Criminali In Serie-tudorel Butoi

SINOPTIC OPERATIV – EXPLICATIV IN IDENTIFICAREA, CAPTURAREA SI PROBAREA FAPTELOR COMISE DE PSIHOPATII SEXUALI - CRIMINALI IN SERIE Profesor Universitar Dr. Tudorel BUTOI - Psiholog Criminalist – Prodecan al Facultatii de Drept – “Spiru Haret”

Fascinatia de care se “bucura” din ce in ce mai mult personalitatea psihopatica a “serial killer-ului” in spatiul investigatiei stiintifice pe de o parte, cat si incurajatoarele incercari in materia “profiler” a unor talentati psihologi si criminalisti, pe de alta parte, ne fac sa trecem in revista, intr-o abordare sintetica, o serie de opinii de specialitate cu suport in propriile noastre experiente* confirmate in parte de literatura criminologica anglo-saxona*. 1. Explicatii etiologice de natura psihanalitica in motivatia criminala la serial killer. Opiniind pentu definirea crimei in serie ca “reprezentand uciderea de victime disparate in timp, de la zile, saptamani, sau chiar luni intre ele, comise cu relativ acelasi mod de operare si de catre acelasi autor in functie de determinarile pulsionale imprevizibile ale dicteului sau genetic activate conjunctural”, vom considera ca: a) Procesul repetitiv este posibil a fi explicat la criminalii in serie prin defectarea instinctualitatii de tip sexual in sensul formarii unui mecanism repetitiv(bioinstinctual), hormonal constitutional, care preseaza ciclic, determinand tensional orientarea sexuala catharsica in directia violului cu suprimarea vietii si pe care episodic, psihopatul sexual, desi o constientizeaza critic, nu o poate controla, deturna sau stapani(motiv pentru care faptele sale sunt savarsite cu intentie directa, prevederea rezultatelor socialmente periculoase, facandu-l deplin responsabil). In sprijinul acestor realitati constatate de noi cu prilejul propriilor noastre investigatii, gasim excelenta exemplificarea autorilor americani Robert K. Ressler si Tom Shachtman care in lucrarea mai jos citata se refera la mesajul disperat al criminalului in serie Williams Heirenes, student al Universitatii din Chicago, care cu rujul uneia dintre victime, scrisese pe o oglinda: “Pentru numele lui Dumnezeu, arestati-ma pana nu ma apuca din nou. Nu ma pot abtine!” Cat tragism!(op. cit. pag. 29). b) Intelegerea motivatiei criminale si mai ales orientarea predictiva(din pacate nu si cu certitudine previzibila) este totusi extrem de utila in identificarea si capturarea urgenta a serial killer-ilor inainte ca acestia sa o comita din nou. _____________________________________________________________________________ * vezi experienta psihologului criminalist in cabinetele Politiei Capitalei, 1984/2000 – investigatiile psihologice ale autorului asupra criminalilor in serie Puia, Stroe, Pascu etc., iar in extenso studiile de specialitate “Criminali in serie – psihologia crimei – serial killer, profiler psihopatul sexual pe terenul criminalitatii” si “Psihanaliza crimei – Femeia asasin”. * Lane B., Gregg W. – “Enciclopedia ucigasilor in serie”, RAO International Publishing Company, 1996; Ressler Robert, Sihachtman Tom – “Vanator de ucigasi”, Edit. Press, Buc. 1993; Vernon Gerbert – Lieutenant Commander(Retd.), New York City Police Department – “Practical Hommicide Investigation; tactics, procedure and forensic techniques”(Third Edition).

