Cum Schimba Copiii Viata Unui Cuplu Spoialo Irina.docx

Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” Facultatea de Psihologie şi Psihopedagogie Specială

Catedra de psihologie aplicată

Referat Tema: Cum schimba copiii viata unui cuplu?

Elaborat de studenta: Spoialo Irina Grupa: A.P.C.P.anul- I masterat

Chișinău-2019

Plan: 1. Aparitia primului copil in viata de cuplu 2. Probleme. Sugestii 3. Un copil face sau desface un cuplu ? 4. Mai multi copii in cuplu 5. Viata sexuala de cind apar copiii in cuplu

1Aparitia primului copil in viata de cuplu

Copilul apare pe lume ca un mic miracol si ne deschide ochii asupra propriei existente umane. De cele mai multe ori starneste valuri de bucurie inclusiv in randul rudelor apropiate si a familiei extinse, sau temeri aparent inexplicabile. Relatia cu un copil incepe cu mult inainte de aparitia sa fizica In primul rand, incepe constient in momentul in care cuplul pune in discutie subiectul a aduce pe lume un copil'. Cazurile fericite si ideale sunt fara indoiala cele in care dorinta de procreare este comuna si impartasita. Probabil o situatie cu prognostic bun pentru evolutia cuplului este si aceea in care cei doi decid sa nu faca copii din diverse motive. Este un agrement mutual asumat la nivelul consecintelor. Cazuri problematice devin cele in care doar unul dintre parteneri isi doreste un copil, ceea ce nu face obiectul dorintei celuilalt. De asemenea dificultati in evolutie ridica si cuplurile in care ambii parteneri par ca isi doresc un copil in egala masura, dar odata cu nasterea odraslei se deschide o prapastie de neinteles. Uneori nasterea unui copil trezeste mari dileme in cuplu. Nu dormi, nu mananci, nu te distrezi, nu faci cam niciodata ce ai chef sa faci. De obicei, e fix invers: ti-e foame? Mai asteapta 3 ore ca doarme copilul pe tine si nu vrei sa te misti. Vrei sa faci un dus? Trebuie sa iesim afara. Vrei sa vezi un film? Hopa, s-a trezit copilul, vrea atentie. Sex? Hahaha… Asa e viata. Nu cred ca facem nimic gresit.

Totul se schimba cand apare copilul. E ca si cum ai muri si te-ai reincarca intr-o cu totul alta persoana. Apare un nou locatar in casa. Nu mai esti niciodata singur. Nici cand mergi la dus sau la toaleta, de cele mai multe ori. Ai alt buget, alta garderoba, altfel de vacante, alt program, alta relatie cu rudele, cu prietenii. De fapt, ai si alti prieteni. E ca si cum ti-ar mai creste o mana si te tot adaptezi noii realitati: hainele nu iti mai vin, nu stii cum sa o folosesti, intai te incurca, apoi te obisnuiesti cu ea, nu te poti abtine sa nu vorbesti despre noua ta viata cu toata lumea. Apar certurile. Desigur. Ce om nu tipa daca e tinut numai in casa si la birou, daca nu isi satisface nevoia de somn si cheful de distractie si sex, daca nu are cand sau cu cine sa vorbeasca despre o pasiune? E ca o tortura menita sa te faca sa iti pierzi mintile, ca sa cedezi. Majoritatea dintre noi nu suntem soldati in Marina Americana. Cedam. Cei care rezistam nu primim niciun premiu. Suntem fericiti, avem momentele noastre, probabil ca ne declaram mai fericiti decat cei care nu au alta grija decat sa se trezeasca la timp ca sa ajunga la birou de luni pana vineri si sa prinda bilete la nu-stiu-ce premiera. Cei din urma, fara sa ii judec vreun pic, nu inteleg prin ce trecem noi si atunci se plang de ce probleme au ei. Traficul e ingrozitor, cafeaua e cam amara, laptopul visat e cam scump… Cand copilul te ia in brate, cand foloseste olita, o dimineata in care te scoli la 8, nu la 6, o ora de liniste la salon unde iti faci unghiile sau primesti un masaj, un pahar cu vin, momentul cand sotul iti face o cafea si omleta, cand gasesti la magazin parmezan, cand primesti niste super flizz-uri in plus, oricare din acestea poate fi suficient sa spui ca ai avut o zi extraordinara. Pentru orice parinte frustrat, asta este foarte enervant. sa ma duc la evenimente PR-istice, sa ies cu fetele si sa organizez petreceri surpriza.

