Clasificarea untului Untul este clasificat după mai mulți factori, după cum urmează: În funcție de cantitatea de grăsime conținută, untul este de mai multe tipuri: tip extra, cu 83% grăsime; tip superior, cu 80% grăsime; de masă, cu 74% grăsime. Din punct de vedere calitativ, untul poate fi de calitatea I și caltatea a II-a După metoda de fabricare, se clasifică în: unt obținut din baterea smântânii; unt obținut prin transformarea smantânii ce are un conținut mare de grăsime; unt obținut prin prelucreare termică (topire, rafinare, sterilizare etc.), untul topit este realizat prin opărirea pastei pentru cașcaval; unt de gătit sau unt de bucătărie, provenit din îndepărtarea apei și a materiei prime cu ajutorul proceselor fizice. După proprietățile senzoriale,untul poate fi: unt extra fin, fabricat din smântâna necongelată, supusă unui proces de pasteurizare, la maxim 72 de ore de la recoltarea laptelui; unt fin, untul care conține materie congelată ori înghețată în proporție de maxim 30%; unt sărat, rezultat din adaosul de NaCl 1% în momentul în care untul este încă în faza de bob, ori după ce a fost malaxat parțial. Uniunea Europeană folosește un barem după care clasifică untul, fiind împarțit în trei categorii: unt din categoria A, categoria B și categora C.