De aici importanta de exceptie a identificarii amprentei psihocomportamentale* in baza careia se desprinde stiinta si arta in materie caci, din experiente proprii confirmate integral de scoala anglo-saxona, o mare parte a efortului trebuie canalizat spre intelegerea motivatiei criminalului pentru ca, “cei care nu ucid pentru bani se deosebesc fundamental de ceilalti asasini. Ucigasii si violatorii nu cauta profitul, ei cauta dimpotriva, un fel de placere perversa fara doar si poate, dar pe care am putea sa o intelegem…”(op. cit. pag. 45). c) Un serial killer este permanent motivat(se afla sub presiune tensionala orientata sexual) de frustratie repetitiva, el ramane mereu in deficit catharsic insuficient pentru ca, de fiecare data, crima cea mai recent finalizata nu reuseste sa-I satisfaca in intregime fantasmele(acest “deficit hedonic” retensioneaza relatia individului in sfera sexual motivationala, in sensul ca, din acel moment acesta proiecteaza o noua fapta, jocul fantasmelor fiind orientat catre obtinerea, de aceasta data – in proiectia sa – a catharsisului deplin). Exemplu: “La naiba, am omorat-o prea repede. Nici nu am avut timp sa profit. Trebuia sa o torturez mai mult, altfel ar fi trebuit sa fac, trebuia sa o sodomizez…etc.” Cultivat de asemenea ganduri, ucigasul isi anticipeaza deja urmatoarea victima, care de aceasta data va fi perfecta, (si asa mai departe…op. cit. pag. 41) nimic altceva, ca si fapt constatat de noi, decat perpetua si mereu iluzoria proiectie a faptuitorului serial killer, de a-si apropia realitatea criminala de propriile-i fantasme. 2. Profil de personalitate si mod de operare la serial killer-ul de tip organizat (de regula psihopat sexual – crime comise cu premeditare) -

capacitate de adaptare si improvitatie excelente(de regula avand un QI peste medie); poseda joc actoricesc(in copilarie a fost copil problema, obraznic, agresiv, cu preocupari sexuale precoce etc.); cauta compania altora, in grup este in largul sau; manifesta atitudini provocatoare, sfidatoare, de regula are servicii care cer calificare, dar pe care le paraseste repede datorita atitudinii sale conflictuale si revendicative; nu interiorizeaza complexe de inferioritate(subapreciaza sau sfideaza politia si expertii psihologi, crezandu-se superior, inteligent si abil); dezvolta simptomatologie de tip paranoic: seducator, persuasiv, creeaza legende credibile; de regula are relatii multiple dar putin durabile, cultivate in zona hedonist perversa, chiar masochist pe suport sexual erotic; in relatiile interpersonale este dispretuitor(toti sunt niste incapabili si se coalizeaza impotriva sa, el este singurul competent si are solutii la toate – laudaros si mitoman, dispune de posibilitatea de miscare avand o masina bine ingrijita); se adapteaza usor circumstantelor situationale; isi exteriorizeaza usor trairile si sentimentele; se profileaza ca personalitate de tip “pinotelian”, insensibila, egocentrica, imorala si agresiv-excitabila(fara simtul onoarei, rusinii si sentimentului de mila, remuscare). *

* * capabil de a-si perfectiona crimele in timp conform propriilor fantasme(trusa premeditarii mai totdeauna prezenta – plasturi, sfori, legaturi, catuse, cagula, basma de acoperit fata, arma, cutit, etc.); - campul faptei exprima o logica, un mod de operare structurat, organizat, repetabil, gandit, premeditate, menit a asigura succes, satisfactie; ____________________________________________________________________________ * vezi Dr. Criminalist Nicolae Zamfirescu – cercul de psihocriminalistica”Gral. Dumitru Ceacanica” – Ramnicu Valcea; si lucrarile sale in materie. -

-

-

-

in mod obisnuit, o data violul consumat, victima, daca este lasata in viata, va purta groaza in suflet, iar amenintarile cu moartea ii va paraliza de regula, orice initiativa a denuntarii; in violul urmat de moartea victimei, urmele sunt sterse, cadavrul este deplasat de la locul faptei si ascuns, sau distrus(combustie, macerare, etc.); isi aduce arma proprie si nu o lasa la locul faptei dupa o crima; sterge urmele in campul faptei(amprente, sangele de pe haine sau podele, urmele de pasi, dezbraca victima, isi ascunde sau distruge hainele, o depersonalizeaza, ascunde cadavrul, etc.); urmareste in mass-media efectele crimei (lasa uneori bilete la locul faptei, modifica locul faptei – locul unde a fost gasit cadavrul nefiind intotdeauna si locul unde a fost comis omorul – activeaza raspunsurile provocarii sinelui si fantasmelor – catharsis-ul vanatorului); stras legat de fetisuri – bijuteriile, obiectele cosmetice – sant oferite anturajului feminin apropiat – amante, prietene, sora, mama, etc.; violeaza si tortureaza victimele inainte de a le ucide (in crimele cu mobil sexual), motivatia fiind ca psihopatul sexual (de regula semiimpotent) cand isi loveste, sranguleaza, inteapa, martirizeaza victima, traieste sentimentul depasirii impotentei, nemaintrand frustratia incapacitatii de a o poseda; in mixtura cu sadismul, gemetele, tipetele, implorarile acesteia, pe fondul neputintei de a riposta, ii exacerbeaza instinctul dominator de manipulare si depersonalizare a victimei; deseori crima apare si pe fondul unor traume personale exacerbate: concedieri, abandonare de catre iubita, etc.; de regula semiimpotent, cu disfunctii de erectie, se manifesta violent in relatia sexuala, atunci cand comite violul, participand la actul sexual cu victima inainte de suprimarea vietii acesteia sau cu aceasta agonizanda; suprimarea vietii vicimelor se face lent, ….apare tortura cu suculente manevre de tip pervers sexual(sex oral, anal. etc.); impotrivirea victimei declanseaza raptusul brusc afectiv-violent cu lovituri mortale.