Adevarul e ca viata nimanui nu e asa cum pare daca il vezi din joi in Paste sau il urmaresti doar pe Facebook. Pe Facebook nimeni nu scrie (cel putin nu des!) ca a plans de ciuda ca nu se culca copilul, ca expira prezervativele in sertar pana le consumi, ca mergi la McDONALDS ca sa fie toata lumea fericita intr-o duminica si nu te simti vinovata pentru ca nu o faci foarte des, ca la sala suntem uneori prea obositi ca sa tragem de fiare si trag ele de, ca nu ti-ai vazut unii prieteni de 6 luni, ca nu ai timp sa cumperi cadouri, ca tipi din orice, ca sari peste dus ca sa castigi 5 minute de somn… TREBUIE să recunoaştem că un copil îţi poate aduce cele mai mari bucurii în viaţă. Însă copilul poate şi să schimbe o căsnicie cum nu te aştepţi. De exemplu, o proaspătă mămică, preocupată de bebeluşul ei, va fi uimită de felul în care reacţionează corpul şi inima ei la orice scâncet al copilului. La rândul lui, proaspătul tătic va fi fascinat de legătura ce se creează între soţia sa şi micuţ, dar ar putea fi şi îngrijorat văzând că, dintr-odată, este dat la o parte. De fapt, naşterea primului copil poate provoca o criză în cuplu. Tensiunile generate de noul statut de părinte pot declanşa sentimente de nesiguranţă afectivă sau pot amplifica problemele nerezolvate dintre cei doi parteneri. Cum pot proaspeţii părinţi să se adapteze la agitaţia din primele luni, când micuţul îi solicită la maximum? Ce pot face pentru a nu se îndepărta unul de celălalt? Cum pot depăşi dezacordurile privind creşterea şi educarea copilului? Să analizăm soluţiile la aceste probleme.

2. Probleme si sugestii PROBLEMA 1: Brusc, centrul universului devine copilul. Un nou-născut îi acaparează mamei sale tot timpul şi toate gândurile. Întrucât ea se îngrijeşte toată ziua de copil, se simte, probabil, împlinită din punct de vedere afectiv. În schimb, soţul s-ar putea simţi neglijat.

Cum puteţi face faţă acestei schimbări radicale? Soluţie: Manifestaţi răbdare. Un soţ înţelept arată că îşi iubeşte soţia informându-se cu privire la schimbările fizice şi afective pe care le poate suferi o femeie după naştere. Astfel, el va înţelege mai bine schimbările de dispoziţie ale soţiei sale. La rândul ei, o soţie înţeleaptă se va strădui să-şi încurajeze soţul să se achite de noul lui rol de tată. Ea îl va lăsa să se îngrijească de micuţ, arătându-i cu răbdare cum să schimbe scutecul sau cum să pregătească biberonul, chiar dacă el va fi, poate, neîndemânatic la început. SUGESTIE: Soţiilor, dacă soţul vostru are grijă de micuţ, făcând lucrurile altfel decât voi, abţineţi-vă să-l criticaţi sau să mai faceţi o dată lucrul respectiv. Lăudaţi-l pentru ceea ce face bine! Astfel îl veţi ajuta să capete mai multă încredere în el şi-l veţi încuraja să vă ajute. Soţilor, renunţaţi la activităţile neesenţiale şi ajutaţi-vă cât mai mult soţia, mai ales în primele luni după naştere! PROBLEMA 2: Relaţia voastră de cuplu slăbeşte. Epuizaţi din cauza faptului că dorm pe apucate sau din cauza unor situaţii critice neaşteptate, mulţi părinţi duc o luptă continuă pentru a rămâne apropiaţi. Pe de altă parte, s-ar putea ca soţul să nu conştientizeze că sarcina a afectat-o pe soţia sa atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional. Bebeluşul vă poate consuma timpul şi energia pe care înainte le foloseaţi pentru a vă satisface necesităţile afective şi sexuale. Ce ar putea face, aşadar, cei doi părinţi pentru ca micuţul lor drăgălaş şi neajutorat să nu creeze o prăpastie între ei? Soluţie: Oferiţi-vă unul altuia dovezi de iubire. Dar ce poate face soţul pentru a-şi consolida căsnicia? Spune-i soţiei tale că o iubeşti şi arată-i ce simţi prin gesturi de tandreţe. Străduieşte-te să risipeşti orice urmă de nelinişte din inima ei. Fireşte, apariţia unui copil afectează relaţiile sexuale ale cuplului, iar soţul şi soţia trebuie să vorbească deschis despre nevoile lor.

