1 COMPLEMENTUL INDIRECT (Ci)
Definiţie: este propoziţia subordonată care îndeplineşte funcţia de complement indirect pe lângă un verb (intranzitiv), locuţiune verbală, adjectiv, adverb sau interjecţie din regentă, indicând obiectul căruia i se atribuie indirect o acţiune, o însuşire sau o caracteristică. Întrebări: cui?, prepoziţie + cui?, de cine?, de ce?, la cine?, la ce?, pentru cine?, pentru ce? etc. PP
CI
Mă gândesc¹/ să plec devreme.²/ Elemente de relaţie: 1) conjuncţii nespecifice: că, să, dacă, de, ca să. 2) pronume relative: care, cine, ce, ceea ce, cât4 3) pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât4 4) adverbe relative: unde, când, cum, cât 5) adverbe nehotărâte: oriunde, oricum, oricând, oricât
2 Topica: în general stă după regentă. Punctuaţia: când stă după regentă nu se desparte prin virgulă. Observaţie: CI introdusă prin „pentru că” este cerută de verbe care exprimă satisfacţia, mulţumirea, regretul, recunoştinţa (are nuanţă de CZ): PP
CI
Sunt satisfăcut¹/ pentru că ai reuşit la examen.²/ PP
CI
Tu eşti recunoscător¹/ pentru că te-am ajutat.²/ PP
CI
Noi vă mulţumim¹/ pentru că ne-aţi salvat.²/