3. Profil de personalitate si mod de operare la serial killer-ul de tip dezorganizat (de regula psihotic – crime comise spontan, imprevizibile, cu atac surpriza) -

capacitate de adaptare si improvizatie saraca(de regula avand un QI sub medie); stangaci, poate intra in panica sau chiar blocaj(paralizie) comportamental, starnind imediat suspiciunile anturajului si pe cele ale investigatorilor cu intuitie si simt psihologic; de regula se deplaseaza pe jos distante lungi de mers sau apeleaza la mijloace de transport; incapabil de a-si perfectiona modul de operare in timp, actioneaza stereotip; daca poseda autoturism, acesta este murdar, neangrijit, cu interior dezordonat(expresia personalitatii dezorganizate a autorului); face munci necalificate si isi pastreaza cu greu slujbele; traieste singur, sau cu vreo matusa, unchi sau alta ruda; activitatea sociala, insertia profesionala si relatia de cuplu sunt sub semnul esecului; slab scolarizat, instruit si educat, introvertit(cuminte, docil); traieste in izolare, crima aparand mai degraba ca o consecinta a evolutiei unui mental dezorganizat; nu este in stare de empatie si de exteriorizare verbala a emotiilor permanent refulate(de aici si incapacitatea sa de a fi permeabil psihoterapiilor de corectie, fiind incapabil de exercitii defulatorii prin exteriorizarea verbala a framantarilor, tensiunilor si trairilor);

-

uneori, criminalul dezorganizat, proiecteaza asupra sa o imagine de sine deformabila(handicap, mizerie fizica, indecenta economica), fapt care-l face sa refuze societatea si sa o nege in ura si revolta; *

-

-

* *

campul faptei este neiteligibil, pare lipsit de logica si incoerenta; nu-si premediteaza(organizeaza) actiunile, atacul este brusc, spontan; victima este aleasa la intamplare, de regula din habitatul imediat, de foarte multe ori victima se si apara; criminalul depersonalizeaza victima(o ignora sau o dispretuieste), ii acopera fata, i-o mutileaza, o distruge; pe cadavru apar semnificatii cu simbolica sexuala – agresarea, mutilarea zonelor sexuale; de regula nu vine pregatit cu arma in campul faptei(la el “trusa de viol” fiind absenta ) iar daca totusi vine cu ea, o abandoneaza in campul faptei; lasa foarte multe urme in campul faptei, scotoceste, rastoarna, ravaseste aparent fara logica, calca in sange, se manjeste pe haine, abandoneaza arma crimei, isi insuseste obiecte banale cu semnificatie bizara sau infantila, pe care le abandoneaza ulterior(expresia mintii sale dezorganizate); haosul comportamental se traduce prin expresia scenei crimei, amprenta psihocomportamentala a personalitatii faptuitorului, “haosul sau mental”; cadavrul este lasat la vedere prezentand multiple leziuni fara logica aparenta, dispuse preponderent in zonele sexuale: mutilari, muscaturi, eviscerari, intromisiuni de obiecte, etc.; locul faptei(descoperirea cadavrului)si locul crimei(locul suprimarii vietii) de regula coincid; poate pastra bucati, segmente de cadavru sau imbracaminte a victimei(posesii bizare); hainele patate de sange nu sunt spalate sau curatate, sunt aruncate neglijent in debarale, magazii sau sunt lasate la vedere; isi violeaza victima dupa ce ii suprima viata; suprimarea vietii se face rapid, epileptic, cu lovituri dure, repetate, de regula in zona craniana sau sugrumari cu forta bratelor; nu il intereseaza evolutia ulterioara a evenimentelor, cercetarea scenei crimei, derularea anchetei judiciare sau reflectarea in mass-media.

