China In Contextul Economic Actual.docx

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI FACULTATEA DE MARKETING

CHINA ÎN CONTEXTUL ECONOMIC ACTUAL

Ciauşescu Alexandra Costea Andreea Grupa 1704

BUCUREŞTI 2016

1

Se cuvine a defini ştiinţa care include conceptele ce sunt dorite a fi supuse analizei în acest

proiect,

şi

anume

economia,

ce

constă

în

ansamblul

activităţilor,

faptelor,

comportamentelor agenţilor economici pentru obţinerea şi utilizarea bunurilor economice necesare existenţei umane-a indivizilor şi a societăţii-, în speţă, macroeconomia “care studiază comportamentul economiei ca un lot şi al variabilelor agregate precum şomajul, creşterea economică, nivelul preţurilor şi inflaţia” (Catedra de economie şi politici economice-Academia de Studii Economice Bucureşti, 2009, p. 16). Altfel spus, ştiinţa economică este cea care analizează comportamentul uman în procesul de alocare a resurselor limitate, cu întrebuinţări alternative, pentru satisfacerea unor nevoi nelimitate. Globalizarea este un factor dinamic, cu o influenţă însemnată şi intensă asupra economiei la nivel mondial, reprezentând procesul de generalizare a interdependenţelor dintre economiile naţionale ale ţărilor lumii, fiind favorizate apariţiile organizaţiilor internaţionale (precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondială a Comerţului etc.) şi a societăţilor transnaţionale- firme ale căror capital provine din mai multe ţări şi care îşi desfăşoară activitatea în diferite ţări (Popa, 2015). Trebuie precizat că acest agent de influenţă are atât efecte pozitive, cât şi aspecte negative. Ca tendinţe specifice acestui proces din ultimul deceniu pot fi menţionate creşterea schimburilor internaţionale, diversificarea acestora, precum şi creşterea importanţei fluxurilor financiare (Majuru, 2012). Având în vedere fenomenul globalizării, se discută din ce în ce mai mult despre utilitatea şi trebuinţa “omogenizării” politicilor monetare şi economice adoptate de ţările lumii, în vederea “atingerii unor forme de colaborare benefică pentru toti participantii la comertul international” (Manta-Sarlea, 2015, p. 8), identificăm trei tipuri de politici monetare: ţintirea agregatelor monetare, ţintirea cursului de schimb şi ţintirea inflatiei (Cerna, f. a.). Demnă de luat în seamă, China este a doua putere economică pe plan mondial (Capital, 2016), în anul 2015 înregistrând un Produs Intern Brut de 10,736 bilioane USD FocusEconomics, 2016a).

2

Modificările anuale ale PIB, în procente (FocusEconomics, 2015a) Trendul ascendent în care se află aceasta ţară este ilustrat şi în tabelul de mai jos, prin valorile PIB: An 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Valoare PIB (bilioane USD) 2729,78 3523,09 4558,43 5059,42 6039,66 7492,43 8461,62 9490,6 10354,8 10,736 (TradingEconomics, 2016; FocusEconomics, 2016a)

Pentru anul 2016, guvernul chinez a prevăzut o creştere economică între 6,5% şi 7% din PIB (FocusEconomics, 2015). Pentru a prezenta evoluţia economică a acestui stat, vom analiza diferiţi indicatori macroeconomici. Rata inflaţiei 3

În perioada 2011-2015 s-au înregistrat rate descrescătoare ale inflaţiei: An 2011 2012 2013 2014 2015

Rata inflatiei (%) 5,4 2,6 2,6 2,0 1,4 (FocusEconomics, 2016a)

Pentru următorii doi ani se estimează creşteri ale ratei inflaţiei, valorile aşteptate fiind de 1,6% în anul 2016 şi 1,8% în 2017 (FocusEconomics, 2016b). Exporturi An 2011 2012 2013 2014 2015

Exporturi (bilioane USD) 1,898 2,049 2,209 3,342 2,283 (FocusEconomics, 2016a)

An 2011 2012 2013 2014 2015

Importuri (bilioane USD) 1,744 1,819 1,952 1,959 1,681 (FocusEconomics, 2016a)

Importuri

Rata şomajului

4

Valoarea de 4,1% a ratei şomajului a rămas neschimbată din 2011 până în prezent (FocusEconomics,2016a).

