Contractul De Instrainare. Lucru Individual.docx

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PRIVAT

CURSUL DREPT CIVIL. CONTRACTE ȘI SUCCESIUNI

REFERAT NATURA JURIDICĂ A CONTRACTULUI DE ÎNSTRĂINARE A UNUI BUN CU CONDIȚIA ÎNTREȚINERII PE VIAȚĂ

A efectuat: Șcerbatîi Adriana Studentă, grupa 1603 Coordonator științific: Natalia Chibac Magistru în drept, lector universitar

Chișinău, 2018

CUPRINS Introducere .................................................................................................................................. 3 I. Scurt istoric ............................................................................................................................. 4 II. Noțiunea. Elementele. Caracterele contractului.................................................................... 5 II.1 Noțiunea............................................................................................................................5 II.2 Caracterele juridice: ......................................................................................................... 5 II.3 Elementele contractului. ................................................................................................. 7 IV. Condiţii de valabilitate privind încheierea contractului de întreţinere ................................. 8 V. Efectele contractului .............................................................................................................. 9 VI. Rezoluţiunea contractului de întreţinere............................................................................ 11 VII. Delimitarea dintre contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață și alte contracte .................................................................................................................................................. 12 VII.1 Delimitarea contractului de înstrăinare faţă de contractul de donație ......................... 12 VII. 2 Delimitarea contractului de întreţinere faţă de contractul de rentă viageră ............... 14 VII.3 Delimitarea contractului de întreținere față de contractul de vănzare-cumpărare........15 VIII. Reglementările altor state privind contractual de înstrăinare a unui bun cu condiția întreținerii pe viață ................................................................................................................ 16 IX. Noutăți propuse la Codul Civil cu privire la contractul de înstrăinare a bunui cu condiția întreținerii pe viață .................................................................................................................... 20 Concluzie .................................................................................................................................. 23 Bibliografie selectivă ................................................................................................................ 25

Introducere Instituţia înstrăinării bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă implică un studiu al reglementării legislaţiei în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova. La moment, normele juridice ce reglementează instituţia dată se regăsesc în Codul Civil al Republicii Moldova şi în alte acte normative, cel fundamental fiind reprezentat de Constituţia Republicii Moldova, unde este garantat dreptul de proprietate. Lucrarea reprezintă rezultatele unei analize asupra condiţiei întreţinerii pe viaţă în cadrul contractului civil privind înstrăinarea de bunuri cu condiţia de întreţinere pe viaţă ce reprezintă un interes deosebit pentru persoanele interesate în încheierea unui astefel de contract. Aceste persoane, avînd posibilitatea de a încheia un asemenea contract, sînt asigurate cu cele mai importante condiţii de viaţă pînă la deces. În rezultatul investigaţiei, urmează să stabilim că condiţia de întreţinere este o particularitate a instituţiei înstrăinării de bunuri sub întreţinerea persoanei beneficiare care dispune de caractere specifice individualizate prin lege şi care practic deosebeşte acest contract de altele similare, cum ar fi contractul familial al pensiei de întreţinere, contractul de servicii de asistenţă socială etc. Deosebit de important este acest contract la etapa actuală, cînd o bună parte dintre cetăţeni sînt plecaţi peste hotare, lăsîndu-i fără îngrijirea şi atenţia corespunzătoare pe cei apropiaţi. Legislaţia civilă vine în ajutorul acestora din urmă prin reglementarea raporturilor legate de înstrăinarea bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă ca o posibilitate şi un mijloc eficient de subzistenţă pentru aceste persoane1. Este foarte vizibil faptul că astăzi unele pături sociale întâmpină tot mai multe dificultăți în viaţa cotidiană. Pensionarii şi invalizii având o pensie mică, nu dispun de posibilitatea de a-şi crea o viaţă decentă. Astfel, pornind de la situaţia critică a pensionarilor şi invalizilor din fostele republici unionale care necesită o îngrijire mai deosebită şi nu dispun de mijloace financiare suficiente, dar au în proprietate spaţiu locativ, terenuri de pământ alte bunuri imobile şi mobile, pot recurge la înstrăinarea bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Pentru legiferarea relaţiilor de înstrăinare, ei pot utiliza contractul care este reglementat de art. 839-846 Cod civil al Republicii Moldova. Practica judiciară însă ne arată că organele abilitate cu funcţia de legiferare şi autentificare a acestor contracte nu sunt atât de explicite şi adeseori persoanele nominalizate mai sus recurg la încheierea contractului de donaţie, ori la întocmirea incompetentă a contractului de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

1

Revista “Legea și Viața”, Noiembrie 2016, p. 31.

I. Scurt istoric Conceptul instituţiei înstrăinării bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă nu a fost univoc interpretat şi înţeles pe parcursul diverselor perioade istorice. Această stare de lucruri îşi găseşte explicaţia, mai întîi de toate, în faptul că există un spectru foarte larg de probleme ce trebuie soluţionate ca premisă a formulării şi determinării unei viziuni concrete asupra contractului de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă, vizavi de dezvoltarea social-economică a ţării. Este limpede că algoritmul de căutare a răspunsurilor la întrebările ce preocupă specialiştii de domeniu, dar şi conţinutul şi caracterul răspunsurilor aflate, depind de interpretarea normelor în vigoare. În Republica Moldova, relaţiile sociale cuprinse în instituţia întreţinerii au fost reglementate iniţial de Codul civil al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, adoptat la 26 decembrie 1964 2. În conţinutul Codului civil al RSSM, înstrăinarea bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă se referea de fapt doar la un singur bun, şi anume al casei de locuit, care se întîlnea pe acele timpuri în calitate de bun aflat în proprietatea personală. Însă practic aproape nu se recurgea la această instituţie, din simplul motiv că foarte puţini cetăţenii dispuneau de această proprietate personală . Conform art. 445 Cod civil al RSSM, în baza contractului de înstrăinare a unei case de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o persoană inaptă de muncă din cauza vîrstei sau în legătură cu starea sănătăţii (transmiţător) transmite în proprietate unei alte persoane (dobînditor) o casă de locuit sau o porţiune de casă, în schimbul căreia dobînditorul se obligă să procure transmiţătorului, pînă la moartea acestuia, asigurare materială în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar 3. La 6 iunie 2002, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat un nou Cod civil al Republicii Moldova, în vigoare de la 12.06.2003, graţie căruia această instituţie, prin intermediul contractului de înstrăinare de bunuri cu condiţia întreţinerii pe viaţă, a primit o reglementare mai amplă. În capitolul IV din Titlul III al Codului civil al Republicii Moldova din 2002 sînt cuprinse reglementările privind contractul de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Aici sînt prevăzute opt articole ce reglementează expres această instituţie. Prin prisma art. 839 Cod civil al RM se consemnează că, „în baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobînditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobînditorul se obligă să asigure