Din cauza educaţiei pe care aţi primit-o sau a mediului cultural din care proveniţi, poate că vă este jenă să vorbiţi cu tovarăşul de viaţă despre problemele voastre sexuale. Dar asemenea discuţii sunt vitale în perioada de acomodare la noile obligaţii de părinte. Fiţi sinceri unul cu altul, dând dovadă de empatie şi răbdare. Cei doi soţi îşi pot adânci iubirea prin cuvinte de apreciere. Un soţ înţelept va înţelege că o mare parte din munca pe care o face proaspăta mămică trece neobservată. SUGESTIE: Mămici, încercaţi să dormiţi şi voi puţin când copilul doarme. Aşa vă „reîncărcaţi bateriile“ şi nu veţi mai fi atât de obosite când soţul vostru va veni acasă. Tătici, încercaţi să vă sculaţi în timpul nopţii pentru a hrăni sau pentru a schimba bebeluşul, astfel încât soţia voastră să se poată odihni. Spuneţi-i des că o iubiţi. Exprimaţi-vă iubirea lăsându-i bileţele de dragoste, trimiţându-i mesaje sau vorbind cu ea la telefon. Faceţi-vă timp să staţi de vorbă. Vorbiţi despre voi, nu numai despre copil. Fiind buni prieteni, veţi deveni şi părinţi mai buni!

PROBLEMA 3: Aveţi opinii diferite privind creşterea şi educarea copilului. Deoarece provin din medii diferite, tinerii părinţi pot ajunge să se certe. Ce puteţi face pentru a evita divergenţele? Soluţie: Comunicaţi şi susţineţi-vă reciproc. Ce ştii despre modul în care vede partenerul tău educarea copilului? Dacă veţi discuta abia după naşterea bebeluşului chestiunile concrete legate de educarea lui, s-ar putea să ajungeţi să vă certaţi, nu să găsiţi o soluţie practică. De exemplu, aţi analizat şi aţi găsit o soluţie comună la următoarele întrebări: Cum îi putem fixa copilului un program de masă şi de somn? Trebuie să-l luăm în braţe ori de câte ori plânge când vine ora de culcare? Ce vom face dacă nu vrea să folosească oliţa? Evident, deciziile voastre vor fi diferite de ale altor părinţi.

SUGESTIE: Gândiţi-vă la modul în care v-au crescut şi v-au educat părinţii voştri. Ce aţi putea imita din atitudinea şi din acţiunile lor? Ce nu aţi vrea să imitaţi? Discutaţi apoi aceste aspecte împreună. Un copil poate schimba în bine viaţa unui cuplu Aşa cum doi patinatori fără experienţă au nevoie de timp şi de răbdare pentru a învăţa să-şi păstreze echilibrul pe gheaţă, şi voi aveţi nevoie de timp pentru a vă obişnui cu rolul de părinţi. Treptat însă, veţi dobândi încredere în voi. Creşterea copilului va pune la încercare trăinicia legământului de căsătorie şi va schimba pentru totdeauna relaţia voastră. Dar ea vă va oferi şi ocazii de a dezvolta calităţi de preţ. În primele săptămâni după naştere, multe mămici au perioade de depresie uşoară. Altele suferă de o depresie mai severă, cunoscută drept depresia post-partum. INTREBAŢI-VĂ: 



Cum i-am arătat săptămâna trecută partenerului meu de căsătorie că apreciez eforturile pe care le face pentru binele familiei? Când am avut ultima conversaţie plăcută cu partenerul meu care să nu graviteze în jurul copilului?