4. Identificarea. Capturarea. Probatiunea.(De unde poate proveni?!) Tipul organizat – indici orientativi. -

poate proveni din familii de tip permisiv(traind sentimentul ca poate sa faca totul, orice ii este permis - superficialitate); provin din randul banuitilor care comunica usor, dezinhibati, fara bariere, cu un bun coeficient empatic, duplicitar si cameleonic(cu antecedente in infractiuni marunte); provin din randul banuitilor cu farmec personal, apti sa castige increderea victimelor; poate proveni din familii destramate, mama toleranta, tatal absent si incantonat in exercitiul autoritatii, despartiti in fapt, concubini sau divortati, etc.;

Tipul dezorganizat – indici orientativi. -

poate trai in familii indecente economic, tatal(ca autoritate)avand slujbe nesigure poate fi identificat in familii cu pronuntat grad de violenta domestica, fiind supus frecvent unor violente, pedepse corporale si umilinte; poate fi identificat din randul persoanelor izolate, cu experiente personale si de cuplu esuate; poate sa fi avut in antecedente infractiuni ca: furturi marunte, distrugeri, etc. *

* *

Identificarea si probatiunea se fundamenteaza pe cercetarea la fata locului, investigatii, perchezitii si jocuri operative: -

se cauta elementele caracteristice trusei de viol: legaturi, plasturi, cagule, catuse, sprayuri paralizante, arme, etc.; se cauta si se cer explicatii justificative asupra unui obiect cu valoare simbolica(fetisuri), bijuterii, vestimentatii, lenjerie, lenjerie, posete, cosmetice, peruci, etc.; se investigheaza cercul de prieteni, rude(mame, surori, amante, sotii), cerandu-se explicatii ale provenientei unor bunuri primite cu titlu de cadou sau vandute(ceas, bijuterii, cosmetice, etc.); se cauta caiete, jurnale, carti, articole sau fotografii de cuplu; se intra in memoria calculatoarelor, golindu-se informatia – auditiva, vizuala. etc.; se cauta scotocindu-se, sacosele, gentile de voiaj, geamantanele; se identifica obiecte de provenienta critica: ceas de dama, ruj, peruca, agende, bijuterii, etc.; in experienta personala – Stroe, Puia, Pascu, etc., exploatand un lux de corpuri delicte apartinand victimelor, toate fiind gasite similar explicatiilor la care ne referim; se identifica articole de imbracaminte uzuala: blugi, haine sport, fibre vegetale, pete(sange, sperma, sputa, fecale, etc) si manjituri; se ridica bilete de tren, facturi de hotel, note telefonice, fotografii, casete, dischete, etc.;

BIBLIOGRAFIE: 1. Tudorel Butoi, Ioana Teodora Butoi – “Tratat universitar de psihologie judiciara-teorie si practica” – Ed. Phobos, Buc. 2004; 2. Tudorel Badea Butoi, Ioana Teodora Butoi – “Psihologia interogatoriului judiciara” – Ed. Enmar, Buc. 2002; 3. Tudorel Butoi si colaboratorii – “Victimologie – curs universitar” – Ed. Phobos, Buc. 2004; 4. Tudorel Butoi – “Psihanaliza crimei-femeia asasin” – Ed. Societ. Stiinta si Tehnica, Buc. 1996; 5. Tudorel Butoi – “Criminali in serie-psihologia crimei” – Ed. Phobos, Buc. 2003; 6. Hugo Stanb, Franz Alexander – “Le criminal et ses juges” – Edit. Gollimard, Paris 1934; 7. Michelle Foucault – “A supraveghea si pedepsi-nasterea inchisorii” – Humanitas, Buc. 1996; 8. Lane B.,Gregg W., - “Enciclopedia ucigasilor in serie” RAO International Publishing Company, 1996; 9. Ressler Robert, Sihachtman Tom – “Vanator de ucigasi”, Edit. Press, Buc. 1993;

10. Vernon Gerbert – Lieutenant Commander(Retd.), New York City Police Department – “Practical Hommicide Investigation; tactics, procedure and forensic techniques”(Third Edition).