Codul civil al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti din 26 decembrie 1964. În: B. Of. nr. 000 (abrogat). http://lex.justice.md/viewdoc.php?action =view&view=doc&id=286216&lang=1 3 Ibidem. 2

beneficiarului întreţinerii în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntarea”. Potrivit reglementărilor actuale, bunul transmis de beneficiar poate fi atît mobil, cît şi imobil, spre deosebire de Codul civil al RSSM, care prevedea posibilitatea înstrăinării în schimbul întreţinerii doar a unei case de locuit. Legea obligă dobînditorul întreţinerii să asigure beneficiarului locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar în timpul vieţii, precum şi înmormîntarea la deces. II. Noțiunea. Elementele. Caracterele contractului. II.1 Noțiunea În baza contractului de înstrăinare a unui bun cu condiția întreținerii pe viata, o parte, beneficiarul întreținerii, se obligă să dea celeilalte părți, dobînditorului întreținerii, în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobinditorl se obligă să asigure beneficiarului intreținerea in natur – locuință, hrană, îngrijire și ajutor necesar pe timpul cît va tri, precum și suportarea cheltuielilor de înmormîntare, această reglementare o găsim în Codul Civil al RM, la art 839 alin (1)4. În cazul pluralităţii de părţi, obligaţia de întreţinere este indivizibilă atît activ, cît şi pasiv. Astfel, în caz de pluralitate de beneficiari, ea nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat, integral, faţă de toţi creditorii, întinderea şi valoarea prestaţiei fiind în funcţie de necesităţile şi durata vieţii tuturor beneficiarilor. În caz de pluralitate de dobînditori, fiecare (oricare) dintre ei poate fi obligat să execute obligaţia de întreţinere, în schimb şi prestarea întreţinerii de către oricare din ei este liberatorie pentru toţi. Creanţa de întreţinere nu poate fi transmisă unei alte persoane şi nici urmărită de creditori. Contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă se aplică în modul corespunzător normele cu privire la renta viageră dacă aceasta este stipulat în contract. II.2 Caracterele juridice: 

un contract translativ de proprietate. Contractul respectiv este unul translativ de proprietate, datorită faptului că, în temeiul contractului dat, bunul ce constituie obiect contractual trece din proprietatea beneficiarului întreţinerii în proprietatea dobânditorului;



un contract sinalagmatic, în sensul art.704 CC RM, prin care se stabilesc obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina beneficiarului întreţinerii şi dobânditorului.

4

http://lex.justice.md/md/325085/

Beneficiarul întreţinerii se obligă să transmită dobânditorului în proprietate un bun mobil sau imobil, iar cel din urmă se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură; 

un contract cu titlu oneros, pentru că ambele părţi contractuale urmăresc să îşi procure un avantaj patrimonial, în schimbul prestaţiei la care se obligă (art.197 alin.(2) CC RM);



un contract consensual. Caracterul consensual al contractului de înstrăinare a unui bun cu condiţia întreţinerii pe viaţă rezultă din prevederile art.679 alin.(1) CC RM, care prevede că contractul se consideră încheiat, dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale;



un contract de executare succesivă, datorită faptului că raporturile contractuale există pe toata durata de valabilitate a contractului. Contractul stipulat este unul de executare succesivă, în virtutea faptului că obligaţia de întreţinere în natură a beneficiarului întreţinerii urmează a fi executată de către dobânditor permanent pe tot parcursul vieţii celui dintâi. Caracterul succesiv este prezent aproape întotdeauna, dar aceasta nu exclude faptul că obligaţia poate fi executată prin transmiterea unui bun sau plata unei sume unice.;



un contract aleatoriu. Caracterul aleatoriu al acestui contract este unul pronunţat, întrucât obligaţia dobânditorului depinde nu numai de durata incertă a vieţii beneficiarului întreţinerii, dar şi de obiectul prestaţiei, variabil în funcţie de nevoile lui zilnice sau de alţi factori care pot influenţa întinderea prestaţiilor ( de ex. starea sănătăţii);



un contract intuitu personae. Întreţinerea acordată are un caracter personal, pentru că este strâns legată de persoana beneficiarului, ea neputând fi transferată altei persoane şi nici urmărită de creditori. Obligaţia de întreţinere poartă un caracter personal, deoarece este inseparabil legată de persoana obligată să o presteze şi de cea îndreptăţită să o primească, un caracter îndelungat şi, de regulă, succesiv. Acesta se manifestă prin faptul că din momentul naşterii obligaţiei de întreţinere şi pînă la încetarea ei se scurge un timp îndelungat;



un contract numit, deoarece este reglementat expres de lege, având o denumire stabilită pe cale normativă.

II.3 Elementele contractului. Obiectul contractului de înstrăinare a bunului are două laturi componente și anume, totalitatea acțiunilor benificiarului îndreptate spre transmiterea dreptului de proprietate asupra obiectului contractului către dobînditor, cît și acțiunile dobînditorului referitoare la acordarea serviciilor de întreținere conform contractului. Aceste acțiuni ale părților sunt nemateriale, formeaza obiectul juridic, sau latura juridica a obiectului contractului. În ce privește latura materiala, este intreținerea în natură acordată de catre dobînditor conform art.839 C. civ., sub formă de locuință, hrană, ingrijire e.t.c., iar din partea beneficiarului obiectul material, este bunul mobil sau imobil transmis în realitate dobînditorului pentru a se folosi de acest bun5. În calitate de părți sunt beneficiarul (beneficiarii, dacă sunt desemnate mai multe persoane) întreținerii și dobînditorul (dobînditorii, dacă mai multe personae întrunesc această calitate), unde beneficiar poate fi orice persoană fizică care dorește să incheie un asemenea contract, are capacitate civila de a contracta și seobligă să dea celeilalte parți în proprietate un bun mobil sau imobil și este doar persoana fizică, deoarece termenul contractului și condiția principală este intreținerea pe viată (persoana juridica nu moare). În calitate de dobînditor poate fi orice persoană fizica care posedă capacitate deplină civila, este persoană fizică, deoarece codul civil prevede efectele contractului dat in cazul morții dobinditorului și un alt moment important, este că dobînditorul pentru a incheia un asemenea contract trebuie sa dispuna de posibilitatea materiala de a acorda întreținerea necesară benificiarului, trebuie să dispună de capacitate de exercițiu și să-și dea seama de urmările incheierii unui asemenea contract riscant. Un contract de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă nu poate fi încheiat între purtătorii obligaţiei legale de întreţinere (soţ şi soţie (respectiv obligaţia de întreţinere dintre soţi şi obligaţia de întreţinere între foştii soţi); părinţi şi copii; bunici şi nepoţi; cel care adoptă şi cel adoptat; fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute în lege). Pluralitatea subiecţilor participanţi la contractul de înstrăinare a contractului cu condiţia întreţinerii pe viaţă6. La art. 840 CC este menționat expres doar forma scrisă a contractului și autentificată notarial.