3.Care sunt mecanismele subtile prin care un copil face sau desface un cuplu ? Multe cupluri aflate in impas traiesc cu sentimentul ca aparitia unui copil va repara defecte, va lipi sparturi si va innoda rupturi. Dar ce amagire! Oricat am investi copilul cu aceasta nobila misiune de readucere aproape a partenerilor sau de reducere a distantei dintre ei, daca cuplul nu este minim sudat, atunci misiunea se transfoma intr-un esec. Aparitia unui copil presupune o puternica regresie pentru parinti, cu aceasta ocazie reactivandu-se frici, angoase primare, emotii reprimate, de multe ori distructive. In paralel apar diferentele majore ale mentalitatii fiecaruia despre cum se creste si se educa un copil, mentalitati formate in familia de origine. 

De exemplu sunt tati care refuza sistematic implicarea bunicilor in ingrijirea copilului, invocand abandonul: daca il dau pe mana lor, inseamna ca imi abandonez copilul. Acest tip de comportament este dezvoltat chiar impotriva relatiei de cuplu, sacrificand intimitatea. Sotii nu se mai regasesc sexual, deoarece copilul este transformat in protectie inconstienta fata de orice apropiere erotica.



Mama se repliaza in prima faza pe copil, excluzandu-l pe tata din ecuatie. Este de fapt o repliere pe sine, o regasire a copilului imaginar din ea. Depinde de inteligenta cuplului sa transforme diada materna intr-o triada parentala in care fiecare sa isi joace rolul sau bine stabilit.



In schimb, exista o puternica tentatie de a lasa copilul sa acapareze teritorii ce in esenta nu ar trebui sa fie ale lui. E de

dorit ca odrasla sa fie cu mama si cu tata, nu intre mama si tata. Acapararea teritoriilor se resimte cel mai clar la somn, cand unul dintre parinti fuge din relatia de cuplu pentru a dormi cu copilul. Evident pretextele sunt numeroase si imbatabile. Copilul insusi devine un teritoriu pentru parinti pe care acestia isi proiecteaza propriile fantasme legate de copilul din ei. Daca consideram ca trebuie sa procedam cu un copil intr-un anumit fel, este si pentru ca ne identificam cu acesta si ii administram acelasi tratament la care am fost supusi noi si a functionat, ori de care nu am beneficiat dar am vrea sa functioneze retroactiv. Se spune ca cel mai bun lucru pe care un tata il poate face pentru copilul sau este sa ii iubeasca mama. Cu siguranta este valabil si pentru mama. Copilul are un fantastic simt al perceperii prezentei sau absentei fluxului emotional dintre parintii sai. Reactiile sale sunt dintre cele mai variate, mai ales atunci cand nu resimte afectiunea parentala. Unii copii nu dorm noaptea, preferand sa isi tina parintii de veghe, altii refuza hrana, in special cea lipsita de consistenta afectiva. Iar altii dezvolta tot soiul de defecte fizice care nu fac decat sa atraga atentia asupra lor, determinandu-i pe parinti sa ramana impreuna. Copilul oglindeste astfel, in simptomele sale atat de variate, toate frustrarile si neajunsurile dintr-o relatie. E de ajuns sa privesti un copil si sa intelegi ce se ascunde nespus, nenumit intre parintii sai. Cu cat cuplul este mai bine sudat in punctele cheie, cu atat aparitia unui copil, desi mutativa, nu va zdruncina stabilitatea cuplului. Dar cand bazele care au constituit cuplul nu au fost autentice, atunci exista toate sansele ca nasterea unui copil sa duca la conflicte puternice de idei si chiar la separare sau divort. Este adevarat ca in aceasta situatie copilul va lupta cu toate armele sale si va manifesta tot felul de simptome ca sa isi pastreze parintii impreuna.