Evoluţia ratei şomajului (FocusEconomics, 2015b) Investiţiile An 2011 2012 2013 2014 2015

Valoarea procentuală a investiţiilor 24,0 20,6 19,6 15,7 10,0 (FocusEconomics, 2016a)

5

Nu trebuie să uităm că această evoluţie a Republicii Populare Chineze s-a desfăşurat sub conducerea Partidului Comunist Chinez, aflat la putere din 1949. Iniţial s-a urmărit o strategie de dezvoltare socialistă, bazată pe industria grea a cărei creştere a primat în faţa consumului populaţiei, redus substanţial pentru a putea susţine aceast “salt” rapid. Astfel, resursele au fost direcţionate către construirea de noi fabrici, creându-se o întreaga industrie. Modelul adoptat a fost unul sovietic (ActiveUKChina, 2012). În ceea ce priveşte agricultura, proprietatea privată a fost desfiinţată prin lege, cooperativele fiind cele care sileau oamenii la muncă asiduă. Densitatea plantelor în culturi a fost mărită în vederea obţinerii unor recolte mai bogate de pe aceeaşi suprafaţă de pământ, randamentul agriculturii scăzând, diminuare favorizată şi de calamităţi naturale (secete, inundaţii). Toţi aceşti factori au dus la o perioadă de foamete de trei ani (1958-1961) care s-a soldat cu dublarea ratei mortalităţii atât în zona rurală, căt şi în cea urbană ( au fost înregistrate între 23 şi 43 milioane de decese). Acest dezastru a fost accentuat şi de măsurile politice, conducatorul Mao stabilind scopul economiei chineze ca fiind “producerea de fier şi oţel”, cu orice preţ. Mai mult, exportul de cereale în perioada care a precedat foametea a fost crescut. Putem vorbi, deci, de măsuri politico-economice ce nu urmăresc interesul cetăţenilor, măsuri extreme (Pârlog, 2012). Rata natalităţii, deşi grav afectată, a crescut după acest episod nefast, economia revenindu-şi la normal, îndreptându-se spre creşterile uimitoare din zilele noastre. După ruptura sovietico-chineză din anii ’50, urmează o altă schimbare majoră care constă în reforma ce îi aparţine lui Liu Shaoqi, care a sprijinit refacerea proprietăţii private, redarea libertăţii de producţie a sectorului privat, precum şi reducerea investiţiilor în industrie în favoarea dezvoltării producţiei agricole (ActiveUKChina, 2012). Spre sfârşitul anilor ’70, Deng Xiaoping a iniţiat o serie de reforme economice cu efecte în prezent, reforme menite a duce China spre o schimbare ce avea să îi ofere locul al doilea pe scena economică mondială în prezent. Vechile doctrine şi măsuri au fost abandonate pentru cele care favorizează principiile economiei de piaţă (Evz, 2008). Înainte de a analiza situaţia politico-economică a Chinei sunt necesare o serie de precizări cu privire la: balanţa comercială, situaţia industriei şi politica bancară pentru a înţelege cât mai