Vera Lupașco, Note de curs (partea specială), Chișinău 2013, p.14. Hotărârîrea Plenului CSJ nr. 02 din 30.03.2009 cu privire la unele chestiuni apărute în practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la soluţionarea litigiilor ce ţin de contractele de donaţie şi de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, p.17. 5 6

Reeșind din art. 839 C.civ., termenul va fi egal cu durata vieții beneficiarului, iar deoarece la art. 839 alin.2 se admite pluralitatea de parți atît din partea beneficiarului cit și dobînditorului, termenul contractului va fi egal cu durata vieții ultimului beneficiar cu toate consecintele. Cu toate ca contractul este cu titlu oneros nu înseamna că este și echitabil, ceea ce ar însemna că contraprestațiile părților au aceeași valoare ca și în cadrul contractului de vînzare-cumpărare, de exemplu. Deoarece este un contract aleatoriu, riscant, nici beneficiarul și nici dobînditorul nu pot sî cunoasca termenul intreținerii, ceea ce înseamnă că prețul evaluat al bunului mobil sau imobil transmis către dobînditor, poate fi mai mic sau mai mare decît valoarea intreținerii și invers. IV. Condiţii de valabilitate privind încheierea contractului de întreţinere a)

Capacitatea juridică necesară persoanei;

b) Consimţămîntul valabil. El trebuie să fie dat cu intenţia de a produce efecte juridice. Acesta nu trebuie să fie viciat. Viciile care pot interveni sînt: 

Eroarea (nu are autor)



Dol (eroare provocată): captaţie; sugestie.



Violenţa;



Şantajul;



Leziune

c) Obiectul, care trebuie să fie: 

Determinat, adică trebuie să se cunoască cu exactitate, reieşind din prevederile contractuale;



Licit, adică să fie în circuitul civil;



Posibil, adică să poată fi obiect al contractului. Exemplu: steroizii nu pot fi obiect al contractului.

Cauza. Este scopul pentru care părţile încheie contractul. Aceasta trebuie să fie: a)

Licită, adică să nu aducă prejudicii intereselor altei persoane;

b)

Morală, adică să nu încalce limitele moralităţii.

Condiţii cu privire la bun  Să existe sau să poată exista în viitor.  Să fie determinat sau determinabil. Această condiţie este necesară pentru a se evita eroarea ca viciu de consimţămînt.  Să fie în circuitul civil.

V. Efectele contractului Întrucît contractual de înstrăinare a unui bun cu condiția întreținerii pe viață este un contract sinalagmatic, părțile se oblige reciproc. Obligațile de bază ale beneficiarului întreținerii constau în trasmiterea în proprietatea dobînditorului a unui bun mobil sau imobil. Dobînditorul, la rîndul său, este obligat să primească obiectul contractului și să efectueze toate actele necesare pentru dobîndirea dreptului de proprietate asupra acestui bun.7 Modificarea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă În cazul neexecutării de către dobînditor a obligaţiei de întreţinere, beneficiarul întreţinerii poate cere stabilirea obligaţiei de întreţinere prin efectuarea unor plăţi periodice în bani. Stabilirea obligaţiei de întreţinere printr-o sumă de bani se poate face şi prin acordul părţilor. Transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere de către instanţa de judecată, care este o obligaţie de a face, este o consecinţă a imposibilităţii executării ei în mod silit. Suma de bani stabilită constituie despăgubiri periodice şi echivalente pentru prestaţia în natură prevăzută în contractul de întreţinere. După cum corect s-a afirmat în literatura de specialitate, despăgubirile echivalente, egale cu valoarea întreţinerii, nu transformă contractul de întreţinere într-un contract de rentă viageră, chiar dacă ele reprezintă o obligaţia de a da, diferită de obligaţia iniţială, care era o obligaţie de a face. Suma nu reprezintă decît echivalentul cu titlu de despăgubire al obligaţiei iniţiale, o aplicaţie a regulii că obligaţia de a face nu dispare dacă nu este executată, ea se transformă în despăgubiri. Întrucît întreţinerea trebuie acordată pe tot timpul vieţii beneficiarului, este firesc ca şi despăgubirile să capete aspectul unei rente, fără să transforme contractul iniţial într-un contract de rentă viageră, toate celelalte caracteristici ale contractului de întreţinere rămînînd neatinse. Transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere printr-o hotărîre judecătorească, fără acordul părţilor, nu valorează novaţie, raporturile dintre părţi fiind guvernate în continuare de regulile aplicabile contractului de întreţinere. Numai dacă obligaţia de întreţinere a fost transformată prin acordul părţilor, ea valorează o novaţie, noua datorie se substituie celei vechi care se stinge. Garanţii pentru beneficiarul întreţinerii În timpul vieţii beneficiarului întreţinerii, dobînditorul nu are dreptul să înstrăineze bunul. În cazul imobilelor, această interdicţie se înscrie în registrul bunurilor imobile. Gajarea sau grevarea în alt mod a bunului se permite numai cu acordul beneficiarului întreţinerii.

Gh. Chibac, O. Robu, S. Bruma, N. Chibac, Drept civil. Contracte și succesiuni, ediția a II-a, Editura “Tipografia Centrală”, Chișinău, 2014, p.55. 7

Riscul pieirii bunului Pieirea bunului nu-l degrevează pe dobînditor de obligaţiile pe care şi le-a asumat în bază de contract. Efecte faţă de întreţinut: a)

Întreţinutul are obligaţia de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului înstrăinat.

b)

Întreţinutul este obligat să-l garanteze pe întreţinător contra evicţiunii sau viciilor ascunse

ale bunului transmis. Efecte faţă de întreţinător: a)

Întreţinătorul are obligaţia de a presta în natură, întreţinerea, în favoarea Întreţinutului.

b) Întreţinerea va trebui prestata la locul convenit între părţi sau, în lipsa unui asemenea acord expres, la domiciliul Întreţinutului Cum încetează contractul de întreţinere? Obligaţia de întreţinere va înceta la împlinirea termenului prevăzut în contract sau, daca nu s-a stabilit un termen , la decesul Întreţinutului (cînd contractul are efecte pe toata perioada vieţii Întreţinutului). La rezoluţiunea contractului: a)

Întreţinutul redobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului înstrăinat.

b)

Sumele prestate ca întreţinere nu se restituie întreţinătorului.

c)

Întreţinutul are obligaţia de a restitui întreţinătorului sumele plătite de acesta cu titlu de

impozite şi prime de asigurare achitate pentru bunul transmis.

VI. Rezoluţiunea contractului de întreţinere. Deşi expresia „rezoluţiunea pentru neexecutare” este utilizată deseori, în mod generic, în literatura de specialitate, dar şi în unele izvoare legislative, se deosebesc două modalităţi de desfiinţare a contractului: rezoluţiunea propriu-zisă şi rezilierea. Aceasta reiese şi din prevederile CC RM ce reglementează contractul de înstrăinare a unui bun cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Astfel, art. 844 şi 856 CC RM ne confirmă faptul dat. Rezoluţiunea, în sens strict, constă în desfiinţarea retroactivă a contractului cu executare instantanee şi repunerea părţilor în situaţia existentă anterior încheierii lui. Rezilierea constă în desfiinţarea contractului cu executare succesivă, având efecte numai pentru viitor. 8 Recurgerea la acest remediu implică aprecierea intereselor părţilor puse în joc, care sunt deseori contradictorii. Pe de o parte, creditorul poate fi interesat în rezoluţiunea contractului din diverse motive. El poate prefera rezoluţiunea atunci când prestaţia oferită de debitor este atât de diferită de cea scontată, încât nu îi permite să realizeze rezultatul preconizat, sau când executarea intervine atât de târziu, încât nu mai prezintă pentru el nici un interes. Un alt motiv, care este valabil în unele sisteme de drept, este acela că rezoluţiunea implică o procedură mai rapidă decât acţiunea pentru daune-interese, deoarece nu cere intervenţia organului de jurisdicţie, deşi în unele ţări (în special, în Franţa) pronunţarea hotărârii judecătoreşti este cerută ca o condiţie de legalitate a desfiinţării contractului. Potrivit alin. 1, art. 844 Cod civil, beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către dobînditor. Se pune problema dacă acţiunea în rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere poate sau nu să fie intentată de moştenitorii beneficiarului întreţinerii. Întrucît dreptul la întreţinere este un drept personal şi, ca atare, netransmisibil prin succesiune (stingîndu-se la moartea beneficiarului), moştenitorii nu pot cere ca prestaţia să continue în persoana lor sau ca prestaţia neefectuată în timpul vieţii beneficiarului să fie executată în persoana lor. Acest caracter personal al creanţei de întreţinere nu influenţează însă caracterul patrimonial al acţiunii în rezoluţiunea contractului. Astfel fiind, dreptul la acţiune se transmite moştenitorilor, care îl pot exercita în cadrul termenului de prescripţie. Dobînditorul poate cere rezoluţiunea contractului în cazul imposibilităţii executării obligaţiilor contractuale în virtutea unor circumstanţe independente de voinţa lui. Acesta se întîmplă de cele mai dese ori atunci cînd situaţia materială a dobînditorului s-a schimbat astfel, încît el nu mai este în stare să acorde întreţinere beneficiarului.