Pro si contra folosirii mijloacelor de detectie a stressului emotional, statutul legal al utilizarii mijloacelor de detectie*

Valoarea probanta a testarii poligraf 1 Referitor la valoarea probanta a testarii cu tehnica poligraf s-a scris mult atat in literatura straina, cat si in literatura romaneasca. Opiniile exprimate vizeaza, in cea mai mare parte, numai metodele tehnice de detectare a nesinceritatii, nu si mijloacele – total interzise – folosite in unele tari pentru obtinerea recunoasterii, cum ar fi: hipnoza, electrosocul si narco-analiza. Desi este acceptata idea ca mijloacele tehnice de depistare a tensiunii au o baza realmente stiintifica, rezultatul testarii la tehnica nu este inclus – si nici acceptat – ca mijloc de proba in procesul penal. Valoarea probanta a testarii poligraf din perspective procesual penala Raportat la prevederile Codului de procedura penala s-au sustinut urmatoarele: * Argumente contra: 1. Testarea sinceritatii cu ajutorul tehnicii poligraf nu face parte din mijloacele de proba, nefiind enumerate in art. 64 C. proc. pen., mijloacele de proba fiind limitativ enuntate de lege. 2. Testarea cu tehnica de tip poligraf nu este o constatare tehnico-stiintifica intrucat, potrivit art. 112 C. proc. pen., aceasta este dictata de necesitatea lamuririi urgente a unor fapte sau imprejurari ale faptei, atunci cand exista pericolul disparitiei unor mijloace materiale de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt. 3. Testarea cu tehnica de tip poligraf nu este o constatare tehnico-stiintifica din considerentul ca, potrivit art. 113 C. proc. pen., pentru efectuarea ei organul judiciar pune la dispozitia specialistului “materialele” si “datele” necesare si deci, persoana asupra careia se face testarea nu intra in categoria “materialelor” si nici in aceea a “datelor”. 4. Desi nu este strict interzisa de lege, testarea poligraf echivaleaza cu o incalcare a principiului prezumtiei de nevinovatie, prevazut in Constitutie si art. 66 C. proc. pen., invinuitul sau inculpatul fiind obligat sa probeze nevinovatia sa. 5. Testarea cu tehnica poligraf constituie o valoroasa metoda de investigare extrajudiciara, care ofera indicii pretioase cu privire la elementele constitutive ale unei infractiuni 2. _____________________________________________________________________________ * Tudorel Butoi si colaboratorii – “Victimologie – curs universitar – perspective psihologiei victimale asupra cuplului penal victima-agresor” – Ed. Phobos, Buc. 2004, pag. 81/86; 1 vezi dr.Vasile Berchesan – “ Unele consideratii privind valoarea probanta a testarii de tip poligraf in activitatea organelor de urmarire penala”, revista Criminalistica, nr.3, pag. 14/15; 2 Emilian Stancu, op. cit. pag. 125.