6

bine contextul în care devine din ce în ce mai iminentă întrebarea: „A atins China un Moment Minsky?”. Banca Populară Chineză şi piaţa valutară Banca Populară Chineză (People’s Bank of China) este instituţia direct responsabilă cu politica monetară, stabilitatea financiară dar şi prevenirea şi „tratarea” crizelor economice. Aceasta se află sub autoritatea directă a Consiliului de Stat care, la începutul fiecărui an, stabileşte obiective precum: asigurarea stabilităţii preţurilor, modul în care ar trebui stabilite cotele valutare, creşterea eonomică anuală etc. Pentru a putea influenţa aceşti parametrii (de obicei aceste măsuri sunt aplicate pentru a controla fluxul de lichidităţi dar şi împrumuturile), instituţia foloseşte operaţiuni de tip „open market” atât în moneda naţională, cât şi în monede internaţionale, politici repo sau împrumuturi pe termen scurt (FocusEconomics, 2016a). Din punct de vedere al politicii valutare, yen-ul nu este complet convertibil la ora actuală, deşi se fac demersuri ca acesta să devină convertibil în totalitate în viitor. Moneda asiatică este liberă pentru a fi schimbată, dar valoarea ei este stabilită de Banca Populară Chineză. De exemplu, în perioada 1995-2005 şi în timpul crizei economice-ianuarie 2008-ianuarie 2010Banca Comercială Chineză a stabilit un nivel fix pentru dolar în raport cu moneda naţională. În prezent se doreşte o deschidere a pieţei de capital, China având acorduri comerciale cu 20 de bănci din diferite ţări (FocusEconomics, 2016a). În aceeaşi cheie, China este cel mai mare consumator de aur la nivel global. În luna aprilie a acestui an a fost lansată cotarea aurului în yen la bursa de la Sanghai, prin acest demers încercându-se lărgirea sferei de influenţă a Chinei pe piaţa metalului prin internaţionalizarea pieţei locale a aurului. Analiştii economici consideră că, pentru moment, această iniţiativă nu reprezintă un pericol pentru Londra, dar s-ar putea transforma într-o ameninţare odată cu convertibilitatea totală a yen-ului. Banca Populară Chineză susţine că, prin intermediul acestei operaţiuni, va fi creat un nou mecanism de regularizare a funcţionării yen-ului (Durden, 2016). Analiza balanţei comerciale Evoluţia economică pozitivă a acestei ţări s-a datorat investiţiilor în sectorul industrial, dar şi unei serii de acţiuni care au creat noi oportunităţi: în 2001 China a aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului (World Trade Organization), în 2003 a încheiat un acord cu Macau şi 7

Hong Kong, iar în ianuarie 2010 a încheiat o convenţie cu ASEAN. Trebuie meniţonat că printre ţările partenere se numară: Chile, Pakistan, Peru, Noua Zeelandă, Thailanda şi Singapore; si se derulează negocieri cu: Australia, Japonia, Coreea şi Norvegia (FocusEconomics, 2016a). Din punct de vedere al bunurilor exportate: 55% sunt produse electronice şi electrocasnice, 13% sunt articole de îmbrăcăminte şi 7% reprezintă materiale de construcţie. Totodată, 40% din exporturi sunt în Asia, 24% în America de Nord, 23% în Europa şi doar 8% în America de Sud şi Africa. Din punct de vedere al valorilor nominale, se observă o creştere spectaculoasă: de la o valoare a bunurilor şi serviciilor exportate în 2001 de 267 miliarde de dolari la 2,2 trilioane de dolari în 2013 (FocusEconomics, 2016a). Pentru a-şi sustine creşterea economică, China importă, în principal, materii prime (ulei, aliaj de fier, cupru, cereale) şi bunuri intermediare. Ca rezultat secundar, multe ţări în curs de dezvoltare au fost stimulate din punct de vedere economic. Jumătate din importuri provin din Asia, 17% din America de Nord şi doar 10% din Europa. Australia, Orientul Mijlociu şi Africa însumează 23% din totalul importurilor, observându-se o tendinţă crescătoare al acestui segment. În perioada 2002-2008 se înregistrează o creştere medie anuală de 24,4%, urmând ca aceasta să scadă în perioada de după criza economică la 7,2%. Din 2001 până în 2013 importurile Chinei au crescut ca valoare de patru ori (de la 244 miliarde dolari la 2 trilioane de dolari) (FocusEconomics, 2016a). Jocuri pe piaţa oţelului Chiar dacă a scăzut producţia cu 90 de milioane de tone şi se estimează că până în 2020 aceasta va mai fi redusă cu 100-150 milioane de tone, China este cel mai mare producator de oţel din lume, generând aproximativ 50% din producţia globală. Continuând, la momentul actual, piaţa oţelului se află într-o criza, prezumtiv creata de China care continuă să finanţeze firmele neperformante, generând supraproducţie şi ineficienţă economică (SUA a lansat această idee). Totodată, aceasta este acuzată ca ar practica preţuri de dumping, fiind supusă, pentru moment, unei supravegheri stricte. Conform spuselor oficialilor de la Beijing, industria oţelului şi cea a cărbunelui sunt principalele în care se doreşte o reducere a producţiei pentru a stimula creşterea economică (Goenka, 2016).