8

Pop L., Teoria generală a obligaţiilor, Lumina Lex, Bucureşti, 1998. p. 512

Efectele rezoluţiunii contractului de întreţinere9. În cazul rezoluţiunii contractului de către beneficiarul întreţinerii, acesta are dreptul să ceară fie restituirea bunului, fie plata valorii lui. Valoarea întreţinerii prestate de dobînditor nu trebuie restituită (art. 845 Cod civil). Soluţia contrară ar duce la imposibilitatea pentru beneficiarul întreţinerii de a cere rezoluţiunea contractului din culpa dobînditorului ori de cîte ori prestaţiile primite cu titlu de întreţinere ar egala valoarea bunului sau chiar ar depăşi-o. Astfel, beneficiarul ar fi lăsat la discreţia dobînditorului, care ar putea să nu mai execute contractul, ştiind că nu va mai fi obligat să restituie bunul, deoarece beneficiarul nu ar mai avea interes să obţină rezoluţiunea din cauza sumei pe care ar trebui s-o restituie drept contravaloare a întreţinerii prestate. S-ar ajunge astfel la înlăturarea efectelor aleatorii ale contractului, dîndu-se posibilitate dobînditorului de reacredinţă să nu mai execute obligaţia de întreţinere ori de cîte ori valoarea prestaţiilor efectuate depăşeşte valoarea bunului10. VII. Delimitarea dintre contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață și alte contracte VII.1 Delimitarea contractului de înstrăinare faţă de contractul de donație Prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar). Pe de altă parte, contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă constituie un contract prin care o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobânditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobânditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură - locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cât va trăi, precum şi înmormântare (art.839 alin.(1) CC). Dar de unde se naște confuzia între aceste 2 categorii de contracte? De facto, deosebirea esențială dintre aceste două, rezultă din caracterul lor, gratuit în cazul donației și oneros, în cazul celui de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață. Deosebirea este sesizabilă apriori, din denumirea acestor acte juridice. Donația reprezintă un dar, un cadou care se dă necondiționat, dezinteresat, consimțit cu intenție liberală și fără a aștepta în schimb o contraprestație.

Revista Națională de Drept, Nr. 6, 2013, p.42. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-civil-contracte/contractul-de-instrainare-a-bunuluicu-conditia-intretinerii-pe-viata/ 9

10

Pe de altă parte, contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, presupune înstrăinarea unui bun în schimbul întreținerii, deci este prezentă o reciprocitate oneroasă, evaluabilă în bani. Confuzia se naște în situația în care contractul de donație este încheiat sub condiție. Spre exemplu, puteți dona bunul sub rezerva dreptului de abitație viageră, adică dreptul de a locui în bunul donat. Mulți pun la îndoială nejustificat însă, caracterul gratuit al donației în cazul în care contractulde donație este încheiat sub condiție, spre exemplu îndeplinirea unei sarcini sau realizarea unui scop. Va constitui donaţie numai partea excedentară cheltuielilor de executare a sarcinii sau de atingere a scopului. Contractul de donație este unul gratuit, or dacă condiția/sarcina ar fi mai valoroasă decât bunul, nu am mai fi în fața unui contract de donație, ci de înstrăinare cu condiția întreținerii, unui contract de vânzarecumpărare, schimb sau altui contract cu titlu oneros. Mai mult decât atât, contractul de donației este unilateral, deoarece creează obligaţii numai în sarcina donatorului, pe când cel de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă este sinalagmatic, deoarece ambelor părţi li se incumbă câte o obligaţie: transmiterea bunului în proprietate de către beneficiarul întreţinerii şi, respectiv, prestarea întreţinerii de către dobânditorul bunului. Un aspect important al donației este faptul. că este un contract ce produce efecte între vii, nefiind un act pentru cauză de moarte (ca în cazul testamentului), iar contractul care prevede predarea bunului după decesul donatorului este lovit de nulitate absolută, conform art.827 alin.(4) CC. Donația, comparativ cu de înstrăinarea bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă poate fi revocată în două situații: pentru neîndeplinirea sarcinii, dacă contractul este încheiat sub condiție și, în cel de-al doilea caz, pentru ingratitudine, când donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate a acestuia. În sens civil, nu este necesară existenţa unei sentinţe penale definitive care să constate tentativa de omor sau omorul, pentru revocarea donaţiei fiind suficient ca instanţa să constate prin probe veridice intenţia donatarului de a-l ucide pe donator sau pe rudele apropiate ale acestuia. Rude apropiate ale donatorului se consideră părinţii, copiii, fraţii, surorile şi bunicii, în sensul art.302 alin.(2) CPC. Acţiunea în revocarea donaţiei este o acţiune strict personală, deoarece numai donatorul este în măsură să aprecieze ingratitudinea manifestată faţă de el, termenul de prescripţie pentru depunerea acţiunii în revocare este de 1 an. Posibilitatea rezoluţiunii contractului de donaţie în cazul stării de nevoie este prevăzută de Art.836 CC. Acest temei operează în situaţia în care, după executarea donaţiei, adică după mărirea patrimoniului donatarului din contul patrimoniului donatorului (transmiterea bunului donat), donatorul nu mai este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă

de terţi. Rezoluţiunii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă trebuie justificată. Dobânditorul trebuie să demonstreze existenţa unor circumstanţe, apărute independent de voinţa sa, din cauza cărora este în imposibilitate de a-şi executa obligaţia de întreţinere faţă de beneficiar. Astfel de circumstanţe pot fi: înrăutăţirea stării materiale a dobânditorului datorită concedierii din funcţie, boala, invaliditatea, condamnarea penală cu stabilirea pedepsei închisorii pe un termen care să provoace discontinuitatea întreţinerii, stabilirea domiciliului în altă ţară etc., în caz contrar, acţiunea sa se va respinge ca neîntemeiată11. VII. 2 Delimitarea contractului de întreţinere faţă de contractul de rentă viageră Atât contractul de rentă viageră, cât şi contractul de întreţinere sunt contracte translative de proprietate, aleatorii şi cu executare succesivă în timp. Totuşi ele se deosebesc, fiind contracte speciale distincte. Principalele deosebiri sunt următoarele: - contractul de rentă viageră este, în principiu, consensual, în timp ce contractul de întreţinere este solemn; - obligaţia debirentierului este o obligaţie de a da, în timp ce obligaţia întreţinătorului de a efectua întreţinerea este o obligaţie de a face; 12 - obligaţia de plată a rentei viagere este indivizibilă în privinţa creditorilor, în timp ce obligaţia de întreţinere este indivizibilă atât în privinţa creditorilor, cât şi în privinţa debitorilor, dacă părţile nu au convenit altfel; - renta viageră este transmisibilă (poate face obiectul unei cesiuni), în timp ce creanţa de întreţinere este strict personală, motiv pentru care nu poate fi cedată altei persoane (este incesibilă); - renta încasată poate fi urmărită de către creditorii credirentierului (în toate cazurile când a fost constituită cu titlu oneros), în timp ce întreţinerea prestată este insesizabilă (neurmăribilă). VII. 3 Delimitarea contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață față de vînzare-cumpărare Dacă înstrainarea bunului se face în schimbul întretinerii, cu toate că se foloseste uneori greșit noțiunea de vînzare-cumpărare cu clauza de întreținere, contractul nu poate fi confundat cu

11

http://www.parajurist.md/assets/site/files/Donat%CC%A6ia_versus_i%CC%82ntret%CC%A6inerea_pe_viat% CC%A6a%CC%86.pdf 12 Dumitru C. Florescu, Contractele civile, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 321

vînzarea-cumpararea, pentru că înstrainarea bunului nu s-a facut pe un preț în bani, iar convenția este un contract nenumit permis de lege, în virtutea libertații convențiilor. Problema delimitării față de vînzare-cumpărare se pune în cazul în care bunul se înstrainează în schimbul întreținerii și a unei sume de bani. Contractul va fi calificat de intretinere sau de vinzare-cumparare? Problema prezinta importanta in ipoteza executarii obligatiei de intretinere sau în legatură cu interpretarea clauzelor neclare din contract ori în legatura cu suportarea cheltuielilor contractului. Pentru rezolvarea problemei naturii juridice a contractului, trebuie să se stabilească obligația principală, scopul principal urmărit de parți la încheierea contractului întrucit “proporția între prețul în bani și cel în natura nu poate fi calculată, valoarea întreținerii fiind aleatorie, în lipsa de alte criterii urmează ca prestația în bani sa fie raportată la valoarea bunului: contractul va fi de întretinere dacă prestația în bani reprezintă mai puțin de jumatate din valoarea bunului înstrainat, iar în caz contrar va fi de vînzare-cumparare. Daca obligația principală a dobînditorului este prestarea întreținerii, contractul va fi de întreținere, chiar daca în contract s a stipulat prețul imobilului înstrainat, aceasta împrejurare fiind irelevantă și neputînd modifica natura juridică a contractului. Evaluarea bunului nu poate influența raporturile dintre părti, pentru ca obligația creditorului întreținerii este, oricum, certa cu sau fara evaluare, contractul avind caracter aleatoriu numai din cauza duratei incerte a vieții creditorului și a necesitaților lui, deci a valorii întreținerii ce urmează a fi prestată. În schimb, daca se înstrainează o cota-parte individualizată din imobil pe un pret determinat, iar cealaltă parte în schimbul întreținerii, nu este o vînzare cu clauza accesorie de intreținere sau invers, ci doua contracte distincte cuprinse într un singur act, urmînd a se aplica pentru fiecare contract regulile corespunzătoare.

VIII. Reglementările altor state privind contractual de înstrăinare a unui bun cu condiția întreținerii pe viață În legislaţia din România, instituţia înstrăinării bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă este reglementată, de actualul Cod civil al României (CCR) din 2011, 13prin intermediul normelor de drept ce reglementează separat contractul de întreţinere. CCR defineşte acest contract stabilind criteriile care îl delimitează de alte raporturi asemănătoare şi îi determină specificul atît în ceea ce priveşte condiţiile de fond, cît şi în ceea ce priveşte efectele. În CCR, contractul de întreţinere are o reglementare proprie în Capitolul XVIII – „Contractul de întreţinere”, din Titlul IX – „ Diferite contracte”, Cartea a V-a – „ Despre obligaţii”, art. 2254–2263. Articolul 2254 din CCR reglementează noţiunea contractului de întreţinere: „(1) Prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată. (2) Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii”. Prin urmare, cum era interpretat pînă acum în practică, contractul de întreţinere era acel contract prin care o parte înstrăina un bun al său, în schimbul obligaţiei asumate de către dobînditor de a o întreţine, fapt care în principal presupune efectuarea de către debitorul obligaţiei de întreţinere a unor prestaţii în natură – asigurarea întreţinerii – persoanei: asigurarea hranei, medicamentelor, asistenţei medicale etc., şi chiar în contract era prevăzută suportarea unor costuri eventuale cu intervenţii medicale, asigurarea unei persoane care să însoţească temporar sau chiar permanent, după caz, creditorul întreţinerii. Întinderea obligaţiei de întreţinere este prevăzută la art. 2257 în CCR: “(1) Debitorul întreţinerii datorează creditorului prestaţii stabilite în mod echitabil, ţinîndu-se seama de valoarea capitalului şi de condiţia socială anterioară a creditorului. (2) Debitorul este obligat în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, menaj, precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. Întreţinerea cuprinde de asemenea îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală”. În ceea ce priveşte caracterele contractului de întreţinere, ar trebui menţionate aspectele de noutate aduse de CCR. Astfel, conform Codului civil Român din 1864,

14

contractul de întreţinere era un contract cu titlu oneros, pentru ca o

parte (înstrăinează un bun) urmărind să obţină în schimb o contraprestaţie egală cu întreţinerea pe timpul cît va trăi, întreţinerea constînd în hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, şi invers:

13

Cod civil Român. În: Monitorul oficial al României, nr. 505 din 15 iulie 2011. http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_civil_republicat_2011_noul_ cod_civil.php 14 Codul civil al României din 26.11.1864, promulgat la 04.12.1864, (abrogat). http://www.dreptonline.ro/ legislatie/codul_civil_republicat_2011_ noul_cod_civil.php

