri ale dreptului, natura juridica a prescriptiei trebuie stabilita in cadrul fiecarei ramuri a dreptului. Pentrul dreptul civil, avem de aface cu “dreptul la actiune in sens material”. Ceea ce inseamna ca a stabili natura juridica pt dreptul civil, trebuie sa raspundem la urmatoarea intrebare: “Ce este pt dreptul civil prescriptia dreptului la actiune?” Raspunsul la aceasta intrebare consta in aceea ca: prescriptia extinctiva transforma dreptul subiectiv civil incalcat precum si obligatia civila corelativa, retrogradandu-le din perfecte (asigurate prin actiune) in imperfecte (aparate pe cale de exceptie). Aceasta transformare o putem observa in felul urmator: continutul raportului juridic civil, presupune doua elemente (dreptul subiectiv civil si obligatia civila). In momentul in care dreptul subiectiv civil ce apartine unui subiect de drept a fost incalcat sau nesocotit, iar prejudiciul incalcarii acestui drept care reprezinta obligatia corelativa, nu este executat trebuie sa apelam la prescriptia extinctiva. Dpdv al naturii juridice, vom observa ca pe intervalul de timp denumit “termen de prescriptie”, stabilit de lege sau de parti, dreptul subiectiv incalcat este aparat pe cale de actiune. In sensul ca, daca titularul dreptului incalcat sesizeaza instanta aceasta va da o hotarare prin care il condamna pe cel care a incalcat dreptul sa execute silit obligatia. In aceasta situatie, dreptul este aparat pe cale de actiune. Dupa expirarea termenului de prescriptie, dreptul subiectiv incalcat se transforma din aparat pe cale de actiune in aparat pe cale de exceptie. De asemenea, pe intervalul de timp denumit “termen de prescriptie”, obligatia corelativa dreptului spunem ca este perfecta. In sensul ca daca titularul dreptului introduce actiunea organul jurisdictional il va obliga sa execute obligatia silit. Dupa expirarea termenului de prescriptie si obligatia se transforma din perfecta in imperfecta. In sensul ca ea poate fi executata de catre debitor fara a putea cere restituirea in eventualitatea in care ar solicita-o in baza faptului ca termenul de prescriptie era expirat.