8

Reglementarea sectorului digital China doreşte reglementarea platformelor de tip „crowd founding” sau P2P (peer to peer). În China există 4000 de astfel de site-uri care cumulează împrumuturi de 90 miliarde de dolari. Acestea sunt folosite adesea pentru a atrage noua clasă consumerită chineză neexperimentată, dispusă să investească în start-up-uri diverse, fiindu-le promise în schimb câştiguri înzecite. Adesea, aceste site-uri se dovedesc a fi una dintre numeroasele faţete ale economiei gri („shadow banking”) care, în eventualitatea unei prăbuşiri ar putea produce pagube considerabile echilibrului fragil în care se afla economia ţării (Schitz, 2016). “Noua Japonie” „Un Moment Minsky se bazează pe ideea că perioadele de speculaţie, cele care durează destul de mult, vor duce în cele din urmă la o criză; cu cât perioada de speculaţie va dura mai mult, cu atât criza va fi mai puternică” (Investopedia, 2016). După 40 de ani de evoluţie economică spectaculosă, China se află într-un impas. În prezent, situaţia gigantului asiatic aduce aminte de cea a Japoniei în anii ’90. În timpul crizei economice, mai exact în 2009, în China, creditele noi crescuseră cu 95%. Acest fenomen neobişnuit se datora politicii guvernului de acordare de credite ieftine spre a fi construite apartamente noi pentru cei care „migrau” în mediul urban dar şi pentru construcţia de aeroporturi şi drumuri. Contrar efectului dorit, s-a ajuns ca datoriile să fie de două ori mai mari decat Produsul Intern Brut, iar companiile, chiar dacă şi-au crescut valoarea, s-au dovedit ineficiente economic şi au dat faliment. Concomitent, investiţiile excesive în domeniul construcţiilor au dus la apariţia asa-ziselor „oraşe fantomă”(Balding, 2016).

9

Datoria în China, împărţire pe sectoare (exprimată ca procent din PIB) (Edwards, 2016)

Datoria Chinei, exprimată procentual în funcţie de PIB (Edwards, 2016) 10

Pentru a soluţiona deficienţele produse de creditele neperformante, Banca Populară Chineză propune încetinirea creşterii creditelor acordate şi optarea pentru cele de „înaltă calitate”. Totodată, Beijing-ul permite companiilor să îşi transforme datoriile în obligaţiuni către stat. Această politică este o sabie cu două tăişuri deoarece produce o scădere a lichidităţilor de pe piaţă şi este promovată ineficienţa economică (companiile pot împrumuta virtual nelimitat şi nu vor fi motivate să scadă preţurile pentru a caştiga cota de piaţă, creându-se astfel un cerc vicios) (Balding, 2016). Conform lui Gerard Burg (economist senior la NAB), adunând obligaţiunile deţinute de stat, împrumuturile acordate de Banca Populară Chineză şi sectorul economiei gri de tip „shadow banking” datoria Chinei la sfarşitul anului 2015 era aproape 308% din PI , echivalent cu 30 trilioane de dolari (Scutt, 2016).

Sursele datoriilor din economia Chinei (Scutt, 2016)

11

Datele recente: creşterea datoriei (în yeni) de la 780,2 miliarde în februarie la 2,34 trilioane în martie şi sporirea producţiei de fier şi oţel sugerează că revenirea economică a Chinei se doreşte de guvern a se baza pe sectorul constucţiilor. O abordare asemănătoare a fost adoptată cu privire la criza din 2008-2014 rezultând în creşterea ratei inflaţiei şi supraproducţie (Scutt, 2016). Acestea sunt doar măsuri pe termen scurt menite să creeze un scurt moment de creştere economică. Pentru a evita momentul critic China are nevoie de o reformă a pieţei financiare prin stabilizarea yen-ului, ieşirea din „bula artificială” a pieţei construcţiilor şi reevaluarea situaţiei companiilor de stat. În aceeaşi cheie, nivelul datoriei externe trebuie scăzut, iar „vechile probleme” rezolvate. Concluzionând, trebuie să recunoaştem că, deşi China a avut momente de decădere, evoluţia sa economică rapidă a uimit, evoluţie cu, poate, prea mult sacrificiu. Făcând o regresie în timpul istoric, apogeul acestei puteri a fost atins în anul 1820 când acest popor controla 32,9% din PIB-ul mondial, respectiv 228,6 miliarde dolari din totalul de 694,4 miliarde dolari (Orgonas, 2016). Aşadar, atunci, dar şi acum, echilibrul sau dezechilibrul aceste naţiuni poate afecta piaţa economica la nivel mondial, fiind demnă de admiraţie pentru realizările sale.