partea care prestează întreţinerea se obligă la aceasta urmărind, în schimb, un echivalent patrimonial constînd în lucrul dobîndit. CCR oferă posibilitatea încheierii contractului de întreţinere (precum şi a contractului de rentă viageră) şi cu titlu oneros – art. 2243: „Renta viageră poate fi constituită cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice natură, sau cu titlu gratuit şi este supusă, sub rezerva dispoziţiilor capitolului de faţă, regulilor proprii ale actului juridic de constituire”. În CCR din 1864 apărea caracterul aleatoriu al contractului de întreţinere, provenind din faptul că părţile nu cunoşteau exact şansele lor de pierdere sau de cîştig la încheierea lui: o parte înstrăinează un bun, astfel că atît ea, cît şi cealaltă parte ştiau de la început doar întinderea prestaţiilor la care se obliga creditorul întreţinerii; se mai ştia că cel ce prestează întreţinerea va face acest lucru pe tot parcursul vieţii creditorului. Însa, în actualul Codul civil Român din 2011, acest aspect poate fi precizat prin contract – întreţinerea poate fi stabilită pe tot parcursul vieţii creditatului, în cazul în care prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia (alin. 2, art. 2254 din CCR prevede că dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acestuia, atunci întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii). Conform Codului civil Român din 1864, contractul de întreţinere era în principiu un contract consensual, întrucît pentru formarea lui valabilă era necesar acordul de voinţă valabil exprimat al părţilor; actualul CCR modifică acest aspect, dobîndind contractul solemn, prin impunerea formei autentice sub sancţiunea nulităţii absolute. În Codul civil Român din 1864, condiţiile esenţiale ale contractului de întreţinere erau prevăzute în dispoziţiile art. 948, conform cărora condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sînt: capacitatea de a contracta, consimţămîntul valabil al parţii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită. Forma, în regula generală, nu era o condiţie esenţială a contractului de întreţinere. Trebuie însă precizat că în mod excepţional, atunci cînd lucrul înstrăinat drept obiect al întreţinerii era un imobil (un teren sau o locuinţă ori o unitate individuală), se cerea atît autorizaţia prealabilă de înstrăinare, cît şi încheierea contractului de întreţinere în forma autentică. De asemenea, odată cu intrarea în vigoare a Codului civil Român din 2011, contractual de întreţinere devine un contract numit, ce are o reglementare proprie. În Codul civil Român din 2011 nu se face deosebire între forma contractului de întreţinere cînd lucrul înstrăinat este un imobil şi forma contractului de întreţinere cînd lucrul înstrăinat este un bun mobil. Astfel, potrivit art. 2255 din CCR, „contractul de întreţinere se încheie în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute”.

Forma autentică se impune datorită importanţei actului dată de efectele produse faţă de părţi, ducînd la ieşirea din obligaţiile creditorului a unor bunuri de valoare mare şi la grevarea patrimoniului debitorului pentru viitor cu o obligaţie ce poate depăşi emolumentul cules. Pe lîngă condiţia mai sus menţionată, CCR mai conţine un element de noutate cu privire la condiţiile de validitate. Astfel, apare o condiţie suplimentară de validitate atît în cazul contractului de întreţinere, cît şi în cazul contractului de rentă viageră – acestea rămân lipsite de efecte dacă la data încheierii contractului creditorul suferea de o boală din cauza căreia a murit în 30 de zile de la acea dată. În concluzie, ţinînd seama de aplicarea neuniformă în practica judiciară a uneori dispoziţii legale, aceste modificări aduse prin Codul civil Român din 2011 nu erau doar obligatorii, ci chiar necesare, în vederea aplicării mai consecvente a legii. În legislaţia din Franţa, contractul de întreţinere este utilizat sub denumirea „bail a nourriture”, ceea ce în traducere semnifică „închirierea pentru hrană”. „Bail a nourriture” este similar contractului de rentă viageră, însă, spre deosebire de acesta din urmă, întreţinătorul se angajează să asigure întreţinutul cu produse alimentare. Necesităţile întreţinutului nu se limitează doar la hrană, ci la tot ceea ce se include în mod ordinar în obligaţiile alimentare în sens larg: locuinţa, îngrijirea personală, precum şi cheltuielile de înmormîntare. Noile modificări din 21 iunie 2014 aduse legislaţiei civile franceze reglementează, prin prisma art. 1968-1983, doar contractul de rentă şi de rentă viageră. Vînzarea de imobile în schimbul unei rente viagere a fost mult timp destul de practicată în Franţa, căci ea satisfăcea două tendinţe care, oricît de contradictorii ar fi, ambele sînt înrădăcinate în temperamentul naţional: nevoia de securitate şi căutarea speculei. Dar prelungirea duratei vieţii umane – uneori mai mult de 120 de ani – devine un factor de descurajare. Spre deosebire de Republica Moldova, în Germania, Olanda, Italia, Spania nu se reglementează respectivul contract în legislaţia civilă, cu toate că acesta dispune de aplicabilitate practică. Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă în aceste ţări face parte din categoria contractelor nenumite (contractele nenumite sunt contractele nereglementate expres de lege şi lipsite de o denumire legală. Existenţa lor se explică prin principiul libertăţii contractuale. Astfel, părţile pot încheia orice fel de contracte cu respectarea condiţiilor generale de validitate prevăzute de Codul civil). Prezintă interes şi reglementările Codului civil al Republicii Lituaniene, adoptat la 23.01.1937, pus în aplicare în 1992, cu modificări esenţiale din 29.08.2007, cu privire la instituţia data. Astfel, în conformitate cu art. 2096-2106 din cod, această instituţie se consideră instituţia întreţinerii, reglementată prin contractul de întreţinere care poate fi atît viager, cît şi în bază de bunuri.

Un loc important în cadrul reglementărilor este acordat calculelor valorii atît a bunurilor ce servesc pentru întreţinerea beneficiarului, cît şi a bunurilor care vor fi trecute în proprietatea privată a întreţinătorului după deces. Valoarea întreţinerii în bani trebuie să fie transmisă cu cel puţin un sfert de an înainte beneficiarului, iar întreţinerea în natură trebuie să fie calculată şi acordată cu cel puţin o jumătate de an înainte. Ca şi în legislaţia Republicii Moldova, legiuitorul permite pluralitatea de părţi, iar în caz de rezoluţiune a contractului de întreţinere, beneficiarul întreţinerii nu este obligat să întoarcă preţul întreţinerii. Bine-venit este permiterea încheierii unui asemenea contrat în favoarea unei terţe persoane, ceea ce nu se permite în legislaţia Republicii Moldova. Codul civil al Ucrainei reglementează înstrăinarea de bunuri cu condiţia întreţinerii pe viaţă asemănător cu prevederile Codului civil al RM. Capitolul 57, care se numeşte „Întreţinerea pe viaţă” reglementează contractul de întreţinere pe viaţă cu privire la definirea acestuia, drepturile şi obligaţiile părţilor, obiectul contractului, care poate fi o casă sau o parte a acesteia, orice bun mobil sau imobil de preţ. Specific pentru aceste reglementări sînt prevederile cu privire la obligaţia întreţinătorului de a-l asigura pe întreţinut cu spaţiu locativ, precum şi determinarea valorii băneşti lunare a întreţinerii. În legislaţia civilă din Georgia, contractul de întreţinere este reglementat prin prisma art. 537-541 într-un paragraf aparte şi conform căreia o parte transmite o casă, un apartament sau un alt bun imobil ce-i aparţine în proprietate unei alte părţi, numit plătitor de rentă, şi care se obligă să-l întreţină pe transmiţător tot parcursul vieţii cît va trăi sau pe o terţă persoană indicată de acesta. Este lăudabil faptul că legiuitorul a prevăzut nu numai întreţinerea în locuinţă, îmbrăcăminte, hrană şi îngrijire medicală, dar şi valoarea minimă a întreţinerii pe lună, care nu poate fi mai mică de două salarii minime stabilite de lege (art. 538 alin. 3 din Codul civil al Georgiei). Codul civil al Federaţiei Ruse reglementează înstrăinarea de bunuri cu condiţia întreţinerii pe viaţă în cadrul contractului de rentă. Capitolul 30, care se numeşte „Renta şi înstrăinarea bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă”, reglementează contractul de rentă şi de înstrăinare de bunuri cu condiţia întreţinerii pe viaţă, drepturile şi obligaţiile părţilor, obiectul contractului care poate fi, în primul rînd, o casă de locuit, un teren, orice bun imobil de preţ. Specific pentru aceste reglementări sînt prevederile cu privire la obligaţia întreţinătorului de. a-l asigura pe întreţinut cu spaţiu locativ, precum şi determinarea valorii băneşti lunare a întreţinerii. Din cuprinsul capitolului respectiv s-ar deduce, în aparenţă, independenţa acestor contracte faţă de alte contracte civile. Însă, în actul normativ se face referinţă doar la un singur contract – la contractul de rentă.