Si evident apare dilema: a ramane impreuna pentru o singura ratiune, copilul, cu riscul afectarii intimitatii si comunicarii dintre parteneri sau a iesi dintr-un cuplu in care distanta si nefericirea ii devoreaza vitalitatea, cu riscul de a-ti expune copilul unei vieti cu doi parinti separati? Fiecare alegere vine cu avantajele si dezavantajele sale. Insa e bine de luat in calcul interesul primordial al copilului si faptul ca acesta va deveni cel mai aspru judecator al nostru, al deciziilor noastre atunci cand va fi mare. Ce poate fi mai minunat ca propriul copil sa fie mandru de noi, indiferent ce am ales?!

4. Mai multi copii. Mai mulţi copii, mai multe griji. O altă perioadă de criză pe care o pot suferi bărbaţii este atunci când apar mai mulţi copii. „Pot să spun că primul copil ne-a unit. Însă atunci când am rămas însărcinată a doua oară, iar ecografia a confirmat faptul că vom avea gemeni, comportamentul soţului s-a schimbat, speriat probabil de problemele pe care le presupunea creşterea a trei copii, cu diferenţă destul de mică de vârstă. Recunosc şi-mi pare rău acum, după 30 de ani, că o bună perioadă l-am neglijat, din cauza faptului că eram suprasolicitată cu treburi casnice, serviciu şi creşterea copiilor", spune Elena, în vârstă de 57 de ani, mamă a trei copii. "Copilul uneşte doi parteneri când cuplul este deja matur, sudat, când cei doi şi-au îndeplinit visele, planurile comune."

Stiu oameni care au hotarat sa aduca pe lume un copil fix cand relatia lor scartia mai rau, in speranta ca o vor salva. Nu au reusit. Iar cand totul s-a destramat, dincolo de impartit masina si casa, au inceput sa traga care incotro si de un pui de om nevinovat.

Viata reala n-are treaba cu filmele pline de mame Zen, care isi intampina seara barbatii euforice si cu chef de toate cele. Numai ce vezi saruturi pasionale, o cina linistita urmata de sex in slow motion si somn de voie pana dimineata. Timp in care, nu stiu, zanele au grija de bebelus sau asa e copilul, doarme si rade, nu mananca, nu plange. Si-apoi zici ca faci si tu ca in filme, numai ca te loveste realitatea direct in moalele capului. Psihologul Constantin Cornea, a explicat foarte clar cum sarcina nu face decat sa dezvolte vulnerabilitatile cuplului. Foarte rar o sarcina vine sa uneasca un cuplu. Pentru ca loveste in viata sociala, sexuala, sentimentala, loveste in bugetul familiei, in cariera celor doi. Si aceste lucruri ar trebui pregatite. E si asa destul de greu sa faci fata schimbarilor care vin la pachet cu bebelusul cand relatia e numai lapte si miere, va dati seama cum se complica totul cand deja exista probleme. Motivele pentru care apare un nou membru in familie sunt diferite. Barbatul si-ar putea dori un mostenitor. In cazul femeii, poate ticaie ceasul biologic, poate nu se simte indeajuns de iubita de partener si isi doreste sa suplineasca asta, poate spera ca bebelusul va salva relatia care scartie. Imediat ce afla ca este gravida, femeia incepe sa isi puna mii de intrebari: oare cum va fi sarcina, voi putea sa nasc natural si sa alaptez, oare am sa ma ingras, ma va mai iubi dupa? Barbatul gandeste simplist: imi permit sau nu copilul? In plus, el se asteapta ca femeia vietii lui sa fie neschimbata, atitudinea ei si timpul pe care il poate dedica relatiei sa ramana la fel. Femeia are la randul ei asteptari: daca partenerul nu a ridicat un pai pana la venirea copilul, e sigura ca dupa aceea va fi maxim implicat in treburile casei, ca doar e tata si tatii sunt responsabili. Nu neaparat. Cand vede ca lucrurile raman la fel, sfarseste dezamagita. De aia e bine ca fiecare dintre ei sa isi spuna clar asteptarile inainte de a deveni parinti. Discutia asta deshisa poate fi purtata ori acasa, ori in cabinetul psihologului, daca altfel nu merge treaba, important e sa existe.