12

Bibliografie ActiveUKChina,

2012.

„China

economic

history”

[online].



Disponibil

la:

[Accesat

la

19.04.2016] Balding, C., 2016. „China's bad debt problem: Just how bad is it?” [online]. The age: Business Day 7 aprilie 2016. Disponibil la: [Accesat la 20.04.2016] Capital, 2016. „China cea enigmatică” [online]. Disponibil

la:

[Accesat la 23.04.2016] Cerna, S., f. a.. „Politica monetară” [online]. Disponibil

la:

[Accesat la 20.04.2016] Durden, T., 2016. „China Launches Yuan Gold Fix To <Exert More Control Over Price Of

Gold>"

[blog].

Zero

Hedge

19

aprilie

2016.

Disponibil

la:

[Accesat la 25.04.2016] Edwards, J. ,2016. „China is carrying $1 trillion in bad debt and 'unless this vicious cycle is broken, financial crisis or at least a sharp slowdown is an inevitable ultimate outcome” [online]. Business Insider 1 mai 2016. Diponibil la: [Accesat la 03.05.2016] Evz, 2008. „China sărbătoreşte 30 de ani de reforme” [online]. Disponibil la:

[Accesat

la

3.05.2016] FocusEconomics, 2015a. „GDP in China” [online]. Disponibil la: [Accesat la 5.05.2016] FocusEconomics, 2015b. „Unemployment in China” [online].
>

Disponibil

la:

[Accesat

la

25.04.2016] FocusEconomics, 2016a. „China Economic Outlook” [online]. Disponibil la: [Accesat la 27.04.2016] FocusEconomics, 2016b. „Inflation in China” [online]. Disponibil la: [Accesat la 27.04.2016] Goenka, H., 2016. „Beijing Moves To Cut Steal Overcapacity” [online]. International Business

Times,

23

aprilie

2016.

Disponibil

la:


%2527sbankofchina/beijing-moves-to-cut-steel-overcapacity/a13

WGz6PL6wQBKMRhkDRNm7BQ%3Aa%3A46442004-a61e15d6c4%2Fibtimes.com> [Accesat la 25.04.2016] Investopedia, 2016.

”Minsky

Moment”

[site

web].

Diponibil

la:

[Accesat la 25.04.2016] Majuru, A., 2012. „Globalizare. Cazul românesc” [online]. Diponibil la: [Accesat la 25.04.2016] Manta-Sarlea, M., 2015. "Politica monetară a Chinei în mileniul III" [teză de doctorat]. Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca Orgonas, C., 2016. „CELE MAI MARI PUTERI ECONOMICE DE-A LUNGUL ISTORIEI”

[online].

Disponibil

la:

[Accesat la 20.04.2016] Parlog, N., 2012. „Marea

foamete

din

China”

[online].

Disponibil

la:

[Accesat la 20.04.2016] Popa, C., 2015. „Societăţile Transnaţionale- disjuncţie sau conjuncţie cu dezvoltarea economică a unei ţări” [online]. Diponibil la:


transnationale-disjunctie-sau-conjunctie-cu-dezvoltarea-economica-a-unei-tari-13750666> [Accesat la 1.05.2016] Schmitz, R., 2016. „China cracks Internet financial sector” [online]. Marketplace 21 aprilie 2016. Diponibil la: < http://www.marketplace.org/2016/04/21/world/china-cracks-downinternet-finance-sector> [Accesat la 25.04.2016] Scutt, D., 2016. „China's economy is heading toward the train wreck Japan experienced in

the

late

'80s”

[online].

Business

Insider

20

aprilie

2016.

Disponibil

la:

[Accesat la 20.04.2016] TradingEconomics, 2016. ”China GDP” [online]. Disponibil la: [Accesat la 20.04.2016]

14