* Argumente pro: 1. Art. 64 C. proc. pen., nu are caracter limitativ. 2. Materializarea rezultatelor testarii se face printr-un inscris, in sensul legii, dupa cum inscrisurile sunt si cele obtinute in etapa pre-test si in cadrul testarii propriu-zise. 3. Mijloacele tehnice de testare au un profund suport stiintific si sunt procedee prin care se ajunge la descoperirea unei probe sau mijloc de proba. 4. Probele nu au valoare prestabilita si prin urmare rezultatul testarii trebuie coroborat cu celelalte probe si mijloace de proba administrate in cauza. 5. Daca in urma testarii se ajunge – prin desfasurarea unor activitati specifice – la descoperirea autorului, rezultatul testarii trebuie admis ca punct de plecare in identificare. 6. Testarea propriu-zisa si rezultatul ei ar putea constitui un act premergator urmaririi penale si asimilat acesteia. 7. Testarea foloseste mijloace stiintifice necontestate. 8. Aceasta activitate are drept scop descoperirea autorului si probarea vinovatiei; din acest punct de vedere, descoperirea autorului face parte, fara dubii, din activitatile de prima urgenta care sa duca la lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei. 9. Trecerea timpului, fara descoperirea autorului, conduce evident atat la schimbarea situatiei de fapt, cat si la disparitia unor mijloace materiale de proba. 10. Interpretarea textului de lege - art. 113 C. proc. pen. – este relativa. 11. Consideram ca prin “materiale” sau “date” trebuie intelese nu numai obiectivele in materialitatea lor si informatiile detinute de organul judiciar, ci toate indiciile, inclusiv persoana banuita. Astfel, facand abstractie de constatarea medico-legala – unde s-ar putea invoca prevederea expresa a legii – ar insemna excluderea din categoria constatarilor tehnico-stiintifice si pe cele care au ca obiect identificarea urmelor lasate de dinti, urechi, etc., unde modelele comparative sunt obtinute de specialist de la persoana ce i-a fost pusa la dispozitie de organul judiciar. 12. La data intrarii in vigoare a Codului de procedura penala – 01.01.1969 – tehnica poligraf nu era introdusa in Romania si deci, este normal ca legiuitorul de atunci sa nu o fi avut in vedere. 13. Prin testarea la poligraf in nici un caz persoana nu este obligata sa-si probeze nevinovatia, ci sunt puse in evidenta modificarile fiziologice tipice starii de stress psihologic. 14. Testarea se face cu consimtamantul scris al persoanei, fapt ce exclude obligarea ei la o astfel de analiza. 15. Testul vizeaza obtinerea unor date de la care sa se plece in identificarea faptuitorului, deci nu ne aflam in prezenta invinuitului sau inculpatului. 16. Indiscutabil, rezultatul testarii la poligraf are si o valoare extrajudiciara, concretizata in restrangerea cercului de banuiti si canalizarea tuturor eforturilor pentru verificarea celor care au dat reactii de nesinceritate. 17. Faptul ca se admite ca testarea ofera indicii pretioase cu privire la elementele constitutive ale infractiunii se constituie intr-un argument ce pledeaza pentru includerea acesteia in randul mijloacelor de proba.

Valoarea probanta a testarii tip poligraf din perspectiva psihologica. Unii autori apreciaza ca actualele inregistrari poligrafice sunt relativ imperfecte, indicatorii utilizati in detectia nesinceritatii fiind “dependenti de manifestarile emotive, de forma in care se manifesta simularea si de calea periferica a evidentierii ei”1. De asemenea, literatura de specialitate evidentiaza o serie de factori care pot sa influenteze negativ directia simularii. Este vorba de asa-numitii “factori frenatori”, care nu trebuie confundati cu incercarile de inducere in eroare a poligrafului, acesti factori putand sa apara si la persoanele sincere, inocente 2. Astfel, Rene le Chat afirma ca “noi ne temem ca un mecanism oarecare ar putea vreodata sa se adapteze la particularitatile umane”. Principalii factori frenatori sunt: a) Nervozitatea excesiva, determinata de frica de a fi banuit pe nedrept sau de a se descoperi o alta vina, care nu constituie obiectul anchetei. b) Starile fiziologice proaste, cum sunt cele specifice bolilor cardio-vasculare, dereglarilor respiratorii, infectiilor, etc. Este adevarat ca pot apare astfel de situatii, dar aceasta inseamna nerespectarea conditiilor de testare la poligraf. Examenul medical este absolut necesar in faza de pregatire a testarii, una din conditiile obligatorii de testare fiind integritatea starii fizice si psihice ale persoanei 3. c) Deficientele psihice, in special debilitatea mintala, precum si nevrozele si psihozele. Daca in urma examenului medical obligatoriu ori din alte date obtinute de organul judiciar rezulta un asemenea diagnostic, persoana in cauza este exclusa de la testare, rezultatul fiind nerelevant. d) Insensibilitatea emotiva. Desi o asemenea insensibilitate poate fi acceptata, practic nu se poate vorbi de o insensibilitate totala, mai ales ca aparatele moderne inregistreaza si alti parametrii – comportamentul ocular, activitatea electrica a scoartei cerebrale, s.a. – imposibil de controlat chiar si pentru persoanele ce afiseaza o insensibilitate emotiva si o stapanire de sine peste limita normalului.