Intreaba 10 femei de pe strada cand se simt iubite si ai sanse mari sa obtii 10 raspunsuri diferite. Pentru ca suntem unici si chiar daca femeile si barbatii au teoretic aceleasi nevoi, aceste nevoi pot fi implinite diferit. Perioada sarcinii vine cu provocarile ei si ca sa treaca mai usor peste toate, “femeia are nevoie de iubire, de gesturi frumoase, de umor, are nevoie sa creada ca va fi sprijinita si in principiu are nevoie de orice vine ca sa ii dea senzatia ca relatia merge in directia buna.” (Constantin Cornea) Si mai e ceva la care mi-as dori ca viitorii parinti sa se gandeasca. “In perioada intrauterina se formeaza mare parte din caracterul si comportamentele ulterioare ale copilului. Tot ceea ce simte femeia nu tine doar de femeie, ci de interactiunea femeii cu mediul exterior. Daca pana atunci femeia a suportat anumite elemente negative din partea barbatului, de data asta, perspectiva psihologica spune ca nu mai este la fel de indreptatita sa faca acelasi lucru.” Pam, pam! Mai e si presiunea imensa pusa de societate pe mama. Rolul de mama este foarte plin. Tatal care nu schimba scutece, nu hraneste, nu plimba prin parc si nu adoarme copilul seara e rar spre deloc blamat, in vreme ce mama este imediat pusa la zid. E normal ca ea sa stea acasa cu copilul, sa renunte la cariera, la iesiri, la tot ce insemna viata ei de dinainte, ca doar e mama si asta ii ocupa tot timpul. Statul acasa non-stop cu puiul de om te face uneori sa simti ca o iei razna. Il vezi pe el plecand dimineata la serviciu, dusat, parfumat, gata sa isi duca viata de om mare si liber, in vreme ce tu esti prinsa intre aceiasi patru pereti, cu acelasi omulet pentru care ti-ai da mana dreapta, dar de care n-ar strica sa te desprinzi ocazional. Si-apoi cand vine barbatul seara acasa, obosit si el si dornic de una, alta, il intampini cu o falca in cer si una in pamant, ii pui rapid copilul in brate (nu-l pupi, nu-l intrebi de sanatate) si fugi sa te inchizi cinci minute in baie. Sa ai liniste, sa respiri si sa iti auzi gandurile pentru prima data pe ziua respectiva. El nu intelege de ce nevasta e brusc o scorpie, ea il vede responsabil de toate relele pamantului. Nici unul, nici altul nu spune deschis ce simte. Pentru ca nu au timp si energie sa vorbeasca. Iar fantezia

sexuala suprema devine o noapte de somn neintrerupt. Si uite-asa se duce totul de rapa, desi pornisera la drum tare indragostiti si ferm convinsi ca vor fi impreuna pentru totdeauna.

5. Viata sexuala de cind apar copiii in cuplu De când a apărut copilul, este o sărbătoare când faci sex? Când îndrăgostiţii devin părinţi, viaţa de cuplu trece într-o nouă etapă. Dacă înainte de naşterea copilului amândoi aveau seri şi week-end-uri libere, pe care le puteau petrece după pofta inimii, acum aceste ore preţioase se reduc la minimum. Potrivit unor cercetări recente, patru din cinci proaspete mămici au probleme cu sexualitatea lor. Şi, de obicei, acestea se agravează în următorii patru ani după naştere. Chiar dacă, la un moment dat, proaspeţii părinţi se obişnuiesc cu noul ritm de viaţă, se întâmplă de multe ori ca ei să nu reuşească să redescopere pasiunea pierdută. Dar care sunt cauzele? Cum poţi împăca rolul de mamă cu cel de iubită? Şi chiar să descoperi plăceri noi? Experţii au întocmit un plan erotic, menit să le mulţumească pe mămici şi să îi încânte pe tătici. Un subiect tabu În ultima vreme, din ce în ce mai mulţi sexologi au atras atenţia asupra unei contradicţii nefireşti: în timp ce în reclame şi pe ecranele televizoarelor se înghesuie un şir nesfârşit de trupuri goale sau pe jumătate goale, în viaţa reală e tot mai puţin timp pentru dragoste. Principalul duşman al amorului pare a fi stresul de zi cu zi, care începe să-şi facă simţită prezenţa odată cu primul loc de muncă.