Codul civil al Federaţiei Ruse atribuie contractul de întreţinere la una dintre varietăţile contractului de rentă, cu renta perpetuă şi cea viageră. Spre deosebire de legislaţia civilă a Federaţiei Ruse, Codul civil al RM reglementează contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă ca contract de sine stătător, distinct de alte contracte civile. O părere contrară întîlnim în doctrina autohtonă. Se menţionează că, deşi contractul de întreţinere este reglementat în Codul civil al RM într-un capitol separat, acesta rămîne a fi o varietate a contractului de rentă. Sunt de părerea că, desi, contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă are multe asemănări cu contractul de rentă, între ele persistă deosebiri majore şi urmează a fi analizate ca contracte distincte. IX. Noutăți propuse la Codul Civil cu privire la contractul de înstrăinare a bunui cu condiția întreținerii pe viață Potrivit amendamentelor propuse la Codul civil, beneficiarul întreținerii este partea vulnerabilă și dispune că orice clauză a contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă care derogă de la dispoziţiile Codului în detrimentul beneficiarului întreţinerii este nulă. Astfel, părțile pot deroga de la dispozițiile acestui capitol doar în folosul beneficiarului întreținerii. Articolul 839. Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă (1) În baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobînditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobînditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntare. (2) În cazul pluralităţii de părţi, obligaţia de întreţinere este indivizibilă atît activ, cît şi pasiv. (3) Creanţa de întreţinere nu poate fi transmisă unei alte persoane şi nici urmărită de creditori. (4) Contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă se aplică în modul corespunzător normele cu privire la renta viageră dacă aceasta este stipulat în contract. Articolul 839: 1) alineatul (1) se completează cu propoziția: „. Acest contract este cu titlu oneros și aleatoriu.”; 2) se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins: „(5) Orice clauză a contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă care derogă de la dispoziţiile prezentului capitol în detrimentul beneficiarului întreţinerii este nulă.”.

Articolul 840. Forma contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă (1) Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă se încheie în scris. (2) Dacă pentru înstrăinarea bunului se cere respectarea formei autentice, contractul se încheie în formă autentică.

Articolul 840 alineatul (2) după cuvîntul „bunului” se completează cu cuvintele „prin lege”. Noul art. 8401 completează un vacuum în reglementarea actuală și stabilește criterii pentru determinarea întinderea obligației de întreţinere dacă contractul nu o determină suficient: 1) Dobînditorul datorează beneficiarului întreţinerii prestaţii stabilite în mod echitabil ţinîndu-se seama de valoarea bunului înstrăinat şi de condiţia socială anterioară a beneficiarului întreţinerii. 2) Dacă contractul nu prevede altfel, dobînditorul este obligat în special să asigure beneficiarului hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj, precum şi folosința unei locuinţe corespunzătoare. Întreținerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală. 3) Clauza prin care beneficiarul întreținerii se obligă la prestarea unor servicii este nulă.”. Articolul 841. Modificarea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă (1) În cazul neexecutării de către dobînditor a obligaţiei de întreţinere, beneficiarul întreţinerii poate cere stabilirea obligaţiei de întreţinere prin efectuarea unor plăţi periodice în bani. (2) Stabilirea obligaţiei de întreţinere printr-o sumă de bani se poate face şi prin acordul părţilor. Completarea la art. 841 precizează că convertirea întreținerii în rentă bănească se face, în absența unui contract de novație între părți, în baza hotărârii judecătorești. Articolul 841 alineatul (1) după cuvintele „poate cere” se completează cu cuvintele „pe cale judiciară”. Articolul 842. Garanţii pentru beneficiarul întreţinerii (1) În timpul vieţii beneficiarului întreţinerii, dobînditorul nu are dreptul să înstrăineze bunul. În cazul imobilelor și altor bunuri drepturile asupra cărora sunt supuse, conform legii, înregistrării într-un registru de publicitate, această interdicţie se notează în registrul respectiv. (2) Gajarea sau grevarea în alt mod a bunului se permite numai cu acordul beneficiarului întreţinerii.

Articolul 843. Riscul pieirii bunului Pieirea sau diminuarea valorii bunului din motive care nu sunt imputabile beneficiarului întreţinerii nu-l degrevează pe dobînditor de obligaţiile pe care şi le-a asumat în bază de contract. Articolul 844. Rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă (1) Beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către dobînditor. (2) Dobînditorul poate cere rezoluţiunea contractului în cazul imposibilităţii executării obligaţiilor contractuale în virtutea unor circumstanţe independente de voinţa lui. Art. 844 alin.(1) Beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea raportului contractual în condițiile legii, se modifică pentru a arăta că beneficiarului întreținerii are dreptul la rezoluțiunea raportului contractual în condiții generale. Modificarea alin.(2) prevede că dobânditorul poate să declare rezoluţiunea raportului contractual nu în cazul imposibilității executării (care, de fapt, ar duce la stingerea obligației), ci în cazul când situația materială nu îi permite să continue executarea obligaţiilor contractuale în virtutea unor circumstanţe independente de voinţa lui. Articolul 845. Efectele rezoluţiunii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă (1) În cazul rezoluţiunii contractului de către beneficiarul întreţinerii, acesta are dreptul să ceară fie restituirea bunului, fie plata valorii lui. (2) Valoarea întreţinerii prestate de dobînditor nu trebuie restituită. Completarea art. 845 menține protecția beneficiarului întreținerii prin regula că, în caz de rezoluțiune, valoarea întreţinerii prestate de dobânditor nu trebuie restituită. Însă se adaugă excepția importantă: în cazul în care dobânditorul declară, în condițiile legii, rezoluţiunea pe motiv de neexecutare a obligaţiei beneficiarului întreţinerii. În acest ultim caz, ar trebui să se aplice efectele restitutive de drept comun ale rezoluțiunii (alin.2). Articolul 846. Efectele decesului dobînditorului (1) La decesul dobînditorului, drepturile şi obligaţiile lui trec la moștenitorii lui. (2) Moștenitorul are dreptul de a alege între executarea obligaţiilor sau rezoluţiunea raportului contractual.”. Art. 846 este completat cu alin.(2) care clarifică faptul că, obligațiile dobânditorului se transmit moștenitorilor, însă aceștia au dreptul de a alege între executarea obligaţiilor sau