Si totusi tehnica poligraf devine vulnerabila Cu peste 25 ani de utilizare in criminalistica romana si peste 54 ani de consacrare in cea mondiala, SUA, Japonia, Israel, Serbia, Croatia, etc., tehnica poligraf rezista inca si astazi. Aflata permanent, ca si specialistii in domeniu de altfel, intre apreciere si contestare, drumul sinuos al investigatiei comportamentelor simulate a fost presarat atat de esecuri rasunatoare cat si de succese remarcabile. Nu voi insista asupra acestora, imi ajung cele traite in peste 25 ani ai exercitiului profesionist in materie cu bunele si relele asimilate, cu invatamintele pe care le-am tras si asupra carora mai reflectez inca. Am totusi chef teribil sa uit… Si totusi, provocarii de fata trebuie sa-i raspund, punand in discutie cateva simptome ale declinului tehnicii intuit de mine din interior si poate, mai bine ca altii. _____________________________________________________________________________ 1 H.J. Eysenck – Sense and nonsense in Psyhology – Edit. Pelican, Londra 1996, pag.188; 2 Rene la Chat – La technique de l’enguette criminelle, tom.I, Edit. Moderna, Bruxelles 1959, pag.170; 3 T. Bogdan, T. Butoi – Tratat practice de criminalistica, vol. II, Ministerul de Interne, 1978, pag.355.

a)

b) c)

d)

e)

f)

g)

Argumentele vulnerabilitatii actuale ale tehnicii poligraf rezida in urmatoarele: tehnica poligraf a fost popularizata excesiv in sensul satisfacerii libertatii de informatie a publicului larg, expunandu-i-se detaliat o serie de “intimitati” – pierzand astfel aura de infailibilitate si mister, psihologic necesara etapei de asteptare, incarcare – montaj, a persoanelor incluse in cercurile de banuiti(vezi mass-media, TV, radio, publicatii); Tehnica poligraf a fost desconspirata in punctele ei forte(vezi rolul intrebarii de control, testul de stimulare, varf de tensiune, etc.); Momentele operative ale utilizarii tehnicii poligraf sunt uneori pregatite superficial, iar concluziile testarilor nu sunt intotdeauna sustinute prin actiuni apte coroborarii profesioniste specifice probatiunilor calificate(mijloace speciale, filaj, investigatii, interogatorii, perchezitii, etc.); Diseminarea in sens larg a unor elemente de tactica si procedura a examinarii(consimtamant, aviz medico-psihologic, reguli de respectat pe parcursul examinarii, etc.) inspira din ce in ce mai mult(mai ales recidivistii)la o serie de masuri orientate contracararii metodei(evaziune mentala, tentative de autocontrol, inducerea unor elemente parazitare, invocarea unor suferinte psiho-medicale, autoadministrarea medicatiei cu neuroleptice sau sedative, refuzul examinarii, etc.). Tehnica s-a erodat permanent, fie intre absolutizarile unora(apti la un moment dat sa o gireze cu forta mijloacelor de proba), fie intre renegarile si discreditarile altora(in stare sa o repudieze total) si unii si altii avand insa grija ca dupa exploatarea indiciilor certe oferite de poligraf, identificarea autorilor si solutionarea unor cauze complexe, s-o marginalizeze temporar atat cat sa-si hiperbolizeze propriile contributii, ahtiati dupa gratulatii efemere si nemeritate. Intre “specialistii tehnicii” se strecoara nu o data tot felul de “hibrizi universitari” sau(vezi in parte practica unor scoli din SUA) pur si simplu doar absolventi de liceu, care scolarizati “intensiv” in mai putin de cateva saptamani, sunt declarati “experti” in dispretul total fata de simtul clinic specific psihologului criminalist, existand asadar pericolul si totodata scuza eventualelor erori prin transferal in totalitate a responsabilitatii concluziilor pe seama prelucrarii pe calculator. Tehnica poligraf capata din ce in ce mai des cu totul alte conotatii decat cele care au consacrat-o pe terenul judiciar, abandonanad in parte exigentele redutabilei scoli clasice in materie, este folosita “la greu” in management si resurse umane, selectii de personal, recrutari ale fortei de munca, etc., subiectii fiind declarati “apti” pe banda rulanta(in parte avand experiente personale in material unor firme din Israel specializate in recrutarea fortei de munca).