Când în viaţa de cuplu mai apare şi un copil, problema se agravează. Totuşi, despre sexualitatea mamelor şi a taţilor se discută rar şi atunci cu mari reţineri. Dar ce se întâmplă, totuşi, în patul conjugal al proaspeţilor părinţi? Mai mult stres, mai puţin sex? Stresul, oboseala şi nopţile albe din primele luni de viaţă ale copilului le fac pe multe mămici, mai ales dacă alăptează, să se simtă „stoarse” de energie. Urmarea: nu mai au disponibilitate pentru sex. În această perioadă, femeile au, în general, nevoie să găsească un nou echilibru între trup şi suflet. De aceea, este mai important ca oricând ca atât mama, cât şi tatăl să vorbească despre felul cum se simt şi să îşi spună unul altuia ce îşi doresc şi ce nu. De altfel, ginecologii au confirmat că, din cauza transformărilor hormonale din organism, abstinenţa sexuală a femeii poate dura şi un an după naştere. Ceea ce este normal şi nu trebuie neapărat să atragă după sine o criză în cuplu. Important este ca ambii parteneri să înţeleagă că priorităţile se schimbă. Şi să înveţe să accepte această realtate fără frustrări inutile. Timp pentru mângâieri În această perioadă, apropierea fizică este mai importantă ca oricând. De aceea, e bine să fii conştientă că, dacă te strânge în braţe, te sărută sau te mângâie, nu înseamnă că vrea cu orice preţ să faceţi sex. În loc să îl respingi, ar fi preferabil să îl faci să înţeleagă că scăderea libidoului tău nu are nici o legătură cu el şi că îţi pasă de sentimentele şi de trăirile lui. Părinţii, profesori de tandreţe Potrivit constatărilor experţilor, copiii ai căror părinţi încetează, la un moment dat, să mai facă sex au, odată ajunşi la maturitate, probleme în a primi şi a-şi exprima afecţiunea. Explicaţia: cea mai bună bază pentru o sexualitate sănătoasă este exemplul părinţilor.

Este important ca cel mic să vadă că mângâierile, sărutările şi tandreţea aduc satisfacţie. Împăcarea cu sine Sondajele au demonstrat că, după sarcină, naştere şi alăptare, una din două femei este nemulţumită de felul cum arată trupul ei. Urmarea: inhibiţii sexuale. Aceleaşi sondaje relevă însă şi că doar 3 la sută dintre bărbaţi consideră că partenera lor a devenit mai puţin atrăgătoare după naştere. Sfatul sexologului: împărtăşeşte-i nemulţumirile tale. Spune-i, de exemplu, că burta ta s-a deformat şi că din cauza asta nu îţi mai vine să te dezbraci. Din punct de vedere statistic, şansele ca partenerul tău să-ţi spulbere îndoielile cu doar câteva vorbe sunt foarte mari. Copiii nu sunt un alibi Când un cuplu se plânge că nu mai face amor fiindcă femeia este prea acaparată de rolul de mamă, terapeuţii încearcă să afle cum decurgea viaţa sexuală a cuplului înainte de naştere. De cele mai multe ori, concluzia este aceeaşi: femeia nu se simţea bine când făcea sex nici înainte de naştere, iar copiii au devenit un alibi comod pentru a-şi refuza partenerul. În acest caz, cauzele insatisfacţiilor erotice nu au nici o legătură cu maternitatea. Discuţii, nu reproşuri Când viaţa intimă devine o sursă de insatisfacţii, tăcerea nu este de aur. Iar reproşurile acţionează ca o otravă lentă. Un bărbat refuzat va fi probabil tentat să comenteze: „Cât va mai dura povestea asta? Şi alte femei au născut copii şi nu fac atâtea fiţe”. Părerea sexologilor: asemenea presiuni distrug orice urmă de dorinţă. Dar dacă femeia este nemulţumită de frecvenţa actelor sexuale? Asta se întâmplă mai rar, afirmă sexologii. Dacă se întâmplă, de vină este de obicei faptul că bărbatul se simte suprasolicitat în noua postură de soţ şi tată.