rezoluţiunea raportului contractual. În acest caz, se aplică protecția de la art. 845 conform căreia valoarea întreţinerii prestate de dobânditor nu trebuie restituită. Concluzie În baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte, beneficiarul întreţinerii se obligă să dea celeilalte părţi dobînditor în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobînditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură, locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntare. În cazul pluralităţii de părţi, obligaţia de întreţinere este indivizibilă atît activ, cît şi pasiv. Părţile contractului sunt: beneficiarul întreţinerii şi dobînditorul. Calitatea de beneficiar o poate dobîndi numai persoana fizică, deoarece contractul de întreţinere se încheie pe timpul cît acesta va trăi. Obiectul contractului de întreţinere are un dublu aspect, incluzînd, pe de o parte, bunul imobil sau mobil transmis dobînditorului şi, pe de altă parte, întreţinerea în natură ce urmează a fi acordată beneficiarului. Contractul de întreţinere se încheie în formă scrisă. Dacă pentru înstrăinarea bunului se cere forma autentică, contractul de întreţinere se încheie în formă autentică (art. 840 Cod civil). Termenul de valabilitate al contractului este determinat de natura lui şi este egal cu timpul cît va trăi beneficiarul. Contractul de întreținere nu trebuie confundat cu contractul de donație, chiar dacă la moartea beneficiarului întreținerii se constată că valoarea bunului înstrăinat este mult mai mare decit valoarea intreținerii efectiv prestate. Dacă înstrainarea bunului se face în schimbul întretinerii, cu toate că se foloseste uneori greșit noțiunea de vînzare-cumpărare cu clauza de întreținere, contractul nu poate fi confundat cu vînzarea-cumpararea, pentru că înstrainarea bunului nu s a facut pe un preț în bani, iar convenția este un contract nenumit permis de lege, în virtutea libertații convențiilor. În calitate de părți sunt benificiarul sau beneficiarii, dacă sunt desemnate mai multe personae, întreținerii și dobînditorul sau dobînditorii, dacă mai multe personae întrunesc această calitate, unde benificiar poate fi orice persoană fizică care dorește să incheie un asemenea contract, are capacitate civila de a contracta și se obligă să dea celeilalte parți în proprietate un bun mobil sau imobil și este doar persoana fizică, deoarece termenul contractului și condiția principală este intreținerea pe viată. Studiind situațiile juridice ce pot apărea în practică referitor la frecventele cazuri când beneficiarii întreținerii sunt foarte prost întreţinuţi, ar fi corect de stabilit valoarea minimă a prestaţiei de întreţinere pentru contractul de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe

viaţă. În Codul civil al RM nu se face deosebire între forma contractului de înstrăinare cu condiția de întreţinere pe viață, când bunul înstrăinat este un bun imobil şi forma contractului de întreţinere când bunul înstrăinat este un bun mobil. Astfel, în scopul prevenirii unor dificultăți de interpretare ale contractului de înstrăinare a bunurilor cu condiția întreținerii pe viață și înlăturării inadvertențelor ce pot genera în jurisprudența națională careva incidente de conținut, în cazul bunurilor imobile, contractual de întreţinere se încheie în forma autentica, sub sancţiunea nulităţii absolute. Contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață ascunde în esența sa un risc nemăsurabil pentru ambele părți, probabil pentru că se îndepărtează de la esența sa primară (de a asigura persoana aflată la necesitate cu grija cuvenită din partea unei alte persoane care va beneficia de bunul/bunurile întreținutului). Totuși, nu sunt rare cazurile cînd beneficiarul întreținerii este de rea-credință și înșeală prin metode legale dobînditorii, care în final suportă doar pierderi. Tendința legislației civile este de a proteja partea cea mai dezavantajată, care în situația dată practic ar fi beneficiarul întreținerii, însă în cazul acestui contract dobînditorul poartă un risc mult mai sporit decît primul: cel pieirii fortuite, cel al nesatisfacerii necesităților beneficiarului întreținerii, cel al survenirii unor condiții economice dezavantajoase care nu-i mai permit întreținerea. În toate cazurile încetării contractului, dacă beneficiarul își restituie bunul obiect al contractului, atunci dobînditorul nu poate pretinde restituirea surselor astfel cheltuite. Respectiv, anterior încheierii unui astfel de contract, ambele părți ar trebui să analizeze condițiile viitorului contract luînd în considerație toate aspectele și riscurile care pot surveni pe parcurs. Pentru a evita abuzul de drept în cazul acestui contract specific și a proteja părțile de dol, propunerea ar fi de a îngusta cercul subiecților ce pot beneficia de întreținerea pe viață, și anume a permite încheierea acestui tip de contracte de către beneficiari care din cauza vîrstei sau a stării sănătății nu se pot întreține de sine-stătător și au nevoie de ajutorul unei persoane terțedobînditorul. Esența acestui contract este de a proteja persoanele care nu se pot întreținere și ar avea posibilitatea să beneficieze de un ajutor în schimbul unui bun mobil sau imobil, de aceea extinderea dreptului de a beneficia de întreținere asupra tuturor persoanelor fizice este lipsită de sens. De asemenea, în cazul unei prestații care se rezumă la o sumă de bani achitată de către dobînditor la un anumit interval de timp ar trebui să se ia în considerație și starea materială a beneficiarului, în caz contrar am fi în prezenta unui contract de vînzare- cumpărare cu executare succesivă camuflat, deoarece dobînditorul achită suma de bani pentru a primi bunul pe viitor.

Bibliografie selectivă A. Acte normative 1. Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea 1107 din 06 iunie 2002, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-86 din 22 iunie 2002, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003 2. Proiectul legii privind modernizarea Codului civil și modificarea și completarea unor acte legislative, 27.04.2018 2. Codul civil al României, în Monitorul Oficial al României, nr. 505 din 15 iulie 2011 3. Hotărârîrea Plenului CSJ nr. 02 din 30.03.2009 cu privire la unele chestiuni apărute în practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la soluţionarea litigiilor ce ţin de contractele de donaţie şi de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă. B. Manuale și publicații 1. Dumitru C. Florescu, Contractele civile, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011 2. Gh. Chibac, O. Robu, S. Bruma, N. Chibac, Drept civil. Contracte și succesiuni, ediția a IIa, Editura “Tipografia Centrală”, Chișinău, 2014. 3. Pop L., Teoria generală a obligaţiilor, Lumina Lex, Bucureşti, 1998 4. Vera Lupașco, Note de curs (partea specială), Chișinău 2013 5. Revista “Legea și Viața”, Noiembrie 2016 6. Revista Națională de Drept, Nr. 6, 2013 C. Surse electronice 1.https://www.bizlaw.md/2017/05/08/viii-noutati-propuse-la-codul-civil-instrainarea-bunuluicu-conditia-intretinerii-pe-viata/ 2.http://www.parajurist.md/assets/site/files/Donat%CC%A6ia_versus_i%CC%82ntret%CC% A6inerea_pe_viat%CC%A6a%CC%86.pdf 3.https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-civil-contracte/contractul-deinstrainare-a-bunului-cu-conditia-intretinerii-pe-viata/