Tehnica devine extreme de vulnerabila din perspective erodarii suportului stiintific pe care se fundamenteaza metoda In acest sens se pune in discutie explicatia absentei reactivitatii semnificative si sustinerii sinergice a modificarilor de trasee, prin aceea ca amprenta psihocomportamentala, obiectivata ca amintire a faptei comise si pastrata in memoria stochastica a individului sub forma algoritmului infractional(un fel de matrice infractionala in expresie dinamica) incepe sa fie din ce in ce mai palid exprimata si pastrata mai lacunar la din ce in ce mai multi suspecti. O data cu deriva gamei de valori moral, etice si juridice, cu versatilitatea moravurilor, bulversarea continua a criteriilor statusurilor si rolurilor comportamentelor asiguratoare succesului, accentuarea lipsei de credibilitate in institutiile statului, individul(ca expresie a mediului social in care se dezvolta) se schimba si el, algoritmul infractional, devenind la randu-i secatuit de suportul sau energetic afectiv-mental, consecinta a unui conflict abia schitat in

raporturile cu algoritmul moral din ce in ce mai tolerant, permisiv si anomic(in sens durkheimian). Cu alte cuvinte intrebati daca au furat? Deturnat fonduri? Luat mita? Violat? Eludat impozite? Excrocat? etc., faptuitorii neaga cu seninatate comiterea faptelor cata vreme vis-à-vis de algoritmul moral(matricea morala) – ca reprezentare a vinovatiilor, sanctiunii culpabilitatii, rusinii de a minti, simtul moral al nivelului constiintei, etc. – se interiorizeaza un algoritm infractional din ce in ce mai anemic si mai palid exprimat in componenta sa afectiva absolut necesara aparitiei stressului emotional obiectivat in modificarile psihofiziologice ale traseelor: puls, TA, bioelectric si respirator. Individual se raporteaza modelelor sociale si grilelor de exigenta carora la un moment dat isi subordoneaza conduitele in plan etic, estetic, moral, juridic, etc. Ori, areactivitatea de trasee si absenta identificarii modificarilor sinergice este consecinta acceptarii in planul constiintei infractorilor a echivalentei algoritmului moral cu cel infractional, cata vreme hotii, violatorii, delapidatorii, etc. zburda in libertate, nu se rusineaza catusi de putin de faptele lor, ba dimpotriva fac averi, savureaza succesul social, afiseaza o opulenta dispretuitoare, se bucura de mediatizarea poetic pronuntata a mass-media, blamul sau oprobiul public intarziind sa apara, penitenciarele devenind pe zi ce trece adevarate pensioane. La toate acestea adaugandu-se “penitenciarul ca o vacanta” si eliminarea asa-zisei “etichetari” ca si reflexie in socius a “patrimoniului moral al detinutului, sunt garantat eliminate teama si rusinea ca repere functional-mentale specifice algoritmului matricei infractionale”. Atunci ne intrebam de unde potential cognitiv-afectiv pentru reactivitatea psihoemotionala vis-àvis de minciuna?!? Ma opresc in acest punct cu observatiile asupra aspectului celui mai regretabil al acestei linii de munca pe care am slujit-o cu devotament aproape o viata… - profesionistii in materie au inteles ce trebuiau sa inteleaga. Emil Durkheim da explicatiile necesare in materie, tranzitia iata, oferind experimentul natural al derivei morale care din pacate atinge si eficienta acestei redutabile replici anti-crima, “oricum tehnica nu poate fi salvata prin fetisizari insinuante menite a arunca responsabilitatea unor concluzii balbaite in seama prelucrarilor pe calculator”. Revirimentul si preluarea initiativei tehnicii v-a fi resimtita treptat, treptat, o data cu insanatosirea in ansamblu a societatii(care de fiecare data genereaza nici mai mult, nici mai putin, decat infractorii pe care-i merita) pe de o parte, iar pe alta parte pe masura ce noi descoperiri stiintifico-tehnice si metodologice(recentele studii asupra campului caloric, diametrului pupilar, specificitatii undelor creierului) vor fi exploatate in campul si aria de competenta a tehnicii poligraf. Pana atunci insa, cutia Pandorei a fost deschisa, fel de fel de firme si agentii se doteaza la greu cu “detectoare de minciuni” pe care le manuiesc tot felul de epigoni interpretand rezultatele minciunii in procente, sau apreciindu-le dupa intensitatea luminii unor beculete sau a sunetului unei sonerii. Soti si sotii inselate, asociati care-si trag tepe reciproce, procesomani si psihopati ingroasa randurile, dupa caz, atat ale victimelor cat si ale victimizatilor “tehnicii”. Fata de toate acestea , pentru specialistii ce inca mai rezista(as vrea sa cred) cu demnitate si profesionalism in materie, un indemn catre viitor, tarie morala si exigente de caracter; peste timp ei vor fi invingatori…se afla pe baricadele binelui si adevarului, ori acest lucru pe termen lung este o garantie suficienta.