Soluţia? Discutaţi despre gândurile şi nemulţumirile voastre, dar cu mult tact. Evitaţi cu grijă reproşurile şi jignirile. Fără respect reciproc, regăsirea intimităţii pierdute va fi mult mai dificilă. O şansă pentru dragoste Nu aştepta ca plictiseala, indiferenţa şi răceala să pună stăpânire pe relaţia voastră. Odată cu naşterea copilului, nu mai poţi lăsa clipele de intimitate la voia întâmplării. Soluţia: planifică-ţi aventurile erotice cu partenerul tău ca o călătorie sau o vizită la prieteni. Apelează la bona, bunici sau naşi, pentru a „procura” câteva ore sau un week-end în care să fiţi doar voi doi. Pregăteşte o cină la lumina lumânărilor sau pune melodia voastră preferată sau ademeneşte-l în cada cu spumă parfumată… Dar nu ridica prea mult ştacheta pretenţiilor tale. Până când un apus de soare romantic va coincide cu o cină deosebită şi cu un somn foarte adânc al copiilor, ar putea trece mult timp. Apropo: dacă veţi fi vreodată surprinşi de cel mic în timp ce faceţi dragoste, nu vă faceţi probleme. Nu se alege cu nici o traumă. Cultivarea sensibilităţii Grijile de zi cu zi îi fac pe mulţi părinţi să neglijeze cel mai important organ senzorial: pielea. Redescoperă unde mângâierile au un efect liniştitor, unde gâdilă, unde excită. Pe scurt: redescoperă-ţi sensibilitatea. Şi discută cu el despre atingerile care vă plac şi cele care nu vă plac. Aventuri imaginare Imaginile sau povestirile erotice îţi pot redeştepta dorinţa de amor. Nu te sfii să te foloseşti de ele! Pat conjugal improvizat

Dacă cel mic doarme în aceeaşi cameră sau chiar în acelaşi pat cu voi, fii inventivă. Dă-ţi, de pildă, întâlnire cu el la miezul nopţii în baie. Sau pe canapeaua din living. A-i păcăli pe cei mici te poate face să te simţi din nou ca în adolescenţă, când vă iubeaţi pe furate, de frica părinţilor. Când sexul trece pe locul doi În viaţa oricui există şi etape în care mintea, trupul şi sufletul sunt ocupate cu altceva, iar sexul devine mai puţin important. Vorbeşte deschis cu partenerul tău despre asta. În plus, o perioadă de abstinenţă poate fi urmată de una în care vă simţiţi mai atraşi unul de celălalt decât în trecut. Bun, deci comunicarea, sexul, viata sociala, nimic nu mai e ca inainte de copil. Iar solutia ca sa nu ajungeti sa va scoateti ochii este sa vorbiti mult si deschis. Inainte de sarcina, pe parcursul ei si dupa ce deveniti parinti. Vorbiti deschis mereu (nu te astepta ca celalalt sa ghiceasca ce vrei), fiti empatici si atenti la nevoile celuilalt. Copiii nu vin sa salveze relatii pe cale de destramare, insa pot completa in cel mai frumos si magic fel posibil o relatie intre doi oameni care se iubesc si se respecta. Pentru ca asta e pana la urma familia, magie si iubire.